Ultraj politisti

Dosar nr. 5495/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RM.VÂLCEA.SECŢIA PENALĂ

-  Secţia penală -

- Complet specializat în soluţionarea cauzelor cu arestaţi şi inculpaţi minori -

Operator de date cu caracter personal nr. 4078

SENTINŢA PENALĂ NR. 434

Şedinţa publică din 18 septembrie 2013

INSTANŢĂ CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE: V. V.

Grefier: A.-M. T.

************************

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Pe rol pronunţarea soluţiei în cauza penală privind pe inculpatul L.N., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2627/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 C. pen., ameninţare, prevăzută de 193 C. pen. şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, precum şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, ambele în modalitatea prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 şi 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen., şi prin rechizitoriul nr. 728/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (două acte materiale), nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzute de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (două acte materiale), ameninţare (două fapte), prevăzute de art. 193 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 193 alin. 1 C. pen. şi lovire şi alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. 2 C.p en., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 310, alin. 2 C. proc. pen., părţile nu se citează la pronunţarea sentinţei.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au avut loc în data de 11 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea soluţiei pentru termenul de astăzi, 18 septembrie 2013.

INSTANŢA

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 2627/P/2013 din 29.04.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L. N. pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 C.p., ameninţare, prev. de art. 193 C.p., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prev. de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, şi două infracţiuni de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1, 2 şi 5 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 23.04.2013, pe timp de zi, inculpatul L. N. a pătruns fără drept în locuinţa părţilor vătămate L. A. N. şi L. F. M., fără consimţământul acestora, încălcând astfel sentinţa civilă nr. 1190 din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 12318/288/2012, definitivă la data de 04.12.2012, prin nerecurare, prin care s-a emis un ordin de protecţie prin care, pe o durată de 6 luni, s-a dispus evacuarea învinuitului din locuinţa fostei soţii, interdicţia de a se apropia de fosta soţie şi de minora A. N. la o distantă mai mică de 100 de metri, precum şi interdicţia de a se apropia de locuinţa fostei soţii la o distanţă mai mică de 100 de metri.

În aceeaşi dată, 23.04.2013, inculpatul L. N. a ameninţat-o cu bătaia şi cu moartea pe fiica sa, L. A. N.. De asemenea, i-a ameninţat cu moartea şi i-a lovit pe lucrătorii de poliţie P. I. V. şi A. C., în timp ce aceştia se aflau în exerciţiul funcţiunii, cei doi poliţişti suferind leziuni corporale care au necesitat câte 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.04.2013 sub numărul 5495/288/2013.

II. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 728/P/2013 din 26.04.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de detenţie a inculpatului major arestat preventiv în altă cauză L. N. pentru săvârşirea în concurs real a următoarelor infracţiuni: violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. (două acte materiale), nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prev. de art. 32 alin. 1din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012 cu aplic.art.41 alin. 2 C.p. (două acte materiale), ameninţare (2 fapte) prev. de art. 193 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. (p. văt. L. A. N. - două acte materiale) şi art. 193 alin. 1 C.p. (p. văt. L. F. M. - un act material) si lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. (p. văt. L. F. M.), toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

În actul de inculpare şi sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 07.02.2013 în jurul orelor 16.00 inculpatul L. N. a refuzat să părăsească locuinţa fostei sale soţii L. F. M., iar la aceeaşi dată în jurul orelor 20.00-21.00 a pătruns fără drept în curtea locuinţei aceleiaşi părţi vătămate, nerespectând ordinul de protecţie dispus de Judecătoria Rm. Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 1190/27.11.2012 pe o durată de şase luni de a nu se apropia de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N., fiica sa, la o distanţă mai mică de 100 metri şi de locuinţa acestora la o distanţă mai mică de 100 m.

Cu această ocazie, inculpatul a proferat ameninţări cu acte de violenţă şi incendierea locuinţei, faţă de părţile vătămate L. F. M. (în jurul orei 21.00) si L. A. N. (în jurul orelor 16.00 si 20.00-21.00).

Anterior, la data de 23.09.2012 inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate L. F. M., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.04.2013 sub numărul 5500/288/2013.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 iunie 2013 instanţa, constatând că este legal învestită, a dispus reunirea celor două cauze, în temeiul dispoziţiilor art. 32 din Codul de procedură penală.

În şedinţa publică din data de 01 iulie 2013 părţile vătămate L. F. M., fiica sa, L. A. N. (cu încuviinţarea mamei sale) şi inculpatul L. N.  au declarat că s-au împăcat cu privire la toate infracţiunile pentru care legea prevede posibilitatea împăcării.

În consecinţă, în considerarea prevederilor art. 132 alin. (2) din Codul penal (conform cărora împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă), în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală, instanţa urmează să dispună încetarea procesului penal cu privire la următoarele infracţiuni pentru care inculpatul L. N. a fost trimis în judecată, pentru care lege prevede posibilitatea împăcării părţilor:

A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 728/P/2013 din 26.04.2013:

a) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100;

b) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100 faţă de partea vătămată L. A. N.;

c) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal – comisă la data de 07.02.2013, ora 2100, faţă de partea vătămată L. F. M.;

d) lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal – comisă la data de 23.09.2012 faţă de partea vătămată L. F. M..

B. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 2627/P/2013 din 29.04.2013:

a) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată – comisă la data de 23.04.2013;

b) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal – comisă la data de 23.04.2013 faţă de partea vătămată L. A. N.;

c) violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) din Codul penal – comisă la data 23.04.2013, faţă de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N..

În aceste condiţii, se constată că singurele infracţiuni care au mai rămas supuse principiului oficialităţii, pentru care legea nu prevede posibilitatea împăcării, sunt cele două infracţiuni concurente de ultraj în formă agravantă comise la data de 23.04.2013 faţă de lucrătorii de poliţie P. I. V. şi A. C. (expusă în rechizitoriul nr. 2627/P/2013 din 29.04.2013) şi infracţiunea continuată de violare de domiciliu în formă agravantă – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100 faţă de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. (expusă în rechizitoriul nr. 728/P/2013 din 26.04.2013).

În privinţa acestor fapte prevăzute de legea penală, din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii, constând în: declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpatului, declaraţiile martorilor R. I., N. M., L. F. M., înscrisuri – constând în sentinţe civile de divorţ, de evacuare, ordin de protecţie, procese verbale de executare, de cercetare la faţa locului, de constatare a infracţiunilor, de constatare a infracţiunilor neterminat, certificate medico-legale emise pe numele lucrătorilor de poliţie agresaţi, fişa UPU şi raportul de constatare medico-legală privind starea fizică a inculpatului la data incidentului din 23 aprilie 2013, raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpat, proces-verbal din care rezultă că inculpatul a fost internat în anul 2008 la Spitalul Judeţean de Urgenţă V. - Secţia P., raport de solicitare Serviciul pentru Acţiuni Speciale din cadrul I.P.J. V. -filele, proces-verbal de ridicare corpuri delicte, la care s-au ataşat cătuşele deformate de inculpat, înaintate instanţei împreună cu dosarul de urmărire penală, instanţa reţine, în fapt, următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 12030/22.11.2011 pronunţată de Judecătoria Rm. V., irevocabilă în ceea ce priveşte divorţul, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 08.06.1996 între L. N. şi L. F. – M., ca urmare a acordului acestora. Inculpatul a continuat să domicilieze în locuinţa părţii vătămate, însă pe fondul consumului de alcool a avut un comportament agresiv faţă de fosta soţie şi fiica sa minoră (actualmente în vârstă de 16 ani) L. A. N. rezultată din căsătoria părţilor.

În aceste condiţii, părţile vătămate L. M. F. şi L. A. N. au adresat instanţei cereri prin care au solicitat evacuarea inculpatului şi, ulterior, emiterea unui ordin de protecţie.

Prin sentinţa civilă nr. 10832/09.11.2012, pronunţată în procedura ordonanţei preşedinţiale în dosarul Judecătoriei Rm. V. nr. 1445/288/2012 s-a dispus evacuarea inculpatului L. N. din locuinţa părţii vătămate L. F. M. situat în comuna B., sat G. V., jud. V.. Sentinţa a fost pusă în executare de executorul judecătoresc la data de 23.01.2013.

După evacuare inculpatul a locuit la domiciliul părinţilor săi din satul D., comuna D., judeţul V..

Prin sentinţa civilă nr. 1190/27.11.2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 12318/288/2012, s-a dispus ca timp de şase luni inculpatul L. N. să nu se apropie de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. la o distanţă mai mică de 100 metri şi să nu se apropie de locuinţa părţii vătămate la o distanţă mai mică de 100 m.

1. La data de 07.02.2013, în jurul orelor 1430, inculpatul L. N. s-a deplasat la domiciliul fostei sale soţii pentru a lua nişte înscrisuri personale. L. F. M. i-a permis accesul în locuinţă, unde a stat o perioadă de timp sub pretextul că nu are mijloc de transport pană la ora 1620.

În jurul orei 1620, părţile vătămate L. F. – M. şi L. A. – N. i-au solicitat să părăsească locuinţa, însă acesta a refuzat şi a ameninţat-o pe fiica sa minoră L. A. N. cu acte de violenţă, fapt ce a determinat-o pe aceasta să solicite ajutorul organelor de poliţie, prin intermediul SNUAU 112. Inculpatul a fost condus la secţia de poliţie.

Ulterior, în jurul orelor 2000 – 2100, s-a reîntors la domiciliul fostei sale soţii şi, fără să ceară acordul acesteia, a intrat în curtea locuinţei, după care, observând că uşa de acces în locuinţă era încuiată, a început să bată puternic cu pumnii în uşă şi în geamuri, ameninţând pe fosta soţie şi fiica sa minoră că va incendia casa şi a deconectat cablul TV.

Organele de poliţie sesizate din nou au fost la ora 2128 s-au deplasat la faţa locului şi l-au găsit pe inculpat pe scară, lângă uşa de acces.

Inculpatul a recunoscut că în după amiaza zilei de 07.02.2013 a refuzat să părăsească locuinţa fostei sale soţii şi că în cursul aceleiaşi zile, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în curtea locuinţei anterior menţionate.

2. La data de 23.04.2013, în jurul orei 1700, deşi cunoştea că este cercetat pentru comiterea acestor fapte penale şi a altora similare în contextul încălcării la data de 07 februarie 2013 a ordinului de protecţie dat de instanţa judecătorească, inculpatul L. N. a pătruns din nou fără drept în locuinţa fostei sale soţii, unde a găsit-o doar pe fiica sa minoră L. A. N. şi şi-a însuşit cheia de la uşa de la intrarea în locuinţă pentru a o împiedica pe aceasta să nu-l mai lase să intre în casă.

De teamă că inculpatul îi va produce vreun rău, fiind insultată şi ameninţată cu bătaia şi cu moartea, L. A. N. a fost nevoită să se refugieze în locuinţa bunicii ei, N. E., care locuieşte în vecinătate şi a solicitat sprijinul organelor de poliţie prin SNUAU 112.

În aceste împrejurări, în jurul orei 1730 agentul de poliţie P. I. V. care efectua serviciul de permanenţă la P. de P. B. din judeţul V., informat prin intermediul dispeceratului Poliţiei Municipiului R. V. cu privire la faptele reclamate de minoră s-a deplasat la locuinţa acesteia.

Între timp, inculpatul L. N. care după refugierea fiicei sale în casa bunicii plecase să se plimbe pe uliţa satului, a revenit în locuinţă în momentul în care s-a reîntors acasă şi fosta soţie L. F. – M., astfel că atunci când a ajuns la locuinţa persoanei care făcuse sesizarea, agentul de poliţie P. I. V. le-a găsit pe ambele părţi vătămate împreună cu inculpatul, constatând că acesta a ieşit din casa victimei şi s-a îndreptat spre poarta de acces, în întâmpinarea poliţistului, urmat de părţile vătămate, care au rămas pe scările de la intrarea în casă.

Agentul de poliţie P. I. V. s-a oprit în curte, la circa 4 metri distanţă de poarta de acces, şi a purtat o discuţie cu L. N., pe care l-a atenţionat că fiica şi fosta soţie se află sub protecţia unui ordin dat de o instanţă judecătorească prin care i s-a interzis inculpatului să se apropie la o distanţă mai mică de 100 de metri de locuinţa părţilor vătămate sau de persoana acestora.

Inculpatul a declarat că ştie despre acest ordin de protecţie, dar nu-l interesează şi consideră că este normal să vină la casa unde a locuit atâta timp, pentru că este şi proprietatea lui.

Cu acordul părţilor vătămate agentul de poliţie a intrat în locuinţa acestora pentru a întocmi un proces-verbal cu privire la cele constatate şi a început să scrie procesul-verbal, completând circa o pagină şi jumătate, moment în care a fost apelat la telefon de către colegul său, agentul principal de poliţie A. C., care l-a întrebat dacă doreşte sprijin pentru această intervenţie.

Poliţistul s-a ridicat de la masă şi s-a retras spre uşa încăperii, ca să discute cu colegul său la telefon, lăsând pe masă procesul-verbal neterminat.

În acel moment inculpatul L. N. a luat de pe masă procesul-verbal, l-a mototolit şi l-a introdus în buzunarul de la pantalonii săi. Observând aceasta, P. I. V. i-a solicitat să-i restituie actul, dar inculpatul a refuzat, l-a îmbrâncit pe poliţist şi a părăsit locuinţa, plecând într-o direcţie necunoscută, ignorând cu desăvârşire somaţia agentului de poliţie de a rămâne pe loc pentru a se finaliza întocmirea procesului-verbal.

Martori la acest incident au fost atât fosta soţie şi fiica inculpatului cât şi bunica acesteia, N. E., care venise între timp în locuinţă la cererea agentului de poliţie care dorea să îi ia o declaraţie cu privire la cele întâmplate anterior sesizării sale.

În aceste condiţii, P. I. V. l-a apelat telefonic pe colegul său A. C. şi i-a cerut sprijin pentru a-l căuta pe inculpat.

După sosirea agentului principal A. C., cei doi lucrători de poliţie l-au căutat pe inculpat prin localitatea B. circa o jumătate de oră şi, întrucât nu l-au găsit, au revenit la locuinţa părţilor vătămate pentru a întocmi un alt proces-verbal de constatare a infracţiunilor, însă n-au mai intrat în casă, ci au rămas în dreptul porţii în maşina de serviciu, de care s-au apropiat după un anumit timp şi L. F. şi partea vătămată L. A. (revenită, la rândul său, din căutarea inculpatului).

În timp ce poliţiştii întocmeau în maşină noul proces verbal, pe drumul principal, către locuinţa părţilor vătămate, a venit şi inculpatul L. N. aflat în stare de ebrietate.

Observând că acesta se îndreaptă spre echipajul de poliţie într-o stare vădită de agitaţie, cei doi lucrători de poliţie au coborât din maşina de serviciu şi au venit în întâmpinarea lui.

P. I. V. i-a solicitat să-i restituie procesul-verbal neterminat şi să-i însoţească la sediul Postului de Poliţie B., pentru a da o declaraţie, însă inculpatul a devenit şi mai agitat, a refuzat să îi însoţească la postul de poliţie, a proferat în mod repetat ameninţări cu moartea la adresa celor doi poliţişti şi i-a îmbrâncit, spunându-le să nu se apropie de el, deşi era evident că lucrătorii de poliţie nu aveau decât intenţia de a sta de vorbă cu inculpatul şi de a încerca să aplaneze situaţia pe cale paşnică.

În aceste condiţii, poliţistul P. I. V. l-a somat pe să înceteze cu ameninţările şi să vină la sediul de poliţie de bunăvoie, pentru că, în caz contrar, va folosi împotriva sa spray-ul cu substanţe iritant-lacrimogene din dotare.

Observând că acesta nu s-a conformat somaţiei, a scos spray-ul de la centură şi a pulverizat înspre inculpat substanţe iritant-lacrimogene care i-au afectat atât pe inculpat, cât şi pe cei doi lucrători de poliţie, aflaţi foarte aproape de acesta.

Supărat că lucrătorii de poliţie au folosit spray-ul asupra lui, inculpatul i-a ameninţat din nou cu moartea însă în timp ce acesta se freca la ochi poliţiştii l-au prins de braţe şi l-au lipit cu corpul de gardul ce împrejmuieşte locuinţa părţilor vătămate cu faţa către gard, după care au încercat să-i răsucească braţele la spate pentru a-l încătuşa, însă nu au reuşit pentru că inculpatul i-a împins şi s-a întors cu faţa către un stâlp de electricitate pe care l-a luat în braţe şi s-a ţinut strâns de el.

În timp ce inculpatul se ţinea cu ambele braţele de stâlpul de electricitate cu scopul evident de a se opune încătuşării, P. V. a încercat să-i pună cătuşele în faţă, dar nu a reuşit pentru că inculpatul le-a prins cu mâna şi le-a deformat.

În cele din urmă, poliţiştii au reuşit să-l determine pe inculpat să dea drumul stâlpului prin metode nonviolente (tragerea de braţe) după care i-au pus piedică, l-au culcat cu faţa la pământ şi au încercat din nou să-i întoarcă mâinile la spate pentru a-l încătuşa dar au constatat că perechea de cătuşe deformată de inculpat nu mai poate fi întrebuinţată.

În timp ce se zbătea, inculpatul a reuşit să se întoarcă pe o parte şi l-a strâns cu mâna de organele genitale pe agentul de poliţie P. I. V., determinându-l pe acesta să ţipe de durere, după care, continuând să se zbată, a dat din mâini şi din picioare, lovindu-i pe poliţişti de câteva ori peste membrele superioare şi inferioare şi zgâriindu-i cu unghiile de la mâini. Totodată, a tras cu mâinile de uniformele poliţiştilor (fără să le rupă), i-a scuipat şi le-a adresat diverse injurii.

Întrucât nu mai aveau alte cătuşe în dotare, A. C. l-a apelat telefonic pe B. T., un alt coleg de serviciu de la Secţia 1 de Poliţie Rurală, căruia i-a cerut să le acorde sprijin, în vederea imobilizării inculpatului.

Auzind aceasta, inculpatul s-a liniştit şi a fost de acord să-i însoţească neîncătuşat pe lucrătorii de poliţie la Postul de Poliţie B., pentru cercetări, astfel că intervenţia lucrătorului de poliţie B. T., sosit între timp la faţa locului, n-a mai fost necesară.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor de ultraj, invocând o pretinsă înscenare pusă la cale de fosta soţie, L. F.– M. şi fiica sa L. A. – N.. Susţinerile inculpatului sunt, însă, lipsite de suport probator.

Săvârşirea de către acesta cu vinovăţie a infracţiunilor concurente de ultraj împotriva celor doi poliţişti aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin proferarea repetată de ameninţări cu moartea la adresa acestora, lovirea lor cu mâinile şi picioarele şi exercitarea de alte acte de violenţă fizică – strângerea violentă a organelor genitale ale unuia din lucrătorilor de poliţie, zgârierea cu unghiile a ambilor poliţişti, tragerea forţată de uniforma acestora, rezultând cu certitudine din coroborarea probelor existente în cauză, respectiv:

– existenţa sesizării părţii vătămate L. A. – N. prin care aceasta a solicitat sprijinul organelor de poliţie prin SNUAU 112;

– existenţa procesului verbal de constatare a infracţiunilor neterminat şi mototolit;

– existenţa unui alt proces verbal de constatare a infracţiunii întocmit la aceeaşi dată de poliţistul P. I. V.  şi colegul său A. C., care a intervenit în sprijinul acestuia, în care, în prezenţa martorului asistent N. E. sunt consemnate împrejurările în care inculpatul i-a ameninţat şi agresat fizic pe cei doi poliţişti;

– atestarea aceloraşi evenimente de părţile vătămate L. F. M., L. A. N., A. C., P. I. V. şi martora N. E. în cuprinsul declaraţiilor date pe parcursul procesului penal, cu precizarea că acestea au fost percepute în mod direct atât de cele două părţi vătămate şi L. A. – N., aflate în imediata apropiere a persoanelor implicate în incidentul petrecut în faţa porţii locuinţei acestora cât şi de martora N. E., care, din curtea locuinţei sale, situată în imediata apropiere, a observat în detaliu ce s-a întâmplat în drum;

– atestarea medicală şi medico-legală a mai multor leziuni traumatice cauzate atât celor doi poliţişti (echimoze şi excoriaţii vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale) cât şi inculpatului (echimoze, excoriaţii versant drept piramidă nazală, genunchi drept şi gamba dreaptă, contuzie genunchi drept, traumatism toracic, TCC minor, produse prin lovire cu un corp dur şi de un plan dur, cădere, vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale), care prin natura lor şi modul de dispunere şi prin coroborare cu deformarea cătuşelor, conturează destul de fidel imaginea unei încleştări petrecută le nivelul solului între doi poliţişti şi o persoană ce se opune la încătuşare.

– folosirea sprayului cu substanţe iritant-lacrimogene din dotarea lucrătorilor de poliţie;

– apelarea telefonică a altui lucrător de poliţie, pentru a se acorda sprijin pentru încătuşarea inculpatului lucrătorilor de poliţie aflaţi în dificultate.

Prin folosirea sprayului cu substanţe iritant-lacrimogene din dotare, prinderea şi doborârea inculpatului, urmată de încercările de încătuşare a acestuia în vederea imobilizării, fără folosirea nejustificată a forţei, poliţiştii P. I. V. şi A. C. au acţionat în limitele prevăzute de lege, acţiunile întreprinse în scopul descurajării, împiedicării si neutralizării acţiunilor agresive ale inculpatului, ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, fiind circumscrise sferei atribuţiilor de serviciu ale acestora.

Totodată, se constată că luarea acestor măsuri a fost necesară pentru împiedicarea inculpatului în a continua să ultragieze pe lucrătorii de poliţie aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în a transpune în practică ameninţările repetate cu moartea însoţite de gesturi şi atitudini agresive ce au fost de natură să insufle temerea legitimă că prin comportarea sa poate pune în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţiştilor.

Ambii lucrători de poliţie cunoşteau faptul că L. N. este o persoană agresivă, întrucât anterior au fost nevoiţi să intervină în repetate rânduri la locuinţa celor două părţi vătămate pentru a le proteja de acţiunile agresive ale acestuia, la data de 07 februarie 2013 pentru imobilizarea inculpatului fiind nevoie chiar de intervenţia trupelor speciale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean V. urmată de reţinerea sa pentru o durată de 24 ore.

În dispreţul măsurilor luate anterior, inculpatul s-a opus şi de această dată îndeplinirii solicitărilor legale ale poliţiştilor ba, mai mult, a adoptat o atitudine vădit ostilă, chiar agresivă la adresa reprezentanţilor autorităţii, luând de pe masă fără nici un drept procesul verbal de constatare aflat în curs de redactare şi refuzând în mod sfidător să îl restituie agentului de poliţie, după care a refuzat în mod repetat să se supună oricăror măsuri întreprinse în mod legitim de lucrătorii de poliţie în vederea restabilirii legalităţii, a ordinii şi liniştii publice şi prezervării autorităţii.

Prin urmare, acţiunile agenţilor forţei publice au fost proporţionale cu scopul urmărit şi necesare într-o societate democratică, ingerinţa autorităţii fiind pe deplin justificată.

În consecinţă, poliţiştii se bucură de protecţia conferită de art. 239 din Codul penal. Inculpatul urmează să răspundă, însă, penal pentru atingerile aduse autorităţii de stat şi persoanei funcţionarilor publici care sunt reprezentanţii acesteia.

În drept, faptele inculpatului L. N. care, ignorând ordinul de protecţie dispus de Judecătoria R. V. prin sentinţa civilă nr. 1190/27.11.2012 pe o durată de şase luni de a nu se apropia de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N., fiica sa, la o distanţă mai mică de 100 metri şi de locuinţa acestora la o distanţă mai mică de 100 m, la data de 07.02.2013 în jurul orelor 1600 a refuzat pe nedrept şi fără motiv justificativ să părăsească locuinţa fostei sale soţii L. F. M. iar la aceeaşi dată în jurul orelor 2000 – 2100, pe timp de noapte a pătruns fără drept în curtea locuinţei aceleiaşi părţi vătămate, comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de violare de domiciliu în formă agravantă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.

Faptele inculpatului L. N. care la data de 23.04.2013 i-a ameninţat cu moartea şi i-a lovit pe lucrătorii de poliţie P. I. V. şi A. C., în timp ce aceştia se aflau în exerciţiul funcţiunii, cei doi poliţişti suferind leziuni corporale care au necesitat câte 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor concurente de ultraj în formă agravantă, prevăzute de art. 239 alin. (1) (2) şi (5) Cod penal – două infracţiuni.

În cauză sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) referitoare la concursul real de infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa va ţine seama de criteriile şi coordonatele instituite de art. 72 Cod penal, respectiv, limitele prevăzute de lege, modul şi împrejurările de comitere a faptelor, urmările produse, numărul de zile de îngrijiri medicale şi natura leziunilor traumatice cauzate agenţilor de poliţie, comportarea agresivă a inculpatului care a necesitat intervenţia repetată a organelor de poliţie şi chiar a trupelor speciale ale IPJ V., sfidarea şi dispreţul manifestat cu privire la persoana reprezentanţilor autorităţii publice, slaba conştientizare a conţinutului şi consecinţelor faptelor de ultraj, demonstrată de conduita nesinceră şi refractară manifestată pe parcursul procesului penal în privinţa acuzaţiilor aduse cu privire faptele de ultraj şi a despăgubirii victimelor infracţiunilor, datele privitoare la persoana inculpatului – vârsta (45 de ani), nivelul studiilor (şcoala profesională), lipsa de ocupaţie, starea sănătăţii fizice şi psihice (în parametrii normali), lipsa antecedentelor penale.

În cazul infracţiunilor de ultraj, care deşi sunt reprobabile prin conţinut, mod şi împrejurări de comitere, în concret nu au produs urmări grave, se apreciază că aplicarea unor pedepse egale cu minimul special la care se referă alineatul 5 al articolului 239 din Codul penal este de natură să reflecte cu acurateţe gradul de pericol social al faptelor şi periculozitatea făptuitorului.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut încă de la început în mod sincer faptele de violare de domiciliu comise la data de 07.02.2013 iar pe parcursul judecăţii a intervenit împăcarea sa totală şi necondiţionată cu părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. – împrejurare care deşi nu este de natură să înlăture răspunderea sa penală pentru infr. prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal, este de natură să atenueze semnificativ pericolul social şi rezonanţa socială a acestei infracţiuni faţă de care se apreciază că se impune o represiune penală minimă, va aplica o pedeapsă coborâtă sub minimul special, până la pragul minim permis de lege.

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la două pedepse de 9 luni închisoare pentru infracţiuni concurente de ultraj în formă agravantă (şi pentru o infracţiune de violare de domiciliu a cărei sancţiune, de 3 luni închisoare, contează însă mai puţin în această ecuaţie, în condiţiile în care s-a apreciat că pentru aceasta nu se impune adoptarea unui tratament sancţionator sever), instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse rezultante în cuantum egal cu pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, ar fi de natură să creeze, cel puţin aparent, impresia impunităţii pentru una din cele două infracţiuni, egale ca gravitate şi tratament sancţionator.

Prin urmare, pentru sancţionarea adecvată a inculpatului pentru întreg ansamblul activităţii sale infracţionale, va aplica pe lângă pedeapsa cea mai grea un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an închisoare, ce va fi executată în regim de detenţie.

În considerarea prevederilor art. 71 Cod penal, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal.

Constatând că temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, va menţine această măsură preventivă care la acest moment îndeplineşte şi funcţia de asigurare a executării pedepsei privative de libertate stabilite şi va deduce din durata pedepsei reţinerea din 08.02.2013 şi reţinerea şi arestarea preventivă de la 24.04.2013 la zi.Prin faptele de ultraj comise de inculpat în drumul public asupra lucrătorilor de poliţie ce asigurau serviciul de permanenţă în localitatea B. în care îşi desfăşoară activitatea, au fost afectate într-o măsură semnificativă imaginea poliţiştilor şi prestigiul funcţiei publice deţinute, cu consecinţe negative asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu ale acestora.

La aceasta se adaugă suferinţele fizice produse de inculpat celor doi lucrători de poliţie în timp ce se opunea la încătuşare – îndeosebi poliţistului P. I. V. – şi ameninţările repetate cu moartea ce au insuflat celor doi agenţi ai autorităţii o stare de temere şi implicit un disconfort psihic.

Prin urmare, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile angajării răspunderii civile delictuale – existenţa unor fapte ilicite, a vinovăţiei autorului, a unor prejudicii morale certe şi actuale, nereparate încă, a legăturii de cauzalitate dintre faptele ilicite şi prejudiciu, inexistenţa unor cauze exoneratoare de răspundere – în vederea compensării într-o oarecare măsură a prejudiciilor nepatrimoniale cauzate lucrătorilor de poliţie, apreciind că pretenţiile părţilor vătămate – civile sunt absolut rezonabile, instanţa va admite acţiunile civile şi va obliga pe inculpat la plata sumelor solicitate de fiecare parte civilă – câte 1.500 lei.

Totodată, va lua act că părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. nu s-au constitut părţi civile în procesul penal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 191, 192 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, ţinând seama de soluţia de condamnare a inculpatului şi de împăcarea intervenită între părţi în privinţa celorlalte infracţiuni, va obliga pe inculpat la plata sumei de 800 lei şi pe părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N.la plata a câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea procurorului, întemeiată pe dispoziţiile art. 334 Cod procedură penală, de schimbare a încadrării juridice a faptelor de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză reunită prin rechizitoriile Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 728/P/2013 din 26.04.2013 şi nr. 2627/P/2013 din 29.04.2013, din infracţiunile prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 rep., aflate în concurs real, într-o singură infracţiune continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal.

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. h) Cod procedură penală coroborat cu art. 132 alin. (1) – (3) din Codul penal (împăcarea părţilor);

Încetează procesul penal cu privire la următoarele infracţiuni pentru care inculpatul L. N. a fost trimis în judecată:

A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 728/P/2013 din 26.04.2013:

a) nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100;

b) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100 faţă de partea vătămată L. A. N.;

c) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal – comisă la data de 07.02.2013, ora 2100, faţă de partea vătămată L. F. M.;

d) lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) din Codul penal – comisă la data de 23.09.2012 faţă de partea vătămată L. F. M..

B. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 2627/P/2013 din 29.04.2013:

a) nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată – comisă la data de 23.04.2013;

b) ameninţare, prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal – comisă la data de 23.04.2013 faţă de partea vătămată L. A. N.;

c) violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) din Codul penal – comisă la data 23.04.2013, faţă de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N..

II. 1. 2. În baza art. 293 alin. (1), (2) şi (5) Cod penal – două infracţiuni;

Condamnă pe inculpatul L. N., la câte 9 luni închisoare (două pedepse) pentru fiecare din infracţiunile de ultraj în formă agravantă comise la data de 23.04.2013 faţă de lucrătorii de poliţie P. I. V. şi A. C..

3. În baza art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, art. 74 alin. (2) Cod penal, art. 76 alin. (1) lit. c) Cod penal şi art. 80 Cod penal;

Condamnă pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare pentru infracţiunea continuată de violare de domiciliu în formă agravantă – compusă din două acte materiale comise la data de 07.02.2013, la orele 1600 şi 2000 – 2100 faţă de părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal, art. 34 lit. b) Cod penal, contopeşte pedepsele stabilite în prezenta cauză reunită, de 9 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 3 luni închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare la care aplică un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracţiuni fiind de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Aplică inculpatului prevederile art. 57, 71 Cod penal rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal – ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 Cod procedură penală rap. la art. 160b alin. (3) Cod procedură penală, menţine arestarea preventivă a inculpatului L. N..

În baza art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei perioada reţinerii din 08.03.2013 şi a reţinerii şi arestării preventive de la 24.04.2013 la zi.

Ia act că părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. nu s-au constitut părţi civile în procesul penal.

Admite acţiunile civile intentate de părţile vătămate – civile P. I. V. şi A. C. Obligă pe inculpat să plătească acestora câte 1.500 lei, cu titlu de despăgubiri morale.

În baza art. 191, 192 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 800 lei şi pe părţile vătămate L. F. M. şi L. A. N. la plata a câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru cele lipsă şi inculpat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2013.

Preşedinte,

V. V.

Grefier,

A.- M. T.

1

Domenii speta

Spete similare