Validare poprire

Decizie 31/A din 25.05.2013


Validare poprire

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 31/A/25.05.2013)

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 12.06.2012 sub nr. 1394/313/2012 creditorul S.I., în contradictoriu cu debitorul P.G.A. şi cu terţul poprit Întreprinderea Individuală G.G.G.C., a solicitat validarea popririi înfiinţate prin adresa emisă în dosarul de executare 169/E/2005 din 06.12.2011 de către BEJ D.F.

În motivarea cererii creditorul a susţinut că prin adresa nr.169/E/2005 din 06.12.2011, la cererea sa, BEJ D.F.. a solicitat terţului poprit Întreprinderea Individuală G.G.G.C. înfiinţarea popririi în vederea recuperării debitului în sumă de 23251,35 lei, însă aceasta nu a procedat în consecinţă.

În drept, cererea nu a fost motivată.

Cererea a fost legal timbrată.

În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar, în copie, titlul executoriu, cererea de executare silită, adresă de înfiinţare a popririi, dovada comunicării acesteia.

În vederea soluţionării, din oficiu, instanţa a dispus emiterea unei adrese către terţul poprit Intreprindere Individuală G.G.G.C., pentru a comunica dacă debitorul P.G. este angajatul său şi a preciza motivul pentru care nu a procedat la poprirea sumei solicitate de 23251,35 lei. De asemenea, i-a fost solicitat să comunice ce sume de bani a încasat debitorul în perioada 06.12.2011-01.10.2012.

 În considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, prin sentinţa civilă nr.1881/20.12.2013 Judecătoria Strehaia, a admis cererea de validare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.454 alin.1 c.pr.civ. ,,poprirea se înfiin?ează fără somaţie, prin adresa însoţită de o copie certificata de pe titlu executoriu, comunicata celei de a treia persoane, arătată la art.452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată”, iar potrivit art.456 alin.1 lit.a c,pr.civ. ,,în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor, de la scadenta acestora terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani, sau după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prev., de art.453 alin.1 c.pr.civ.”

De asemenea, potrivit art.460 alin.1 c.pr.civ.,, daca terţul poprit nu-si mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmăribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să urmărească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare in vederea validării popririi.

În speţă, BEJ D.F., în considerarea dispoziţiilor art.454 alin.1 c.pr.civ., la data de 06.12.2011 a comunicat terţului poprit Întreprinderea Individuală G.G.G.C.adresa nr.169/E/2005/06.12.2011 de înfiinţarea popririi asupra drepturilor băneşti cuvenite debitorului P.G.A., până la acoperirea debitului de 23251,35 lei, astfel ca terţul poprit Întreprinderea Individuală G.G.G.C., în baza dispoziţiilor art.456 alin.1 lit. a c.pr.civ., avea obligaţia să indisponibilizeze sumele de bani pe care le datora debitorului, începând cu data de 08.12.2011( data când a primit adresa respectiva).

Deşi, în sarcina terţului poprit exista obligaţia de indisponibilizare a drepturilor băneşti cuvenite debitorului, terţul poprit nu s-a achitat de aceasta obligaţie şi a continuat să achite debitorului sumele de bani pe care acesta le încasa cu titlu de salariu, astfel ca dispoziţiile art.460 alin.1 c.pr.civ.sunt incidente.

Susţinerile terţului poprit referitoare la faptul ca prin decizia nr.2/01.10.2012 ar fi procedat la desfacerea contractului de muncă al debitorului sunt apreciate de instanţă ca neîntemeiate, întrucât această decizie a fost emisă în cursul judecăţii-pro cauza, la aproape un an de la primirea adresei de înfiinţare a popririi nr.169/E/2005/06.12.2011 emisă de către BEJ D.F.

Deşi, instanţa a solicitat in mod repetat terţului poprit cu adresele nr.1394/313/2012 filele-29, 32,38,43 să comunice sumele de bani achitate debitorului în perioada decembrie 2011-octombrie 2012, terţul poprit a refuzat să comunice datele solicitate, astfel că instanţa din culpa acestuia nu a putut stabili sumele respective.

In consecinţă, instanţa a admis cererea de validare a popririi formulata de către creditorul S.I. şi a dispus validarea popririi înfiinţate de către BEJ D.F.cu adresa nr.169/E/2005 din 06.12.2011, pentru întreaga sumă de 23251,35 lei, obligând terţul poprit să achite creditorului suma respectivă.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs terţul poprit, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că instanţa de fond nu era competentă să soluţioneze cererea de validare întrucât potrivit art.373 alin.2 cod procedură civilă instanţa de executare este judecătoria din circumscripţia căreia se face executarea, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel, astfel că, în speţă, competenţa teritorială aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află conturile terţului poprit, respectiv Judecătoria Dr.Tr.Severin.

Mai mult cererea de validare este tardiv formulată în raport de dispoziţiile art.460 alin.1 cod procedură civilă, potrivit cărora dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate solicita validarea popririi, termen care începe să curgă de la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, în cazul de faţă 06.12.2011, legea prevăzând că acest termen este de decădere şi nu de recomandare.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că după 6 luni a fost formulată cererea de validare de către creditor.

Arată că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată deoarece în mod nelegal a fost obligat terţul poprit la plata către creditor a sumei de 23.251,37 lei, prin poprire, ca formă de executare, se indisponibilizează o parte stabilită de lege din veniturile debitorului urmărit pentru satisfacerea creanţei creditorului.

În cazul de faţă, deşi debitorul a fost angajatul terţului poprit în perioada decembrie 2011-01 octombrie 2012, instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de validare pentru întreaga sumă datorată.

Susţinerile creditorului în sensul că debitorul ar fi fost favorizat, desfăcându-i-se contractul de muncă la data înfiinţării popririi nu sunt reale, decizia de încetare a raporturilor de muncă fiind dată în timpul judecării prezentei cauze, înregistrată în REVISAL şi produce efecte în ceea ce priveşte încetarea calităţii de salariat.

În consecinţă, solicită admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, modificarea sentinţei atacate cu respingerea cererii ca tardivă şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de validare şi obligarea la plata a 1/3 din salariul cuvenit debitorului în perioada decembrie 2011-septembrie 2012.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul l-a apreciat ca întemeiat pentru următoarele considerente:

1.Potrivit art.1591 alin.2 necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Aşadar termenul limită până la care poate fi invocată necompetenţa arătată mai sus nu poate fi decât  începerea dezbaterilor asupra fondului în faţa primei instanţe. Aceasta coroborată cu interpretarea per a contrario a alin.1 al aceluiaşi articol îndreptăţeşte instanţa de apel să aprecieze că nu poate fi invocată pentru prima dată în faţa instanţei de apel necompetenţa materială şi teritorială a primei instanţei.

Faţă de acestea cum apelanta nu a invocat în faţa primei instanţe necompetenţa teritorială exclusivă excepţia nu poate fi primită în faţa instanţei de apel şi prin urmare nici primul motiv din cererea de apel.

2.Motivul nr.2 referitor la tardivitatea cererii de validare este întemeiat.

Astfel potrivit art.460 alin.1 din C.pr.civ. dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

În cauză se constată că adresa de înfiinţare a popririi este emisă la dat de 06.12.2011 iar cererea de validare este formulată la data de 12.06.2012 .Este adevărat că în cuprinsul adresei nu se arată un termen de plată însă executorul judecătoresc solicită ca înfiinţarea popririi să fie făcută în conformitate cu art.456 C.pr.civ.,adică în termen de 15 zile de la comunicarea popririi. Prin urmare faţă de termenul astfel stabilit şi având în vedere termenul stabilit de art.460 C.pr.civ., cererea de validare putea fi formulată cel mai târziu la 21.03.2012 şi nu la 12.06. 2012.

3. Întemeiat este şi ultimul motivul de apel.

Potrivit art.452 C.pr.civ.  sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Aşadar pentru realizarea creanţei creditorului prin această formă de executare este necesar ca pe lângă raportul obligaţional creditor-debitor să mai existe unul debitor - terţ poprit în cadrul căruia terţul poprit are calitatea de debitor. prin urmare ori de câte ori acest din urmă raport lipseşte nu poate fi înfiinţată poprirea . Mai mult din chiar cuprinsul textului arătat se cere ca terţul să datoreze debitorului sau îi va datora în viitor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale,astfel că ori de câte ori fie nu îi datorează fie nu-i va datora în viitor sume de bani sau alte asemenea poprirea nu poate fi înfiinţată.

În cauză cum raportul contractual dintre debitor şi terţ poprit a fost desfiinţat începând cu data de 01.10.2012 este evident că poprirea nu mai poate fi înfiinţată. Este adevărat că terţul poprit nu s-a conformat solicitărilor instanţei însă în lipsa raportului obligaţional de mai sus nu poate fi obligat să plătească datoria creditorului angajatului său. În cazul în care creditorul va reuşi să dovedească culpa terţului în neîndeplinirea obligaţiei, acestuia din urmă i se poate angaja răspunderea eventual pe temeiul răspunderii civile delictuale însă acest aspect se poate stabili doar în cadrul unei proceduri contencioase nu de natura celei de validare a popririi în care instanţa verifică doar existenţa raporturilor de mai sus.

Pentru toate aceste motive în baza art.296 C.pr.civ.,apelul a fost admis, schimbată sentinţa şi în baza art.460 alin.1 C.pr.civ. respinsă cererea de validare.

Domenii speta