Drepturi băneşti

 2. drepturi băneşti

 La data de 06.01.2009 , contestatorul S.I.C. a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 228/26.09.2008, emisă de intimata SC ANA & Cornel SRL, solicitând anularea  deciziei  emise de intimată , să se constate că  raporturile de muncă între părţi au încetat potrivit art. 55 lit. c Codul muncii coroborat cu dispoziţiile art. 79 codul muncii , să dispună rectificarea menţiunilor din carnetul de muncă , să dispună obligarea intimatei la plata unor despăgubiri băneşti egale cu diferenţele de salariu majorate , indexate şi reactualizate , precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat, cu cheltuieli de judecată .

În motivarea contestaţiei a arătat că a fost angajat al societăţii intimate, şi  datorită neînţelegerilor survenite intre angajator şi salariaţii din zonă, generate de nerespectarea de către angajator a clauzelor contractuale, precum şi lipsa unui regulament intern, un număr de 20 de angajaţi între care şi contestatorul, a înţeles să îşi înainteze demisiile, la data de 18.08.2008.

 Contestatorul a susţinut că, după depunerea demisiei a înţeles să rămână  la dispoziţia angajatorului, dovadă fiind procesele verbale de predare – primire, chitanţele reprezentând contravaloare facturi încasate .

Mai arată că decizia de concediere disciplinară emisă de intimată nu i-a fost comunicată nici până la data introducerii acţiunii.

A depus la dosar copie de pe actul de identitate şi carnetul de muncă .

Prin întimpinarea formulată la data de 23.01.2009,  intimata solicită respingerea contestaţiei.

Arată că  in data de 13 08 2008  un număr de 19 salariaţi, printre care şi contestatorul, au formulat cereri de demisie înregistrate la sediul social din Mizil in data de 18.08.2008 .

Odată ajunse la sediul social, pe cererile de demisie s-a pus rezoluţia de respectare a termenului de preaviz de 20 de zile, iar salariaţilor demisionari li s-a pus in vedere să respecte durata preavizului . Întrucât contestatorul nu a respectat acest termen, s-a emis decizia de concediere, considerând că fapta sa constituie abatere disciplinară gravă de la normele legale, ce justifică concedierea disciplinară .

A depus la dosar cererea contestatorului privind demisia sa începând cu data de 18.08.2008 , contractul individual de muncă, actele care au stat la baza emiterii deciziei:  dovada convocării la cercetarea prealabilă, dovada efectuării cercetării, referatul cu propunere de sancţiune disciplinară, dovada comunicării deciziei, precum şi  state de plată, foi colective de prezenţă, extras Regulamentul de Ordine Interioară .

La solicitarea contestatorului, instanţa a încuviinţat şi administrat proba testimonială, fiind audiat martorul I.D.

La data de 08.04.2009 , contestatorul  îşi precizează acţiunea, în sensul  de a se constata nulitatea absolută a deciziei contestate,  constatarea încetării raporturilor de muncă potrivit art. 55 lit. c din Codul muncii coroborat cu art. 79 Codul Muncii,  începând cu data de 01.09.2008.

A mai solicitat obligarea societăţii la plata drepturilor salariale restante, aferente lunii august 2008 şi contravaloarea tichetelor de masă pentru lunile iulie, august 2008, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

La termenul de azi, 08.07.2009, contestatorul a depus cerere de renunţare la judecata cererii privind completarea carnetului de muncă.

Prin sentinţa nr. 2717/08.07.2009 instanţa a constat următoarele:

 Contestatorul şi-a prezentat intimatei demisia la data de 13.08.2009, în cererea sa fiind consemnată solicitarea de a înceta raporturile de muncă începând cu data de 18.08.2009.

 În foile colective de prezenţă întocmite de intimată prezenţa acestuia este confirmată până la data de 15.08.2008.

 Cu toate acestea, martorul, fost salariat al societăţii angajatoare  in funcţia de director zonal, a arătat că termenele de preaviz au fost respectate de către contestator, acesta prezentându-se la serviciu până în data de 31.08.2008, perioadă în care s-a ocupat de instruirea noilor angajaţi ai societăţii. Începând cu această dată, unitatea şi-a mutat sediul, dar – din cunoştinţele sale – niciunul din salariaţii concediaţi nu au fost anunţaţi despre acest aspect. A mai arătat că la nivelul societăţii nu exista condică de prezenţă, astfel că pontajele erau întocmite pe baza bonurilor de primire, procese verbale sau alte acte încheiate de salariaţi şi care atestau prezenţa la serviciu. Pontajele erau însă întocmite la sediul unităţii, în Mizil şi nu la punctul de lucru din Craiova.

Referitor la decizia de concediere, instanţa constată că aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul Muncii .

 Potrivit acestui text de lege, decizia trebuie să conţină descrierea faptei, dispoziţiile din Regulamentul de Ordine Interioară, fişa postului, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă încălcate, , elemente ce dau posibilitatea instanţei de a verifica dacă fapta acestuia constituie sau nu abatere disciplinară, imputabilă sau nu acestuia. De asemenea, decizia trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului efectuate în timpul cercetării disciplinare, instanţa şi termenul în care poate fi contestată, ce dau posibilitatea salariatului de a-şi asigura, în mod real şi efectiv, dreptul la apărare.

 Lipsa unuia sau mai multor elemente din cele enumerate, din cuprinsul deciziei, se sancţionează cu nulitatea absolută.

Constatând că decizia de concediere nu respectă condiţiile imperative impuse de art. 268 codul muncii, tribunalul va constata nulitatea absolută a acesteia.

În ceea ce priveşte data încetării raporturilor de muncă, instanţa constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 alin. 4 Codul Muncii, termenul de preaviz în cazul demisiei este de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţie de execuţie, dacă părţile nu au convenit un alt termen prin contractul colectiv de muncă aplicabile sau contractul individual de muncă .

La nivelul unităţii nu există încheiat un contractul colectiv de muncă, iar în contractul individual de muncă al contestatorului estre prevăzut un termen de 20 zile calendaristice, mult mai mare decât cel stabilit de Codul Muncii.

Reţinând depoziţia martorului,  superiorul direct al contestatorului, instanţa constată că, până la data de 31.08.2008 acesta din urmă şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta la serviciu, munca depusă constând în instruirea noilor salariaţi ai unităţii .

Fiind un act unilateral demisia produce efecte prin simpla manifestare de voinţă a salariatului, independent de voinţa angajatorului, la data expirării termenului de preaviz de cel mult 15 zile calendaristice, calculat de la data depunerii cererii, în speţă 13.08.2008 .

Ca urmare, instanţa constată că raporturile de muncă dintre părţi au încetat ca urmare a demisiei contestatorului, la data împlinirii termenului de preaviz, 01.09.2008.

Cum, până la data la care demisia a devenit efectivă , obligaţia de a presta activitatea  s-a derulat conform contractului , unitatea va fi obligată la plata sumelor datorate ca şi contraprestaţie a activităţii desfăşurate, respectiv pentru perioada 15.09.2008-31.08.2008. Conform statelor de plată întocmite de intimată, contestatorul şi-a încasat drepturile doar până la data de 14.09.2008.

În ceea ce priveşte plata contravalorii tichetelor de masă pentru lunile iulie şi august, instanţa reţine dispoziţiile art. 19 lit. m din Regulamentul de Ordine Interioară, conform cărora, tichetele de masă se acordă lunar în funcţie de posibilităţile financiare ale societăţii pe criterii de performanţă corespunzător timpului efectiv lucrat. Tichetele  nu se acordă în situaţia în care salariatul şi-a prezentat demisia, pentru luna curentă şi luna următoare, în care expiră preavizul.

Reţinând că cererea de demisie a fost formulată şi depusă în luna august, instanţa constată întemeiată în parte cererea contestatorului, acesta având dreptul la contravaloarea tichetelor de masă doar pentru luna anterioară demisiei, luna iulie 2008.

Pentru aceste considerente, instanţa constată întemeiată în parte contestaţia, urmând să o admită în parte şi va constata nulitatea absolută a deciziei de concediere emisă de intimată, va constata încetate raporturile de muncă dintre părţi, prin demisie la data de 01.09.2008, va  obliga intimata să achite contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 15.08.2008-31.08.2008 şi contravaloarea tichetelor  de masă pentru luna iulie 2008, corespunzător timpului lucrat.

Faţă de dispoziţiile art. 246 cod procedură civilă, instanţa va lua act de renunţarea contestatorului la judecata cererii privind completarea carnetului de muncă.

În aplicarea dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă, va obliga intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depusă la dosar.

Domenii speta

Spete similare