Protecţia drepturilor salariatelor care efectuează concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani. Situaţia gradaţiei de merit acordate în învăţământul preuniversitar.

Suspendarea contractului individual de muncă nu poate fi considerată imputabilă, chiar dacă se produce din voinţa directă sau indirectă a angajatului, atunci când trebuie protejat un interes superior, cum ar fi de exemplu efectuarea concediului pentru creşterea copilului,  fiind vorba de un drept care a fost instituit atât pentru protecţia mamei, cât şi în interesul copilului şi al familiei; ca urmare, perioada în care contractul individual de muncă a fost suspendat pentru efectuarea concediului pentru creşterea copilului nu poate fi avută în vedere la calculul celor patru ani în care reclamanta are dreptul la gradaţia de merit întrucât acest drept trebuie menţinut la sfârşitul perioadei de concediu în aceleaşi condiţii în care ar fi existat dacă acest concediu nu era efectuat, aşa cum a stabilit Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea clauzei 2 alineatul (6) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului adoptat prin  Directiva 96/34/CE a Consiliului iar o soluţie contrară  ar conduce la lipsirea reclamantei de acest drept pentru o perioadă importantă, respectiv perioada concediului, ceea ce ar contraveni reglementării indicate.

Art.49-52 din Codul Muncii

Directiva 96/34/CE

Cauza C-486/08 - Zentralbetriebsrat der

Landeskrankenhäuser Tirols împotriva Land Tirol

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 17 iulie 2013 sub nr. 2057/88/2013 reclamanta [...], prin Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Tulcea,  a chemat în judecată pârâtul Colegiul Economic „[...]” Tulcea, jud. Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronun?a să fie obligat pârâtul la calculul şi plata retroactivă a drepturilor salariale reprezentând gradaţia de merit neacordată împreună cu toate celelalte drepturi băneşti ce ar fi trebuit calculate şi acordate în funcţie de aceasta, începând cu data de 01.07.2013 şi până la data pronunţării hotărârii în sume actualizate şi indexate

De asemenea, a mai solicitat reclamanta să fie obligat pârâtul la acordarea în continuare a gradaţiei de merit până la data de 01.03.2015, data de expirare a perioadei de patru ani pentru care a fost acordată respectiva gradaţie de merit.

În motivarea cererii, reclamanta a făcut referire la legislaţia relevantă cu privire la acordarea gradaţiei de merit în învăţământul preuniversitar, respectiv Legea nr. 128/1997, art. 50 alin.3 şi la OMECT nr. 5730/2008 privind metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a salariului de merit în învăţământul preuniversitar.

S-a susţinut de către reclamantă că,  în urma concursului susţinut, i s-a acordat gradaţie de merit, reprezentând 25% din salariul de bază al funcţiei/postului, pentru o perioadă de 4 ani, începând cu data de 01.07.2009. Ulterior, începând cu data de 17.01.2010, a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului până la data de 01.09.2011, perioadă de 20 de luni în care nu i s-a acordat gradaţia de merit obţinută, contractul de muncă fiind suspendat. Acest drept salarial a reînceput să i se acorde începând cu data de 01.09.2011, la revenirea în activitate, iar la data de 01.07.2011 – data la care s-au împlinit patru ani calendaristici de la obţinerea gradaţiei de merit, i s-a sistat.

Apreciază reclamanta că acest drept salarial ar fi trebuit să i se acorde timp de 48 de luni dar în fapt i s-a acordat doar 28 de luni, datorită unei interpretări eronate a dispoziţiilor art. 2 alin.2 din OMECT nr. 5730/2008 privind metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a salariului de merit în învăţământul preuniversitar, ori, suspendarea contractului individual de muncă pentru creşterea copilului nu poate constitui un motiv imputabil în sensul prevăzut de actul normativ mai sus menţionat.

In drept, s-au invocat  dispoziţiile art. 266-268 din Codul Muncii.

Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

A arătat pârâtul că gradaţia de merit reprezintă un drept de natură salarială suplimentar şi se acordă în anumite condiţii prevăzute, la data la care reclamanta a obţinut acordarea acesteia, în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv la art. 50 alin. 3 şi în Ordinul M.E.C.T. nr. 5730/2008.

S-a precizat că perioadele de suspendare a contractului individual de muncă, din motive imputabile angajatului sau altele decât cele prevăzute de art. 101 alin. (1), (2), (4), (5) din Legea nr. 128/1997, intră în calculul celor 4 ani de acordare a gradaţiei de merit.

In concluzie, pârâtul a arătat că, pe perioada suspendării de drept a contractului individual de muncă, se suspendă şi curgerea termenului de 4 ani de acordare a gradaţiei de merit: „La încetarea motivelor de suspendare de drept se reia şi plata gradaţiei de merit, până la împlinirea termenului de 4 ani. Perioadele în care contractul de muncă este suspendat din iniţiativa salariatului nu suspendă curgerea termenului pentru care se acordă gradaţia de merit şi acele perioade intră în calculul celor 4 ani stabiliţi de lege.

La data de 2 septembrie 2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a subliniat că beneficierea de concediu pentru creşterea copilului nu reprezintă o cauză de suspendare a contractului individual de muncă imputabilă salariatului.

In apărare, pârâtul a depus la dosar copie xerox după adresa nr. 2015/23.06.2009.

Prin sentinţa civilă nr. 3881/09.10.2013, Tribunalul Tulcea a admis acţiunea promovată de către reclamanta [...], prin Sindicatul Învăţământ Preuniversitar Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul COLEGIUL „[...]” Tulcea şi a obligat pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând gradaţia de merit neacordată şi diferenţele salariale ce i se cuvin în urma acordării gradaţiei de merit, începând cu data de 01.07.2013 şi până la data de 09.10.2013, sume ce vor fi indexate şi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la acordarea reclamantei a gradaţiei de merit începând cu data de 10.10.2013 şi până la data de 01.03.2015.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

Conform prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997:

„Personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi cel de conducere din unităţile de învăţământ, cu performanţe deosebite în inovarea didactică, în pregătirea preşcolarilor sau a elevilor, în pregătirea elevilor distinşi la concursuri şcolare, faza naţională şi internaţională, care are o vechime de peste 3 ani în învăţământ, poate beneficia de gradaţia de merit acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază al funcţiei sau postului persoanei în cauză. Gradaţia de merit face parte din salariul de bază şi constituie bază de calcul pentru sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază”.

De asemenea, art. 1 alin. (2) şi art. 2 alin. (2) din OMECT nr. 5730 din 2008 privind metodologia de acordare a gradaţiei de merit în învăţământul preuniversitar prevăd că:

„In conformitate cu prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar şi cel de conducere din unităţile de învăţământ poate beneficia de gradaţia de merit, acordată prin concurs.

Numărul de gradaţii care se vor acorda, se calculează astfel: din numărul stabilit prin aplicarea a 16% din totalul posturilor didactice de predare, posturilor didactice auxiliare şi de conducere, se scade numărul de gradaţii acordate în ultimii 3 ani, avându-se în vedere că, gradaţia de merit se acordă pe o perioadă efectivă de 4 ani, fără a fi luate în calcul perioadele de suspendare a contractului individual de muncă din motive neimputabile angajatului, sau de exercitare a unei funcţii în condiţiile art. 101 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.

Reclamantei i-a fost acordată gradaţia de merit, în urma concursului susţinut, începând cu data de 01.07.2009, aspect recunoscut şi de pârâtă prin întâmpinare.

In perioada 17.01.2010 – 01.09.2011, reclamanta a avut contractul individual de muncă suspendat, în această perioadă beneficiind de concediu pentru creşterea copilului şi în care pârâta nu i-a mai acordat gradaţia de merit obţinută prin concurs.

Pârâta a reînceput să îi acorde reclamantei gradaţia de merit odată cu revenirea sa în activitate, respectiv începând cu data de 01.09.2011, iar pe data de 01.07.2013, dată la care s-au împlinit cei patru ani calendaristici de la obţinerea gradaţiei de merit, i-a fost sistată acordarea acestui drept, astfel reclamanta beneficiind în mod efectiv de această gradaţie, o perioadă de 28 luni, din totalul de 48 luni la care era îndreptăţită, fiindu-i luată în calculul perioadei de 4 ani prevăzuţi de lege pentru beneficiul gradaţiei de merit, inclusiv perioada în care aceasta a beneficiat de indemnizaţie pentru concediul pentru creşterea  copilului şi în care, fireşte, nu a beneficiat de această gradaţie.

 Or, perioada în care salariatul beneficiază de concediul pentru creşterea copilului nu poate reprezenta un motiv de suspendare a contractului individual al salariatului din motive imputabile acestuia, ci un drept garantat salariatului pentru asigurarea acelor condiţii necesare creşterii şi dezvoltării copilului, nefiind dealtfel un beneficiu exclusiv al salariatului, care să determine luarea în considerare şi a perioadei în care beneficiază de această indemnizaţie, la calculul perioadei prevăzute de lege, de 4 ani, pentru beneficiul gradaţiei de merit.

In mod greşit pârâta a susţinut prin întâmpinare că perioada în care contractul individual de muncă al salariatului este suspendat din iniţiativa acestuia, în condiţiile prevăzute de art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, nu conduc la suspendarea curgerii termenului pentru care se acordă gradaţia de merit, respectiva perioadă intrând în calculul celor 4 ani stabiliţi de lege.

Conform art. 2 alin. (2) din OMECT nr. 5730/2008, gradaţia de merit se acordă pe o perioadă efectivă de 4 ani, FĂRĂ a fi luate în considerare perioadele de suspendare a contractului individual de muncă din motive NEIMPUTABILE salariatului.

Perioada în care salariatul beneficiază de concediul pentru creşterea copilului nu poate fi o cauză imputabilă salariatului pentru suspendarea contractului individual de muncă, care să îndreptăţească pârâta la luarea în considerare la calculul celor 4 ani pentru acordarea gradaţiei de merit ci un drept legal acordat salariatului, termenul „imputabil” având  chiar şi din punct de vedere semantic, conotaţii care implică un anumit grad de vinovăţie al salariatului, ceea ce nu poate fi aplicabil în speţă.

In consecinţă, instanţa urmează a admite acţiunea, obligând pârâtul să calculeze şi să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând gradaţia de merit neacordată şi diferenţele salariale ce i se cuvin în urma acordării gradaţiei de merit, începând cu data de 01.07.2013 şi până la data de 09.10.2013, sume ce vor fi indexate şi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

De asemenea, va obliga pârâtul să-i acorde reclamantei gradaţia de merit începând cu data de 10.10.2013, şi până la data de 01.03.2015.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: potrivit art.2 alin.2 din Ordinul MECT nr.5730/2008 gradaţia de merit se acordă pe o perioadă efectivă de 4 ani, fără a fi luate în calcul perioadele de suspendare a contractului individual de muncă din motive neimputabile angajatului sau în care exercită o funcţie în condiţiile art.101 al.1, 2, 4 şi 5 din Legea nr. 128/1997; rezultă per a contrario că perioadele de suspendare a contractului individual de muncă din motive imputabile sau altele decât cele în care exercită o funcţie în condiţiile art.101 al.1, 2, 4 şi 5 din Legea nr. 128/1997 intră în calculul celor patru ani; toate aceste situaţii de suspendare sunt situaţii de suspendare de drept a contractului individual de muncă în sensul art. 50 din Legea nr. 53/2003, iar nu la iniţiativa salariatului; perioadele în care contractul individual de muncă este suspendat la iniţiativa salariatului nu suspendă şi curgerea termenului pentru care se acordă gradaţia de merit şi acele perioade intră în calculul celor patru ani stabiliţi de lege; concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani se acordă la cererea salariatului şi reprezintă, conform art.51 al.1 lit.a) din Codul Muncii, o suspendare a contractului individual de muncă la iniţiativa salariatului; prin urmare, această perioadă intră în calculul celor 4 ani prevăzuţi de metodologia indicată; pe de altă parte, potrivit art.1 din OUG nr. 148/2005, reclamanta a beneficiat de o indemnizaţie în cuantum de 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni; prin urmare, la calculul acestei indemnizaţii a fost avută în vedere şi gradaţia de merit astfel încât, soluţia pronunţată de Tribunalul Tulcea ar însemna că reclamanta beneficiază de două ori de gradaţia de merit.

Intimata, prin organizaţia sindicală din care face parte, a solicitat respingerea apelului, sens în care a arătat că din reglementările legale privind concediul pentru creşterea copilului rezultă că acesta se încadrează în măsurile de protecţie socială oferite de stat, măsuri care au ca principal obiectiv asigurarea unor condiţii cât mai bune de creştere şi dezvoltare a copilului, astfel încât efectuarea acestui tip de concediu nu constituie un motiv imputabil de suspendare a contractului individual de muncă.

În apel nu s-au administrat probe.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480  Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

 Suspendarea contractului individual de muncă poate avea loc, potrivit art.49-52 din Codul Muncii fie de drept, fie prin acordul părţilor, fie din iniţiativa şi prin voinţa unilaterală a uneia dintre părţile raportului de muncă.

Suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa unei părţi nu înseamnă că aceasta este şi imputabilă acelei părţi, cele două noţiuni fiind diferite contrar opiniei apelantei care confundă cele două situaţii.

Pe de altă parte, contrar celor susţinute de apelantă, în cazul în care angajatul exercită o funcţie în condiţiile art.101 alin.1, 2, 4 şi 5 din Legea nr. 128/1997, suspendarea intervine în realitate tot din iniţiativa acestuia, ocuparea funcţiei făcându-se cu acordul acestuia şi chiar la iniţiativa sa, presupunând o candidatură.

Cu toate acestea, legiuitorul a înţeles să păstreze într-o astfel de situaţie drepturile dobândite de angajat, ceea ce înseamnă că a înţeles să acorde anumite beneficii angajaţilor şi în situaţii în care contractul individual de muncă este suspendat din iniţiativa lor, fără ca aceasta să poată fi considerată o situaţie ce le este imputabilă.

Aşadar, principiul care se desprinde este acela că suspendarea contractului individual de muncă nu poate fi considerată imputabilă, chiar dacă se produce din voinţa directă sau indirectă a angajatului, atunci când trebuie protejat un interes superior, cum ar fi de exemplu exercitarea drepturilor electorale şi exercitarea unor funcţii publice într-un stat democratic.

Tot astfel, trebuie acceptat că, deşi efectuarea concediului pentru creşterea copilului intervine la iniţiativa salariatei sau salariatului, este vorba de un drept care a fost instituit atât pentru protecţia mamei, cât şi în interesul copilului şi al familiei, astfel încât dezvoltarea fizică şi emoţională a copilului să decurgă normal, beneficiind de îngrijirea şi protecţia continuă a mamei sau, după caz, a tatălui, astfel încât suspendarea contractului individual de muncă nu poate fi considerată imputabilă reclamantei.

În acest sens trebuie avut în vedere că, potrivit clauzei 2 alineatul (6) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului adoptat prin Directiva 96/34/CE a Consiliului, drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de lucrător la data la care începe concediul pentru creşterea copilului se menţin ca atare până la sfârşitul concediului menţionat şi se aplică la sfârşitul acestui concediu.

Această clauză poate fi invocată de către particulari în faţa unei instanţe naţionale (Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Cauza C-486/08 - Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols împotriva Land Tirol, din 22 aprilie 2010).

În acest caz poate fi invocată prevederea respectivă în condiţiile în care pârâta este o instituţie publică parte a statului în sens larg, aflată sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale prin Inspectoratul Şcolar Judeţean şi finanţată din fonduri publice.

Pe de altă parte, atât din textul clauzei 2 alineatul (6) menţionate, cât şi din contextul în care aceasta se înscrie reiese că dispoziţia are drept obiectiv evitarea pierderii sau a reducerii drepturilor derivate din raportul de muncă, dobândite sau în curs de a fi dobândite, pe care lucrătorul le poate pretinde atunci când începe concediul pentru creşterea copilului, şi garantarea faptului că, la sfârşitul acestui concediu, lucrătorul se va regăsi, în ceea ce priveşte aceste drepturi, în aceeaşi situaţie precum cea în care se afla înaintea concediului menţionat (Hotărârile C.J.U.E.  în cauzele Gómez-Limón Sánchez-Camacho, punctul 39, şi Meerts, punctul 39).

Astfel, Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului ţine de obiectivele fundamentale menţionate la punctul 16 din Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor privind egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, la care face trimitere acest acord-cadru şi care este menţionată şi la articolul 136 CE, obiective care vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi existenţa unei protecţii sociale adecvate a lucrătorilor, în speţă a celor care au solicitat sau au efectuat un concediu pentru creşterea copilului (Hotărârea C.J.U.E. Meerts, punctul 37).

Din aceste obiective ale Acordului-cadru privind concediul pentru creşterea copilului rezultă că noţiunea „drepturi dobândite sau în curs de a fi dobândite” în sensul clauzei 2 alineatul (6) din acest acord-cadru include toate drepturile şi avantajele, în bani sau în natură, derivate direct sau indirect din raportul de muncă, pe care lucrătorul le poate pretinde de la angajator la data la care începe concediul pentru creşterea copilului (Hotărârea C.J.C.E. Meerts, punctul 43; Hotărârea C.J.U.E. în cauza Cauza C-486/08 - Zentralbetriebsrat der Landeskrankenhäuser Tirols împotriva Land Tirol, din 22 aprilie 2010, paragrafele 51-53).

Ca urmare, în situaţia în care reclamanta a avut contractul individual de muncă suspendat pentru efectuarea concediului pentru creşterea copilului, această perioadă nu poate fi avută în vedere la calculul celor patru ani în care aceasta are dreptul la gradaţia de merit întrucât acest drept trebuie menţinut la sfârşitul perioadei de concediu în aceleaşi condiţii în care ar fi existat dacă acest concediu nu era efectuat, aşa cum a stabilit Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea clauzei 2 alineatul (6) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului adoptat prin  Directiva 96/34/CE a Consiliului.

Cum în perioada concediului pentru creşterea copilului reclamanta nu a beneficiat de gradaţia de merit, contractul individual de muncă fiind suspendat, luarea în calcul a perioadei de suspendare a contractului individual de muncă la calculul celor patru ani pentru care a fost acordată gradaţia de merit ar conduce la lipsirea acesteia de acest drept pentru o perioadă importantă, respectiv perioada concediului, ceea ce ar contraveni clauzei 2 alineatul (6) din Acordul-cadru privind concediul pentru creşterea copilului adoptat prin  Directiva 96/34/CE a Consiliului.

Susţinerea apelantei că reclamanta ar beneficia de două ori de sumele reprezentând gradaţia de merit este lipsită de orice fundament.

Astfel, indemnizaţia de care reclamanta a beneficiat în timpul concediului de creştere a copilului constituie un drept de asigurări sociale; aceasta nu a beneficiat de salariu şi nici de gradaţia de merit în timpul concediului respectiv.

Faptul că indemnizaţia cuvenită este calculată în raport de media veniturilor anterioare constituie o modalitate de punere în aplicare a principiului contributivităţii, nefiind vorba de plata drepturilor salariale în acea perioadă pentru a se pune problema plăţii de două ori a aceloraşi drepturi.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare