Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a susţinut că instanţa de fond a efectuat o greşită aplicare a legii penale mai favorabile, la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond nefiind pronunţată decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale.
Decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 06.05.2014 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), iar prin această decizie s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.
Nu este întemeiată nici susţinerea inculpaţilor că era aplicabilă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.2/12014/HP/P, prin care s-a decis că „În aplicarea art.5 din codul penal, stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei”.
Prin urmare, prescripţia răspunderii penale nu mai putea fi analizată ca o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, ci urma să se analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, raportat atât la limitele de pedeapsă cât şi la termenele prescripţiei răspunderii penale astfel cum erau reglementate de codul penal 1969, pe de o parte, iar pe de altă parte astfel cum sunt reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.
În acelaşi sens, s-a pronunţat ulterior publicării deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.10/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.9/12014/HP/P.
Prin urmare, la data de 05.06.2014 când instanţa de fond a pronunţat hotărârea care face obiectul apelurilor din prezenta cauză nu era obligatorie decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr. 2/12014/HP/P, ci decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014, această ultimă decizie devenind general obligatorie.
Momentul important pentru aplicarea legii penale mai favorabile nu este cel al dezbaterilor din faţa instanţei de fond, astfel cum au susţinut inculpaţii, ci data la care s-a pronunţat prima instanţă, respectiv 05.06.2014, acesta fiind momentul în care instanţa a deliberat în urma examinării cauzei atât din perspectiva stabilirii stării de fapt, cât şi sub aspectul stabilirii dispoziţiilor legale aplicabile faţă de starea de fapt stabilită.
Decizia Curţii Constituţionale nr.265/2014
Decizia Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 14 aprilie 201
Decizia Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr.10/14.04.2014
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Prin sentinţa penală nr.578 din data de 05.06.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.26877/212/2008, s-a hotărât:
„În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. p. rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. aşi g, al. 4 C. p., art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunile prevăzute de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, ambele cu aplicare art. 38 N.C.p., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În baza art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p. condamnă inculpatul [...], la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. condamnă inculpatul [...] la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. aplică inculpatului [...] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p.
În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 865 C. p. 1968 dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
Constată că inculpatului [...] i-a fost aplicată pedeapsa complementară de 5 ani închisoare prev. de art. 64 lit. a, teza a doua, b C. p. 1968 prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
În temeiul art. 40 N.C. p. raportat la art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. dispune contopirea pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p., 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006 cu aplicarea art. 5 N.C.p. şi 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. 1968 şi aplică inculpatului [...] pedeapsa de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni, pedeapsă rezultantă pentru inculpatul [...], de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 N. C. p. aplică inculpatului [...] pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 3 lit. a N. C. p. aplică inculpatului pedeapsa aplică inculpatului [...] pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N. C. p.
În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunea prev. de art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de . art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 20.11.2004-03.01.2005.
În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...], din infracţiunea prev. de art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore începând cu ora 1615 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1615.
În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunea prev. de art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p. în infracţiunea prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap. art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c ) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore începând cu ora 1900 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1900.
În baza art. 386 C. p. p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul [...] din infracţiunile prev. de art. 248-2481 C. p şi art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p., ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunea prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.
În baza art. 396 alin. 1şi 4 C. p. raportat la art. 83 C. p. stabileşte pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în sarcina inculpatului [...], sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 N. C. P. rap art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p. şi cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În baza art. 83 alin. 1 şi 3 N. C. p. amână aplicarea pedepsei închisorii pentru un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. p. de 2 ani de la data râmânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 85 N. C. p. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani inculpatul [...] trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c ) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
Constată faptul că inculpatul [...] a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore începând cu ora 1735 în data de 22.11.2004 şi până în data de 23.11.2004 ora 1735.
Ia act de faptul că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 şi 2 C. p. p. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
În noaptea de 13/14.11.2004, în jurul orei 21,00, din dispoziţia inculpatului [...] dispecerul [...] SA GALAŢI barja nr. 30086 a fost scoasă din dana 97 de împingătorul „[...]" comandat de inculpatul [...] şi mutată la M/N „[...]", aflată în rada cheiului fluvial, lângă un convoi de barje încărcate cu clingherit; unde anterior acestei manevre fusese adusă macaraua plutitoare nr. 1472.
După aducerea barjei, au început operaţiunile de descărcare a tablei şi respectiv încărcarea acesteia în nava „[...]", cu ajutorul macaralei plutitoare MP 1472, operaţiuni ce s-au desfăşurat între orele 22,00 - 6,00, oră la care împingătorul „[...]" comandat de inculpatul [...] s-a prezentat şi a remorcat barja nr. 30086, pe care a transportat-o şi a abandonat-o în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.
La data de 15.11.2004, în baza documentelor comerciale depuse de organele vamale de cetăţeanul sirian [...], asociat şi administrator al SC '[...]" SRL Bucureşti, s-a realizat exportul tablei, conform declaraţiei vamale de export nr. 2192-118929; nava „[...]" nepărăsind teritoriul României datorită intervenţiei organelor de poliţie care au fost sesizate despre sustragerea tablei.
Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că iniţiatorii furtului de tablă au fost inculpaţii [...] şi [...], care au stabilit atât modalitatea sustragerii cât şi mijloacele prin care să fie comisă fapta iar ulterior tabla să fie valorificată şi expediată prin intermediul SC'[...]" SRL Bucureşti, administrată de cetăţeanul sirian [...].
Încă din luna iulie 2004 inculpaţii [...] şi [...], l-au contactat pe numitul [...] stabilind cu acesta să găsească un partener prin intermediul căruia să realizeze exportul de tablă.
Numitul [...] l-a contactat pe martorul [...], cu care avusese în trecut afaceri, în vederea efectuării exportului prin intermediul societăţii acestuia, însă acesta a refuzat, punându-l în legătură cu cetăţeanul sirian [...], care a acceptat să efectueze exportul tablei prin intermediul SC '[...]" SRL Bucureşti.
Cetăţeanul sirian [...] şi numitul [...] şi inculpaţii [...] şi [...], s-au întâlnit la Hotelul „[...]" din Staţiunea Mamaia, unde au stabilit preţul de achiziţie şi modalităţile de efectuare a operaţiunii. Prezent la această întâlnire a fost şi martorul [...].
Cu prilejul acestei întâlniri, cetăţeanul sirian [...] a primit de la inculpaţii prezenţi, factura fiscală CT [...]/20.09.2004 de provenienţă a tablei, prin care face dovada că achiziţionase tablă de la SC'[...]" SRL GALAŢI; prezentând la rândul său spre semnare un contract de vânzare - cumpărare tablă.
La aceeaşi întâlnire s-a stabilit ca cetăţeanul sirian [...] să achiziţioneze o navă pentru transportul către partenerul extern; inculpaţilor [...] şi [...] revenindu-le sarcina de a se ocupa de toate celelalte operaţiuni necesare încărcării şi exportării tablei.
Exportul de tablă nu s-a putut realiza datorită lipsei macaralei plutitoare care să efectueze încărcarea, lipsa navei pentru încărcare şi a operatorului portuar care să efectueze operaţiunile.
În urma contractului încheiat la data de 11.11.2004 cu societatea [...], SC "[...]" SA GALAŢI a expediat din Portul Galaţi, prin intermediul [...] SA GALAŢI, barja nr. 30086 încărcată cu o cantitate de 1.219.738 Kg, respectiv 889 bucăţi foi tablă navală laminată, în vederea transportării în Portul Constanţa Sud-Agigea, unde, conform scrisorii de trăsură fluvială nr. 114, trebuia să fie încărcată la bordul navei „[...]" cu destinaţia Singapore.
Barja încărcată cu tablă, a plecat din Portul Galaţi în componenţa convoiului dirijat de la împingătorul „FILIAŞI" şi a ajuns în rada cheiului fluvial al Portului Constanţa Sud-Agigea, la data de 12.11.2004, staţionând aici până în ziua de 13.11.2004, când a fost introdusă sub pază în dana 97.
În cursul lunii noiembrie 2004, inculpaţii [...] şi [...] îi contactează din nou pe martorul [...] şi pe cetăţeanul sirian [...], cărora le comunică faptul că a sosit în Portul Constanţa o barjă încărcată cu tablă şi că intenţionează să facă exportul. Cetăţeanul sirian [...] a procedat la contactarea unui armator care să-i pună la dispoziţie o navă pentru încărcare, fiind astfel dirijat spre M/N „[...]".
Inculpatul [...] l-a contactat pe inculpatul [...] care era dispecerul [...] SA GALAŢI, Sucursala Constanţa, în vederea dispunerii scoateri barjei din dană cât şi pe inculpatul [...] - comandantul împingătorului „[...]", care urma să deplaseze barja din dană la nava „[...]".
Inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se ocupe de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.
Pentru a nu putea fi descoperită activitatea infracţională, inculpatul [...] l-a contactat telefonic pe martorul [...] [...], director al SC „[...]", căruia i-a solicitat macaraua plutitoare MP 1472, precizându-i că urma să încheie contractul de prestări servicii ulterior, pe numele unei alte societăţi cu toate că SC „[...]" SRL CONSTANŢA, fiind operator portuar, putea încheia contractul de prestări servicii, dacă s-ar fi urmărit evidenţierea unei activităţi legale.
Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că în luna noiembrie 2004 martorul [...] care ocupa funcţia de director la SC „[...]" SRL CONSTANŢA i-a comunicat faptul că macaraua se va muta în altă dană din dispoziţia inculpatului [...].
Tot în scopul de a nu fi descoperită activitatea infracţională inculpatul [...] l-a contactat pe martorul [...], angajat la SC "[...]" SA CONSTANŢA, căruia, în schimbul sumei de 400 dolari SUA i-a solicitat ca împreună cu alţi muncitori pe care urma să-i aducă acesta din urmă, să efectueze operaţiunile de transbordare a tablei de la barjă la navă.
Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.
De asemenea, inculpatul [...] i-a solicitat angajatei sale [...] să modifice în „Document de intrare şi ieşire a mărfurilor româneşti/străine importate în/din port", nr. 30086 (real) al barjei cu tablă laminată în nr. fals 439. Martora [...] a declarat în faţa instanţei faptul că deşi nava se afla la dană şi se adusese şi o macara plutitoare pentru efectuarea încărcării, barja cu tablă nu sosise, fapt pentru care a luat o declaraţie sumară de la şeful de tură şi a păstrat-o în eventualitatea utilizării ulterioare.
În ziua de 13.11.2004, inculpatul [...], cu ajutorul împingătorului „[...]", pe care îşi desfăşura activitatea, deplasează macaraua plutitoare MP 1472 la M/N „[...]", care sosise în Portul Constanţa şi fusese acostată în Portul Constanţa Sud-Agigea special pentru încărcarea tablei, după care, în timpul nopţii, în baza discuţiilor anterioare cu inculpatul [...], barja a fost scoasă din dana 97 şi apoi a fost transportată la nava „[...]" pentru descărcare de către inculpatul [...].
În timpul nopţii, inculpatul [...] s-a întâlnit în Constanţa, în jurul orei 2,30, ca urmare a unei discuţii telefonice, cu inculpatul [...], care i-a dat inculpatului [...] suma de 40.000.000 ROL pentru plata membrilor de echipaj, în urma operaţiunilor efectuate.
Operaţiunile de descărcare din barja nr. 30086 şi încărcare în nava „[...]" au fost efectuate cu macaraua plutitoare MP 1472 şi echipa de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...].
Martorul [...] a declarat faptul că pentru activităţile desfăşurate a primit suma de 100 dolari de la martorul [...], acelaşi aspect declarându-l şi martorul [...].
Martorul [...] a relatat în cursul cercetării judecătoreşti modul în care a fost săvârşită infracţiunea de furt calificat relatând faptul că operaţiune a de încărcare a tablei a început la orele 23:00, iar în jurul orei 06: 00 activitatea a încetat brusc, şeful de echipă spunându-i să părăsească nava în jurul orelor 06.00, neputând fi încărcată întreaga cantitate de marfă. Declaraţia martorului [...] se coroborează cu declaraţia martorului [...] care a relatat aceleaşi aspecte.
Aceleaşi aspecte au fost susţinute de martorul [...] şi cu ocazia confruntării din cursul urmăririi penale efectuată cu inculpatul [...].
Operaţiunile de încărcare au fost întrerupte brusc în dimineaţa zilei de 14.11.2004, în jurul orei 6,00, fără ca întreaga cantitate de tablă să fie încărcată (fusese încărcată doar cantitatea de 470 tone), când inculpatul [...] s-a prezentat cu împingătorul „[...]" şi a preluat barja pentru mutare. Datorită modului intempestiv de întrerupere a operaţiunilor de încărcare a tablei, doi dintre docheri au rămas în cala barjei fără a fi anunţaţi cu privire la operaţiunea de mutare a barjei, având în vedere că aproape se iluminase de ziuă şi exista riscul să fie surprinsă operaţiunea ilegală, astfel că barja a fost mutată de la nava „[...]" şi abandonată în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.
Martorul [...] a declarat faptul că l-a întrebat pe martorul [...] motivul pentru care barja nu s-a aflat sub pază, acesta comunicându-i faptul că barja a fost scoasă de sub pază în data de 13.11.2014, precum şi faptul că i-a dat numitului [...] dispoziţie ca barja să fie verificată din punct de vedere al siguranţei staţionării, lucru care s-a şi întâmplat. De asemenea martorul a relatat faptul că la data de 15.11.2004 a dat dispoziţii şefului grupei operative barjă [...] să fie efectuate verificări cu privire la marfa din barjă, care s-a deplasat la barjă şi a constatat lipsa unui număr de aproximativ 470 foi de tablă.
La finalul operaţiunilor, inculpatul [...] s-a deplasat în cabina echipajului şi le-a înmânat acestora suma de 40.000.000 ROL primită de la inculpatul [...], fără însă a le spune pentru ce anume, suma fiind împărţită între martorii [...], [...], [...] şi [...] [...], aspect relatat de martori în cuprinsul declaraţiilor date în cauză.
Martorii [...] au relatat în cursul cercetării judecătoreşti faptul că toate activităţile de manevrare a barjei şi de a macaralei au fost făcute din dispoziţia inculpatului [...].
Totodată, inculpatul [...] a înmânat prin intermediul martorului [...], şef sector în cadrul S. C. [...] suma de 400 dolari SUA pentru a fi dată muncitorilor care au efectuat operaţiunile de încărcare.
A doua zi, după terminarea operaţiunilor în dimineaţa zilei de 15.11.2004, cetăţeanul sirian [...] şi inculpaţii [...] şi [...] s-au deplasat în Portul Constanţa Sud Agigea, în vederea întocmirii documentelor de export.
Astfel, cetăţeanul sirian [...] şi inculpatul [...] s-au deplasat la sediul SC „[...]" SRL CONSTANŢA unde, după ce inculpatul [...] i-a prezentat cetăţeanului sirian [...] scrisoarea de trăsură fluvială falsă spre semnare şi ştampilare cu ştampila SC „[...]" SRL Bucureşti, cetăţeanul sirian [...] împreună cu inculpatul [...] s-au deplasat la organele vamale şi au depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export.
Pentru dovedirea legalei proprietăţi asupra tablei sustrase, cetăţeanul sirian [...] a prezentat organelor vamale, factura fiscală internă seria CT. …, prin care făcea dovada că ar fi achiziţionat tabla de la SC '[...]" SRL GALAŢI.
Cu acest prilej, a fost întocmită declaraţia vamală de export 2192/I 18929 la data de 15.11.2004 pe baza căreia cetăţeanul sirian [...] urma să exporte cantitatea de 610 tone tablă laminată navală, beneficiarului extern [...] din localitatea Tartans din Siria.
Urmare însă sesizării conducerii [...] SA GALAŢI, cu privire la faptul că barja 30086 a fost scoasă din dana 97 unde se afla sub pază şi sustrasă tabla navală, societatea după ce în prealabil a verificat şi constatat lipsa tablei, a sesizat la rândul său organele de poliţie; fapt ce a condus la identificarea mărfii încărcate în M/N „[...]", cu puţin timp înainte ca nava să părăsească Portul Constanţa, în momentul depistării acesteia fiind întocmite formalităţile de părăsire a Portului Constanţa.
Cu această ocazie s-a procedat la inventarierea mărfii şi s-a constatat că, la bordul navei „[...]", se aflau încărcate 470 bucăţi tablă navală l[...]ată în cantitate totală de 610 tone, care în baza caracteristicilor tehnice şi a inscripţiilor producătorului, s-a stabilit că aparţine SC "[...]" SA GALAŢI, a fost încărcată şi expediată cu barja 30086, urmând să fie exportată în baza unui contract încheiat cu [...] Dubai, în Singapore.
Cele 610 tone tablă au fost recuperate şi ulterior încărcate la bordul navei cu care în realitate trebuia să se efectueze transportul maritim, respectiv M/N "[...]", fiind astfel efectuat exportul conform destinaţiei iniţiale, în speţă nefiind produs niciun prejudiciu prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor care formează obiectul prezentului dosar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...].
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a criticat hotărârea de condamnare, sub un prim aspect, din perspectiva argumentelor reţinute la momentul la care instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul [...] pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal care reglementează ca şi infracţiune fapta de a folosi la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, inculpatul fiind trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea acestei infracţiuni în forma complicităţii, arătându-se că nici rechizitoriul şi nici instanţa de fond nu dezvoltă în ce a constat ajutorul material pentru că nu se pune problema de ajutor moral, al inculpatului în legătură cu săvârşirea acestei infracţiuni, fiind o preluare fidelă din cuprinsul rechizitoriului fără a menţiona pe baza căror mijloace de probă se bazează hotărârea de condamnare; s-a susţinut că la o analiză a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, se poate constata cu uşurinţă împrejurarea că apelantul inculpat [...] nu are nici un fel de implicare în legătură cu depunerea actelor în vederea emiterii declaraţiei vamale de export, solicitând a se analiza declaraţiile comisionarului vamal [...], care a primit documentele care ulterior au fost puse în vamă şi pe baza cărora a fost întocmită şi ulterior emisă acea declaraţie vamală de export, precizând că reprezentantul exportatorului şi anume [...] s-a prezentat singur la comisionarul vamal unde a predat documentele necesare exportului, toate aceste documente enumerate în declaraţia martorului [...], fără să fie însoţit sau ajutat în vreun fel de alte persoane; în acelaşi sens este şi declaraţia vameşului [...] care menţionează că nicio clipă inculpatul [...] nu s-a prezentat nici la comisionarul vamal şi nici la autoritatea vamală pentru a depune vreun act sau pentru a însoţi reprezentantul exportatorului şi anume SC [...] SRL, precum şi declaraţia martorului [...], agentul maritim care se ocupa de întocmirea documentelor necesare pentru declaraţia vamală de export, respectiv cele privind actele de transport, care a arătat că numai martorul [...] s-a prezentat şi a întocmit documentaţia respectivă; s-a mai solicitat a se avea în vedere declaraţia iniţială a inculpatului la acel moment transformat în martor, [...], din data de 17.11.2004 în care a araătat circuitul pe baza căruia au fost emise toate documente de export şi de asemenea documente comerciale, contracte de vânzare – cumpărare a mărfii respective, fiind exclusă orice participare din partea apelantului inculpat [...]; pentru aceste considerente, s-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut participaţia şi vinovăţia inculpatului [...] sub forma complicităţii în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, mai ales în condiţiile în care, faţă de autorul infracţiunii [...] s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penale, solicitând instanţei, în consecinţă, să se dispună achitarea inculpatului [...] pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. c Cod procedură penală, coroborat şi cu soluţia de netrimitere în judecată a autorului infracţiunii, [...].
Cu privire la cea de a doua infracţiune, de furt calificat, raportat la încadrarea juridică, pe calea admiterii apelului, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii infracţiunii în forma tentativei, arătându-se că din actele dosarului şi din procesele – verbale încheiate rezultă că prin intervenţia organelor de urmărire penală s-a reuşit descoperirea faptei mai înainte de deposedarea părţii vătămate de bunurile respective, sens în care bunurile au fost recuperate în integralitate şi apreciază că în această situaţie nu este vorba despre o infracţiune de furt calificat în forma consumată, ci în forma tentativei; chiar dacă la acel moment mărfurile se aflau în posesia persoanei juridice care asigura transportul bunurilor, apreciază că raportat la momentul la care au intervenit organele de urmărire penală şi a fost sistată activitatea ce era în desfăşurare, se poate discuta de infracţiunea de furt calificat în forma tentativei; în măsura în care va fi admisă teoria în legătură cu momentul la care a operat deposedarea părţii vătămate de bunurile respective, s-a solicitat instanţei de apel să dispună achitarea inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, fie în forma consumată fie în forma tentativei, reţinându-se participaţia sub forma complicităţii, raportat la toate documentele aflate la dosar, care atestă împrejurarea că martorul [...] a pregătit şi a desfăşurat activitatea de sustragere a cantităţii de tablă, cu câteva luni înainte de realizarea acestei activităţi infracţionale sens în care au fost întocmite toate documentele existente la dosar, neputându-se reţine afirmaţia acestuia cum că în realitate nu ştia ce se întâmplă, iar martorii audiaţi în cauză nu descriu participarea inculpatului [...] în legătură cu activităţile de sustragere a cantităţii de tablă de pe barja respectivă, arătând că în acest sens au fost audiaţi toţi angajaţii care desfăşurau activităţi fie pe barjă, fie pe macara, fie pe nava pe care se încărca respectiva cantitate de tablă, atestând împrejurarea că nicio clipă inculpatul [...] nu a fost prezent în locaţia respectivă şi nu a desfăşurat niciun fel de activităţi privind sustragerea acesteia; s-a mai arătat că instanţa de fond a făcut o analiză trunchiată a declaraţiilor date de către inculpatul [...] (care un interes de a se dezvinovăţi), acesta specificând faptul că cei doi martori participanţi la serbarea respectivă nu au stat tot timpul cu ochii pe inculpatul [...], astfel încât nu au putut spune dacă în permanenţă acesta a stat în localul respectiv; cele două persoane au relatat că inculpatul nu a părăsit restaurantul pentru o perioadă mai lungă de timp ca să justifice deplasarea până în oraşul Constanţa la întâlnirea cu coinculpatul [...] şi predarea unei sume de bani pentru echipajul respectiv; în consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului formulat de inculpatul [...] şi pe calea admiterii să se dispună achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c Cod procedură penală.
Un alt motiv de apel invocat de către inculpatul [...] vizează greşita aplicare a legii penale mai favorabile la momentul judecării cauzei la instanţa de fond, când nu fusese încă pronunţată soluţia de către Curtea Constituţională şi ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, practic ulterior după pronunţarea hotărârii a fost dispusă şi publicată în Monitorul Oficial această decizie, motiv pentru care apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind lege penală mai favorabilă noua reglementare; s-a solicitat a se constata că din perspectiva aplicării unitare a legii penale, aceasta este vechiul Cod penal inclusiv din perspectiva concursului de infracţiuni şi în măsura în care instanţa va admite apelul cu privire la infracţiunea reglementate de art. 273 din Codul vamal, aplicând şi principiul non reformatio in peius având în vedere că ne aflăm numai în calea exercitată de acest inculpat, şi prin aprecierea faptului că este mai favorabilă legea penală veche din perspectiva concursului de infracţiuni, să se dispună aplicarea unei pedepse rezultante raportat la existenţa unei condamnări anterioare pentru o faptă concurentă cu păstrarea cuantumului de 3 ani cu suspendare sub supraveghere, precizând că acesta este un subsidiar în măsura în care instanţa va respinge primele două motive de apel; în acest sens s-a solicitat a se avea în vedere vechimea faptelor deduse judecăţii, practic 10 ani de la momentul respectiv, să se constate atitudinea inculpatului în intervalul de timp scurs, inclusiv actele sub aspectul circumstanţelor personale depuse la acest termen, faptul că inculpatul exercită profesia de comandant de nave strategice, în cadrul unei entităţi multinaţionale de renume, unde sunt foarte puţini români acceptaţi în această calitate de comandant, ceea ce înseamnă că a condus şi conduce şi în prezent, nave a căror valoare depăşeşte un miliard de euro fără să existe în tot acest interval nici cea mai mică abatere sau neconformitate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în plan social; s-a mai arătat că această modalitate de executare este suficientă pentru îndeplinirea scopului pedepsei, mai ales în condiţiile în care, aşa cum a reţinut instanţa de fond, nu există un prejudiciu rezultat din fapta ce face obiectul cauzei, ca un argument în plus, din perspectiva admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice şi reţinerii infracţiunii în forma tentativei.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului formulat şi să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor 396 alin. 5 Cod procedură penală în referire la art.16 alin.1 în principal lit.c) şi în subsidiar lit.b) (teza a II-a) Cod procedură penală, apreciind că nu există probe care să dovedească împrejurarea că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată de către instanţa de fond; în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, apreciază că acestea nu sunt suficiente pentru a crea instanţei o convingere lipsită de echivoc că inculpatul [...] a comis infracţiunea de furt calificat, că adevăraţii făptuitori au primit calitatea de martori, iar analiza făcută de către instanţa de fond a fost superficială; s-a mai arătat că nu s-au făcut suficiente dovezi în ceea ce priveşte gradul de implicare a inculpatului la potenţiala săvârşire a faptei având în vedere că nu au fost corelate îndestulător probele din cauzele pentru care inculpatul ar fi solicitat deseori ataşarea dosarelor din cauzele disjunse iar în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii s-a arătat că vinovăţia în forma prevăzută de lege nu îi poate fi reţinută inculpatului având în vedere că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu prevăzute în fişa postului, a colaborat în acest sens, dovedind faptul că nu a avut nicio intenţie de a sustrage marfa ce formează obiectul prezentei infracţiuni, nu şi-a însuşit nimic, nu se reţine că ar fi sustras nava, iar în ceea ce priveşte marfa şi manevrele pe care acesta le-a efectuat a îndeplinit procedurile legale, respectându-le cu stricteţe, inculpatul luând barja din locaţia în care se afla executând dispoziţii pe care organele superioare la acel moment le dăduseră în mod legal, creând aparenţa de legalitate pentru inculpat; în acelaşi sens, s-a mai susţinut că nu s-a reclamat furtul barjei 30086, că vămuirea s-a făcut legal iar actele de transport erau pentru septembrie 2004 şi pe cantităţi mult mai mari, că barja 30086 nu avea capace, nu corespundea normelor legale pentru cărăuşie, nu avea sigilii pentru că sigiliile nu se puteau prinde deoarece nu avea capace, fiind astfel imposibilă sigilarea barjei.
S-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul a fost lipsit de apărare în ceea ce priveşte optarea pentru o lege mai favorabilă, având în vedere intervenirea deciziei Curţii Constituţionale de la momentul rămânerii în pronunţare a instanţei şi până la momentul soluţionării acesteia, nefiind repusă cauza pe rol, aspect care, în mod evident, a creat prejudicii inculpatului în ceea ce priveşte concluziile pe fondul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat în condiţiile art.396 alin.5 în referire la art.16 lit.b teza a-II-a, respectiv fapta a fost săvârşită fără vinovăţie sau nu cu vinovăţia prevăzută de lege, arătându-se că apărarea se întemeiază exclusiv nu atât pe elemente de drept cât pe elementele de fapt din cauză, solicitându-se a se observa că, de 10 ani de zile de când a fost comisă fapăa, dosarul a avut mai multe modalităţi de a fi cercetat, într-un final în dosar au rămas aşa zişii păcălici ai acestei afaceri pentru că, în ceea ce îl priveşte pe [...], nu există nici un fel de probe care să susţină ideea iniţială cum că acesta, cu vinovăţie ar fi participat la furtul unor cantităţi de tablă, în sensul că prin societatea pe care o conducea în calitate de administrator, nu este proprietar, ar fi participat la săvârşirea infracţiunii de furt; astfel, în luna septembrie 2004 a venit omul de afaceri, a încheiat un contract cu societatea [...], care era condusă de [...] şi în baza acestui contract, înregistrat de [...], urma ca să vină una sau mai multe nave să încarce până la 5000 tone de tablă, şi la un moment dat, în seara zilei de 13-14 noiembrie, inculpatul deşi nu se afla la serviciu a fost contactat de [...], cel care a încheiat contractul în luna septembrie că a venit nava şi că ar vrea ca să opereze, însă [...] nu era de serviciu, a luat legătura cu colegii săi, a organizat operaţiunile de încărcare – descărcare, după care a auzit după 2-3 zile că a fost sustrasă o cantitate de tablă; s-a arătat că în rechizitoriu şi în hotărârea instanţei de fond nu se spune clar complicele căruia era, respectiv dacă era complicele lui [...] sau al celorlalţi inculpaţi din cauză; s-a solicitat să se analizeze afirmaţia din rechizitoriu privind faptul că din cauza specificităţii transportării, încărcării şi descărcării acestor materiale, nu se putea organiza această operaţiune decât prin oameni specializaţi, ori, oamenii specializaţi au fost contactaţi de către inculpatul [...] şi de către adjunctul său care a fost audiat în calitate de martor, respectiv [...], au fost opriţi fără să fie trecuţi pe un statul de plată şi de aici parchetul a tras concluzia că aceste patru persoane au fost aduse noaptea să transbordeze marfa în condiţiile în care inculpatul [...] ar fi ştiut că marfa este sustrasă; s-a arătat că au fost audiaţi cei patru lucrători, precum şi inculpatul [...] şi colegul său [...] şi a rezultat că această operaţiune numai un docher specializat putea să o facă, existând declaraţiile martorului [...] care precizează: „eu lucram în acea noapte la dană şi m-am rugat de martorul [...] să mă lase şi pe mine să învăţ procedura” şi ale martorului [...]; s-a mai arătat că s-a avut în vedere o discuţie între martorul [...] [...] şi [...]. Martorul [...] [...] a declarat: „m-a sunat cineva, s-a prezentat ca fiind [...], să-i dau o macara nu ştiu ce s-a mai întâmplat”, însă ulterior, la urmărire penală, în confruntarea directă cu inculpatul dar şi în faţa instanţei de judecată declară: „nu am certitudinea că m-a sunat [...], este posibil să mă fi sunat o altă persoană, pentru că nu cunoşteam numărul, vocea şi nici pe [...]”; s-a mai arătat că s-a încercat împotriva regulamentelor şi uzanţelor portuare să se demonstreze că [...] ar fi încercat să muşamalizeze operaţiunea, ori acest fapt nu se poate, întrucât ca o macara să se deplaseze în Portul Constanţa, sunt necesare avize de la Căpitănie, există un contract ferm pentru 5000 tone şi nu pentru 1000 tone, totul era absolut la vedere, şi a fost audiată angajata [...] care a precizat: „nu m-a pus nimeni să fac nici un fel de modificare în acte, pur şi simplu din proprie iniţiativă pentru că veniseră cu altă barjă decât cea contractată iniţial în luna septembrie, am făcut modificarea respectivă; s-a solicitat a se analiza aşa-zisa conivenţă dintre inculpaţi, neexistând nicio referinţă înspre şi dinspre [...] în legătură cu vreo relaţie de cunoştinţă sau prietenie cu ceilalţi inculpaţi, nu s-a cunoscut cu niciunul dintre ei până în momentul 13/14 noiembrie 2004, nimeni nu a spus vreodată că-l cunoştea pe [...] sau că într-un fel sau altul l-au convins să facă această operaţiune care era legală şi executată în baza unui contract încheiat de societatea pe care o conducea în calitate de director. Atâta vreme cât nu există nici un fel de date că a acordat ajutor şi că avea cunoştinţă despre faptul că marfa este sustrasă inculpatul nu poate fi acuzat de ceva; mai mult decât atât, toate actele care au fost predate inculpatului [...] sunt cele care au fost predate identic fără nici un fel de modificare vămii, care a considerat că actele sunt absolut legale; în ceea ce priveşte buna-credinţă a inculpatului, s-a solicitat a se observa declaraţia lui [...] – agentul maritim care declară că l-a contactat pe [...] şi l-a întrebat dacă are o dană pentru că vrea să descarce o navă, iar acesta i-a răspuns că nu are o dană liberă, ci peste o zi sau două când se va elibera dana; cu privire la prescripţie, s-a arătat că atâta vreme cât art.73 din Constituţie se referă la cine face legea în România, există şi altfel de opinii: dacă iniţial a fost dată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a precizat să se interpreteze pe instituţii autonome legile nou apărute la 1 februarie, iar ulterior Curtea Constituţională a decis că acestea trebuie interpretate global, şi prin urmare trebuie analizat dacă în perioada dintre decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia Curţii Constituţionale nu este o lege mai favorabilă, chiar dacă sunt obligatorii şi numai pentru viitor; la momentul la care au fost puse concluzii la instanţa de fond pe decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prescripţie aceasta era legea mai favorabilă.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art.16 lit.c Cod procedură penală arătându-se că nu există probe îndestulătoare pentru condamnarea inculpatului, urmând a se observa că în declaraţiilor celor 40 şi ceva de martori nu se face referire la inculpatul [...]; s-a arătat că în hotărârea instanţei de fond la fila 11 paragraful 5 se reţine că inculpatul a asigurat mijloacele materiale şi umane pentru a desfăşura operaţiunea de transbordare a mărfii, ceea ce nu este adevărat având în vedere că nimeni nu l-a cunoscut pe inculpatul [...] până la începerea procesului penal.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a învederat instanţei că inculpatul iniţial a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni, respectiv abuz în serviciu în formă calificată şi complicitate la infracţiunea de furt, reţinându-se un singur act material; s-a reţinut în rechizitoriu şi de către instanţa de fond că în calitatea sa de dispecer la [...] Galaţi – Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, ar fi dispus asupra mutării unei anumite barje 30086 la motonava [...], în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 610 tone tablă navală;.în afară de acest aspect se mai reţine la pagina 3 paragraful 3 din rechizitoriu că în noaptea de 13/14 noiembrie 2004, la ora 21,00 din dispoziţia sa barja nr.30086 a fost scoasă din dana 97 de către împingătorul [...] comandat de către inculpatul [...] şi a fost mutată la motonava [...] care se afla în rada portului fluvial lângă barje încărcate cu clingherit, unde inculpatul adresase anterior macaraua plutitoare 1472; instanţa de fond a reţinut că în afara oricarui dubiu în sarcina lui [...] a fost avut în vedere un singur act material astfel cum a fost reţinut şi în rechizitoriu, astfel încât s-a schimbat încadrarea juridică şi a fost reţinut un singur act de complicitate la furt în forma prevăzută de noul Cod penal aceasta fiind legea mai favorabilă, în condiţiile în care i s-a reţinut o singură infracţiune şi nu se mai pune în discuţie eventualul concurs de infracţiuni; s-a solicitat a se constata că infracţiunea de furt şi cu atât mai mult cea de complicitate la furt nu s-ar fi putut reţine în condiţiile în care cu certitudine nu s-a produs în cauză niciun prejudiciu, chiar instanţa de fond constatând că nu s-a produs nici un prejudiciu, nu doar că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă; din toate acestea se înţelege să nu s-a produs deposedarea proprietarului mărfii; prin urmare se poate pune în discuţie în ce manieră s-ar putea reţine eventual o infracţiune de tentativă la furt calificat dacă ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de lege care definesc latura obiectivă a infracţiunii de furt şi a tentativei la infracţiunea de furt; cu privire la actul material singular care în opinia procurorului şi a instanţei de fond defineşte latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt, s-a solicitat a se constata că nu există o singură probă care să dovedească existenţa conivenţei cu privire la niciunul dintre ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată şi condamnaţi, astfel încât nu se poate reţine că inculpatul [...] ar fi ajutat pe cineva la comiterea infracţiunii de furt; pe de altă parte, inclusiv pe calea relaţiilor solicitate de către instanţa de fond, urmare cererii pentru administrare de probe în apărare, manevrele efectuate cu ambarcaţiunile în discuţie au fost necesare pe de o parte şi s-au aflat sub controlul autorităţilor portuare ceea ce exclude chiar posibilitatea de a face manevre cu ambarcaţiuni după bunul plac cu atât mai puţin în realizarea unei activităţi frauduloase la cererea sau de conivenţă cu alte persoane; s-a susţinut că singurul act material care s-a reţinut în sarcina inculpatului [...] acela de a muta ambarcaţiuni dintr-un loc în altul prin Portul Constanţa este o activitate profesională desfăşurată în condiţiile legii şi cu toate aprobările avizele şi sub puterea tuturor reglementărilor de la acel moment; pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, în condiţiile art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, urmând a dispune achitarea inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, în temeiul art.17 alin.2 raportat la art.16 lit.b sau lit.c Cod procedură penală, fie nu există probe că inculpatul [...] a săvârşit infracţiunea, fie că fapta nu este prevăzută de legea penală şi nu poate fi reţinută.
La termenul de judecată din data de 19.09.2014 inculpaţii [...], [...], [...] au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere în faţa instanţei de apel.
Inculpatul [...] a invocat, prin mandatar [...], excepţia necompetenţei după materie a Judecătoriei Constanţa, excepţie care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din apel din data de 09.10.2014, Curtea pronunţându-se la acelaşi termen în sensul respingerii excepţiei invocate, având în vedere practica constantă cu privire la faptul că nu este necesară specializarea completului pentru a judeca dosarele de maritim fluvial.
La acelaşi termen din data de 09.10.2014 Curtea a respins solicitarea formulată de inculpatul [...], prin mandatar [...], de suspendare a cauzei pentru medierea cauzei, întrucât instanţa a făcut demersuri la termenul anterior, prin emiterea unei adrese către intimata parte vătămată S.C. [...] S.A. pentru a menţiona dacă există posibilitatea împăcării iar din adresa nr.5600/1208/09.10.2014 a S.C. [...] S.A. a reieşit poziţia total intrasingentă a acesteia, menţionându-se expres că „Prin politica sa internă, [...] Galaţi acordă toleranţă 0 în materia faptelor de sustragere/tentativă de sustragere. În consecinţă, subscrisa NU este de acord cu împăcarea cu niciunul dintre inculpaţii din acest dosar.
Prin urmare, atâta timp cât datorită lipsei acordului S.C. [...] Galaţi S.A. pentru procedura medierii se constată că în prezenta cauză nu este posibilă această procedura medierii şi, în consecinţă, nu se impunea suspendarea judecăţii astfel cum a solicitat mandatara inculpatului [...], nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art.367 alin.3 din Recomandarea nr.(99) 19 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre privind medierea în materie penală.
Dezbaterile în faţa Curţii au avut loc la termenul din data de 16.10.2014, inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] fiind prezenţi şi acordându-li-se ultimul cuvânt.
Inculpatul [...] a lipsit la toate termenele de judecată din apel, fiind însă reprezentat atât de către un avocat desemnat din oficiu cât şi de către mandatar [...], aceasta din urmă precizând că fiul său este plecat în voiaj cu un contract pe o navă începând cu data de 10.09.2014, fiind depus la dosar o copie a contractului său individual de muncă.
Pronunţarea în prezenta cauză s-a amânat, acordând părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate de către inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] nu sunt fondate, pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpaţilor [...], [...], [...], [...] şi [...] sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
Examinarea motivelor de apel ale inculpaţilor cu privire la stabilirea stării de fapt:
Cu privire la inculpatul [...]:
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a susţinut că din mijloacele de probă administrate în cauză nu reiese ajutorul dat de către acesta cetăţeanului sirian [...] pentru folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale sau comerciale falsificate.
În acest sens. Curtea reţine că în declaraţiile date de către martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, a precizat în mod expres cu privire la exportul efectuat de către S.C. [...] S.R.L. Bucureşti prin declaraţia vamală I 18929/15.11.2004 că, fiind de lucru la punctul de lucru din Portul Constanţa Sud Agigea, la data de 15.11.2014 s-a prezentat un cetăţean arab care s-a prezentat [...], căruia i-a explicat ce acte trebuie să aducă pentru întocmirea formalităţilor de export a unei cantităţi de tablă l[...]ată iar ulterior, în cursul aceleiaşi zile, [...] s-a prezentat cu actele respective, fiind însoţit de către un alt bărbat.
Din declaraţiile date în mod constant de către [...] (cu menţiunea că în cursul judecăţii la instanţa de fond şi în faţa instanţei de apel acesta nu s-a mai aflat pe teritoriul României, fiind plecat în Siria, neputându-se identifica adresa unde locuieşte) acesta a precizat că prietenul său [...], care se cunoştea cu numitul [...], i-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a cumpăra de la [...] cantitatea de 5.000 tone tablă groasă iar ulterior [...] i-a făcut cunoştinţă cu numiţii „[...]” (n.r. inculpatul [...]) şi „[...]” (n.r. inculpatul [...]) iar în data de 13/14.11.2014 s-a încărcat tabla; [...] a precizat în mod expres: „am încheiat un contract de comision cu [...] în virtutea căreuia [...] Batog primea câte 5 euro/tonă din cantităţile pe care reuşea să le obţină pentru a-mi fi vândute mie. După discuţia pe care am avut-o cu [...], acesta mi-a prezentat 3 persoane din Constanţa pe nume [...] (nr. [...]), [...] şi [...] (n.r. [...]) care ar fi avut 5000 tone de tablă de vânzare. După aceasta s-a încheiat şi un contract pentru vânzarea către mine a celor 5000 tone de tablă … În ziua de 13.11.2004 am primit informaţia de la [...] şi [...] care mi-au spus că o să fie încărcată o cantitate de 1500 tone tablă. Am văzut că s-au adus lângă M/N [...] macaraua plutitoare şi o barjă din care s-a descărcat tablă şi întrucât eu am rămas pe nava [...] până la ora 6,30 dimineaţa am constatat că în jurul acelei ore operaţiunile de descărcare au încetat, l-am întrebat pe macaragiu ce se întâmplă. Macaragiul mi-a spus că urmează să plece barja din care se descărcase şi să se aducă o altă barjă la descărcat … A doua zi, pe 15.11.2014 „[...]” a venit la hotel, la mine şi mi-a spus să mergem să facem vama. Am plecat fiecare cu maşinile personale şi ne-am întâlnit la Agigea unde se afla un anume „[...]” (n.r. martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa). Aici am fost la comisionarul vamal pentru a perfecta documentaţia pentru vamă. Mi s-a spus că ne mai lipseşte un document şi împreună cu „[...]” am fost la S.C. „[...]” la dl. [...] care m-a pus să semnez şi să ştampilez pe un document care nu ştiam că este scrisoarea de trăsură fluvială, documentul respectiv rămânând la [...], în biroul acestuia. Precizez totodată că factura fiscală pentru 3000 tone am primit-o de la „[...]”, pentru cantitatea de 610 tone neprimind nici o factură. Precizez că mie mi s-au livrat 610 tone iar factura fiscală se referea la cantitatea de 3000 tone. … Precizez că eu nu am cunoştinţă despre faptul că cele 610 tone de tablă proveneau din furt şi nici despre faptul că documentele vamale erau false.”.
În acelaşi sens, Curtea mai reţine atât declaraţiile date de către martorul [...], cât şi procesul verbal de confruntare dintre martorul [...] şi inculpatul [...] din data de 17.03.2006 din care reiese că numitul [...] a precizat că l-a însoţit pe [...] în cursul anului 2004 la hotelul ”[...]” din staţiunea Mamaia unde numitul [...] i-a prezentat pe numiţii „[...]” (n.r. inculpatul [...]) şi „[...]” (n.r. inculpatul [...]) ca fiind proprietarii mărfii, respectiv a cantităţii de tablă ce urma să fie vândută), că a doua zi [...] i-a spus că semnase contractul de vânzare cumpărare cu aceeaşi „[...]” şi „[...]” şi a primit factura internă, că după câteva zile de la prima întâlnire, [...] a adus o navă în Portul Agigea iar „[...]” şi „[...]” i-au spus lui [...] că marfa există dar nu au sistemul de încărcare denumit de ei „gura de lup”, iar ulterior a aflat de la [...] că a încărcat totuşi marfa în altă navă.
Aceleaşi susţineri au fost prezentate de către martorul [...] şi în procesul verbal din data de 17.03.2006 de confruntare cu inculpatul [...].
Cu prilejul acestei întâlniri, cetăţeanul sirian [...] a primit de la inculpaţii prezenţi factura fiscală CT [...]/20.09.2004 de provenienţă a tablei, prin care face dovada că achiziţionase tablă de la SC'[...]" SRL GALAŢI, prezentând la rândul său spre semnare un contract de vânzare - cumpărare tablă.
Susţinerile lui [...] şi ale martorului [...] se coroborează cu susţinerile martorului ocular [...] din procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006, martorul [...] precizând: „am venit în Constanţa unde [...] mi-a făcut cunoştinţă cu [...], cu acesta din urmă m-am dus în Port unde mi-a arătat mai multe barje din care mi-a spus că una din ele este încărcată cu tablă. Am revenit cu partenerii arabi interesaţi de export, ne-am întâlnit la hotelul [...] din Mamaia, unde au fost de faţă [...], [...], [...], [...] şi un cetăţean român cu nume unguresc. Nu am asistat la discuţii cu privire la termenii contractuali. Este adevărat că am primit suma de 5000 USD dar de la [...] şi nu de la [...], sumă pe care am dat-o agentului primei nave ce fusese adusă pentru export, şi care nu s-a realizat”.
Aceleaşi susţineri le-a făcut martorul ocular [...] şi în procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006.
Curtea constată că nu sunt întemeiate apărările inculpaţilor [...] şi [...] în sensul că discuţiile pe care le-au avut la hotelul [...] din Mamaia au fost purtate doar cu numitul [...] referitor la încheierea unui contract de vânzare de echipament sportiv la echipa de fotbal sponsorizată de [...], aceste susţineri fiind infirmate prin mijloacele de probă expuse mai sus care se coroborează şi cu alte mijloace de probă: …
Solicitarea inculpatului [...] de a se avea în vedere declaraţiei martorului [...] nu este întemeiată, atâta timp cât acest martor, în calitate de vameş, a interacţionat doar cu martorul [...] (comisionarul vamal căruia [...] şi inculpatul [...] i-au remis documentele falsificate necesare emiterii declaraţiei vamale de export), nefiind necesară şi prezenţa persoanelor care au solicitat emiterea declaraţiei vamale de export.
Nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului [...] de a se avea în vedere declaraţiile martorului [...], acesta neavând atribuţii privind autoritatea vamală, acesta fiind agent maritim în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, ocupându-se de agenturarea unei nave, respectiv întocmirea documentelor pentru marfa încărcată (conasament, cargo manifest), toate dispoziţiile în acest sens fiind primite de la şeful său Mustafa Chaar iar dana operativă a fost primită în data de 12.11.2004 de la S.C. [...] S.R.L. în urma unei discuţii telefonice cu directorul acestei firme, respectiv cu inculpatul [...], nefiind astfel necesară implicarea directă a inculpatului [...] sau a lui [...] atâta timp cât aceste activităţi se defăşurau prin operatorii portuari.
Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului [...] care a susţinut că se impune în mod greşit instanţa de fond a reţinut participaţia şi vinovăţia inculpatului [...] sub forma complicităţii în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în condiţiile în care faţă de autorul infracţiunii [...] s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penale, impunându-se astfel să se dispună achitarea inculpatului [...] pentru infracţiunea prevăzută de art. 273 din Codul vamal, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 lit. c Cod procedură penală, coroborat şi cu soluţia de netrimitere în judecată a autorului infracţiunii, [...].
În acest sens, Curtea reţine că argumentele pentru care s-a dispus prin rechizitoriul întocmit la data de 27.11.2008 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în dosar nr.7/PMF/2005, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a,g şi alin.4 cod penal 1969 şi art.273 din Legea nr.86/2006, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal 1996, au constatat în faptul că din probatoriul administrat în cauză „nu a rezultat cu certitudine că inculpatul [...] a cunoscut că tabla navală achiziţionată provine din furt, iar documentele vamale prezentate la autoritatea vamală sunt false”.
Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii [...] şi [...] au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.
Prin urmare, Curtea constată că pentru inculpatul [...] nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 273 din Codul vamal, sub aspectul laturii subiective, acesta neacţionând cu intenţie, acest fapt neimpunând pe cale de consecinţă achitarea inculpatului [...], faţă de care din probatoriul administrat în cauză reiese că ştia că tabla respectivă provine din furt şi că documentele navale prezentate la autoritatea vamală sunt false.
În acest sens, Curtea are în vedere că pentru dovedirea legalei proprietăţi asupra tablei sustrase, cetăţeanul sirian [...] (declaraţie tradusă în limba română coroborată cu declaraţia numitului [...], declaraţii dosar u. p.) a prezentat organelor vamale, factura fiscală internă seria CT. [...]/20.09.2004, prin care făcea dovada că ar fi achiziţionat tabla de la SC'[...]" SRL GALAŢI, factură care a fost primită anterior de la inculpaţii [...] şi [...].
Curtea mai reţine în acelaşi sens, că din declaraţiile date de către martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, a precizat în mod expres cu privire la exportul efectuat de către S.C. [...] S.R.L. Bucureşti prin declaraţia vamală I 18929/15.11.2004 că, fiind de lucru la punctul de lucru din Portul Constanţa Sud Agigea, la data de 15.11.2014 s-a prezentat mai întâi un cetăţean arab care s-a prezentat [...], care nu era în posesia actelor necesare, şi de abia după ce i-a explicat ce acte trebuie să aducă pentru întocmirea formalităţilor de export, [...] s-a prezentat cu un alt bărbat (n.r. inculpatul [...]) fiind în posesia actele necesare.
În ceea ce priveşte criticile inculpatului cu privire la reţinerea săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, Curtea constată că raportat la probatoriul administrat în cauză reiese fără putinţă de tăgadă că inculpatul [...] avea cunoştinţă că acea cantitate de tablă nu îi aparţinea, atâta timp cât nu avea acte de achiziţie în mod legal a acestei mărfi şi cu toate acestea a efectuat demersuri pentru vânzarea acesteia numitului [...].
În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă expuse mai sus, respectiv declaraţiile lui [...]: „A doua zi, pe 15.11.2014 „[...]” a venit la hotel, la mine şi mi-a spus să mergem să facem vama. Am plecat fiecare cu maşinile personale şi ne-am întâlnit la Agigea unde se afla un anume „[...]” (n.r. martorul [...], comisionar vamal în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa). Aici am fost la comisionarul vamal pentru a perfecta documentaţia pentru vamă. Mi s-a spus că ne mai lipseşte un document şi împreună cu „[...]” am fost la S.C. „[...]” la dl. [...] care m-a pus să semnez şi să ştampilez pe un document care nu ştiam că este scrisoarea de trăsură fluvială, documentul respectiv rămânând la [...], în biroul acestuia. Precizez totodată că factura fiscală pentru 3000 tone am primit-o de la „[...]”, pentru cantitatea de 610 tone neprimind nici o factură. Precizez că mie mi s-au livrat 610 tone iar factura fiscală se referea la cantitatea de 3000 tone. … Precizez că eu nu am cunoştinţă despre faptul că cele 610 tone de tablă proveneau din furt şi nici despre faptul că documentele vamale erau false.” care se coroborează cu declaraţiile martorului [...] şi cu susţinerile martorului ocular [...] din procesul verbal de confruntare cu inculpatul [...] din data de 10.03.2006, martorul [...] precizând: „am venit în Constanţa unde [...] mi-a făcut cunoştinţă cu [...], cu acesta din urmă m-am dus în Port unde mi-a arătat mai multe barje din care mi-a spus că una din ele este încărcată cu tablă. Am revenit cu partenerii arabi interesaţi de export, ne-am întâlnit la hotelul [...] din Mamaia, unde au fost de faţă [...], [...], [...], [...] şi un cetăţean român cu nume unguresc. Nu am asistat la discuţii cu privire la termenii contractuali. Este adevărat că am primit suma de 5000 USD dar de la [...] şi nu de la [...], sumă pe care am dat-o agentului primei nave ce fusese adusă pentru export, şi care nu s-a realizat”.
Activitatea de complicitate a inculpatului [...] privind săvârşirea infracţiunii de furt calificat a constat în faptul că, cu intenţie, împreună cu inculpaţii [...] şi [...] (care a asigurat mijloace materiale şi umane pentru descărcarea tablei din barja 30086 şi înărcarea tablei pe nava [...]) a stabilit modalitatea de sustragere a tablei şi s-a ocupat şi de găsirea unui partener prin care să se facă exportul de tablă navală.
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că inculpatul [...] l-a contactat pe inculpatul [...] care era dispecerul [...] SA GALAŢI, Sucursala Constanţa, în vederea dispunerii scoateri barjei din dană cât şi pe inculpatul [...] - comandantul împingătorului „[...]", care urma să deplaseze barja din dană la nava „[...]".
De asemena, inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se ocupe de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] cu privire la faptul că nu s-ar fi aflat în locaţia unde a avut loc descărcarea tablei din barja 30086 şi încărcarea tablei pe nava [...], atâta timp cât toată această activitate a fost desfăşurată prin mijloace materiale şi umane asigurate de către operatorul portuar S.C. [...] S.R.L., al cărui director era inculpatul [...], astfel că nu era necesară implicarea inculpatului [...] sub acest aspect.
Curtea mai reţine declaraţiile inculpatului [...]: „Este adevărat că eu am făcut manevra de deplasare a barjei susmenţionată (n.r. barja nr.30086 aparţinând [...] SA GALATI) la dispoziţia telefonică dată de dispecerul de serviciu al [...] SA GALATI – Sucursala Constanţa, [...]. … Pe [...] îl cunoşteam din vedere întrucât în luna iunie a anului 2004 închiriase o barjă de la SC [...] SA. Precizez că în noaptea în care eu am făcut manevra cu barja, după efectuarea acestei manevre, respectiv după ce barja am dus-o lângă macara am fost contactat pe telefonul meu mobil (0742120967), la ora 00,30 care mi-a solicitat ca în aceeaşi noapte în jurul orelor 2,30 să neîntâlnim în apropierea gării unde ne-am şi întâlnit. Acesta mi-a spus că manevrele efectuate cu barja susmenţionată sunt urmare unui „aranjament între … şi …” şi că tabla ce urma a fi încărcată la bordul navei [...] va fi de 2000 tone. Mi-a spus că urma să efectuez şi alt transport, tot la ordin. Acesta mi-a dat suma de 40 milioane lei şi mi-a solicitat să rămân şi în seara de 14.11.2004 la bordul împingătorului însă eu nu am rămas în acea seară la bordul împingătorului. După această întâlnire m-am întors la bordul împingătorului şi am pus suma pe masă, în careu. Aşa cum am precizat dimineaţă am luat aceeaşi barjă, la ordin şi am legat-o de convoiul de clingher. Este adevărat că am primit 1.000.000 lei prin mandat on-line de la [...] întrucât eu nu-i ştiam numele complet al acestuia ci doar porecla şi voiam să aflu cum se numeşte. Este adevărat că echipajul împingătorului [...] şi-a împărţit suma de 40.000.000 lei pe care am primit-o de la [...]. Eu am pus acei bani pe masă întrucât mi-a fost f[...] să-i restitui lui [...] întrucât eram conştient că mi i-a dat pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.
De asemenea, Curtea mai reţine declaraţia martorului [...] [...]: „… am discutat cu inculpatul [...] într-o zi de vineri şi am stabilit ca macaraua să fie închiriată pentru zilele următaore de sâmbătă şi duminică … am fost sunat şi de un anume „[...]” (n.r. inculpatul [...]) care s-a recomandat că sună din partea inculpatului [...] şi că este împuternicit din partea SC [...] SRL să se ocupe de închirierea macaralei plutitoare. Precizez că nu am primit banii pentru închirierea macaralei plutitoare … La momentul la care a fost închiriată macaraua nu a fost încheiat un contract de prestăru servicii.”
Curtea constată că declaraţiile martorilor [...] şi [...], invocate de către inculpatul [...], nu sunt în măsură să înlăture celelalte mijloace de probă administrate în cauză cu privire la întâlnirea pe care inculpatul [...] s-a întâlnit în noaptea de 13/14.11.2004 cu inculpatul [...]; astfel, chiar dacă în noaptea respectivă inculpatul [...] a serbat majoratul băiatului său, într-un restaurant din staţiunea Mamaia, acest fapt nu exclude posibilitatea ca inculpatul să fi părăsit restaurantul pentru un interval de timp suficient pentru a se deplasa în zona Gării Constanţa, având în vedere că ambele martore au precizat că inculpatul [...] a mai ieşit din salonul rezervat adulţilor, având reprezentarea că se deplasa la salonul rezervat tinerilor; în acelaşi sens, Curtea mai reţine că martora [...] este sora inculpatului [...] iar martora [...], astfel cum reiese din declaraţiile acestora, depoziţiile acestora fiind subiective şi nu se coroborează cu celelate mijloace de probă.
Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatului [...] în sensul că membrii echipajului împingătorului [...] au precizat că inculpatul Dincă nu a părăsit nicio clipă nava în noaptea respectivă, astfel încât dacă nu a părăsit nava nu putea să vină în oraşul Constanţa să se întâlnească cu inculpatul [...].
Astfel, Curtea reţine că din declaraţiile martorului [...], membru al echipajului împingătorului [...], reiese că după ce au dus barja cu tablă lângă cargoul [...], împingătorul s-a întors la o dană şi s-a culcat, fiind trezit dimineaţă în jurul orei 5,00 de către inculpatul [...] care le-a dat 40 milioane de lei celor 4 membri ai echipajului; în acelaşi sens este şi declaraţia martorului [...], alt membru al echipajului împingătorului, care însă a menţionat că „după ce am dus barja cu tablă la cargoul [...] căpitanul [...] a părăsit împingătorul şi a plecat cu maşina sa înspre oraşul Constanţa”; ceilalţi 3 mebri ai echipajului au precizat că s-au culcat după ce s-au întors la dană; toţi cei 4 membri ai echipajului împingătorului [...], respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...] au precizat că în dimineaţa zilei de 14.11.2014, în jurul orei 06,00 le-a dat suma de 40 milioane lei pentru treaba făcută.
Cu privire la inculpatul [...]:
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin care s-a solicitat să se constate că din probele administrate în cauză nu se poate crea convingerea lipsită de echivoc că inculpatul a comis infracţiunea de furt calificat.
În acest sens, Curtea are în vedere că atât din declaraţiile inculpatului [...] (căpitan al împingătorului [...]), cât şi a celorlalţi membri ai echipajului împingătorului [...] menţionate mai sus, respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...], reiese că în noaptea de 13/14.11.2004, împingătorul [...] al cărei căpitan era inculpatul [...] a deplasat mai întâi o macara plutitoare lângă nava [...], după care au manevrat barja 30086 încărcată cu tablă navală de la dana 97 lângă nava [...] iar în dimineaţa zilei de 14.11.2004 au adus barja 30086 în rada danei 97 şi au legat-o de alte barje, toate aceste manevre fiind efectuate sub comanda inculpatului [...].
Nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2004 cu barja 30086 s-au circumscris atribuţiilor sale de serviciu, executând dispoziţiile pe care organele superioare le-au dat, creând aparenţa de legalitate pentru inculpat.
Astfel, Curtea reţine din declaraţiile inculpatului [...] că manevrele dispuse au avut în vedere eliberarea danei 97 pentru a face loc unor barje cu cereale care au prioritate pentru asigurarea pazei.
Nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că nu îi poate fi reţinută vinovăţia sub forma intenţiei directe în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de furt calificat.
În acest sens, Curtea reţine că din jurnalul de bord pentru remorchere, şalupe pentru împingătorul [...] din data de 13.11.2004 reiese că barja 30086 a fost deplasată la ora 20:30 din dana 97.
Un aspect important este faptul că în jurnalul de bord nu a fost menţionată de către inculpatul [...] (în calitate de comandant al împingătorului) şi manevra de deplasare a macaralei plutitoare lângă nava [...], manevră efectuată de către împingătorul [...] în data de 13.11.2004 înainte de a deplasa barja 30086, aspect din care reiese intenţia inculpatului de a ascunde manevrele efectuate cu împingătorul pentru descărcarea tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea tablei navale pe nava [...].
De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, toţi membrii echipajului împingătorului [...], respectiv martorii [...], [...], [...] şi [...] au precizat că în dimineaţa zilei de 14.11.2014, în jurul orei 06,00, inculpatul [...] le-a dat suma de 40 milioane lei pentru treaba făcută, martorii precizând că în mod normal comandantul împingătorului ar fi trebuit să le dea doar o sumă de bani reprezentând norma de hrană, nu şi câte 10 milioane în plus la fiecare.
Sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului [...], Curtea reţine chiar declaraţiile acestuia:
-dată la 22.11.2004 (fiind asistat de către un avocat) că, înainte cu 2-3 zile de a se întâlni cu inculpatul [...] în noaptea de 14.11.2004 în jurul orei 02:30 în zona Gării Mun. Constanţa, a fost contactat de acelaşi „[...]” (inculpatul [...]) şi i-a propus efectuarea unei manevre cu o barjă de laminate;
-din data de 07.01.2015: „eram conştient că mi i-a dat (n.r. 40 milioane de lei daţi de inculpatul [...]) pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.
Prin urmare, din aceste declaraţii reiese că inculpatul [...] avea cunoştinţă şi că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2014 erau ilegale, în condiţiile în care suma de bani a fost dată pentru membrii echipajului împingătorului [...] pentru activitatea din acea noapte, astfel că a realizat că activitatea de descărcare a tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea pe nava [...] a fost ilegală, inculpatul [...] acţionând astfel cu intenţie directă din momentul aducerii macaralei plutitoare, a deplasării barjei 30086 de la dana 97 lângă nava [...] şi, în final, aducerea în dimineaţa zilei de 14.11.2004 barjei 30086 în rada portului după descărcarea tablei navale.
Inculpatul [...] este subiectul activ al infracţiunii de furt calificat, atâta timp cât prin comenzile date de către el echipajului împingătorului [...] s-a scos barja 30086 (încărcată cu tablă navală proprietatea SC"[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi) de sub paza asigurată la dana 97 din Portul Constanţa şi s-a deplasat lângă nava [...] pe care a fost încărcată cu ajutorul unei macarale plutitoare aduse anterior tot de către împingătorul [...], acest inculpat realizând astfel imposedarea părţii vătămate S.C. [...] S.A. Galaţi de cantitatea de 610 tone tablă navală, în valoare de 1.266.153,15 RON.
Sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat nu au relevanţă celelalte aspecte invocate de către inculpatul [...] cu privire la faptul că barja 30086 nu avea capace şi nu avea sigilii, atâtat timp cât din declaraţiile echipajului împingătorului [...] şi a membrilor echipei de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...], reiese că tabla navală descărcată de pe barja 30086 a fost încărcată pe nava [...].
De asemenea, faptul că această faptă de furt a fost descoperită la scurt timp de la comiterea faptei a determinat ca partea vătămată să nu reclame fapta de furt, organele judiciare sesizându-se din oficiu, nefiind întemeiat astfle aspectul invocat în sensul că nu s-a formulat plângere pentru comiterea infracţiunii de furt.
Cu privire la inculpatul [...]:
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a solicitat să se constate că nu există nici un fel de probe din care să reiasă că a participat cu vinovăţie la furtul unei cantităţi de tablă.
În acest sens, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că inculpatul [...] l-a contactat şi pe inculpatul [...], director la SC '[...]" SRL CONSTANŢA, operator portuar din Portul Constanţa Sud-Agigea, care urma să se ocupe de procurarea unei macarale plutitoare care să efectueze transbordul tablei din barjă la navă, cât şi forţa de muncă necesară efectuării acestei operaţiuni.
Faptul că inculpatul [...] l-a contactat telefonic pe martorul [...] [...], director al SC „[...]", căruia i-a solicitat macaraua plutitoare MP 1472, precizându-i că urma să încheie contractul de prestări servicii ulterior, pe numele unei alte societăţi cu toate că SC „[...]" SRL CONSTANŢA, deşi fiind operator portuar, putea încheia contractul de prestări servicii, dacă s-ar fi urmărit evidenţierea unei activităţi legale, aspect din care reiese că inculpatul [...] a procedat în această modalitate pentru a nu putea fi participarea sa la această activitate infracţională.
Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că în luna noiembrie 2004 martorul [...] care ocupa funcţia de director la SC „[...]" i-a comunicat faptul că macaraua 1472 se va muta în altă dană din dispoziţia inculpatului [...].
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că, tot în scopul de a nu fi descoperită activitatea infracţională, inculpatul [...] l-a contactat pe martorul [...], angajat la SC "[...]" SA CONSTANŢA, căruia, în schimbul sumei de 400 dolari SUA i-a solicitat ca împreună cu alţi muncitori pe care urma să-i aducă acesta din urmă, să efectueze operaţiunile de transbordare a tablei de la barjă la navă.
Operaţiunile de descărcare din barja nr. 30086 şi încărcare în nava „[...]" au fost efectuate cu macaraua plutitoare MP 1472 şi echipa de docheri condusă de martorul [...], care i-a cooptat şi pe martorii [...], [...] şi [...].
Martorul [...] a declarat faptul că pentru activităţile desfăşurate a primit suma de 100 dolari de la martorul [...], acelaşi aspect declarându-l şi martorul [...].
Martorul [...] a relatat în cursul cercetării judecătoreşti modul în care a fost săvârşită infracţiunea de furt calificat relatând faptul că operaţiune a de încărcare a tablei a început la orele 23:00, iar în jurul orei 06:00 activitatea a încetat brusc, şeful de echipă spunându-i să părăsească nava în jurul orelor 06.00, neputând fi încărcată întreaga cantitate de marfă. Declaraţia martorului [...] se coroborează cu declaraţia martorului [...] (care a manevrat macaraua plutitoare 1472) care a relatat aceleaşi aspecte.
Aceleaşi aspecte au fost susţinute de martorul [...] şi cu ocazia confruntării din cursul urmăririi penale efectuată cu inculpatul [...].
Operaţiunile de încărcare au fost întrerupte brusc în dimineaţa zilei de 14.11.2004, în jurul orei 6,00, fără ca întreaga cantitate de tablă să fie încărcată (fusese încărcată doar cantitatea de 470 tone), când inculpatul [...] s-a prezentat cu împingătorul „[...]" şi a preluat barja pentru mutare; datorită modului intempestiv de întrerupere a operaţiunilor de încărcare a tablei, doi dintre docheri au rămas în cala barjei fără a fi anunţaţi cu privire la operaţiunea de mutare a barjei, având în vedere că aproape se iluminase de ziuă şi exista riscul să fie surprinsă operaţiunea ilegală, astfel că barja a fost mutată de la nava „[...]" şi abandonată în rada cheiului fluvial al danei nr. 97.
Curtea mai reţine că martorul [...] a declarat faptul că l-a întrebat pe martorul [...] motivul pentru care barja nu s-a aflat sub pază, acesta comunicându-i faptul că barja a fost scoasă de sub pază în data de 13.11.2014, precum şi faptul că i-a dat numitului [...] dispoziţie ca barja să fie verificată din punct de vedere al siguranţei staţionării, lucru care s-a şi întâmplat; de asemenea martorul a relatat faptul că la data de 15.11.2004 a dat dispoziţii şefului grupei operative barjă [...] să fie efectuate verificări cu privire la marfa din barjă, care s-a deplasat la barjă şi a constatat lipsa unui număr de aproximativ 470 foi de tablă.
Martorul [...] a declarat că a lucrat ca agent navă în anul 2004 la SC [...] SRL Constanţa şi: „am vorbit o singură dată cu directorul SC [...], dl. [...] care m-a asigurat că are echipa de muncitori iar barja va fi adusă la navă, discuţie pe care am purtat-o în data de 13.11.2004”.
Faptul că martorul [...] [...] a precizat că nu are certitudinea că persoana care l-a contactat telefonic este inculpatul [...] nu este de natură să creeze un dubiu cu privire la identitatea acelei persoane atâta timp cât acest martor a precizat că persoana respectivă s-a recomandat ca fiind [...], aspect care se coroborează cu declaraţiile martorilor …, din care reiese că inculpatul [...] s-a prezentat personal lângă o baracă aparţinând SC [...] SRL şi le-a spus că urmează să descarce o barjă, după care au fost duşi pe nava [...] unde au încărcat tabla navală descărcată de pe o barjă adusă de un împingător.
Din declaraţiile martorilor [...] şi [...], Curtea reţine că aceştia au ţinut legătura telefonic cu inculpatul [...] pe perioada descărcării tablei din barjă, anunţându-l că barja a fost luată de un remorcher în jurul orei 06,00, inculpatul [...] dând dispoziţie inculpatului [...] să-i ducă acasă pe docheri.
Martorul [...] a mai precizat că inculpatul [...] i-a dat în data de 14.11.2004 în jurul orei 18:00-19:00 suma de 400 USD pentru a-i da celor 4 docheri din Năvodari, iar în zilele următaore, după descoperirea faptei de furt, a discutat cu inculpatul [...] care i-a spus că dacă va fi întrebat cu ocazia cercetărilor să nu pomenească nimic de cei patru municitori pe motiv că ar putea fi daţi afară de la serviciul lor.
Prin urmare, toate aceste demersuri inculpatul [...] le-a efectuat având cunoştinţă că activităţile respective erau ilicite, astfel că nu a dorit să fie efectuate prin intermediul firmei sale pentru a nu fi descoperită implicarea sa; apărarea inculpatului în sensul că operaţiunea de descărcare trebuia efectuată de docheri specializaţi nu este întemeiată, având în vedere că marea parte a docherilor care au efectuat acivitatea de descărcare a barjei şi încărcare a navei [...] cu tablă navală în noaptea de 13/14.11.2014 erau specializaţi în aceste manevre, astfel că inculpatul [...] ar fi putut să efectueze această activitate prin firma sa în mod legal şi transparent.
Curtea mai reţine că martora [...] a declarat că „am modificat nr. barjei din 30086 în 439 conform scrisorii de trăsură existente la dosarul primit de la domnul [...], fără însă a modifica numele navei [...] în [...], omiţând acest lucru … Totodată arăt faptul că discuţiile cu reprezentanţii S.C. [...] S.R.L. au fost purtate numai de dl. [...]”; martora [...] a mai precizat în faţa instanţei de fond faptul că deşi nava se afla la dană şi se adusese şi o macara plutitoare pentru efectuarea încărcării, barja cu tablă nu sosise, fapt pentru care a luat o declaraţie sumară de la şeful de tură şi a păstrat-o în eventualitatea utilizării ulterioare.
În consecinţă, raportat la mijloacele de probă expuse mai sus dar şi cu privire la mijloacele de probă ex[...]ate cu privire la motivele de apel ale inculpatului [...], Curtea reţine că inculpatul [...] avea cunoştinţă de planul conceput de către inculpaţii [...] şi [...] pentru vânzarea către [...] a unei cantităţi de tablă navală care aparţinea de fapt părţii vătămate SC"[...]"SA GALAŢI, tablă navală care urma să fie descărcată de pe barja 30086, inculpatul [...] ajutând la comiterea infracţiunii de furt calificat prin asigurarea mijloacelor materiale (macaraua plutitoare) precum şi a echipei de docheri care să efectueze descărcarea barjei 30086 şi încărcarea navei [...] cu tabla navală respectivă.
Cu privire la inculpatul [...]:
Nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpatul [...] prin care a susţinut că nu există probe care să jusifice condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat.
Pentru justificarea legală a sosirii barjei, inculpaţii [...] şi [...] au întocmit şi scrisoarea de trăsură fluvială în care s-a menţionat în fals nr. 439 ca aparţinând barjei şi nu cel real 30086, document ce i s-a prezentat ulterior, spre semnare, cetăţeanul sirian [...] la data de 15.11.2004, dată la care s-au întocmit documentele de export.
Astfel, a doua zi, după terminarea operaţiunilor în dimineaţa zilei de 15.11.2004, cetăţeanul sirian [...] şi inculpaţii [...] şi [...] s-au deplasat în Portul Constanţa Sud Agigea, în vederea întocmirii documentelor de export; cetăţeanul sirian [...] şi inculpatul [...] s-au deplasat la sediul SC „[...]" SRL CONSTANŢA unde, după ce inculpatul [...] i-a prezentat cetăţeanului sirian [...] scrisoarea de trăsură fluvială falsă spre semnare şi ştampilare cu ştampila SC „[...]" SRL Bucureşti, cetăţeanul sirian [...] împreună cu inculpatul [...] s-au deplasat la organele vamale şi au depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export.
Activitatea de complicitate a inculpatului [...] privind săvârşirea infracţiunii de furt calificat a constat în faptul că, cu intenţie, împreună cu inculpaţii [...] şi [...] (care a asigurat mijloace materiale şi umane pentru descărcarea tablei din barja 30086 şi înărcarea tablei pe nava [...]) a stabilit modalitatea de sustragere a tablei, a procurat acte doveditoare privind proprietatea tablei navale şi s-a ocupat şi de găsirea unui partener prin care să se facă exportul de tablă navală, martorul [...] precizând în mod expres în procesele verbale de confruntare cu inculpaţii [...] şi [...] [...] că inculpatul [...] a fost cel care l-a contactat întrebându-l dacă se ocupă de export de tablă, martorul [...] spunându-i că nu se mai ocupă dar va vorbi cu partenerii săi de afaceri şi astfel le-a făcut cunoştinţă cu [...].
Cu privire la inculpatul [...]:
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin care s-a susţinut că nu există nici o probă care să dovedească existanţa conivenţei dintre inculpaţi, astfel că nu se poate reţine că inculpatul [...] ar fi ajutat pe cineva la comiterea infracţiunii de furt.
În acest sens, Curtea are în vedere că în după amiaza zilei de 13.11.2004, în jurul orei 17:00, inculpatul [...] a intrat în serviciu, respectiv funcţia de dispecer la [...] Galaţi în Portul Constanţa sud Agigea, şi a dat dispoziţii împingătorului [...], al cărui comandant era inculpatul [...], să mute barja 30086 de la dana 97 pentru a face loc unor barje cu cereale care urmează să vină şi care au prioritate la pază.
Înţelegerea acestui inculpat cu ceilalţi inculpaţi pentru mutarea barjei 30086 de la dana 97 reiese din faptul că pentru noaptea de 13/14.11.2004 se efectuaseră toate pregătirile necesare pentru a fi descărcată tabla navală de pe barja 30086 şi încărcarea tablei pe nava [...]:
-aducerea navei [...] în rada cheiului naval;
-aducerea macarale plutitoare 1472 (tot de către împingătorul [...] al cărui comandant era inculpatul [...]) lângă nava [...] şi aducerea unei persoane care să manevreze acea macara plutitoare;
-pregătirea unei echipe de docheri care să efectueze manevrele de descărcare cu tablă navală a barjei 30086 şi încărcarea navei [...] cu tablă navală.
Participarea la această înţelegere frauduloasă şi a inculpatului [...] reiese din declaraţia inculpatului [...] care a declarat:
-în depoziţia dată la 22.11.2004 (fiind asistat de către un avocat) că, înainte cu 2-3 zile de a se întâlni cu inculpatul [...] în noaptea de 14.11.2004 în jurul orei 02:30 în zona Gării Mun. Constanţa, a fost contactat de acelaşi „[...]” (inculpatul [...]) şi i-a propus efectuarea unei manevre cu o barjă de laminate;
-în depoziţia din data de 07.01.2015: „eram conştient că mi i-a dat (n.r. 40 milioane de lei daţi de inculpatul [...]) pentru ca eu să rămân pe împingător şi în seara de 14.11.2004 pentru a face manevre ilegale, iar eu nu vroiam ca viaţa mea să fie pusă în pericol”.
Prin urmare, din aceste declaraţii, reiese în mod cert că manevrele efectuate în noaptea de 13/14.11.2014 erau ilegale, au fost efectuate cu un scop precis, respectiv acela de sustragere a tablei navale de pe barja 30086, prin descărcarea tablei navale de pe barja 30086 şi încărcarea pe nava [...].
Toate aceste manevre nu puteau fi efectuate dacă nu erau autorizate de către inculpatul [...], inculpatul [...] precizând chiar că „împingătorul executa strict dispoziţiile dispeceratului [...] S.A. GALAŢI - Sucursala Constanţa. La aceeaşi dată (n.r. 13.11.2004), tot din dispoziţia dispecerului [...], cu acelaşi împingător am deplasat macaraua de la dana ARGOS la cargoul [...], în jurul orei 19,00”.
Această dispoziţie a inculpatului [...] infirmă afirmaţiile sale în sensul că a dispus mutarea barjei 30086 de la rada 97 pentru a face loc unor barje cu cereale, adevăratul scop fiind acela de deplasare a barjei 30086 lângă cargoul [...] şi macaraua plutitoare pentru a se efectua operaţiunea de mutare a tablei navale de pe barja 30086 pe cargoul [...].
Faţă de toate aspectele expuse, Curtea constată că este dovedită în mod cert înţelegerea inculpatului [...] cu ceilalţi inculpaţi privind manevrele care trebuiau dispuse împingătorului [...] pentru a se realiza furtul cantităţii de tablă navală şi astfel inculpatul a înlesnit şi a ajutat comiterea infracţiunei de furt care face obiectul acestui dosar, fiind prin urmare complice la comiterea acestei infracţiuni.
Examinarea motivelor de apel ale inculpaţilor cu privire la încadrarea juridică a faptelor:
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din forma consumată a infracţiunii de furt calificat în forma tentativei a infracţiunii de furt calificat.
În acest sens, Curtea reţine că în urma turor manevrelor expuse mai sus, în noaptea de 13/14.11.2004 s-a scos barja 30086 de sub paza asigurată la dana 97 din Portul Constanţa şi s-a descărcat cantitatea de 610 tone de tablă navală de pe barja 30086 şi s-a încărcat pe cargoul [...], realizându-se astfel imposedarea părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi de cantitatea de 610 tone tablă navală, fiind astfel îndeplinită prima cerinţă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat; scoaterea mărfii din sfera de stăpânire a părţii vătămate s-a realizat prin faptul că tabla navală a fost mutată pe o navă pentru care partea vătămată nu avea încheiat un contract de transport naval şi astfel nu mai putea pretinde nici un drept asupra cantităţii respective de tablă.
A doua cerinţă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat, respectiv aproprierea bunului sustras, s-a realizat prin trecerea mărfii din sfera de stăpânire a părţii vătămate în sfera de stăpânire a inculpatului [...] (subiectul activ al infracţiunii de furt calificat), acesta fiind cel care prin comenzile date echipajului împingătorului [...], al cărui căpitan era, a scos efectiv barja 30086 de sub paza asigurată la dana 97 a Portului Constanţa iar ulterior a efectuat acte de dispoziţie ilegale asupra mărfii prin aducerea barjei 30086 lângă cargoul [...] şi macaraua plutitoare şi prin mutarea tablei navale pe cargoul [...], inculpatul [...] fiind conştient (astfel cum s-a arătat mai sus) că toate aceste manevre efectuate în noaptea de 13/14.11.2004 sunt nelegale.
Urmare însă sesizării conducerii [...] SA GALAŢI, cu privire la faptul că barja 30086 a fost scoasă din dana 97 unde se afla sub pază şi sustrasă tabla navală, societatea după ce în prealabil a verificat şi constatat lipsa tablei, a sesizat la rândul său organele de poliţie; ulterior tabla navală a fost identificată ca fiind încărcată în M/N „[...]", cu puţin timp înainte ca nava să părăsească Portul Constanţa, în momentul depistării acesteia fiind întocmite formalităţile de părăsire a Portului Constanţa.
Cu această ocazie s-a procedat la inventarierea mărfii şi s-a constatat că, la bordul navei „[...]", se aflau încărcate 470 bucăţi tablă navală laminată în cantitate totală de 610 tone, care în baza caracteristicilor tehnice şi a inscripţiilor producătorului, s-a stabilit că aparţine SC "[...]" SA GALAŢI, a fost încărcată şi expediată cu barja 30086, urmând să fie exportată în baza unui contract încheiat cu [...] Dubai, în Singapore.
Cele 610 tone tablă au fost recuperate şi ulterior încărcate la bordul navei cu care în realitate trebuia să se efectueze transportul maritim, respectiv M/N"[...]", fiind astfel efectuat exportul conform destinaţiei iniţiale.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu s-a produs niciun prejudiciu părţii vătămate prin săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor care formează obiectul prezentului dosar, însă acest fapt nu echivalează cu inexistenţa infracţiunii de furt calificat sau cu comiterea infracţiunii de furt calificat în forma tentativei.
Astfel cum s-a arătat mai sus, infracţiunea de furt calificat s-a consumat, fiind îndeplinite cerinţele elementului material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat (imposedarea şi aproprierea bunului sustras), doar sesizarea promptă a conducerii [...] SA GALAŢI cu privire la manevrele ilegale ale barjei 30086 din noaptea de 13/14.11.2004 şi intervenţia rapidă a organelor judiciare făcând posibilă recuperarea cantităţii de 610 tone de tablă navală sustrasă şi restituirea acesteia către proprietarul de drept, respectiv părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.
Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpaţilor pentru motivarea susţinerii formei tentativei infracţiunii de furt calificat constând în faptul că partea vătămată [...] S.A. GALAŢI nu a suferit nici un prejudiciu.
În acest sens, Curtea constată că partea vătămată [...] S.A. GALAŢI nu era proprietara tablei navale (neputând fi astfel subiectul pasiv al infracţiunii de furt calificat) ci doar asigura transportul acesteia în baza unui contract încheiat cu proprietarul tablei navale, respectiv SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.
În consecinţă, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de fond este legală şi temeinică.
Astfel, faptele inculpatului [...] care împreună cu inculpaţii [...] şi [...] au stabilit modalitatea de sustragere a tablei, mijloacele prin care să fie comisă sustragerea tablei, preocupându-se totodată de găsirea unui partener prin intermediul căruia să se facă exportul de tablă navală, iar ulterior [...] la organele vamale şi a depus documentele necesare în vederea întocmirii formalităţilor de export întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., şi complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, ambele cu aplicare art. 38 N.C.p., fiecare cu aplicarea art. 5 N.C.p.
Se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.
În drept, fapta inculpatului [...], comandant al împingătorului „[...]", în urma înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi, cu ajutorul împingătorului „[...]" a mutat din dana 97 a Portului Constanţa barja 30086 încărcată cu 610 tone tablă navală, care a fost descărcată şi încărcată cu ajutorul macaralei plutitoare MP 1472, în nava „[...]", după care s-a efectuat exportul pe baza unor documente navale nereale întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În drept, fapta inculpatului [...] care a asigurat mijloacele materiale şi umane necesare încărcării şi descărcării tablei din barja 30086 în M/N „[...]" întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C.p.
În drept, fapta inculpatului [...] care, împreună cu inculpaţii [...] şi [...], a stabilit modalitatea de sustragere a tablei, acesta fiind şi cel care a găsit partenerul prin care să se facă exportul de tablă navală, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., cu aplicarea art. 5 N.C. p.
În mod eronat instanţa de fond a reţinut că latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la furt calificat comisă de către inculpatul [...] s-a realizat prin asigurarea mijloacelor materiale şi umane necesare încărcării şi descărcării tablei din barja 30086 în M/N [...], Curtea apreciind că aceste menţiuni de la încadrarea în drept a faptei contravin stării de fapt reţinută de către prima instanţă şi reprezintă o eroare materială cu privire la corespondenţa transcrierii stării de fapt la stabilirea încadrării în drept a faptei.
În drept, fapta inculpatului [...] care în calitate de dispecer la [...] GALAŢI, Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, a dispus mutarea barjei 30086 la M/N „[...]"„ în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 61o tone tablă navală întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul [...], Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a dispus, în baza art. 386 C. p. p., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată din infracţiunile prev. de art. 248-2481 C. p şi art. 26 C. p. rap. la art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g şi al. 4 C. p., ambele cu aplicare art. 33 lit. a C. p. în infracţiunea prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p.
În acest sens, Curtea are în vedere că pentru inculpatul [...] s-a reţinut ca stare de fapt că în calitate de dispecer la [...] GALAŢI, Sucursala Constanţa, în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi a dispus mutarea barjei 30086 la M/N „[...]"„ în vederea încărcării pe navă a cantităţii de 610 tone tablă navală, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune care are caracter subsidiar, fiind reţinută numai în cazul în care fapta săvârşită nu este prevăzută ca infracţiune de o altă normă de incriminare.
Prin decizia penală nr. 1019 din 26 aprilie 1996, (Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generală. Partea specială, Ediţia 4, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 513-514) Curtea Supremă de Justiţie a stabilit faptul că „prevederile art. 248 nu sunt incidente în cauză, nici în condiţiile concursului real şi nici în acelea ale concursului ideal de infracţiuni”.
Faţă de aspectele expuse, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut doar comiterea de către inculpatul [...] a infracţiunii de complicitate la furt calificat, nu şi a infracţiunii de abuz în serviciu care are caracter subsidiar.
Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a constatat că faţă de intrarea în vigoare la data de 01.02.2014 a noului cod penal şi faţă de faptul că nu mai este prevăzută agravanta producerii consecinţelor deosebit de grave limitele speciale prevăzute pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal (închisoare de la 1 la 5 ani) sunt mult mai mici decât cele prevăzute pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 (închisoare de la 10 la 20 de ani), astfel că în mod întemeiat şi legal prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, reţinând ca legea penală mai favorabilă în sensul art.5 din noul cod penal sub aspectul încadrării juridice a faptei de furt calificat (în forma autoratului pentru inculpatul [...] şi în forma complicităţii pentru ceilalţi inculpaţi) este reglementarea din codul penal în vigoare din 01.02.2014.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaţilor prin care s-a susţinut că instanţa de fond a efectuat o greşită aplicare a legii penale mai favorabile, la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond nefiind pronunţată decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale.
În acest sens, Curtea reţine că decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale a fost pronunţată la data de 06.05.2014 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), iar prin această decizie, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se astfel o verificare din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, aplicare care însă se impune a se face global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014 pentru a nu se crea „lex tertia”, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.
Curtea reţine că dezbaterile în faţa instanţei de fond au avut loc la termenul din data de 16.05.2014, dată ulterioară pronunţării deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, aspect cunoscut atât de către instanţa de judecată cât şi de către inculpaţi şi apărătorii acestora, fiind evident că această decizie urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.
Sentinţa pronunţată de către instanţa de fond, respectiv sentinţa penală nr.578 a Judecătoriei Constanţa, a fost pronunţată la data de 05.06.2014, deci ulterior datei de 20.05.2014 când decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, astfel încât, faţă de efectul general obligatoriu al acestei decizii, instanţa de fond trebuia să aplice legea penală mai favorabilă potrivit art.5 cod penal în sensul stabilit de Curtea Constituţională, respectiv în mod global, cu privire la toate instituţiile prevăzute anterior, respectiv ulterior datei de 01.02.2014.
Nu se poate reţine că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor prin faptul că nu s-a repus cauza pe rol pentru a pune noi concluzii din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, atâta timp cât sentinţa instanţei de fond nu era definitivă ci era supusă apelului, putându-se critica modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţa de fond, ceea ce s-a şi întâmplat prin motivele de apel invocate de către inculpaţi în prezenta cauză.
Nu este întemeiată nici susţinerea inculpaţilor că era aplicabilă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.2/12014/HP/P, prin care s-a decis că „În aplicarea art.5 din codul penal, stabileşte că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei”.
În acest sens, Curtea constată că această decizie a fost obligatorie pentru instanţele de judecată potrivit art.477 alin.3 cod procedură penală, doar până la data de 20.05.2014, data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale, dată după care pentru instanţele de judecată aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal nu se putea face pe instituţii ci global, Curtea Constituţională decizând că dispoziţiile art.5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea are în vedere şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/6.05.2014 publicată în Monitorul Oficial al României în care la paragraful 56 se arată următoarele:
„Totodată, Curtea observă că prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul Penal prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel art. 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale. Curtea constată că, odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.”
Prin urmare, prescripţia răspunderii penale nu mai putea fi analizată ca o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, ci urma să se analizeze aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, raportat atât la limitele de pedeapsă cât şi la termenele prescripţiei răspunderii penale astfel cum erau reglementate de codul penal 1969, pe de o parte, iar pe de altă parte astfel cum sunt reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.
În acelaşi sens, s-a pronunţat ulterior publicării deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.10/14.04.2014, pronunţată în dosar nr.9/12014/HP/P:
„Stabileşte că, în aplicarea art.5 Cod penal, circumstanţele atenuante se apreciază global în raport de incriminare şi sancţiune. În situaţia intrării în vigoare a unei noi legi, ce aduce modificări atât cu privire la pedepse, cât şi cu privire la circumstanţe atenuante, circumstanţele ca parte din instituţia sancţiunii unei infracţiuni nu pot fi privite şi analizate distinct faţă de instituţia pedepsei.”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dând astfel prioritate deciziei nr.265/2014 a Curţii Constituţionale şi revenind astfel asupra dezlegărilor de drept date anterior, potrivit cărora aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal se făcea pe instituţii şi nu global.
Prin urmare, la data de 05.06.2014 când instanţa de fond a pronunţat hotărârea care face obiectul apelurilor din prezenta cauză nu era obligatorie decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr.2/14.04.2014, pronunţată în dosar nr. 2/12014/HP/P, ci decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014 această ultimă decizie devenind general obligatorie.
Momentul important pentru aplicarea legii penale mai favorabile nu este cel al dezbaterilor din faţa instanţei de fond, astfel cum au susţinut inculpaţii, ci data la care s-a pronunţat prima instanţă, respectiv 05.06.2014, acesta fiind momentul în care instanţa a deliberat în urma examinării cauzei atât din perspectiva stabilirii stării de fapt cât şi sub aspectul stabilirii dispoziţiilor legale aplicabile faţă de starea de fapt stabilită.
Examinând aplicarea legii penale mai favorabile (din perspectiva art.5 cod penal astfel cum s-a decis prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) cu privire la inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] faţă de care s-a reţinut comiterea doar a unei infracţiuni unice pentru fiecare dintre inculpaţi (infracţiunea de furt calificat în forma autoratului pentru inculpatul [...], respectiv în forma complicităţii pentru inculpaţii [...], [...] şi [...]), Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare din 01.02.2014, pentru următoarele:
1.aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal 1996 pentru inculpaţii [...], [...], [...] şi [...]:
Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma autoratului sau complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 este închisoare de la 10 la 20 de ani.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 15 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.a) cod penal 1969.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod penal 1969 este de 22 ani şi 6 luni şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 13.05.2027, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.
2.aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014 pentru inculpaţii [...], [...], [...] şi [...]:
Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma autoratului sau complicităţii) sancţiunea prevăzută de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.d) din noul cod penal.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 10 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 13.11.2014, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.
Având în vedere că la data pronunţării deciziei în apel, respectiv data de 12.11.2014, nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat în nici una din variantele 1 sau 2 expuse mai sus, nu sunt întemeiate motivele de apel ale acestor inculpaţi prin care s-a solicitat să se constate că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.
În consecinţă, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, Curtea urmează a avea în vedere limitele speciale de pedeapsă.
Sub acest aspect, este evident că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014, pedeapsa închisorii pentru comiterea infracţiunii de furt calificat fiind de la 1 la 5 ani, spre deosebire de pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani prevăzută de codul penal din 1969.
Examinând aplicarea legii penale mai favorabile (din perspectiva art.5 cod penal astfel cum s-a decis prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) cu privire la inculpatul [...], faţă de care s-a reţinut comiterea a două infracţiuni, respectiv complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 N. C. P. rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b N. C. p., cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a N. C. p., şi complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 48 N.C. p. rap. la art. 273 Legea 86/2006, Curtea pe lângă instituţiile ex[...]ate mai sus în cazul celorlaţi inculpaţi va avea în vedere şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni:
1. aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal 1996 pentru inculpatul [...]:
Pentru infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.26 cod penal 1969 art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969 cu referire la art.27 cod penal este închisoare de la 10 la 20 de ani.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 15 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.a) cod penal 1969.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod procedură penală este de 22 ani şi 6 luni şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 13.05.2027, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.
Pentru infracţiunea de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României sancţiunea este închisoare de la 3 la 10 ani; se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art.122 alin.(1) lit.c) cod penal 1969.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.124 cod procedură penală 1969 este de 12 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.154 cod penal 1969 rap. la art.122 alin.(2) cod penal 1969, la data de 14.11.2016, având în vedere că această infracţiune s-a consumat la data de 15.11.2004 când [...] s-a prezentat însoţit de către inculpatul [...] la comisionarul vamal, potrivit stării de fapt reţinute.
Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni reglementat de art.34 alin.(1) lit.b) cod penal 1969 constă în stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă şi aplicarea pedepsei cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când maximul nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Se impune menţiunea că infracţiunile care fac obiectul prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
Având în vedere consecinţele aplicării art. 865 C. p. 1968 constând în anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa, şi această pedeapsă intră în concursul de infracţiuni pentru stabilirea pedepsei finale, potrivit art.36 cod penal 1969.
2.aplicarea dispoziţilor şi instituţiilor potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014 pentru inculpatul [...]:
Pentru infracţiunea de furt calificat (în complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.48 noul cod penal rap. la rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal cu referire la art.49 din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.d) din noul cod penal.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 10 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 13.11.2014, având în vedere că infracţiunea de furt calificat s-a consumat la data de 14.11.2004 când s-a încheiat descărcarea cantităţii de 610 tone tablă navală din barja 30086 şi încărcarea acestei cantităţi de tablă navală în nava [...], potrivit stării de fapt reţinute.
Pentru infracţiunea de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României sancţiunea este închisoare de la 3 la 10 ani; se impune precizarea că infracţiunea prev. de art. 273 din Legea 86/2006 are acelaşi conţinut constitutiv şi aceleaşi limite de pedeapsă cu infracţiunea prev. de art.178 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, reprezentând o preluare a acestei ultime infracţiuni, fapta inculpatului [...] fiind deci incriminată la data comiterii acestei fapte.
Raportat la aceste limite speciale de pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale potrivit noului cod penal este de 8 ani, potrivit art.154 alin.(1) lit.c) cod penal în vigoare de la 01.02.2014.
Prin urmare, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat potrivit art.155 alin.(4) cod penal în vigoare de la 01.02.2014 este de 16 ani şi s-ar fi împlinit, potrivit art.186 alin.(1) din noul cod penal rap. la art.154 alin.(2) din noul cod penal, la data de 14.11.2022, având în vedere că această infracţiune s-a consumat la data de 15.11.2004 când [...] s-a prezentat însoţit de către inculpatul [...] la comisionarul vamal, potrivit stării de fapt reţinute.
Regimul sancţionator al concursului de infracţiuni reglementat de art.39 alin.(1) lit.b) cod penal în vigoare din 01.02.2014 constă în stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune concurentă şi aplicarea pedepsei cea mai grea, la care se aplică un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Se impune menţiunea că infracţiunile care fac obiectul prezentei judecăţi sunt concurente cu infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
Având în vedere consecinţele aplicării art. 865 C. p. 1968, rap. la prev. art.16 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului cod penal, constând în anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi alin. 4 C. p. prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa, şi această pedeapsă intră în concursul de infracţiuni pentru stabilirea pedepsei finale, potrivit art.40 cod penal în vigoare din 01.02.2014.
Având în vedere că la data pronunţării deciziei în apel, respectiv data de 12.11.2014, nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale calculat în nici una din variantele 1 sau 2 expuse mai sus pentru nici una dintre cele două infracţiuni reţinute inculpatului [...], Curtea urmează a avea în vedere celelalte instituţii, stabilirea pedepsei şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni.
1. aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal 1996:
Raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 ani la 20 ani) pentru infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969, Curtea urmează a lua în calcul varianta aplicării minimului special de pedeapsă de 10 ani închisoare.
De asemenea, se va avea în vedere aplicarea minimului special pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare.
Curtea constată că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.74 cod penal 1969, raportat la faptul că inculpatul a comis anterior o altă infracţiune de furt calificat (sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa privind o faptă de furt calificat comisă în perioada iunie-iulie 2004, la faptul că inculpatul a avut un rol important în conceperea şi organizarea activităţii infracţionale din prezenta cauză şi la valoarea foarte mare a tablei navale sustrase.
Prin urmare, în concursul de infracţiuni vor intra pedepsele de:
-10 ani închisoare pentru art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969;
-3 ani închisoare pentru art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006;
-3 ani închisoare, în urma anulării suspendării sub supraveghere a acestei pedepse aplicată inculpatului [...] prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
În urma aplicării regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, potrivit art.36 alin.(1) cod penal rap. la art.34 alin.(1) lit.b) cod penal 1969, s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, urmând ca aceasta să nu mai fie sporită.
2. aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014:
Raportat la limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 1 ani la 5 ani) pentru infracţiunea de furt calificat (în forma complicităţii) sancţiunea prevăzută de art.48 noul cod penal rap. la rap. la art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b) din noul cod penal cu referire la art.49 din noul cod penal este închisoare de la 1 la 5 ani, Curtea urmează a lua în calcul varianta aplicării minimului special de pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de fond.
De asemenea, se va avea în vedere aplicarea minimului special pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prev. de art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, astfel cum de altfel a fost aplicată de către instanţa de fond.
Curtea constată că nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.75 alin.2 din noul cod penal, raportat la faptul că inculpatul a comis anterior o altă infracţiune de furt calificat (sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa privind o faptă de furt calificat comisă în perioada iunie-iulie 2004, la faptul că inculpatul a avut un rol important în conceperea şi organizarea activităţii infracţionale din prezenta cauză şi la valoarea foarte mare a tablei navale sustrase.
Prin urmare, în concursul de infracţiuni vor intra pedepsele de:
-1 an şi 6 luni închisoare pentru art.26 cod penal 1969 rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, şi alin.4 cod penal 1969;
-3 ani închisoare pentru art. 26 cod penal 1969 rap. la art. 273 din Legea 86/2006;
-3 ani închisoare, în urma anulării suspendării sub supraveghere a acestei pedepse aplicată inculpatului [...] prin sentinţa penală 263 din 28.02.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 424/29.05.2013 a Curţii de Apel Constanţa.
În urma aplicării regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, potrivit art.40 alin.(1) rap. la art.39 alin.(1) lit.b) din noul cod penal, s-ar aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se aplică o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare (1/3 din „1 an şi 6 luni+3 ani”), pedeapsa finală ce urmează a fi executată de către inculpatul [...] fiind de 4 ani şi 6 luni închisoare.
În concluzie, aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal 1996 ar determina o pedeapsă finală de 10 ani închisoare, pe când aplicarea pedepsei rezultante inculpatului [...] potrivit codului penal în vigoare de la 01.02.2014 ar determina aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare, astfel cum a fost de fapt aplicată de către instanţa de fond.
Faţă de ansamblul acestor considerente expuse, Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] care a susţinut că legea penală veche este mai favorabilă.
Susţinerile inculpatului privind aplicarea pe instituţii în sensul stabilirii pedepsei pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat potrivit codului penal în vigoare din 01.02.2014 dar aplicarea concursului de infracţiuni şi stabilirea modalităţii de executare a pedepsei finale potrivit codului penal 1969 nu sunt legale, raportat la decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014, din data de 20.05.2014, această decizie devenind general obligatorie din data de 20.05.2014, deci anterior datei pronunţării sentinţei apelate, urmând a fi avute în vedere motivele expuse mai sus cu privire la aplicarea în prezenta cauză a aplicării în mod global a legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor [...], [...], [...], [...] şi [...] de către instanţa de fond, Curtea constată că instanţa de fond a efectuat a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi a stabilit pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.
În acest sens, Curtea are în vedere că pedepsele stabilite de către instanţa de fond de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] sunt apropiate de minimul special de 1 an închisoare prevăzut pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b) cod penal în vigoare din 01.02.2014.
Nu se impune reducerea acestor pedepse şi nici reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art.75 alin.2 lit.a),b) din noul cod penal, având în vedere modalitatea organizată de comitere a faptei, valoarea deosebit de ridicată a tablei sustrase (1.266.153,155 RON) şi faptul că tabla navală sustrasă a fost recuperată nu datorită demersurilor efectuate de către aceşti inculpaţi ci datorită sesizării prompte a conducerii [...] SA GALAŢI cu privire la manevrele ilegale ale barjei 30086 din noaptea de 13/14.11.2004 şi intervenţiei rapidă a organelor judiciare, datorită acestor demersuri fiind posibilă recuperarea cantităţii de 610 tone de tablă navală sustrasă şi restituirea acesteia către proprietarul de drept, respectiv părţii vătămate SC "[...]" SA GALAŢI – în prezent S.C. [...] S.A. Galaţi.
Modalitatea de executare a pedepselor stabilite de către instanţa de fond pentru inculpaţii [...], [...], [...] şi [...], respectiv amânarea aplicării pedepsei potrivit art.83 alin.1,3 cod penal în vigoare din 01.02.2014 (raportat tot la aplicarea globală a legii penale mai favorabile potrivit deciziei nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale) este temeinică şi legală, raportat la cuantumul pedepselor aplicate (câte 1 an şi 6 luni închisoare), la faptul că aceşti inculpaţi nu au antecedente penale, la durata mare de timp (aprox. 10 ani) care a trecut de la momentul comiterii faptei şi la faptul că în perioada care a trecut de la comiterea faptei nu au mai comis fapte ilicite, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art.83 noul cod penal.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În acest sens, Curtea are în vedere că potrivit principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile prev. de art.5 cod penal, raportat la decizia nr.265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale (obligatorie din data de 20.05.2014, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României):
-prin aplicarea instituţiilor prevăzute de codul penal 1969, pedeapsa minimă care s-ar fi aplicat inculpatului [...] ar fi fost de 10 ani închisoare, astfel cum s-a arătat mai sus, nefiind îndeplinită cerinţa prev. de art.861 alin.(2) cod penal 1969 care prevedea posibilitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul concursului de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani;
-prin aplicarea instituţiilor prevăzute de codul penal în vigoare din 01.02.2014, astfel cum s-a arătat mai sus, a rezultat o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art.91 alin.(1) lit.a) cod penal în vigoare din 01.02.2014 cuantumul pedepsei aplicate (inclusiv în caz de concurs de infracţiuni) să fie închisoarea de cel mult 3 ani.
Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că nu au relevanţă circumstanţele personale invocate prin motivele de apel de către inculpatul [...] sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate.
Prin urmare, Curtea constată că modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului [...] este legală, impunându-se executarea efectivă a pedepsei.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile formulate de către inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr.578 din data de 05.06.2014, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul penal nr.26877/212/2008.
Ca urmare a respingerii apelurilor, în baza art.275 alin.2,4 cod procedură penală, inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...] vor fi obligaţi la câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Judecătoria Slatina
CIRCUMSTANTE ATENUANTE. PROBE
Tribunalul Iași
Reindividualizarea sancţiunii disciplinare
Tribunalul Caraș Severin
Contopire pedepse pentru concurs de infracţiuni. Pedepse pentru infracţiuni concurente săvârşite sub imperiul legii penale vechi,unele dintre pedepse fiind stabilite conform legii noi. Aplicarea legii penale mai favorabile la sancţionarea concursului de i
Judecătoria Iași
Lipsire de libertate în mod ilegal-starea de necesitate invocată de inculpat. Criterii de individualizare a pedepsei.
Judecătoria Caracal
INDIVIDUALIZARE - INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI.