Creanţe bugetare.privilegiu stat. noul cod civil.

CREANŢE BUGETARE.PRIVILEGIU STAT. NOUL COD CIVIL.

Din interpretarea  textelor citate, instanţa a constatat următoarele:

Textul art.230 din OG nr.92/2003 dă posibilitatea înscrierii de creanţe fiscale cuprinse în titluri executorii la Arhiva  Electronică de Garanţii Reale Mobiliare de către unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Înscrierea în arhivă se face pe baza completării unui formular de aviz de constituire de garanţie, înscrierea avizelor constituind o simplă activitate administrativă, ce nu implică verificarea informaţiilor, concordanţa dintre aviz şi faptele juridice ce stau la baza acestuia şi valabilitatea faptelor juridice.

Astfel, conform art.1 alin.1) din HG nr.802/1999 ”Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă, reprezintă o bază de date la nivel naţional, care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie.”

Prin urmare, prin operaţiunea de înscriere arhiva nu exercită controlul de legalitate asupra garanţiilor reale.

În ceea ce priveşte categoria creanţelor fiscale ce pot fi înscrise în arhiva electronică, instanţa a constatat că înainte de abrogarea Titlului VI al Legii 99/1999, statul sau  unităţilor administrativ-teritoriale deţineau un privilegiu prin efectul legii pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate.

Prevederile referitoare la privilegiul statului în vigoare la data înscrierii creanţei în arhiva electronică de către contestatoare erau cele cuprinse în Noul Cod civil, însă textele citate nu conferă statului privilegiu asupra creanţelor fiscale, ci arată doar că preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale.

În lipsa unui text expres prin care să fie reglementate privilegiile acordate statului, textul art.1 alin.4) din HG 802/1999 trebuie interpretat în sensul că pot fi înscrise în arhivă, pe bază de aviz de garanţie, numai obligaţiile de plată a impozitelor şi taxelor, fiind excluse amenzile şi alte sume ce reprezintă venituri publice ce  sunt datorate statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.

Prin urmare, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA, SENTINŢA  Nr. 5024/2013 din 26 Iunie 2013

La data de 17.04.2013 contestatoarea ANAF a formulat contestaţie împotriva tabelul preliminar al  creanţelor, în temeiul dispoziţiilor art.73 din Legea nr.85/2006, prin care solicită admiterea creanţei de 1.759.221 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de dispoziţiile art.121 alin.1 pct.2 din Legea nr.85/2006, ce a fost trecută nelegal potrivit dispoziţiilor art.123 pct.4.

În motivare se arată că ANAF a formulat cerere de înscriere în tabelul creditorilor cu suma de 22.440.231 lei reprezentând creanţe fiscale datorate de societatea debitoare bugetului general consolidat, din care 1.759.221 lei  trebuiau să fie înscrise ca şi creanţe garantate, deoarece au fost înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Contestatoare a menţionat că şi în condiţiile abrogării Titlului VI al Legii 99/1999 prin Legea nr.71/2011, se arată că dispoziţiile vechi au fost preluate de Noul Cod civil, prin art.2328 în care se arată că”Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi.”, iar potrivit art.2333 „Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.”

S-a arătat că la data de 16.10.2012 a fost înregistrat Avizul de ipotecă iniţial pentru suma de 1.759.221 lei , înscrierea acestui privilegiu făcându-se potrivit art.230 din OG 92/2003, fiind eliberat avizul de garanţie 3802/16.10.2012, asigurându-se în acest mod publicitatea cu privire la gradul de prioritate.

O astfel de creanţă beneficiază de garanţie reală asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile pentru impozite şi taxe.

Este invocat şi art.1 din HG 802/1999 privind adoptarea privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, act conform căruia arhiva electronică este o bază unică la nivel naţional ce asigură înscrierea garanţiilor reale mobiliare,  orice creditor garantat având posibilitatea completării unui formular de aviz de garanţie.

Întrucât contestatoarea a înscris creanţa în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, potrivit avizului menţionat, aceasta are dreptul de a-şi satisface creanţa cu prioritate înaintea altor creditori, astfel încât se solicită admiterea contestaţiei.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, administratorul judiciar a precizat că  înscrierea în arhiva electronică a înscrisului prin care a fost constituită garanţia conferă creditorului prioritate în raport de alţi creditori şi opozabilitate faţă de terţi, iar nu a titlului de creanţă, dreptul de garanţie constituindu-se fie prin acordul părţilor, fie prin lege.

Întrucât simpla notare/înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare nu echivalează cu constituirea unei garanţii în favoarea creditorului, s-a arătat că s-a dispus înscrierea creanţei solicitate ca şi creanţă bugetară, conform dispoziţiilor art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit textului art.36 alin.1) din Titlul VI al Legii 99/1999, text abrogat prin Legea nr.71/2011 „Orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului.”

De asemenea, potrivit art.98 alin.1) al aceluiaşi act normativ „Creditorii privilegiaţi, inclusiv statul şi unităţile administrativ-teritoriale, pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate faţă de un creditor cu garanţie reală, numai dacă şi-au înscris creanţa la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de garanţii de către creditorul garantat.”

În ceea ce priveşte înscrierea de creanţe fiscale cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, sunt în vigoare:

-Art.1 alin.4) din HG 802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare care precizează că „Privilegiile, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, certificatele de depozit, precum şi obligaţiile de plată a impozitelor şi taxelor pot fi înscrise în arhivă pe baza unui aviz de garanţie.”

-Prevederile art.230 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală care arată că „Pentru creanţele fiscale administrate de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unităţile sale teritoriale, ca agenţi împuterniciţi, să înscrie creanţe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.”

Referitor la noţiunea de privilegii, instanţa a reţinut că, într-adevăr textele Noului Cod civil arată că:

- art.2328 ”Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi.”, iar potrivit art.2333 „Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale.”

Din interpretarea  textelor citate, instanţa a constatat următoarele:

Textul art.230 din OG nr.92/2003 dă posibilitatea înscrierii de creanţe fiscale cuprinse în titluri executorii la Arhiva  Electronică de Garanţii Reale Mobiliare de către unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Înscrierea în arhivă se face pe baza completării unui formular de aviz de constituire de garanţie, înscrierea avizelor constituind o simplă activitate administrativă, ce nu implică verificarea informaţiilor, concordanţa dintre aviz şi faptele juridice ce stau la baza acestuia şi valabilitatea faptelor juridice.

Astfel, conform art.1 alin.1) din HG nr.802/1999 ”Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă, reprezintă o bază de date la nivel naţional, care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie.”

Prin urmare, prin operaţiunea de înscriere arhiva nu exercită controlul de legalitate asupra garanţiilor reale.

În ceea ce priveşte categoria creanţelor fiscale ce pot fi înscrise în arhiva electronică, instanţa a constatat că înainte de abrogarea Titlului VI al Legii 99/1999, statul sau  unităţilor administrativ-teritoriale deţineau un privilegiu prin efectul legii pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate.

Prevederile referitoare la privilegiul statului în vigoare la data înscrierii creanţei în arhiva electronică de către contestatoare erau cele cuprinse în Noul Cod civil, însă textele citate nu conferă statului privilegiu asupra creanţelor fiscale, ci arată doar că preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale.

În lipsa unui text expres prin care să fie reglementate privilegiile acordate statului, textul art.1 alin.4) din HG 802/1999 trebuie interpretat în sensul că pot fi înscrise în arhivă, pe bază de aviz de garanţie, numai obligaţiile de plată a impozitelor şi taxelor, fiind excluse amenzile şi alte sume ce reprezintă venituri publice ce  sunt datorate statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.

Prin urmare, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare