Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Interpretare eronată a actelor efectuate la urmărire penală cu privire la momentul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal. c...

Prin sentinta penala nr. 43 din 26 mai 2009 a Judecatoriei Dragomiresti, s-a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de catre petentul D.L. împotriva rezolutiei data la data de 12.03.2009 în dosarul nr. 519/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti si confirmata prin rezolutia nr. 297/II/2/2009 din 3.04.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures.

De asemenea, în baza art. 192 alin. 2 din C.pr.pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 10 (zece) lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca prin plângerea formulata petentul D.L. a solicitat desfiintarea rezolutiei data de procuror la data de 12.03.2009 în dosarul nr. 519/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti prin care s-a dispus clasarea cauzei fata de AN pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen. precum si neînceperea urmaririi penale fata de numita I.M. pentru savârsirea infractiunii de uz de fals prev. si ped. de art. 291 din C.pen. si trimiterea cauzei  procurorului în vederea începerii urmaririi penale.

În motivarea plângerii petentul a aratat ca solutia data de procuror este nelegala întrucât din raportul de expertiza grafologica efectuat în cauza rezulta ca scrisul de mâna cu care a fost redactat actul sub semnatura privata ce a generat litigiul dintre parti a fost falsificat în întregime, de catre faptuitoarea I.M. atât în ceea  ce priveste continutul cât si cu privire la semnatura.

Analizând continutul plângerii precum si materialul din dosarul de urmarire penala instanta a retinut ca, petentul-persoana vatamata D.L. a solicitat cercetarea si trimiterea în judecata a numitei I.M. pentru savârsirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnatura privata si uz de fals, constând în aceea ca a falsificat o conventie de schimb privind niste terenuri, datata 16.01.1961, prin contrafacerea semnaturilor, pe care a folosit-o în cadrul unui proces civil aflat si azi pe rolul instantelor de judecata dupa ce a parcurs mai multe cicluri procesuale.

Astfel, în anul 1990 numita I.M. a promovat o actiune civila la Judecatoria Viseu de Sus împotriva petentului si a numitei C.(C.) M., sotia supravietuitoare a numitului C.N. solicitând instantei de judecata anularea conventiei de schimb privind niste terenuri încheiata la data de 16.01.1961 între C.N., C.M., I.M., I.M. si I.D.

Petentul a sustinut ca acest act este fals deoarece semnaturile numitilor C.N., C.M. si I.D. sunt false, fiind contrafacute, susnumitii nesemnând niciodata aceasta conventie iar înscrisul a fost întocmit dupa anul 1990, când numitul I.D. era decedat, nu în anul 1961.

În faza actelor premergatoare au fost audiati persoana vatamata, faptuitoarea si martorii C.V., V.G., V.D. S-a efectuat o expertiza grafologica de catre Serviciul criminalistic din cadrul I.P.J. Maramures pentru a se determina veridicitatea înscrierilor si a semnaturilor din înscrisul defaimat, precum si o expertiza fizico-chimica de catre Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. pentru a se determina vechimea aproximativa a hârtiei pe care a fost întocmita conventia de schimb, dar nu s-a putut proba cu certitudine starea de fapt reclamata de catre petent.

În acest context, instanta de fond a considerat ca procurorul a apreciat în mod corect ca în cauza sunt incidente prevederile art. 10 lit. g din C.pr.pen. întrucât, în raport de data comiterii faptelor ( 16.01.1961), a intervenit prescriptia raspunderii penale. În consecinta, s-a respins plângerea formulata ca neîntemeiata si s-a mentinut solutia dispusa prin rezolutia data în dosarul nr. 519/P/2007 din data de 12.03.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti.

Prin decizia penala nr. 356/R din 29.10.2009, tribunalul a admis recursul declarat de catre petentul D.L., a dispus , în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d si 3856 alin 3 din C.pr.pen, casarea  în totalitate a hotarârii instantei de fond  si rejudecând cauza, în temeiul art. 2781 alin 8 lit. b din C.pr.pen. a admis plângerea formulata de catre petent împotriva rezolutiei nr. 519/P/2007 din 12 martie 2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti, desfiintând în totalitate rezolutia atacata. S-a trimis  cauza procurorului în vederea începerii urmaririi penale fata de numita I.M. pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen.

Când a pronuntat aceasta decizie, instanta de control judiciar a avut în vedere urmatoarele:

Din analiza rezolutiei atacate, a rezultat ca în data de 28.11.2007 partea vatamata D.L. a depus o plângere penala împotriva faptuitoarei I.M., pentru savârsirea de catre aceasta a infractiunii de uz de fals, prin aceea ca a falsificat o conventie de schimb de terenuri prin contrafacerea semnaturilor, conventie prin care a intrat în posesia unui teren.

În cauza nu s-a putut stabili faptul ca I.M. a falsificat acea conventie, astfel ca cercetarile au fost continuate fata de autori necunoscuti. Conventia civila care face obiectul cauzei a fost datata ca fiind emisa în 16.01.1961, iar persoana vatamata a sustinut ca semnaturile martorilor C. N, C. M. si I.D. au fost contrafacute.

Pe parcursul cercetarilor partea vatamata a fost încunostintata ca faptele pentru care a depus reclamatie sunt prescrise, însa a specificat ca doreste sa se constate pe calea cercetarilor penale ca acea conventie este falsa, constatare care îi este necesara în solutionarea unui litigiu civil aflat pe rolul instantei de judecata.

Fiind ascultata în cauza, numita I.M. nu a recunoscut savârsirea faptei si a aratat ca, acea conventie de schimb a fost întocmita de catre numitul C.V. în data de 16.01.1961, iar semnaturile de pe aceasta sunt valabile. De asemenea, faptuitoarea a mai precizat ca a solicitat anularea conventiei, pe motiv ca cele convenite nu au fost respectate, fapt îndeplinit prin sentinta civila nr. 1400 din 08.10.1990.

Întrucât partea vatamata a solicitat efectuarea în cauza a unei expertize grafologice pentru a se stabili cu exactitate data la care a fost încheiata conventia de schimb si cine a întocmit actul respectiv, solicitarea sa a fost admisa, dispunându-se în consecinta. Din concluziile raportului de expertiza nr. 113178/2008 întocmit de catre I.P.J. Maramures – Serviciul Criminalistic, rezulta ca scrisul de mâna cu care a fost redactat actul sub semnatura privata, nu prezinta asemanari cu scrisul numitilor C.V. si I.M. De asemenea, se arata în raport ca Laboratorul Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramures nu poate stabili vechimea unui înscris sau a substantei scripturale.

De asemenea pentru elucidarea tuturor aspectelor cauzei, organele de cercetare penala s-au adresat Institutului National de Criminalistica pentru efectuarea unei expertize fizico-chimice în vederea stabilirii vechimii documentului, iar prin adresa nr. 341524/2009 s-a comunicat faptul ca determinarea vechimii înscrisurilor sub aspectul vechimii hârtiei si a materialului scriptural nu se afla în prezent în posibilitatile de lucru si ca astfel de expertize nu pot fi facute nici în alte institute de criminalistica europene.

Având în vedere aceste constatari, procurorul a concluzionat ca data încheierii actului sub semnatura privata numit „conventie de schimb” poate fi considerata doar 16.01.1961, ceea ce atrage prescriptia raspunderii penale.

Cu privire la faptuitoarea I.M. s-a retinut ca fiind relevant faptul ca actul respectiv a fost anulat prin sentinta civila în data de 8.10.1990, data de la care nu mai putea sa produca nici o consecinta juridica, astfel ca aceasta nu poate fi trasa la raspundere pentru uz de fals. Evident ca la data de 8.10.1990 acel act numit „Conventie de schimb” exista si a trebuie sa fie anulat prin hotarâre judecatoreasca.

Fata de cele de mai sus procurorul a constatat ca în cauza actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, întrucât nu exista autori identificati si a intervenit prescriptia raspunderii penale.

Procedând la analizarea continutului acestei rezolutii în raport de probele administrate în cauza, tribunalul a constatat ca procurorul nu a retinut o stare de fapt exacta si ca acesta a tras concluzii eronate cu privire la momentul savârsirii infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata ce formeaza obiectul cauzei, aceste aspecte nefiind nesesizate nici de catre prima instanta.

Astfel, în  Conventia de schimb datata 16 ianuarie 1961 figureaza în calitate de parti C.N. si C.M., respectiv  I.M., I.M. si I.D. iar în calitate de martori a fost semnata de I.I. si I.M. (fila 49 din dosarul de urmarire penala).

Faptuitoarea I.M. a sustinut în cursul cercetarilor ca actul a fost redactat de numitul C.V. si ca semnaturile apartin partilor între care acesta a fost încheiat.

Întrucât numitul C.V. a negat ca ar fi redactat înscrisul, la solicitarea petentului D.L. în cauza s-a efectuat o expertiza grafologica pentru a se stabili cine a redactat conventia si cine a executat semnaturile partilor. Raportul de expertiza întocmit în cauza a concluzionat ca înscrisul nu a fost redactat de catre numitul C.V. sau faptuitoarea I.M., ca semnatura lui C.N. a fost executata de persoana care a redactat actul, ca semnatura lui C.M. nu prezinta asemanari cu semnaturile model ale acestei persoane iar semnatura numitei I.M. – parte în conventie – a fost executata de catre faptuitoarea I.M. (fila 39 din dosarul de urmarire penala).

Potrivit art. 290 din C.pen., falsul în înscrisuri sub semnatura privata consta în falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate în art. 288 (adica prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice), daca faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl încredinteaza altei persoane spre folosire.

Prin urmare, tribunalul a retinut ca falsificarea înscrisului nu epuizeaza elementul material al infractiunii ci, se mai cere ca, dupa executarea falsului autorul fie sa fi folosit el însusi înscrisul, fie sa-l fi încredintat altei persoane cu finalitatea bine precizata de a-l folosi. Numai savârsirea cumulativa, dar desigur succesiv, a ambelor actiuni da nastere infractiunii. S-a mai mentionat si ca nu se va putea retine ca infractiune distincta uzul de fals deoarece falsul în înscrisuri sub semnatura privata include si folosirea înscrisului falsificat de catre persoana care l-a falsificat iar termenul de prescriptie a raspunderii penale începe sa curga, pentru ansamblul celor doua actiuni, de la data ultimei folosiri a înscrisului sub semnatura privata, falsificat.

În cazul în care înscrisul falsificat este folosit chiar de catre autorul falsului, infractiunea se consuma atunci când executarea actiunii de folosire a înscrisului a fost dusa pâna la capat, adica în momentul în care faptuitorul pretinde ca înscrisul falsificat sa fie luat în considerare.

Când cauza în care este folosit înscrisul fals se desfasoara în diferite etape (de exemplu o cauza în fata justitiei) savârsirea infractiunii se prelungeste în timp dupa consumare (în mod continuu sau continuat) pâna la definitiva solutionare a cauzei respective, când savârsirea faptei va fi socotita ca epuizata, situatie în care, potrivit art. 122 alin. 2 din C.pen., termenul de prescriptie curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, respectiv de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni.

Referitor la starea de fapt din speta, pe baza probelor administrate în cauza procurorul trebuia sa retina în fapt ca faptuitoarea I.M. a participat la falsificarea conventiei în calitate de autor, prin contrafacerea subscrierii (semnaturii) numitei I.M. si ca actiunea acesteia de folosire a înscrisului falsificat nu s-a epuizat, cauza în care aceasta a cerut ca înscrisul sa fie luat în considerare aflându-se si în prezent pe rolul instantelor de judecata.

În raport de aceste împrejurari, în speta, nu se pune problema cercetarii faptuitoarei pentru infractiunea de uz de fals care se absoarbe în continutul infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata iar problema prescrierii raspunderii penale a faptuitoarei este prematura, cauza în care a invocat înscrisul falsificat nefiind solutionata definitiv.

Raportat la considerentele mai sus expuse, recursul petentului a fost admis , hotarârea instantei de fond a fost casata în totalitate si ca urmare a admiterii plângerii formulata de petent,  în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b din C.pr.pen. s-a desfiintat în totalitate rezolutia atacata si s-a trimis cauza procurorului, în vedere începerii urmaririi penale fata de numita I.M. pentru infractiunea de fals în înscrisuri sub semnatura privata prev. si ped. de art. 290 din C.pen.

Domenii speta

Spete similare