Contestaţie la executare

Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă, contestatorul RI a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să anuleze în totalitate actele de executare efectuate, în contradictoriu cu creditoarea I.I.X.

În motivarea contestaţiei, a arătat contestatorul că, prin somaţia nr. x din 3 decembrie 2010, BEJ l-a somat să plătească suma de 3731,77 lei în favoarea creditoarei I.I.x, reprezentând c/v debit restant şi penalităţi de întârziere, înscrise în titlul executoriu – sentinţa comercială nr. x din 28.06.2010 a Judecătoriei Zimnicea – şi cheltuieli de executare.

BEJ, fără a respecta dispoziţiile legale şi procedura executării silite, fără a fi notificat în vreun fel sau somat, fără a-i fi adus la cunoştinţă că a început împotriva sa executarea, a pătruns abuziv în domiciliul său şi a întocmit proces-verbal de situaţie la data de 2 decembrie 2010, act prin care, nejustificat şi nelegal, instituie sechestru asigurator în lipsa lui, a debitorului, la domiciliu fiind numai soţia, iar, ulterior, la 3 decembrie 2010, emite somaţie. Susţine că BEJ a procedat în afara leii, astfel încât actele de executare efectuate sunt lovite de nulitate.

Pe de altă parte, creditoarea I.I.X l-a chemat în judecată pentru ca instanţa să emită somaţia de plată pentru creanţa de 3875 lei, din care 1196 lei reprezentând c/v marfă cumpărată cu plata în rate şi neplătită, iar 2679 lei reprezentând penalităţi de 2% pentru fiecare zi de întârziere.

Înainte de primul termen de judecată (în dosarul având ca obiect somaţia de plată), a mers la creditoare şi a convenit cu aceasta să îi plătească suma de 1500 lei, cu promisiunea că ea, creditoarea, îşi va retrage cererea de chemare în judecată.

A plătit suma convenită şi, convins de creditoare că aceasta va renunţa la judecată, nu s-a prezentat la instanţă la termenul acordat.

Creditoarea nu a renunţat la judecată şi nici nu a precizat în instanţă că a primit suma de 1500 lei.

Întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea, nu a avut cunoştinţă de faptul că îi mai datorează creditoarei vreo sumă, până la data la care executorul judecătoresc i-a relatat că datorează suma de 3731,77 lei creditoarei.

Suma pretinsă de creditoare şi solicitată de executorul judecătoresc, susţine contestatorul, nu o datorează, având în vedere următoarele: suma înscrisă în titlul executoriu (sentinţa comercială nr. x/28.06.2010) nu corespunde realităţii, deoarece a achitat o sumă pe care creditoarea nu a precizat-o în instanţă; cheltuielile de executare sunt nelegale şi nu sunt dovedite în nici un fel, astfel încât consideră că nu le datorează; onorariul pentru avocat în procedura executării silite, în valoare de 350 lei, apreciază debitorul, este o cheltuială inutilă pe care consideră că nu este obligat să o suporte; adunând sumele pretinse, nu rezultă suma totală de 3731,77 lei.

A mai arătat debitorul că bunul imobil ce face obiectul executării silite este bun comun al său şi al soţiei sale, astfel încât consideră că nu poate face obiectul executării silite, deoarece ar fi prejudiciată şi soţia sa, care nu este debitor.

De asemenea, legiuitorul recomandă ca executarea să fie pe creanţe, dacă există, apoi pe bunurile mobile şi, ulterior, dacă nu este posibil a se îndestula creditorul, se va trece la urmărirea silită asupra bunurilor imobile.

A solicitat contestatorul şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cerere admisă la data de 22 februarie 2011.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 499 c.pr.civ.rap.la art. 399-404 c.pr.civ.

În susţinerea contestaţiei, a depus, în copii, somaţia nr. x/3.12.2010, proces-verbal de stabilire cheltuieli-supliment nr. x/3.12.2010, sentinţa comercială nr. x/28.06.2010, proces-verbal de situaţie nr. x/2.12.2010, referat nr. x/2010 al OCPI Teleorman-Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Zimnicea, plângere către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea cu data primirii 9.02.2011, chitanţele nr. …/2010 şi nr. …/2010 eliberate de I.I.X, confirmare de primire privind dosarul nr. X/339/2010.

Creditoarea nu a formulat întâmpinare, nu a avut probe de propus.

În cauză, a fost administrată şi proba cu interogatoriul creditoarei, la solicitarea contestatorului.

Instanţa a respins proba cu martori solicitată de contestator, ca nefiind utilă, faţă şi de susţinerile acestuia din cererea introductivă.

S-a dispus, din oficiu, şi s-au ataşat dosarele nr. X/339/2010 şi nr. X/2010.

Părţile au depus la dosar concluzii scrise la data de 28 martie 2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 10 alin. 1 din OG nr. 5/2001 privind somaţia de plată, cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care debitorul a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.

În speţă, contestatorul a formulat cerere în anulare, soluţionată prin  sentinţa comercială nr. X/26.01.2011, prin care s-a admis excepţia tardivităţii introducerii cererii în anulare formulată de debitor, în contradictoriu cu creditoarea, şi s-a respins cererea în anulare formulată de debitor împotriva sentinţei comerciale nr. X/28.06.2010 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr. X/339/2010, ca tardiv introdusă. 

Faţă de aceste aspecte, văzând şi textul de lege menţionat, instanţa constată că, în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar, nu se poate analiza pe fond litigiul între părţi, debitorul folosindu-se de calea cererii în anulare, aceste două căi de atac fiind prevăzute de lege alternativ.

Contestatorul a susţinut că executorul judecătoresc nu a respectat disp.art. 387 c.pr.civ., în sensul că nu a emis o somaţie anterior întocmirii procesului-verbal situaţie, însă instanţa constată că au fost respectate disp.art. 387 c.pr.civ., care prevăd că executarea va începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

O astfel de excepţie este prevăzută pentru situaţia în care bunul urmărit este imobil, situaţie în care, potrivit disp.art. 497 alin. 1 c.pr.civ., după întocmirea procesului-verbal de situaţie, executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilului cuprins în procesul-verbal, dispoziţii legale ce au fost respectate în cauză de BEJ ……, care a întocmit procesul-verbal de situaţie la data de 2.12.2010, comunicând ulterior, la 3.12.2010, somaţia către debitor, aşa încât susţinerile contestatorului, sub acest aspect, nu sunt întemeiate.

De asemenea, contestatorul a susţinut că bunul imobil urmărit este bun comun al său şi al soţiei, astfel încât s-au încălcat dispoziţiile legale, însă, pe de o parte, contestatorul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, iar, pe de altă parte, aşa cum rezultă din cuprinsul contractului încheiat cu creditoare, bunurile achiziţionate sunt bunuri de uz casnic, iar, potrivit disp.art.  32 lit. c c.fam, soţii răspund cu bunurile comune pentru obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei. Instanţa are în vedere şi disp.art. 425 c.pr.civ., care prevăd o altă procedură în situaţia în care bunul urmărit nu este proprietatea exclusivă a debitorului, precum şi disp.art. 493 c.pr.civ., care se referă la creditorii personali ai debitorului, în speţă fiind vorba de creditori comuni.

În ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa constată că onorariul executorului judecătoresc este stabilit în conformitate cu Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, fiind avută în vedere, în mod corect, suma prevăzută în sentinţa comercială nr. 677/28.06.2010, iar onorariul avocatului creditoarei nu este exagerat de mare, raportat la onorariile percepute în general, cât şi raportat la situaţia concretă din cauză, fiind justificat de activităţile pe care le implică asistenţa şi reprezentarea părţii chiar în faza de executare silită, fază distinctă a unui proces.

A invocat debitorul şi apărări pe fondul cauzei, în sensul că nu ar datora, integral, suma pentru care s-a început executarea silită, ce nu pot fi însă verificate de instanţă, întrucât debitorul a beneficiat de calea cererii în anulare prev.de OG 5/2001.

Cu privire la criticile aduse procesului-verbal de cheltuieli-supliment, instanţa constată că sumele cuprinse de acesta sunt corecte. Mai mult, executorul judecătoresc a avut în vedere şi plăţile efectuate de debitor, prin chitanţele nr. X/2010 şi nr. X/2010, eliberate de creditoarea I.I.X (în sumă totală de 1500 lei), scăzând suma de 1500 lei, achitată cu acestea, din suma de 3875 lei, pentru care s-a emis somaţia de plată prin sentinţa comercială nr. X/2010.

Susţinerea contestatorului în sensul că executorul judecătoresc ar fi trebuit să urmărească în primul rând bunurile mobile, apoi cele imobile este neîntemeiată, întrucât nu există nici o prevedere legală în acest sens.

Aşa fiind, văzând şi disp.art. 399 c.pr.civ., instanţa urmează să respingă contestaţia la executare ca nefondată.

În temeiul disp.art. 274 c.pr.civ., va obliga contestatorul la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către creditoare.

Domenii speta

Spete similare