Constatare nulitate act juridic

Sentinţă civilă 3840 din 03.06.2015


Dosar nr. 684/288/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal: 4246

SENTINŢA CIVILA NR. 3840

Şedinţa publică de la 03 Iunie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Eladiea Antonie

Grefier Adriana Cirjan

Pe rol fiindpronunţarea asupra cauzei civileformulată de reclamanţii PF şi PAM, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V R S.A., şi S.C. V R S.A.- PRIN SUCURSALA RM.VÂLCEA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, cu ocazia pronunţării, părţile lipsesc.

Fără citare.

Se expune referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, constatând că desfăşurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de şedinţă din data de 02.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanţa trece la deliberări. 

?

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

La data de 26 ianuarie 2015, sub nr. 684/288/2015, s-a înregistrat cererea formulată de  reclamanţii PF şi  PAM, prin care au chemat în judecată pe pârâtele  S.C. V R S.A. şi S.C. V RS.A.- SUCURSALA RM.VÂLCEA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate ca fiind abuzive clauzele stipulate la art.5 lit. a din condiţiile speciale ale convenţie de credit nr.0112731/14.08.2007 privind comisionul de risc, a celor stipulate la pct.5.1 lit. b de la art.3 din actul adiţional nr.1/28.10.2010 privind comisionul de administrare credit, precum şi a celor stipulate la pct.5.1 lit. b al art.1 din actul adiţional nr.2/28.10.2010 privind comisionul de administrare, cu consecinţa anulării acestor clauze din contract şi actele adiţionale; obligarea pârâtei să le restituie contravaloarea sumelor percepute cu titlu de comision de risc de la data încheierii convenţiei şi până la 28.10.2010, a comisionului de administrare credit pe perioada 28.10.2010 şi până în prezent; obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, între aceştia, pe de-o parte şi SC VR SA, prin Sucursala Rm Vâlcea pe de altă parte s-a încheiat convenţia de credit nr.0112731/14.08.2007, convenţie care conţine clauze abuzive la articolele menţionate.

Referindu-se la clauza de la pct.5 lit. a din condiţiile speciale, reclamanţii arată că prevede un comision de risc de 0,15 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toată perioada de derulare a convenţiei. Susţin reclamanţii că au avut o poziţie de inegalitate faţă de bancă, întrucât contractul lor este unul de adeziune, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr.193/2000 şi art.3 alin.1 din Directiva 93/13/CE, pentru calificarea drept abuzivă a clauzei privind comisionul de risc. Acest comision a fost impus unilateral de bancă şi nu are nicio justificare legală, în condiţiile în care creditul este garantat cu ipotecă de prim rang asupra terenului în suprafaţă de 600 mp situat în Rm Vâlcea, str. Antim Ivireanu nr.72, judeţul Vâlcea, că s-a cesionat băncii o poliţă de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul –obiect al garanţiei.

Mai arată reclamanţii că, după apariţia OUG nr.50/2010, banca le-a comunicat prin poştă actele adiţionale la care au făcut referire, pe care nu le-au semnat, făcând menţiunea că nu sunt de acord cu conţinutul acestora. Mai mult decât atât, la sfârşitul lunii octombrie 2010, s-au prezentat la bancă pentru negocierea unor clauze contractuale, în virtutea noii legislaţii însă banca nu  a dorit  să poarte nicio discuţie, spunându-le că, chiar dacă nu vor semna, actele adiţionale vor fi obligatorii.

În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1 alin.5, art.16 şi art.44 din Constituţia României, art.2 lit. m din Legea nr.363/2007, Directivele 87/102/CE, 2008/48/CE, art.3 alin.1 lit. g din Normele BNR nr.17/18.12.2003, art.126 alin.1 din OUG 99/2000, art.1, art.4 alin.5 lit. b din Legea nr.193/2000.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art.29 alin.1 lit. f din OUG 80/2013.

Pârâta SC VR SA a formulat întâmpinare( fila 54 dosar), prin care a invocat în primul rând excepţia  lipsei capacităţii de folosinţă şi a calităţii procesuale pasive a Sucursalei VR SA, precum şi excepţia prescripţiei extinctive a dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc, nulitatea acestui capăt pentru neindicarea în concret a cuantumului sumei a cărei restituire se solicită.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.

Întrucât reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii 193/2000, pârâta arată că în aprecierea caracterului abuziv al clauzelor invocate instanţa trebuie să aibă în vedere criteriile cuprinse în dispoziţiile art. 4 alin.1-4 dar şi excepţiile de la art. 4 alin.6 ale legii. În consecinţă, următoarele condiţii trebuie îndeplinite cumulativ: clauza să nu fi fost negociată între comerciant şi consumator; clauza să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; clauza să aibă o exprimare neclară sau neinteligibilă; clauza să nu facă obiect al excepţiei reglementată de art. 4 alin.6 din Legea 193/2000 raportat la art. 4 alin.2 din Directiva 93/13 /CEE, deci să nu formeze preţ contractului.

După o analiză a tuturor acestor condiţii, pe care pârâta le consideră neîndeplinite, arată că instanţa nici nu poate să aprecieze oportunitatea perceperii unui comision sau a unei dobânzi, deoarece acestea ţin de preţul contractului, iar legea şi directiva invocată exclud de la analiza caracterului abuziv astfel de clauze.

Solicită pârâta administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul reclamanţilor.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinarea ce le-a fost comunicată.

Prin încheierea din 31.03.2015, instanţa a respins excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, pentru considerente menţionate în cuprinsul acesteia.

În cauză s-a administrat proba cu acte.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanţii supun analizei instanţei convenţia de credit nr. 0112731/14.08.2007 încheiată de aceştia cu pârâta SC VR SA, prin Sucursala Rm Vâlcea, actele adiţionale cu nr.1 şi 2 din 28.10.2010, apreciind că, clauzele inserate în condiţiile speciale ale convenţiei şi în actele adiţionale, referitoare la comisionul de risc şi de administrare, ar fi abuzive. Solicită ca şi instanţa să reţină acest lucru şi să dispună modificarea lor, restituirea sumelor încasate în temeiul acestora.

Referitor la clauza prevăzută la pct. 5 lit. a din condiţiile speciale de creditare, instanţa constată că pentru creditul acordat de către pârâtă consumatorilor în cauză, aceştia, prin clauza inserată la pct.7 lit. a şi b au constituit o garanţie reală imobiliară( ipotecă) de gradul II asupra unui teren şi a construcţiei existente pe acesta, a celei ce se va construi, şi au cesionat în favoarea băncii o poliţă de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilele ce fac obiectul garanţiei.

Perceperea comisionului de risc de 0,15 % este abuzivă, atât timp cât riscul este asigurat prin ipoteca cesionată în favoarea băncii, ceea ce înseamnă că perceperea acestui comision, ca o nouă taxă care să acopere riscul, având aceeaşi finalitate ca şi ipoteca, este nejustificată.

Perceperea şi încasarea comisionului de risc se face in mod abuziv, în sensul că ne aflăm în prezenţa unei practici comerciale incorecte, aşa cum este definita de art. 2 pct. 22 din OG. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Mai mult decât atât, pârâta nu a făcut dovada analizării situaţiei financiare a fiecărui client, astfel încât să se ajungă la concluzia perceperii sau nu a comisionului de risc, în mod nuanţat, in funcţie de capacitatea fiecărui client de rambursare la scadenţă a creditului avansat, evaluat in raport de criteriile interne adoptate.

Prin urmare, clauza privind comisionul de risc nu apare ca fiind o clauză particulară şi negociată în funcţie de situaţia economică a fiecărui consumator. Dacă ar fi fost aşa, corect ar fi fost ca în fiecare convenţie de credit să se regăsească şi o clauză cu privire la restituirea comisionului de risc încasat, pentru situaţia în care rambursarea creditului s-a făcut integral şi la termenele stabilite in graficul de rambursare.

În susţinerea faptului că acest comision de risc este abuziv, vine si împrejurarea că în OUG 50/2010 acest comision de risc este eliminat dintre comisioane.

Pârâta însă, prin cele două acte adiţionale, redenumeşte comisionul de risc, transformându-l în comision de administrare, în primul act adiţional el fiind de 0,15%, pentru ca în cel de-al doilea să fie redus la 0,05%.

Aşa fiind, instanţa, va constată caracterul abuziv al clauzei inserate la pct. 5 lit.a, din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. 0112731/14.08.2007, a celei de la pct.5.1 lit. b de la art.3 al actului adiţional nr.1 şi a celei de la pct.5.1 lit. b a art.1 din actul adiţional nr.2, referitoare la comisionul de risc şi de administrare.

De asemenea, le va obliga pe pârâte să restituie reclamanţilor suma de 7.994,21 CHF reprezentând comision de risc şi de administrare încasat de la reclamanţi  în perioada 27.08.2007-25.03.2015, având în vedere precizarea din şedinţa publică din 02.06.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanţii PF şi PAM în contradictoriu cu pârâtele S.C. VR S.A., şi S.C. VR S.A.- PRIN SUCURSALA RM.VÂLCEA.Constată abuzive clauzele stipulate la art.5 lit.a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr.0112731/14.08.2007, a celor de la art.3 pct.5.1 lit.(b) din actul adiţional nr.1/28.10.2010 şi a celor de la art.1 pct.5.1 li.(b) din actul adiţional nr.2/28.10.2010, referitoare la comisionul de risc şi de administrare credit.

Obligă pe pârâte să restituie reclamanţilor suma de 7994,21 CHF încasată de la aceştia cu titlu de comision de risc şi de administrare în perioada 27.08.2007 - 25.03.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Iunie 2015.

Preşedinte,

Eladiea Antonie

Grefier,

Adriana Cirjan

?

Red.AE/Tehn.CA/ 05.05.2015/6 ex.

4 ex.com.părţi

Azi:

Dosar nr. 13714/288/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr. 4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 1351

Şedinţa publică de la 17 Februarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE Eladiea Antonie

Grefier Adriana Cirjan

Pe rol fiind judecarea cauzei civileformulată de contestatoarea SC F SRL, în contradictoriu cu intimata C SA PRIN DRDPC, având ca obiect contestaţie la executare. 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns av. Pătruţ Sorin Florin, pentru contestatoare, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiercare învederează că s-au depus la dosar dovada achitării cauţiunii în cuantum de 43 lei, potrivit recipisei de consemnare nr. 679029/1 emisă de CEC Bank şi copii de pe dosarul de executare nr.874/2014 al BEJ – Muraru Tătoiu Bogdan.

Instanţa pune în discuţie cererea privind suspendarea executării silite.

Apărătorul contestatoarei solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cererii de suspendare a executării silite şi în conformitate cu dispoziţiile art.255 C.pr.civilă, pune în discuţie probatoriul.

Av. Pătruţ Sorin Florin, pentru contestatoare, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum şi copia dosarului execuţional.

În temeiul dispoziţiilor aert. 258 C.pr.civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de contestatore ca fiind utilă soluţionării cauzei şi constată că acestea au fost depuse la dosar, iar intimata nu a depus întâmpinare.

La interpelarea instanţei av. Pătruţ Sorin Florin, pentru contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Faţă de aceste precizări, instanţa deschide dezbaterile şi acordă cuvântul pe fondul  cauzei.

Av. Pătruţ Sorin Florin, având cuvântul, pentru contestatoare, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, anularea somaţiei, precum şi a celorlalte acte de executare întocmite în dosarul execuţional, pe considerentul că, i s-a admis plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie. În subsidiar solicită să se facă aplicarea dispoziţiilor Legii nr.144/2012 şi disp.art. 15 alin.2 din Constituţie raportat la dispoziţiile CCR 228/2007, cu cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 394 Cpc instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza pentru soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la nr. 13714/288/2014,  SC F SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata C SA PRIN DDRDPC, să se anuleze actele de executare emise în dosarul nr.874/2014 al B.I.E.J. Muraru Tatoiu Bogdan, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei formulate.

În motivarea contestaţiei se arată că, prin somaţia ce i s-a comunicată în dosarul de executare nr.874/2014, i s-a solicitat plata sumei de 423,7 lei, reprezentând tarif de despăgubire precum şi cheltuieli de executare în cuantum de 242 lei. Se invocă în acest sens un proces verbal  de contravenţie, care de fapt a fost contestat în instanţă, dosarul fiind finalizat prin admiterea plângerii formulate.

În subsidiar, contestatoarea invocă dispoziţiile Legii nr.144/2012 care a adus modificări la OG 15/2002, iar plata unei astfel de taxe  nu mai poate fi aplicată. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art.15 alin.2 din Constituţie care prevăd că nu se mai poate executa o sancţiune contravenţională/penală în ipoteza în care  legea nouă dezincriminează fapta.

Contestaţia a fost legal timbrată.

La dosarul cauzei s-au depus acte.

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal la dosar, intimata solicită respingerea contestaţiei, deoarece contestatoarea nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de 96 euro, stabilit prin procesul verbal de contravenţie seria R11 nr.0153617/21.06.2011, fiind nevoită pentru aceasta să se adreseze unui executor judecătoresc.  Referitor la susţinerea contestatoarei privind anularea tarifului de despăgubire prin Legea 144/2012, intimata arată că prin acea lege nu a operat o dezincriminare a faptei de a circula fără rovinietă valabilă, iar art.2 din Legea nr. 144/2012 prevede că doar tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii se anulează. Decizia Tribunalului Olt la care contestatoarea face referire nu a anulat tariful de despăgubire, ci doar a înlocuit amenda aplicată cu avertismentul.

În cauză s-a administrat proba cu acte.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contestaţia formulată, petenta solicită anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 874/2014 al BEJ Muraru Tatoiu Bogdan, titlul executoriu fiind reprezentat de un proces verbal de contravenţie, iar obiectul executării îl constituie tariful de despăgubire stabilit prin acelaşi proces verbal.

Contestatoarea îşi argumentează solicitarea pe de-o parte pe faptul că ar fi obţinut înlocuirea amenzii cu avertismentul în dosarul având ca obiect anularea procesului verbal de contravenţie, considerând faţă de aceasta că nici tariful de despăgubire nu mai trebuia achitat. Pe de altă parte, invocă o dezincriminare, o scutire de plata unui astfel de tarif, ca urmare a modificării OG 15/2002 prin Legea 144/2012.

Verificând prima dintre susţineri, instanţa constată că procesul verbal de contravenţie seria R11 nr.0153617/21.06.2011 a fost contestat la Judecătoria Slatina, însă plângerea formulată a fost respinsă. În recurs, soluţia a fost modificată, în sensul că sancţiunea amenzii a fost înlocuită cu cea a avertismentului. Prin urmare, celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie au rămas valabile, inclusiv plata tarifului de despăgubire.

Reţinând că titlul executoriu pus în executare de intimată vizează o dispoziţie dintr-un proces verbal de contravenţie emis în temeiul OG 15/2002, instanţa urmează a verifica celălalt argument al contestatoarei, potrivit căruia executarea nu mai trebuia începută, deoarece dispoziţiile referitoare la tariful de despăgubire nu se mai execută, acest lucru fiind stabilit prin Legea 114/2012 care a modificat ordonanţa.

ART. II din Legea 144/2012 prevede că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.

Contestatoarea este în situaţia sus-menţionată, astfel că, în ceea ce-o priveşte, executarea nu mai trebuia începută, deoarece tariful de despăgubire s-a anulat prin efectul legii.

Aşa fiind, instanţa va admite cererea de suspendare a executării formulate, până la soluţionarea prin hotărâre definitivă a contestaţiei, fiind îndeplinite condiţiile art.718 alin. 1 şi 2 cod pr. civilă.

De asemenea, va dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.874/2014 al B.I.E.J. Muraru Tătoiu Bogdan.

Intimata va fi obligată la cheltuieli de judecată către contestatoare, constând în onorariul de avocat şi taxa pentru eliberarea copiilor de pe dosarul de executare achitate, taxa de timbru urmând a fi restituită în condiţiile art. 45 din OUG 80/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea SC F SRL, în contradictoriu cu intimata C SA PRIN DRDPC.

Dispune suspendarea executării ce face obiectul dosarului nr.874/2014 al B.I.E.J. Muraru Tătoiu Bogdan, până la soluţionarea prin hotărâre definitivă a contestaţiei.

Dispune anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.874/2014.

Obligă pe intimată la 535 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce priveşte suspendarea executării dispuse şi în termen de 10 zile de la comunicare, cu privire la soluţia dispusă în contestaţia la executare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Februarie 2015.

Preşedinte, Grefier,

Antonie EladieaCîrjan Adriana

Red.AE/Tehn.CA/19.02.2015/4 ex.

2 ex.com.părţi

Azi:

1