Contestaţie la tabelul preliminar al creditorilor

Contestaţie la tabelul preliminar al creditorilor. Tardivitate şi inadmisibilitate. Garanţia C.A.S. privind creanţele transferate.

Prin Încheierea din 6.03.2006 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. 29/F/2004 al Tribunalului Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ, privind falimentul debitoarei S.C. „I” S.A., s-a respins excepţia, ridicată de administratorul judiciar S.C. RVA SRL privind tardivitatea contestaţiei debitoarei S.C. „I” S.A. împotriva creanţei declarate de  A.V.A.S. şi înscrisă în tabelul preliminar.

S-a constatat că s-a stins creanţa declarată de A.V.A.S., în valoare de 502.458,62 RON, prin efectul clauzei de la punctul 4 din Convenţia nr. CC/8632/16.12.2003 încheiată între CNAS şi debitoarea S.C. „I” S.A..

S-a dispus eliminarea sumei sus menţionate din tabelul definitiv al creanţelor declarate  împotriva debitoarei S.C. „I” S.A..

S-a apreciat ca, îndeplinite fiind condiţiile prevăzute în cuprinsul  clauzei de la pct.4 din Convenţia nr. CC/8632/16.12.2003, încheiată între CNAS şi S.C. „I” S.A., în temeiul art. 2 alin.1 din O.U.G. 26/2005, debitoarea a beneficiat de scutire la plată a sumei de 502.458,62 RON, prevăzută la punctul 4 din Convenţia  sus menţionată.

În continuare, se arată că, la punctul 3 din convenţie, există o clauză privind amânarea la plată  a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, însă valoarea specificată în cuprinsul clauzei este „0”, iar la punctul 4, suma pretinsă de A.V.A.S. este menţionată că „scutită la plată”.

Apreciind în acest context adresa nr. 34418/5.09.2005, prin care suma de 502.458,62 RON, e  amânată în vederea scutirii la  plată, s-a constatat stinsă creanţa  pretinsă şi eliminată suma pretinsă din tabelul definitiv.

Împotriva acestei soluţii  au declarat recurs S.C. „R.V.A.” S.R.L.., în calitate de administrator judiciar al S.C. „I” S.A., creditorul O.I. şi creditoarea A.V.A.S., aducându-i critici pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

În recursul formulat de administratorul judiciar S.C. „R.V.A. S.R.L. s-a solicitat în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului şi modificarea în tot a încheierii recurate, în sensul respingerii contestaţiei, pe excepţie sau pe fond.

În expunerea motivelor de recurs se arată că, iniţial prin încheierea  din 9.01.2006, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii şi a inadmisibilităţii, admiţând în parte contestaţia  debitoarei S.C. „I” S.A., şi-a dispus administratorului judiciar să înscrie în tabel A.V.A.S. la categoria credite  sub condiţie.

Ulterior, prin Încheierea din 6.03.2006,  ce face obiectul prezentului recurs, s-a reluat judecarea contestaţiei, s-a respins excepţia tardivităţii şi probabil pe cea a inadmisibilităţii, şi-a constatat stinsă creanţa A.V.A.S..

În continuare, se arată că, faţă de art. 80 şi 81 din Legea 64/1995 republicată, este inadmisibilă contestaţia debitoarei, iar faţă de  art. 87 alin.2 din Legea 64/1995, contestaţia e tardivă (tabelul definitiv avea termen în 19.12.2005, iar contestaţia s-a depus la 15.12.2005).

Sub aspectul fondului, se arată că, întrucât A.V.A.S. deţine titlu executor nu mai intră în discuţie stingerea datoriei, ca efect al unei convenţii nepreluate de A.V.A.S., întrucât A.V.A.S. a preluat doar creanţa nu şi convenţia. Se mai precizează că, şi dacă s-ar accepta că, s-ar fi însuşit de A.V.A.S. convenţia, aspectele litigante de creanţă nu se soluţionează în cadrul procedurii insolvenţei ci, anterior în termenele prevăzute de  lege pentru contestarea titlului executor.

În drept art. 304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă.

II. În recursul declarat de creditorul O.I., se solicită modificarea în parte a încheierii recurate şi analizarea acesteia, cu privire la legalitatea constatării ca stinsă a  creanţei pretinse de A.V.A.S. şi eliminare acesteia din tabelul definitiv.

În expunerea motivelor de recurs se arată că debitoarea S.C. „I” S.A. n-ar fi avut dreptul să  beneficieze de prevederile art. 1414 şi 28 din O.U.G. 40/2002 întrucât n-a respectat clauzele convenţiei încheiate cu C.N.A.S. şi preluată de A.V.A.S., respectiv  termenele plăţilor parţiale obligatorii.

III. În recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., se solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii contestaţiei debitoarei S.C. „I” S.A. ca tardiv formulată, ori ca neîntemeiată, cu consecinţa  menţinerii creanţei A.V.A.S. în tabelul creditorilor, pentru suma de 502.458,62 RON. În expunerea motivelor de recurs se arată că ratele de eşalonare din convenţia nr. CC/8632/16.12.2003 s-au achitat în termen, garanţia a fost constituită la termenul stabilit în convenţie, astfel că, la data depunerii  cererii de înscriere a creanţei aceasta era în sumă de 502.458,62 RON.

Relativ la considerentele judecătorului sindic în ceea ce priveşte aplicarea  prevederilor art. 4 din Convenţie, se arată că scutirea la plata sumei de 502.458,62 RON este posibilă numai în condiţiile în care cadrul legislativ va permite  A.V.A.S., acordarea de facilităţi. Astfel, întrucât  art. 24 din O.G. 94/2004  s-a abrogat prin art. I punctul 6 din O.U.G. nr. 26/2005, dispoziţiile nu pot fi aplicate creanţelor bugetare cesionate A.V.A.S. în temeiul O.U.G. 95/2003. Or, întrucât O.U.G. 95/2003 nu reglementează situaţia înlesnirilor la plată dacă s-ar  admite că A.V.A.S. poate acorda aceste înlesniri, măsura s-ar putea lua  numai după autorizarea acesteia de către Consiliul Concurenţei, conform Legii 143/1999. Ori, întrucât nu s-a făcut  dovada autorizării acestei înlesniri la plată, motivaţia judecătorului sindic  nu poate fi reţinută.

În ceea ce priveşte, respingerea excepţiei tardivităţii, se critică soluţia judecătorului sindic, întrucât contestaţia s-a depus tardiv, la 15.12.2005, cu numai 4 zile înainte de termenul de depunere a tabelului definitiv, încălcându-se art. 87 din Legea 64/1995 republicată.

În drept art. 304 pct.9, art. 3041 Cod procedură civilă, art. 8 din Legea 64/1995 republicată, O.U.G. 95/2003 aprobată prin Legea 537/2003.

Recursurile S.C. „R.V.A.” S.R.L. şi A.V.A.S. sunt întemeiate, iar recursul creditorului O.I. este nul.

În ceea ce priveşte recursul creditorului O.I., reţinem faţă de dispoziţiile art. 302 Cod procedură civilă, că, acesta trebuia depus la instanţa ce-a pronunţat Încheierea de şedinţă din 6.03.2006, în dosar 29/F/2004 privind falimentul debitoarei S.C. „I” S.A. Braşov, respectiv Tribunalul Braşov, sub sancţiunea nulităţii.

Ori, recursul creditorului O.I., s-a depus la instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva  sus amintitei încheieri, şi care conform  art. 8 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată este  Curtea de Apel Braşov, nefiind respectate dispoziţiile art. 302 Cod procedură civilă, în cauză operează nulitatea absolută, cu consecinţa  constatării nulităţii  recursului creditorului O.I..

Faţă de dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea urmează să analizeze excepţiile de procedură şi de fond (tardivitate şi inadmisibilitate) faţă de care cercetarea  în fond a pricinii nu s-ar mai impune.

Cu privire la excepţia tardivităţii, reţinem că, debitoarea S.C. „I” S.A. a depus punctul său de vedere în legătură cu creanţa de 502.458,62 RON cu  care A.V.A.S. s-a înscris în tabelul creanţelor,  în sensul contestării sale, la 5.09.2005, la 9.09.2005, la 10.10.2005, şi-a revenit în acelaşi sens  cu contestaţie la 15.12.2005. Aşa fiind, în condiţiile în care punctele de vedere  au fost suficient motivate în fapt,  şi-au  permis judecătorului sindic să  dea calificarea juridică exactă, corect s-a pronunţat, acesta în sensul respingerii excepţiei tardivităţii, nefiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin.2 din Legea 64/1995 republicată. Aceasta întrucât, instanţa  nu e ţinută de temeiul juridic invocat, ori de absenţa acestuia,  judecătorul în baza rolului activ, fiind în drept să dea acţiunii calificarea  juridică exactă.

În ceea ce priveşte inadmisibilitate contestaţiei debitoarei S.C. „I” S.A., faţă de dispoziţiile art. 80 şi 81 din Legea 64/1995 republicată, reţinem din interpretarea textului de lege că, în exerciţiul atribuţiilor sale administratorul judiciar nu poate supune cercetării pentru stabilirea legitimităţii, valori exacte  şi priorităţii fiecărei creanţe, creanţele  bugetare rezultate din titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.

Aceasta, nu înlătură  însă, de la aplicabilitate dispoziţiile art. 87 alin.3, judecătorul sindic fiind ţinut să soluţioneze contestaţia debitoarei S.C. „I” S.A. cu privire la creanţa A.V.A.S., trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanţelor. Chiar şi împrejurarea că, asupra creanţei litigante A.V.A.S., judecătorul sindic s-a  pronunţat de 2 ori, prin Încheierea din  9.01.2006, iar ulterior prin încheierea din 6.03.2006, este la adăpost de critici, întrucât, ea  s-a făcut în condiţiile art. 87 alin. 3, teza  2, operând iniţial o înscriere provizorie, iar ulterior o reală judecată a fondului contestaţiei, faţă de împrejurarea că s-a impus  administrarea de probe.

Aşa fiind, nu se susţine nici  excepţia inadmisibilităţii contestaţiei debitoarei S.C. „I” S.A. privind stingerea creanţei A.V.A.S. şi eliminarea sumei de 502.458,62 lei RON din tabelul  definitiv.

Relativ la fondul cauzei, reţinem că, prin actul adiţional rectificativ nr. 1/16.02.2004, A.V.A.S., în temeiul dispoziţiilor OUG 51/1998 a rămas titularul unei creanţe de 9.804.066.716 lei ROL, preluate de la cedenta C.A.S. Braşov opozabilă debitoarei cedate S.C. „I” S.A.  Braşov; creanţă, care conform art. 3 din O.U.G. 95/2003 este garantată de C.A.S. în ceea ce priveşte valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii aferente. Aşa fiind, întrucât titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie  titluri executorii, iar creanţa preluată este garantată de C.A.S. în ceea ce priveşte  legalitatea titlului, soluţia judecătorului sindic întemeiată strict pe interpretarea  dovezilor Convenţiei de eşalonare nr. CC/8632/16.12.2003, având parte  pe C.N.A.S. şi S.C. „I” S.A. Braşov  este greşită.

Aceasta nu pentru că s-ar contesta ultraactivitatea O.U.G. 40/2002, convenţia urmând a fi analizată  sub imperiul său (art. 2 alin. 1 din O.U.G. 26/2005), ci pentru că, creanţa preluată rămâne în fiinţă până la desfiinţarea titlului executoriu, doar  ulterior acestui moment, transferul creanţei bugetare fiind nul (art. 4 din OUG 95/2003).

În aceeaşi idee a legalităţii titlurilor de creanţă şi care prin preluarea creanţei devin titluri executorii, reţinem ca justificate apărările A.V.A.S.,  întemeiate pe inexistenţa unei autorizări din partea Consiliului concurenţei, în ceea ce priveşte  scutirea la plată, pentru creanţa în valoare de  502.458,62 RON, conform art. 17 alin.3 din Legea 143/1999.

Aşa fiind, în condiţiile în care, pe de o parte titlurile executorii, izvor al creanţei A.V.A.S. sunt în fiinţă, iar  pe de altă parte, S.C. „I” S.A. n-a probat existenţa unei autorizări a ajutorului de stat sub forma  scutirii sale la plată, pentru  sus amintita creanţă, contestaţia S.C. „I” S.A. împotriva creanţei declarate de A.V.A.S. şi înscrisă în tabelul preliminar, urmează a fi respinsă, ca prematură.

(Decizia nr. 261 din 30 mai 2006 – C.V.)

Domenii speta

Spete similare