Ucidere din culpa - rejudecare

Ucidere din culpă - rejudecare

Pe rol a venit la ordine pronunţarea asupra apelurilor penale declarate de inculpata PM , inculpatul DM,  şi părţile civile  NE - ÎN NUME PROPRIU ŞI CA REPREZ. LEGAL AL MINORULUI FĂRĂ CAPACITATE DE EXERCIŢIU N R,  NC - reprez. de NE, apelant NE,  NR,  NA- reprez. de NE,  împotriva sentinţei penale nr. 1094/189/2006 a Judecătoriei Bârlad.

Obiectul cauzei: ucidere din culpă (art.178 C.p.) REJUDECARE

Examinând actele şi lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, potrivit art.371 al.2 C.pr.pen., Tribunalul constată că apelurile sunt fondate , pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

I. În apelul inculpatei PM se reţin următoarele:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt dar  a procedat greşit prin respingerea probei cu expertiza solicitate de inculpaţi şi interpretarea datelor de fapt prin prisma actelor medicale deja existente la dosarul cauzei.

La admiterea probei cu expertiza medico-legală în apel s-au înaintat la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti toate actele medico-legale întocmite în cauză( raportul de autopsie plus avizele Institutelor de specialitate din  Iaşi şi Bucureşti) şi au fost avute în vedere la comunicarea rezultatului toate lucrările anterioare efectuate în cauză, aspect care rezultă chiar din conţinutul avizului (f.183 dos.apel) .

Prin urmare, Tribunalul constată că în cauză este relevantă şi concludentă  ultima lucrare întocmită de Comisia superioară de Medicină Legală din cadrul INML Bucureşti , pentru faptul că s-a putut exprima un punct de vedere cu luarea în considerare a tuturor datelor ştiinţifice şi faptice ale cauzei.

Din conţinutul avizului rezultă (pct.11) că în cauză, faţă de antecedentele medicale ale pacientei şi starea sa la internare, conduita corectă ar fi fot stimularea contractilităţii uterine cu oxitocin de la internare şi efectuarea operaţiei cezariene după maximum 12 ore în cazul ineficienţei acesteia.

Pacienta NL a fost internată la data de …în jurul orei 6 dimineaţa, prezentând o sarcina de 39 de săptămâni şi punga amniotică ruptă. Internarea a fost efectuată de medicul SS, care i-a prescris tratament antiseptic şi în aceeaşi zi la ora 8 garda a fost preluată de inculpatul DM, căreia i-a fost prezentat cazul la vizita efectuată dar care nu i-a prescris nici un tratament până a doua zi, pe 23 martie, când s-a hotărât la vizită de acelaşi medic, DM, care era şi şef de secţie,  să i se administreze o perfuzie ocitocică gravidei, perfuzie care a fost întreruptă de medicul de gardă AM deoarece nu s-a produs rezultatul scontat.

La dat de 24 martie garda a fost preluată de inculpata PM, care conform indicaţiilor şefului de secţie, inculpatul DM, a dispus administrarea unei noi perfuzii ocitocice , în jurul orei 10,30 , perfuzie care a fost întreruptă deoarece starea de sănătate a gravidei s-a înrăutăţit brusc . Aceasta a prezentat creşterea bruscă a frecvenţei cardiace, creşterea temperaturii , greţuri, motiv pentru care a fost chemat şi internistul pentru a o examina.

La scurt timp, în jurul orei 12 , inculpata P a luat legătura cu şeful de secţie, căruia i-a prezentat cazul şi faptul că s-a internat o altă pacientă a sa, iar  acesta a temporizat efectuarea operaţiei cezariene pentru ora 17 când urma să se efectueze şi operaţia pacientei internate în acea zi.

Convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi a fost confirmată de martora DE, chiar dacă martora arată că nu îşi aminteşte conţinutul convorbirii.

La punctul 6 al avizului Comisiei Superioare, se consemnează că pentru efectuarea cezarienei, medicul de gardă trebuia să ia avizul şefului de secţie şi că oricum această intervenţie nu putea fi efectuată de un singur medic . La punctul 7 se arată că faţă de modificarea stării generale a pacientei, survenite la scurt timp după instalarea perfuziei în data de 24 martie, medicul de gardă PM a procedat în mod corect şi a avut o gândire medicală corespunzătoare stării clinice a pacientei, care conducea spre o suspiciune de corioamniotită  şi nu spre un diagnostic de ruptură uterină, care, aşa cum se arată la punctul 9 al avizului , apare greu de stabilit.

Prin urmare, nu i se poate imputa medicului de gardă din data de 24 martie, respectiv inculpata PM, faptul că nu a procedat de îndată la efectuarea intervenţiei chirurgicale, în raport de tratamentul prescris de şeful de secţie , de simptomele prezentate şi de temporizarea intervenţiei , în condiţiile în care avea nevoie de avizul şefului de secţie pentru operaţia cezariană.

Din ansamblul modalităţii de analizare a situaţiei de către Comisia Superioară de Medicină Legală se desprinde concluzia că nu există culpă medicală în ceea ce o priveşte pe inculpata PM, deci că nu există legătură de cauzalitate între modalitatea în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile şi decesul pacientei NL  motiv pentru care , urmează a fi admis apelul inculpatei , în baza art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen..

 Rejudecând cauza, pentru considerentele expuse , urmează ca prin dispozitivul prezentei decizii , să fie achitată inculpata, în baza dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.pr.pen..

 Faţă de această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel formulate de inculpată.

II. În apelul inculpatului DM se reţin următoarele :

În latura penală: 

1. Nu s-a mai susţinut , la dezbateri , cererea privind restituirea cauzei la procuror iar dispoziţile art.336, 337 C.pr.pen., nu sunt aplicabile deoarece extinderea procesului penal cu privire la alte fapte sau alte persoane se face numai la cererea procurorului şi în cauză nu există o asemenea cerere.

2. Nu este fondat motivul de apel prin care inculpatul susţine că nu avut nici o culpă în decesul pacientei NL  şi că nu există latura subiectivă şi nici cea obiectivă a infracţiunii de ucidere din culpă. În dezvoltarea aceluiaşi motiv, inculpatul mai arată că în mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe concluziile actelor medico-legale şi că acestea  trebuiau coroborate cu restul probelor , menţionând faptul că medicul de gardă P nu i-a prezentat situaţia ca pe una gravă şi de aceea a amânat operaţia cezariană.

Tribunalul reţine că în mod justificat instanţa de fond a înlăturat prezumţia de nevinovăţie în ceea ce îl priveşte pe inculpatul apelant.

În primul rând , într-o cauza atât de complexă ca aceea de faţă nu se poate pronunţa o soluţie decât prin interpretarea ansamblului categoriilor de probe administrate în cauză- martori , înscrisuri, probe ştiinţifice. Fiind vorba de o suspiciune de culpă medicală, aprecierea conduitei profesionale a medicilor care au avut în grijă pacienta decedată nu poate să fie făcută decât de un colectiv de specialişti din acest domeniu .

Instanţa apreciază fiecare probă  în întreg contextul probator  dar nu poate în nici un caz ignora concluziile experţilor care au analizat punctual fiecare moment de la internare până la deces şi  conduita terapeutică prescrisă de toţi cei implicaţi, cu referire la starea pacientei, la normele care reglementează activitatea în spitale , indicând care ar fi fost tratamentul corect, prin care s-ar fi putut evita , în condiţii normale, decesul.  De altfel, experţii au avut în vedere datele de fapt ale cauzei care  rezultă din probele cu martori şi înscrisuri administrate din oficiu şi la cererea părţilor.

Inculpatul are o culpă omisivă, contând în aceea că în data de 22 martie, nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice şi , dacă această perfuzie nu ar fi avut efect , să procedeze la efectuarea operaţiei de cezariană în maximum 12 ore . Acest aspect este exprimat în mod expres în concluziile Comisiei Superioare (f.185 dos.apel.) .

În condiţiile în care s-ar fi putut salva viaţa pacientei prin intervenţia chirurgicală efectuată în intervalul indicat în lucrarea medico-legală  , care se situează integral în prima zi de internare , pe timpul gărzii inculpatului  , nu se poate reţine culpa medicului care a avut pacienta în îngrijire a treia zi de la internare  .

Indiferent daca s-ar fi temporizat sau  nu intervenţia chirurgicală şi independent de modalitatea în care inculpata P i-ar fi prezentat cazul inculpatului D, subzistă culpa inculpatului D care, dacă ar fi procedat corect, s-ar fi evitat toată situaţia ulterioară , inclusiv agravarea stării pacientei şi decesul cauzat de ruptura uterină, agravată şi de o probabilă  embolie amniotică.

De altfel, concluziile specialiştilor din Comisia Superioară se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză. Astfel, martora doctor RG  , specialist în obstetrică ginecologie, şefa secţiei de specialitate din Spitalul Judeţean Vaslui şi vicepreşedinta Colegiului medicilor din Vaslui la data săvârşirii faptei, arată că operaţia cezariană înaintea datei de 24 ar fi salvat viaţa pacientei.

În mod asemănător a depus mărturie şi profesor doctor AAC  ,care arată că medicul P a procedat corect şi că probabil s-ar fi putut evita embolia amniotică dacă s-ar fi intervenit chirurgical după prima perfuzie. 

Nu se justifică apărarea inculpatului, care a susţinut, la fond , că este o cutumă că gravidele să fie lăsate să nască natural , în condiţiile în care pacienta s-a internat cu membranele rupte . Nu se poate discuta de cutumă în cauză ci de conduita corectă pe care ar fi trebuit să o adopte medicul din prima zi de internare, conduită confirmată atât de Comisia superioară cât şi de martorii medici audiaţi, la depoziţiile cărora s-a făcut trimitere anterior.

Din materialul probatoriu rezultă că inculpatul, în calitate de şef de secţie a fost cel care a indicat , la vizitele efectuate în toate  zilele de internare, tratamentele care i-au fost aplicate pacientei şi în general conduita de urmat în ceea ce o priveşte.

Starea de pericol apărută , după susţinerile inculpatului pe 23 sau 24 când erau de gardă alte persoane ar fi putut să fie evitată dacă acesta ar fi intervenit chirurgical în prima zi , cu atât mai mult şi în celelalte două zile tot el a fost cel care a decis cu privire la pacientă.

Problema necesităţii  intervenţiei chirurgicale nu se pune în legătură cu diagnosticul de ruptură uterină- despre care s-a stabilit că a fost atipică -  ci cu starea pacientei de la internare  şi antecedentele sale medicale şi tocmai de aceea se reţine culpa inculpatului DM .

3. Critica privind necesitatea unei expertize medico-legale a fost analizată anterior în cuprinsul acestei decizii , s-a stabilit că este fondată , motiv pentru care a şi fost admisă în apel , tocmai pentru a se respecta principiul aflării adevărului şi a se garanta prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor.

Nu  a fost necesar în apel să se suplimenteze probatoriul testimonial, care este destul de amplu, inclusiv prin audierea unor specialişti . De altfel, la termenul din 10 mai 2007, la care s-au pus în discuţie probatoriile în apel, inculpatul DM , prin apărător, nu a solicitat audierea unor martori ci doar expertiza medico-legală şi înscrisuri. 

4. Nu este fondat nici cel de al patrulea motiv de apel , prin care se susţine existenţa în cauză a unui caz fortuit.

Potrivit art. 47 C.pen. , nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzute.

În cauză, caracterul atipic al rupturii uterine, nu poate să înlăture caracterul penal al faptei în condiţiile în care medicul DM trebuia să îi prescrie gravidei perfuzie ocitocică şi apoi să intervină chirurgical cu două zile înainte de se fi produs această ruptură uterină şi respectiv decesul.

În legătură cu acest aspect, se va mai reţine că nu pot fi avute în vedere susţinerile  referitoare la posibilele riscuri de infecţie a lichidului amniotic în cazul unei intervenţii chirurgicale şi la imposibilitatea efectuării unui consult , care reprezintă simple aprecieri ale situaţiei de fapt în lipsa susţinerii lor de alte probe.

Nici deficitul de personal în sistemul sanitar  nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere pentru inculpat .

5. Instanţa de fond a motivat sentinţa pronunţată atât în fapt cât şi în drept iar  în lipsa unor critici punctuale cu privire la acest aspect nu poate fi analizat pe larg acest motiv de apel .

6.Inculpatul a contestat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi cu toate că o asemenea pedeapsă nu a fost stabilită în cauză.

La fond i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b, c, C.pen. ca pedeapsă  accesorie faţă de pedeapsa închisorii aplicată în cauză, aspect care rezultă în mod explicit din indicarea , în dispozitivul sentiţei a temeiurilor de drept pentru interzicerea drepturilor, respectiv art. 71 şi 64 C.pen. .

Instanţa de fond a procedat în mod corect deoarece potrivit art. 71 al.2 C.pen. , condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a-c C.pen. .

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este reglementată de art. 65 C.pen. şi presupune într-adevăr aplicarea ei în mod obligatoriu în cazurile expres prevăzute de lege sau facultativ , prin aprecierea naturii şi gravităţii infracţiunii în condiţiile stabilirii unei pedepse de cel puţin doi ani.

În cauză nu s-a aplicat o asemenea pedeapsă complementară ci interzicerea dreptului de a profesa s-a dispus ca pedeapsă accesorie, care se aplica ope legis o dată cu pedeapsa închisorii şi nu trebuia motivată  , la data pronunţării sentinţei apelate.

Ulterior, prin decizia în interesul legii nr. LXXIV /5.11.2007 a ÎCCJ s-a stabilit că dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal, motive pentru care se va face această apreciere la rejudecarea cauzei ca efect al admiterii apelului.

7. Nu este fondată nici critica privind menţinerea sechestrului deoarece s-a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului iar existenţa asigurării nu exclude răspunderea patrimonială a inculpatului, mai ales faţă de cuantumul redus al sumei asigurate în raport cu despăgubirile stabilite.

Sechestrarea unui bun comun este o măsură asiguratorie, nu înseamnă în mod necesar executarea silită asupra acelui bun iar eventualul coproprietar are la dispoziţie mijloace procedurale pentru a-şi apăra dreptul codevălmaş.

8. Apelul este fondat în ceea ce  priveşte  individualizarea pedepsei stabilite pentru fapta dedusă judecăţii, cu referire la modalitatea de executare.

Nu este justificată reducerea pedepsei, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C.pen. care au în vedere de gradul de pericol social al faptei , determinat prin raportare la toate elementele ce caracterizează fapta şi persoana inculpatului.

Pedeapsa este orientată spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, tocmai prin luarea în considerare a aspectelor pozitive privind persoana inculpatului , fără a se impune reţinerea de circumstanţe atenuante  şi este de natură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C.pen. .

Chiar dacă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legii nr.543/2002 şi s-a graţiat pedeapsa aplicată, tribunalul constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilite iniţial, respectiv în regim de detenţie, este disproporţionat de severă faţă de persoana  inculpatului, care este respectat în mediul social şi profesional în care activează şi  nu are antecedente penale  astfel încât scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei în regim de detenţie.

În cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 81 C.pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei , după care să se aplice dispoziţiile art. 120 C.pen. cu ref. la Legea nr.543/2002 privind graţierea unor pedepse, apelul fiind fondat sub acest aspect.

În latura civilă ,apelul inculpatului este fondat , pentru o parte din mo- tivele invocate .

1. Astfel, nu se justifică acordarea sumei de 15000 lei reprezentând contravaloarea îngrijirii de care au fost lipsite părţile civile, în condiţiile în care nu s-au administrat nici un fel de probe în legătură cu efectuarea unor cheltuieli legate de angajarea unei persoane care să suplinească lipsa defunctei în gospodărie , în ceea ce priveşte menajul şi  îngrijirea copiilor, apelul fiind fondat sub acest aspect  motiv pentru care va fi înlăturată această sumă din cuantumul despăgubirilor acordate , ca efect al admiterii apelului

2. Cheltuielile de înmormântare şi cele privind pomenirile ulterioare au fost acordate în mod greşit de instanţa de fond în condiţiile în care ele nu au fost dovedite în vreun mod. Nu s-a depus nici un document justificativ din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost într-adevăr efectuate de partea civilă, iar din conţinutul depoziţiilor martorilor BC şi MM rezultă cu claritate că toate cheltuielile efectuate la înmormîntarea victimei şi pomenirile ulterioare, pînă la 40 de zile, au fost făcute de aceste martore şi de o altă vecină care în prezent este decedată, din banii strînşi de la vecini şi de la salariaţii Fabricii de Confecţii Bîrlad  (f.69,70 dos.6382/2004 al Judecătoriei Bîrlad ).

 Martorii au arătat că au ajutat vecinii la înmormântare deoarece familia părţilor civile avea o situaţie materială extrem de precară.

3. Referitor la daunele morale solicitate în cauză, tribunalul reţine că, în mod evident, suferinţa produsă părţilor civile , este incomensurabilă şi, de aceea şi ireparabilă. Pierderea mamei şi respectiv a soţiei produce un prejudiciu moral enorm.

 Totuşi, este de principiu că, stabilirea indemnizaţiei, deci a sumei de bani ce are rolul de a repara prejudiciul moral suferit, se face în funcţie de gravitatea acestui prejudiciu dar şi în conformitate cu principiul echităţii.

 Cuantumul acestei indemnizaţii trebuie să fie just, raţional şi echitabil, astfel încât să asigure, în concret, o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral suferit.

 Din perspectiva acestor considerente, tribunalul apreciază că instanţa de fond a fixat un cuantum exagerat al indemnizaţiilor destinate reparării prejudiciului moral suferit de cei patru minori şi de partea civilă NE, cuantumul acestora  urmând a fi diminuat.

4. Despăgubirile periodice acordate global şi pentru viitor , au fost stabilite  în mod corect , prin raportarea la media venitului minim pe economie pentru anii care au trecut de la deces şi până la pronunţarea hotărârii ( 1 750 000 lei/2002, 2500000lei/2003 , 2800000lei/2004 , 3100000 lei/2005 , 3300000lei/2006) şi la modul de calcul al pensiilor de întreţinere(stabilite în Codul familiei), respectiv până la jumătate din suma reprezentând venitul net pentru toţi cei patru copii .

Pentru a se soluţiona acţiunea civilă a fost necesar să se folosească asemenea criterii orientative în condiţiile în care defuncta nu desfăşura o activitate remunerată  dar era aptă de muncă,iar martorii au arătat că muncea cu ziua pentru a contribui la creşterea venitului familiei .

Desigur , era posibil ca defuncta să folosească mai mult de jumătate din venitul pe care îl obţinea pentru copiii săi iar sumele stabilite se situează , pentru toţi cei patru copii , puţin peste jumătate din suma calculată orientativ în funcţie de nivelul venitului minim pe economie.

 5. În afară de motivele scrise, la dezbaterea apelului , inculpatul a arătat că ar trebui obligat în solidar spitalul şi Direcţia de sanatate publica la plata despăgubirilor, ceea ce constituie un motiv comun de critică a sentinţei apelate pentru toate părţile.

Motivul de apel este fondat.

Instanţa de fond a respins acţiunea civilă faţă de spital, cu motivarea că nu există un raport de prepuşenie între inculpaţi şi unitatea spitalicească, respectiv casa de asigurări de sănătate , cu invocarea prevederilor art.4 pct.2 din Legea nr.270/2003.

Tribunalul constată că instanţa de fond nu a sesizat că în cauză se pune o problemă de aplicare a legii civile în timp.

 Faptele creatoare, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data la care ele au avut loc , o lege ulterioară neputând să aducă atingere acestor situaţii, indiferent dacă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condiţiile necesare .

Prin urmare , răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se apreciază în raport de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite.

 În cauză, fapta prejudiciabilă, care îndreptăţeşte părţile civile la dezdăunare , a fost comisă în luna  martie 2002 .

La această dată, actul normativ care reglementa organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor era Legea nr. 146/1999 , care a fost abrogată prin legea nr.270/2003 .

Condiţiile răspunderii se apreciază prin raportare la actul normativ în vigoare în anul 2002 şi anume Legea nr.146/1999 , care statuează, în articolul 4, că spitalul răspunde , potrivit legii, pentru prejudiciile cauz pacienţilor, inclusiv din culpa medicală , stabilite de către organele competente .

Este adevărat că acest text nu se mai regăseşte în noua lege a spitalelor , care exclude în mod expres răspunderea pentru culpă medicală dar acest aspect nu prezintă relevanţă în raport de dispoziţiile legii aplicabile  răspunderii civile în cauză, respectiv legea nr.146/1999.

Se reţine astfel că există culpă a inculpatului care era angajatul Spitalului de adulţi Bârlad deci , în baza art.4 din Legea nr.146/1999 , spitalul va răspunde în solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat din culpa medicală .

 Chiar în lipsa acestui text, Tribunalul apreciază că ar fi fost posibilă angajarea răspunderii spitalului în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, inculpatul DM.

 Medicul este titularul unui contract de muncă, fapta prejudiciabilă a fost comisă în cadrul funcţiilor încredinţate iar controlul, direcţia şi supravegherea se realizează într-un mod atipic , incomplet şi a posteriori , expresia internă a acestuia fiind chiar răspunderea disciplinară a medicului pentru actul medical defectuos.

 Scopul urmărit de Codul civil prin stabilirea răspunderii comitentului a fost acela de a asigura despăgubirea efectivă şi rapidă a terţului prejudiciat prin fapta prepusului , dat fiind că , de regulă, prepusul nu are suficiente posibilităţi materiale pentru a acoperi despăgubirile cuvenite acestui terţ.

Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se fundamentează deci pe o prezumţie de culpă absolută sau pe ideea de garanţie , ceea ce apropie acest tip de răspundere de o răspundere obiectivă şi exclude în speţă ideea că unitatea spitalicească nu răspunde datorită modului independent în care îşi exercită competenţele medicul .

 Pentru aceste motive , Tribunalul constată că apelurile sunt fondate sub acest aspect , şi ca efect al admiterii apelurilor, Spitalul Bârlad va fi obligat,  în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor astfel cum vor fi modificate prin prezenta decizie .

 Nu se impune antrenarea răspunderii Casei de Asigurări de Sănătate, întrucât spitalul are personalitate juridică şi deci calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

III. În apelurile părţile civile se reţin următoarele :

Cea mai mare parte a aspectelor invocate de părţile civile a fost deja avută în vedere la analiza motivelor de apel formulate de inculpaţi.

 Astfel, toate părţile civile susţin că există culpă a ambilor inculpaţi şi că trebuia antrenată răspunderea solidară a spitalului alături de aceştia .

 S-au expus pe larg motivele pentru care se reţine că nu există în cauză decât culpa inculpatului DM şi pentru care este admisibil motivul de apel cu privire la calitatea de prepus a spitalului .

Este fondată, de asemenea  solicitarea privind aplicarea coeficientului de inflaţie pentru toate aceste sume, coeficient calculat la data executării efective, ca expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului care guvernează materia răspunderii civile delictuale

În ceea ce priveşte motivele de apel care nu sunt comune , vom avea în vedere următoarele :

Este nefondat apelul părţii civile NE, în sensul că suma de 4000 lei stabilită cu titlu de daune morale pentru această parte este prea mică, raportat la suferinţa cauzată prin decesul soţiei sale şi al copilului lor nenăscut , de faptul că a rămas să crească singur cei patru copii ai familiei . Pentru motivele expuse la analiza apelului inculpatului DM, se va diminua această sumă ca efect al admiterii apelului acestui inculpat.

Critica adusă de aceeaşi parte pentru faptul că s-a respins solicitarea de plata a sumei de 28313 lei ca plata a unei persoane care a asigurat menajul  de la deces până la data pronunţării date la fond şi plata unei sume de câte 505 lei lunar cu acelaşi titlu pentru viitor nu este întemeiată.

 Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că s-ar fi efectuat o asemenea cheltuială ci dimpotrivă ,  martorii au relevat că părţile civile au o situaţie materială mai mult decât modestă.

 Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale părţilor civile NEG, NC, N A L , NR care vizează modul de calcul al despăgubirilor periodice, acordate global până la data pronunţării şi pentru viitor ,pentru cei patru copii minori la data decesului mamei lor.

S-a evidenţiat la analiza motivelor de apel ale inculpatului DM care a fost algoritmul  de calcul al acestor sume, evidenţiat de altfel şi în sentinţa apelată, prin raportare la media venitului minim pe economie pe anii 2002-2006 şi la criteriile de stabilire a pensiilor de întreţinere în Codul familiei ,  mod de calcul  pe care Tribunalul îl apreciază ca fiind judicios astfel încât  nu se justifică o majorare a acestor sume.

În considerarea argumentelor  expuse  , în baza art.379 pct.2 lit a C.pr.pen., urmează a fi admise apelurile inculpaţilor şi ale părţilor  civile .

 Rejudecând cauza pentru considerentele arătate :

 În baza art.11 pct.2 lit .a rap. la art.  10 lit.c C.pr.pen., va fi achitată inculpata PM pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpa prevăzute de art. 178 al.2 C.pen. . 

Se vor  înlătura din  sentinţa apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatei PM şi obligarea acesteia , în solidar cu inculpatul DM la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli judiciare către părţile civile şi dispoziţia privind menţinerea sechestrului asigurător în ceea ce o priveşte pe inculpata P Ma.

În baza art.81 C.pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului D M , se va fixa termen de încercare 5 ani, potrivit art.82 C.pen. şi se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţilor art. 83 C.pen..

Pe durata prev. de art. 71 C.pen se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a C.pen. , lit.b, c C.pen. şi se va suspenda pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 al.5 C.pen. .

 Tribunalul constată că nu se justifică în raport de natura şi gravitatea infracţiunii şi de persoana inculpatului interzicerea dreptului de a  alege ci doar drepturile prev de art. 64al.1 lita teza a II-a,lit.b şi c C.pen.

Faţă de natura infracţiunii deduse judecăţii şi de gravitatea acesteia ,  tribunalul constată că se impune interzicerea dreptului de a profesa pentru inculpatul DM, care a săvârşit infracţiunea de ucidere din culpă în exercitarea atribuţiilor sale profesionale . Cu toate acestea , pedeapsa accesorie astfel stabilită nu va deveni operantă deoarece executarea ei va fi suspendată în condiţiile art. 71 al.5 C.pen. .

 Se va menţine dispoziţia privind graţierea pedepsei aplicate inculpatului D M, în baza Legii nr.543/2002 , având ca efect reducerera corespunzătoare a termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie cu durata pedepsei, potrivit art. 120 C.pen.

Va fi  obligat inculpatul DM, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de adulţi Bârlad şi în contradictoriu cu asigurătorul SC “Allianz Tiriac Asigurări” SA , Sucursala Vaslui , în limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri către părţile civile, sume  care vor fi modificate după cum urmează:

- Se va  reduce de la 4ooo lei la 2.ooo lei suma acordată cu titlu de daune morale  părţii civile NE

- Se va reduce de la cite 25.000 lei la cite 3.000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părţilor civile NR, NC, NA şi NEG.

- Se va  înlătura obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.ooo lei, despăgubiri materiale reprezentând  contravaloarea îngrijirii de care părţile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei NL

-  Se va respinge cererea de despăgubiri civile materiale, reprezentînd cheltuieli de înmormîntare şi pomeniri pentru victima NL, ca nedovedită.

- Sumele reprezentând despăgubiri morale şi materiale stabilite global vor fi achitate la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflaţie la data executării .

Va fi  înlăturată din sentinţă dispoziţia privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la fond .

Cheltuielile judiciare efectuate în apel vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 192 al.3 C.pr.pen. .

Va fi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente , la plata sumei de 9.460,5 lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de părţile civile în apel, cheltuieli dovedite cu înscrisurile (chitanţe) depuse la ultimul termen în apel. 

Se vor  înlătura dispoziţiile contrare din sentinţă şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpaţii PM şi D  şi de părţile civile N E, personal şi ca reprezentant legal al părţii civile minore NR , NC, N EG, ,NAL, împotriva sentinţei penale nr.2188/18.12.2006 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o desfiinţează în parte , în latura penală şi în latura civilă.

 Rejudecând,în baza art.11 pct.2 lit .a rap. la art.  10 lit.c C.pr.pen., achită inculpata P M pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpa prevăzute de art. 178 al.2 C.pen. . 

Înlătură din  sentinţa apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatei PM şi obligarea acesteia , în solidar cu inculpatul DM la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli judiciare către părţile civile şi dispoziţia privind menţinerea sechestrului asigurător în ceea ce o priveşte pe inculpata PM.

 În baza art.81 C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului DM , fixează termen de încercare 5 ani, potrivit art.82 C.pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţilor art. 83 C.pen..

 Pe durata prev. de art. 71 C.pen interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a C.pen. , lit.b, c C.pen. şi suspendă pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 al.5 C.pen. .

Menţine dispoziţia privind graţierea pedepsei aplicate inculpatului D M, în baza Legii nr.543/2002.

 Obligă inculpatul DM, în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de adulţi Bârlad şi în contradictoriu cu asigurătorul SC “Allianz Tiriac Asigurări” SA , Sucursala Vaslui , în limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri către părţile civile, sume  care vor fi modificate după cum urmează:

Reduce de la 4ooo lei la 2.ooo lei suma acordată cu titlu de daune morale  părţii civile NE

Reduce de la cîte 25.000 lei la cîte 3.000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părţilor civile

Respinge cererea de despăgubiri civile materiale, reprezentînd cheltuieli de înmormîntare şi pomeniri pentru victima NL, ca nedovedită.

Înlătură obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.ooo lei, despăgubiri materiale reprezentând  contravaloarea îngrijirii de care părţile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei NL

Sumele reprezentând despăgubiri morale şi materiale stabilite global vor fi achitate la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflaţie la data executării .

Înlătură din sentinţă dispoziţia privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .

Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului potrivit art. 192 al.3 C.pr.pen. .

Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente , la plata sumei de 9460,5 lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de părţile civile în apel.

Înlătură dispoziţiile contrare din sentinţă şi menţine celelalte dispoziţii .

Cu drept de recurs  în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la comunicare pentru părţile lipsă .

Domenii speta

Spete similare