Greşita achitare a inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol.

Greşita achitare a inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol.

Prin sentinţa penală nr.66/2005 Tribunalul Covasna, în baza art.22 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul minor B.B.Z., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal.

La pronunţarea acestei soluţii s-a avut în vedere, inexistenţa unei intenţii directe în realizarea actului sexual împotriva voinţei părţii vătămate, ci dimpotrivă a unui teribilism specific vârstei ( inculpatul B.B.Z. având la acel moment vârsta de 15 ani).

Privitor la tentativa la infracţiunea de viol reţinută în sarcina inculpatului B., dacă în rechizitoriu se susţine că acesta i-a propus părţii vătămate „să-i sugă penisul” şi întrucât acesta a refuzat l-a apucat de o mână şi cu forţa l-a dus într-un colţ al curţii grădiniţei , unde şi-a dat jos pantalonii şi lenjeria intimă, după care l-a apucat pe minor de cap, obligându-l pe acesta să ajungă cu capul la nivelul penisului pentru a-l introduce în gură, reuşind datorită rezistenţei minorului să-i atingă doar obrazul cu acesta, prima instanţă a apreciat că inculpatul nu a avut reprezentarea că prin acţiunea sa va avea loc un act sexual, că el nu a urmărit practic acest rezultat, ci a acţionat în scopul „ de a se da mare”, văzând asemenea scene la TV.

Împotriva acestei soluţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a promovat apel, criticând-o sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului B.B.Z. în temeiul prev. art.10 lit.d Cod procedură penală , pentru tentativă la infracţiunea de viol , pe considerentul că luarea cu forţa a părţii vătămate după refuzul acesteia de a da curs propunerii inculpatului, în sensul de a-i suge penisul, efectuarea unor gesturi clare în vederea introducerii penisului în gura părţii vătămate , relevă faptul că acesta a avut reprezentarea şi a urmărit realizarea unui act sexual oral.

Curtea, raportând hotărârea atacată la întreg complexul materialului probator, reţine că în speţă, inculpatul i-a propus părţii vătămate  minore D.D.L. o modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, aptă să producă orgasm, lovindu-se de refuzul acesteia de a avea un raport sexual, context în care a încercat a-i paraliza această opunere prin acte de violenţă ( apucarea părţii vătămate de o mână, ducerea acesteia cu forţa într-un colţ al curţii grădiniţei).

Prin urmare, constrângerea nu a fost una aparentă, venind urmare a refuzului energic manifestat de partea vătămată, iar decizia întreţinerii unui act sexual rezultă din însăşi conduita inculpatului ( şi-a dat jos pantalonii şi lenjeria intimă, a obligat partea vătămată să ajungă cu capul în zona penisului lui pentru a-l introduce în cavitatea ei bucală). Datorită opunerii părţii vătămate, actul sexual nu s-a realizat, nefinalizându-se dintr-o împrejurare independentă de voinţa inculpatului. Dacă acesta a luat decizia de a realiza prin constrângere actul sexual, trecând efectiv la începerea execuţiei acesteia, faptic în faţa opunerii categorice a părţii vătămate , nu a reuşit să realizeze respectivul act. Inculpatul nu a renunţat de bună voie la întreţinerea actului sexual, curmarea executării începute nedatorându-se voinţei lui.

Văzând mai întâi depoziţiile referitoare la tentativă şi numai apoi cele privitoare la minoritate, Curtea, admiţând apelul cu care a fost investită, desfiinţând soluţia primei instanţe sub aspectul soluţiei de achitare, condamnă inculpatul B.B.Z. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta incriminată prin art.20 rap.la art.197 alin.1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, art.74 lit.a,c, art.76 lit.b Cod penal, reţinând sinceritatea acestuia cu prilejul audierii sale, aspectul neconfruntării sale, anterior acestui moment, cu rigorile legii penale.

Mai exact, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată e perfect adaptată cazului individual concret, corelându-se atât cu pericolul social concret al faptei comise, cât şi cu periculozitatea inculpatului, o ipotetică măsură educativă neputându-se solda cu reinserţia socială a acestuia, după cum o pedeapsă sub acest plafon nu ar răspunde gravităţii faptei.

Descontopind pedeapsa rezultantă opozabilă acestui inculpat în cele două pedepse componente, Curtea include în sistemul absorbţiei şi pedeapsa stabilită în apel, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Ca modalitate de executare, Curtea menţine incidenţa prevederilor art.81 Cod penal, fixând funcţie de pluralitatea faptelor, un termen de încercare de 4 ani înlăuntrul căruia inculpatul are latitudinea să justifice creditul moral acordat. Până la împlinirea vârstei de 18 ani, Curtea încredinţează supravegherea minorului mamei sale, sprijinul acesteia constituind un factor protectiv ce poate preîntâmpina reiterarea comportamentului infracţional.

Curtea menţine restul dispoziţiilor relative la acest inculpat, grevate pe aplicarea art.83, 110 ind.1 Cod penal.

Decizia penală nr.6/Ap/MF/28.03.2006

Domenii speta

Spete similare