Contestaţie la executare

Contestaţie la executare. Cerinţe de fond şi de formă pentru luării  măsurilor asigurătorii de către organele fiscale.

Dosar nr. 12157/55/2014

Prima instanţă :

A considerat că în cauză în mod corect s-au luat măsuri asigurătorii de către organele fiscale. S-a reţinut că deşi în decizia administrativă nu s-a arătat şi de unde rezultă pericolul sustragerii de la urmărire, acesta se deduce din însăşi natura faptei imputate, iar  în condiţiile în care organele fiscale au reţinut în sarcina contestatoarei efectuarea de operaţiuni comerciale fictive cu combustibili (motorină euro 5) în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor către bugetul statului (tva, impozit pe profit, accize), faptă de o gravitate ridicată şi care denotă rea-credinţă în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor fiscale, presupunerea organelor fiscale că „există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul şi să fie îngreunată colectarea creanţelor” este una rezonabilă.

Instanţa de apel :

A admis apelul contestatoarei şi a admis contestaţia la executare, cu următoarele argumente:

Potrivit art. 129 alin. 3 din O.G. 92/2003 actualizată, privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii, adică poprirea şi sechestrul asigurător, pot fi luate şi înaintea emiterii titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Însă ca o condiţie necesară pentru instituirea acestor măsuri asupra bunurilor sau veniturilor debitorului, alin. 2 al aceluiaşi articol prevede necesitatea existenţei pericolului ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

 Se reţine din acest text al actului normativ expus caracterul de excepţie al acestor măsuri asigurătorii. Astfel, măsurile de indisponibilizare nu pot fi luate, de regulă, înaintea emiterii titlului de creanţă, cu excepţia situaţiei în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul. Cu alte cuvinte, pentru ca măsurile asigurătorii să poată fi dispuse şi înaintea emiterii titlului de creanţă, trebuie verificate, la data luării măsurilor, ipotezele de excepţie avute în vedere de legiuitor. Ca atare, pentru luarea măsurilor în aceste condiţii, trebuie să existe date certe, susţinute de probatoriul administrat, care să ducă la concluzia existenţei pericolului ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

Simpla indicare a textului legal în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu exonerează organul emitent, în speţă intimata, de a menţiona datele concrete care probează că, la data instituirii măsurilor, există vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.

Domenii speta

Spete similare