Servitute

Prin actiunea civila formulata pe rolul Judecatoriei Vatra Dornei la  data de 19.08.2009 si înregistrata sub nr.1673/334/2009, reclamantul P. A.  a chemat în judecata pe pârâtii C. I., A. V. si Comuna Dorna Arini, prin Primar, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna constituirea  unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele  mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea pârâtilor C.I. si A. V. si sa se dispuna înscrierea în C F a acestui drept de servitute.

În motivarea actiunii s-a aratat prin  sentinta  civila nr.1653 din 18.12.2007  a  Judecatoriei Vatra Dornei  s-a dispus  înscrierea reclamantului în  Cartea Funciara cu  dreptul de proprietate pentru suprafata de 3766  teren identic cu parc.1F din C F nr.877 a  comunei cadastrale Dorna Arini, situat în  comuna Dorna Arini, judetul Suceava, ce nu are iesire la calea publica, fiind loc înfundat.

S-a mai aratat ca  terenul proprietatea  pârâtilor a fost vândut de autoarea sa  P. N.  numitului C. D. care este decedat si care înaintea decesului l-a înstrainat fiului sau C. I., iar între autorii acestora a  existat o întelegere  verbala potrivit careia cumparatorul urma sa permita accesul vânzatorului la calea de acces, iar singura modalitate de iesire  este pe terenul proprietatea pârâtilor si întrucât intentioneaza sa construiasca pe acest teren solicita constituirea  unui drept de servitute cu piciorul, mijloacele  mecanice si pentru toate utilajele necesare (apa, gaz, energie electrica) pe terenul proprietatea pârâtilor.

În drept si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 615  cod civil si art.111  cod procedura civila.

În dovedirea actiunii s-au depus la dosar încheierea nr.5633 din 21.07.2008 emisa de  Biroul de Cadastru si Publicitate  Imobiliara Vatra Dornei, extras de  C F nr.877 a  comunei cadastrale Dorna Arini.

Prin întâmpinarea formulata în cauza, pârâtul C. I. a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant ca nefondata.

În motivarea acestei pozitii procesuale, pârâtul a aratat ca  niciodata reclamantul sau autorii sai  nu au avut  constituita vreo cale de acces cu piciorul, mijloace mecanice, peste  terenul sau sau al autorului C. D..

Accesul catre terenul al carui proprietar este în prezent reclamantul, s-a facut întotdeauna pe un drum proprietatea comunei Dorna Arini si care în prezent apartine  Bisericii.

De asemenea, pârâtul a aratat ca l-a înzestrat pe fiul sau cu terenul din litigiu, teren pe care acesta doreste sa-si ridice casa de locuit si anexe, astfel încât nu este posibila constituirea unei cai de acces catre terenul reclamantului.

Concluzionând, pârâtul C. I. a aratat ca atât reclamantul cât si autorii sai au circulat întotdeauna pe drumul de trecere existent si în prezent si care apartine Bisericii, astfel încât ar putea sa solicite continuarea servitutii prin acel loc.

La termenul din 19.11.2009, s-a invederat instantei ca a decedat pârâtul A. V., aspect confirmat de catre mostenitorii acestuia, A. I. si A. V. V., astfel încât la solicitarea reclamantului s-a dispus introducerea în cauza în calitate de pârâti a mostenitorilor A. I. si A. V. V..

Prin declaratia data în fata instantei, pârâtii C. I., A. V. V. si A. I. au aratat ca nu au titluri de proprietate pentru terenurile pe care le stapânesc în prezent întrucât aceste terenuri au apartinut initial autorilor lor C.  I. si C. I. D., iar dupa acestia nu s-a emis certificat de mostenitor.

De asemenea pârâtii au aratat ca pentru terenurile pe care le stapânesc figureaza înscrisi la rolul agricol.

S-a încuviintat proba cu cercetare la fata locului, unde la data de 3.03.2010 s-a administrat proba cu martorii propusi de reclamant, C. I. si C.S., iar la propunerea pârâtilor martorii P. G. si O. I..

Aspectele constatate la fata locului au fost consemnate într-un proces.

Prin sentinta civila nr. 338 din 4 martie 2010, prima instanta a respins  actiunea civila având ca obiect „servitute”, formulata de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâtii C. I., A. I., A. V.V., ca neîntemeiata si a obligat reclamantul sa plateasca pârâtului C. I., suma  de 500 lei  cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul este înscris în Cf 877 a  comunei cad. Dorna Arini cu dreptul de proprietate asupra suprafetei de 3766 mp teren  dobândit prin sentinta civila nr. 1653/18.12.2007 a Judecatoriei Vatra Dornei.

Terenul se învecineaza cu C. I.,  A. V., Parohia Gura Negrii ( plan de situatie, fila 48 dosar, vizat de OCPI sub nr. 5633/21.07.2008).

Din cercetarea la fata locului ( schita atasata la procesul verbal încheiat la 3.03.2010) ca si din probele testimoniale administrate, rezulta ca accesul la terenul proprietatea reclamantului si anterior proprietatea autorilor sai s-a facut dintotdeauna  pe o cale de acces constituita initial pe terenul proprietatea Statului, actualmente detinut de Parohia Gura Negrii si pe care s-a edificat recent casa apartinând preotului B..

Potrivit prev. art. 616 Cod procedura civila, proprietarul unui fond care nu are nici o iesire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea acelui fond.

Din textul enuntat, rezulta ca regula generala este aceea de a asigura nevoia de exploatare a unui fond înfundat, si nu asigurarea unei iesiri comode la calea publica.

În speta, s-a dovedit,  pe de o parte, ca  ambele terenuri stapânite în prezent de pârâti pe latura de acces dinspre DN 17, sunt ocupate de constructii ( gospodaria pârâtului C. I.,  formata din casa, anexe, grajd, sura, magazia pârâtilor A. V. V. si A. I.).

Pe de alta parte, din depozitiile martorilor  rezulta ca de peste 30 de ani, accesul  spre terenul  proprietatea reclamantului în suprafata de 3766 mp, s-a realizat peste terenul învecinat cu cel al pârâtilor (cale de acces configurata si în prezent) si care este folosit  de  Parohia Gura Negrii ( schita, anexa,  proces verbal de cercetare la fata locului).

Din economia art. 616 Cod civil, rezulta  ca atunci când exista mai multe locuri învecinate ce pot asigura iesirea la calea publica, obligarea trebuie facuta pe seama locului învecinat mai putin pagubit.

Ori, în speta, fata de cele retinute mai sus, constituirea unei cai de acces peste terenurile stapânite de catre pârâti ar fi deosebit de împovaratoare, dat fiind ca  ( asa cum s-a retinut mai sus), pe  latura dinspre DN 17, de unde se solicita accesul, sunt amplasate constructii.

Asa fiind, reclamantul are posibilitatea de a solicita constituirea unei servituti de trecere peste fondul cel mai putin pagubit, respectiv peste terenul aflat în vecinatate si care  de-a lungul mai multor ani a constituit fond aservit.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul.

La termenul de judecata din data de 7 septembrie 2010 instanta a calificat calea de atac ca fiind recurs si nu apel.

În motivarea caii de atac, reclamantul  a aratat ca, contrar celor retinute în considerentele sentintei, el a dovedit faptul ca terenul proprietatea sa constituie loc înfundat, iar pentru exploatarea acestui fond este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea pârâtilor.

Aceasta suprafata de teren a fost proprietatea mamei sale, P. N., asa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, fiind înstrainata de catre defuncta autorului pârâtilor din prezenta cauza, C. D..

Astfel, atât înainte de decesul mamei sale, cât si ulterior, accesul la terenul proprietatea sa s-a facut peste terenul proprietatea pârâtilor si nu pe cel al vecinilor, cum eronat s-a retinut, întreaga suprafata de teren fiind, asa cum a mai aratat, proprietatea mamei sale P. N., iar în momentul vânzarii terenului între cei doi defuncti, P. N. si C. D., a existat o întelegere verbala privind aceasta cale de acces.

A mai aratat ca numai o expertiza poate stabili care este calea de acces cea mai scurta la drumul public si care este locul învecinat mai putin pagubit prin constituirea unui drept de servitute, proba solicitata în prima instanta.

A solicitat admiterea apelului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante..

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul-intimat C. I. a solicitat respingerea apelului ca fiind tardiv formulat iar în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat si mentinerea hotarârii atacate ca fiind legala si temeinica.

A sustinut ca reclamantul-apelant nu a facut dovada proprietatii fondului dominant si a fondului aservit, ca toate aspectele mentionate de acesta sunt neadevarate si anume: nu s-a dovedit faptul ca pentru exploatarea fondului dominant este necesara constituirea unei servituti de trecere peste terenul proprietatea sa, deoarece atât reclamantul apelant P. A. cât si autoarea lui P. N. s-a folosit pentru exploatarea fondului dominant de un teren ce apartinea în trecut Comunei Dorna Arini, iar în prezent apartine bisericii. Niciodata reclamantul P. A. cât si mama sa P. N., nu au avut drum de trecere pe terenul sau nici cu atelaje si nici cu piciorul, fapt dovedit cu înscrisuri si depozitiile martorilor.

A mai aratat ca într-adevar autorul sau a cumparat de la autoarea reclamantului P. A. o suprafata de teren, pentru care s-a încheiat un contract de vânzare-cumparare autentic în urma de peste 40 de ani, dar nu s-a mentionat în contract vreun aspect privind calea de acces si nu a existat nici o întelegere verbala, aspect dovedit cu depozitiile martorilor ca acestea nu au avut niciodata cale de acces pe terenul sau.

În drept, si-a motivat cererea pe dispozitiile art. 282 si urm. Cod procedura civila.

Recursul este fondat.

Respingând actiunea în stabilirea servitutii, prima instanta a retinut pe de o parte faptul ca accesul  reclamantului-recurent la suprafata sa de teren de 3766 mp înscrisa în CF 887 a com.cad. Dorna Arini s-a facut pe un alt teren, fosta proprietate de stat, actualmente aflat în proprietatea Parohiei Gura Negrii si pe care s-ar fi edificat recent casa preotului B., iar pe de alta parte împrejurarea ca terenul pârâtilor este ocupat de constructii.

Concluzia instantei s-a bazat exclusiv pe declaratii de martori si pe cercetarea la fata locului, materializata printr-o simpla schita, probe neconcludente în ceea ce priveste întrunirea sau nu de catre reclamantul-recurent a conditiilor impuse prin art. 616-618 Cod civil pentru constituirea servitutii de trecere pe terenul pârâtilor-intimati.

Sub acest aspect, prima instanta trebuia sa verifice daca trecerea pe terenul pârâtilor-intimati ar fi sau nu cea mai putin paguboasa pentru acestia din urma, concluzie care nu se poate trage decât prin raportare si la celelalte terenuri învecinate.

Or, aceasta verificare nu s-a realizat în mod temeinic, asa cum s-a aratat, câta vreme martorii audiati au facut referire exclusiv la faptul ca reclamantul-recurent a folosit initial o alta cale de acces informatie care nu prezinta relevanta prin ea însasi, în conditiile în care nu s-a dovedit ca acea cale de acces ar reprezenta unica solutie economicoasa pentru folosirea locului înfundat, iar pe de alta parte, planul instantei (fila 66), ca rezultat al cercetarii la fata locului este schematic, neilustrând situatia fiecarui teren în parte.

Numai o expertiza topometrica ar fi lamurit aceste chestiuni, proba ceruta de altfel de catre reclamantii-recurenti, dar respinsa de catre instanta de fond (fila 57,78).

Cum procesul a fost solutionat fara a fi cercetat suficient fondul, în baza art. 312 alin.3 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa sentinta civila si va trimite cauza spre rejudecare.

În rejudecare, instanta de trimitere va trebui sa se conformeze observatiilor sus-mentionate, tinând totodata seama de faptul ca la solutionarea unui astfel de litigiu trebuie avute în vedere nu numai interesele obiective si subiective ale titularului fondului aservit, care oricum are dreptul la despagubiri conform art. 616 Cod civil, ci si de nevoia celui care reclama  trecerea , aceasta neputând fi ignorata daca situatia de „ loc înfundat” nu a fost creata prin fapta sa culpabila.

Domenii speta

Spete similare