Drepturi banesti

Drepturi banesti

S-a luat în examinare  judecarea cauzei în  contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanţi … în contradictoriu cu pârâtul  ... având ca obiect DREPTURI BĂNEŞTI

Prin acţiunea înregistrată la data de 7.08.2008 pe rolul acestei instanţe sub nr.2260/89/2008, reclamanţii  …. , funcţionari publici în cadrul  T .M. I.  au chemat în judecată  pârâtul T.M.I. , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa  acesta să fie obligat  la plata drepturilor băneşti  constând în suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază lunar, începând cu data de 1.01.2004 până la data pronunţării sentinţei, precum şi pe viitor până la data încetării raporturilor de serviciu, actualizate la data efectuării plăţii.

Analizând  actele dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În ceea ce priveşte exceptia prematurităţii formulării prezentei cereri de chemare în judecată, analizată cu prioritate, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată  motivat de faptul că după încetarea  suspendarii legale a prevederilor art.31 alin.1 prin OUG nr.92/2004 şi OG nr.2/2006 ,  dreptul invocat de către reclamanţi nu este supus unui termen sau unei condiţii suspensive, astfel încât exceptia prematurităţii dreptului la actiune invocata din oficiu de catre instanta de judecata va fi respinsă ca neîntemeiata.

Reclamantii au calitatatea de funcţionari publici în cadrul pârâtului TMI.

În această calitate au solicitat obligarea pârâtei la  plata suplimentului postului si treptei de salarizare , fiecare în procent de 25% din salariul de bază brut lunar începând  de la data de 1.01.2004  până la data pronunţării prezentei sentinţe, precum si pe viitor până la data încetării calităţii de funcţionar public .

Instanţa constată că drepturile solicitate de către reclamant sunt  reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, ( art. 29 în numerotarea anterioară republicării) conform cărora „pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător  treptei de salarizare.

În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, şi prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006. Suspendarea acestor două drepturi nu a mai fost reglementată începând de la data de 1.01.2007.

Totodată, potrivit prevederilor art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 se statuează că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al funcţionarilor publici, al cărui proiect cade în sarcina Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit.e din aceeasi lege.

În aplicarea dispoziţiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) – text introdus prin Legea nr. 161/2003 – tocmai pentru a fi stabilit cuantumul drepturilor salariale invocate, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici, proiect care instituia, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime şi sporuri.

Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.

Cele două drepturi salariale care formează obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor de salariale si a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a  legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum si creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Instanţa reţine că pentru  a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, cu atât mai mult cu cât legea generală a funcţiei publice instituie mai multe trepte de salarizare,ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Cum în nici în cuprinsul O.G. nr.6/2007, nici cuprinsul prevederilor OG nr.9/2008 şi OUG nr.1/2009, actele normative care legiferează în legătură cu  salarizarea funcţionarilor publici în perioada în litigiu, nu sunt reglementate si definite cele doua sporuri,  nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, drepturile pretinse de reclamanţi nu pot fi acordate. Eventuala stabilirea la nivelul procentului de 25%  pentru fiecare drept de către instanţă ar fi arbitrară si fără suport legal, instanţa depăşindu-şi, astfel,  atribuţiile si funcţiunea instituita prin Legile. nr.303 si 304/2004 si C.pr.civ, acea de aplicare a legii în cazul de speţă. Practic instanţa ar legifera în locul legiuitorului si în favoarea functionarilor reclamanţi prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente .

În plus, este evident, în concordantă cu prevederile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 că cuantumul acestor drepturi nu poate fi stabilit decât prin lege.

Totodată, prin admiterea acţiunii promovate de către reclamanţi, s-ar nesocoti  decizia nr. 820/ 2008 a Curtii Constituţionale în cuprinsul căreia se învederează expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudenţială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative .Astfel, instanţele  judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente, adică de legiuitor.

Pe de altă parte, actiunea reclamanţilor fiind o actiune în pretentii ce presupune angajarea raspunderii patrimoniale a pârâtului, în conditiile art.269 din Codul muncii si art.998 Cod civil, nu sunt îndeplinite conditiile de fond pentru a fi admisa o astfel de cerere, întrucât existenta unui prejudiciu invocat de reclamanti nu este certă, acesta nefiind determinat sau determinabil cât priveşte întinderea sa .Astfel, în condiţiile în care printr-o lege nu sunt reglementate modalitatea de calcul a celor două suplimente, acordarea acestora  ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculate, fără o existenţă certă.

Rezultă aşadar, că atât timp cât vocaţia intimatei la primirea sporului în litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administraţia competentă identificată de legiuitor, în condiţiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanta nu dispunea de vreun drept salarial „recunoscut prin lege", în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căreia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanţa de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.

În cauza nu se poate invoca nici încalcarea dispozitiilor art.1 din Protocolul Aditional nr.1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale pentru ca cele doua sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun în întelesul art.1 din Protocol, neavând caracterul unei creanţe certe, lichide si exigibile.

Aceasta situaţie a fost transată de practica C.E.D.O, prin decizia din 27 august 2002, J. Turek – Republica Ceha - prin care s-a stabilit ca bunul solicitat nu era existent, iar reclamantul nu avea calitatea de proprietar decât daca are o baza suficienta în dreptul intern, spre exemplu daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.

De asemenea, functionarii publici reclamanţi nu se afla într-o situatie discriminatorie în raport de alti functionari publici, nefiind incidente prevederile art.1 alin.2 lit.i) din OUG nr.137/2000, atâta timp cât legea de salarizare a functionarilor publici nu da dreptul acestora la a încasa contravaloarea celor 2 suplimente.

Faţă de cele expuse, acţiunea formulată de către reclamantii  …. va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge exceptia prematurităţii  formulării cererii de chemare în judecată.

Respinge acţiunea formulată de către reclamanţi

Domenii speta

Spete similare