Răspunderea patrimonială a salariaţilor. Încasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite în contractul colectiv de muncă pentru acordarea lor.

Decizie 262/CM din 24.06.2014


În situaţia în care un angajat încasează sporuri salariale la care nu avea dreptul întrucât nu îndeplinea condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă pentru acordarea lor, este obligat să le restituie în temeiul răspunderii patrimoniale indiferent de vreo culpă a sa în legătură cu încasarea acelor sume, fiind vorba de o situaţie în care acesta a încasat de la angajator o sumă nedatorată.

Art.256 alin.1 din Codul Muncii

OG nr.13/2011

OG nr.9/2000

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 18 septembrie 2013, înregistrată sub nr. 2490/88/2013, reclamanta S.C. [...] S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul [...], solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4.038 lei, reprezentând 15% spor pentru muncă în condiţii penibile şi 10% spor pentru munca desfăşurată în condiţii de nocivitate, acordate necuvenit.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, in conformitate cu Decizia nr. 70/2012 a Camerei de Conturi Tulcea, S.C. [...] S.R.L. a fost prejudiciată cu suma totală de 42.275 lei prin acordarea la un număr de 7 salariaţi, a unor sporuri necuvenite.

S-a mai arătat că, în baza art. 15 din contractul colectiv de muncă nr. 131/25.11.2010 şi a buletinelor de determinare a D.S.P.J. Tulcea nr. 75/23.11.2010 şi nr. 77/21.04.201, pârâtului [...] i s-au acordat următoarelor sporuri: 15% pentru muncă în condiţii penibile şi 10% pentru muncă desfăşurată în condiţii de nocivitate.

A precizat reclamanta că, potrivit notei de calcul întocmite, pârâtului [...] i s-au acordat sporuri în sumă totală de 4.038 lei.

În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea cererii şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4.038 lei, reprezentând 15% spor pentru muncă în condiţii penibile şi 10% spor pentru muncă desfăşurată în condiţii de nocivitate acordate necuvenit.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003, republicată şi ale art. 194 Cod procedură civilă, iar în dovedire, a depus la dosar următoarele înscrisuri: buletinele de determinare a D.S.P.J. Tulcea nr. 75/23.11.2010, nr. 77/21.04.201; Decizia nr. 70/2012 a Camerei de Conturi Tulcea - Curtea de Conturi României; Nota de stabilire a întinderii prejudiciului produs; certificatul de informare nr. 21/03.09.2013 şi procesul - verbal nr. 21/03.09.2013.

La data de 18 octombrie 2013, reclamanta a depus la dosar o cerere de modificare a cererii introductive, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.169 lei, şi nu de 4.038 lei, cum eronat a menţionat în acţiunea iniţială.

Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.169 lei, reprezentând 3.735 lei (din care 15% spor de penibilitate şi 10% spor de nocivitate acordate în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011) şi 434 lei (beneficiu nerealizat calculat până la data de 30.09.2013).

Totodată, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtului la plata actualizării beneficiului până la data pronunţării instanţei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, la data de 7 octombrie 2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi exonerarea de la plata sumei solicitate de reclamantă.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în calitate de angajat al S.C. [...] S.R.L., în cursul anului 2011, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă perfectat la nivel de instituţie, înregistrat la D.M.P.S. Tulcea, a beneficiat de sporuri pentru muncă în condiţii penibile şi nocive.

S-a mai arătat că, sumele imputate de către angajator nu sunt datorate de pârât, deoarece au fost prevăzute în bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al S.C. [...] S.R.L. pentru anul 2011.

A precizat pârâtul că, prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziţii legale. Astfel, prin dispoziţiile art. 15, 33 şi 77 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii, se arată că salariaţii beneficiază de sporuri, iar contractul individual de muncă nu poate prevedea drepturi sub nivelul minim stabilit prin contractul colectiv de muncă.

S-a mai precizat că D.M.P.S. Tulcea a înregistrat contractul colectiv de muncă, fără obiecţiuni, aceasta exercitându-şi controlul de legalitate şi dându-şi avizul favorabil, moment în care contractul colectiv a început să-şi producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făceau inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract.

A susţinut pârâtul că, în mod eronat, reprezentanţii Curţii de Conturi - Camera de Conturi Tulcea - au dispus recuperarea prejudiciului creat prin acordarea sporurilor de 15% (condiţii penibile) şi 10% (condiţii nocive), întrucât reclamanta S.C. [...] S.R.L. a fost înfiinţată prin H.C.L. nr.62/2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 330/2009 şi nici cele ale Legii nr. 284/2010.

Pârâtul a menţionat că, personalul angajat al societăţii nu este plătit din fonduri publice, ci din activităţile desfăşurate conform obiectului de activitate stabilit prin Actul constitutiv, iar principalul obiect de activitate al S.C. [...] S.R.L. este colectarea deşeurilor nepericuloase, însă, ca activităţi secundare, societatea are în obiectul său şi alte coduri privind desfăşurarea activităţii de salubrizare, respectiv colectarea deşeurilor periculoase, tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase, tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase.

A mai menţionat pârâtul că buletinul de expertizare metrologică nu precizează în mod clar care sunt persoanele ce beneficiază de sporurile de condiţii grele, periculoase, nocive, penibile, ci doar că ele se acordă personalului care lucrează la salubrizare urbană, producerea şi distribuţia energiei termice, lăsând în [...]na angajatorului să stabilească personalul căruia se acordă aceste sporuri.

Un alt motiv pentru care pârâtul a solicitat respingerea acţiunii este acela că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale, respectiv nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu şi culpa salariatului, mai mult cu cât, în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite şi personale a pârâtului, săvârşită în legătură cu munca.

În concluzie, pârâtul a apreciat că, drepturile băneşti au fost acordate în mod legal şi a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 4119 din 4 noiembrie 2013, Tribunalul Tulcea a  respins acţiunea litigiu de muncă formulată de reclamanta S.C. [...] S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul [...], ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în raport de probele administrate, instanţa a reţinut următoarele:

În urma controlului efectuat de Camera de Conturi Tulcea la S.C. [...] S.R.L. Măcin, asupra legalităţii şi regularităţii cheltuielilor de personal ale societăţii, s-a emis decizia nr. 70/2012, prin care s-a constatat că societatea a fost păgubită cu suma totală de 42.275 lei, prin acordarea către un număr de 7 salariaţi a unor sporuri necuvenite legal.

Potrivit art. 30 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. [...] S.R.L. şi înregistrat la D.M.S.S.F. Tulcea sub nr. 119/21.02.2011, valabil pentru anul 2011, s-a stabilit că sporurile minime ce se acordă în condiţiile acestui contract sunt: spor de condiţii grele de muncă, de condiţii periculoase şi de condiţii penibile, în cuantum de 15 % din salariul de bază pentru fiecare dintre acestea, spor de condiţii nocive de muncă, în cuantum de 10 % din salariul de bază, inclusiv pentru persoanele care lucrează cu bani, spor pentru orele suplimentare, pentru vechimea în muncă, pentru lucrul pe timp de noapte, etc.

Instanţa a reţinut că din buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis la data de 22.11.2010 de Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Tulcea, rezultă faptul că sporurile discutate, respectiv sporul de condiţii penibile şi cel pentru condiţii nocive, pot fi acordate personalului care lucrează la salubrizare urbană, colectare deşeuri, ape uzate, sortare deşeuri şi activităţi de curăţenie.

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat în Registrul General de Evidenţă al Salariaţilor sub nr. 36/01.12.2010, pârâtul [...] este angajat în cadrul societăţii reclamante în calitate de gestionar depozit la serviciul de salubritate, iar conform fişei postului, înregistrată sub nr. 4/15.12.2010, acesta întocmeşte planurile de aprovizionare, ţine evidenţa stocurilor de materiale, face aprovizionarea cu materiale şi materialele necesare în procesul de producţie, întocmeşte foile de parcurs ale mijloacelor de transport, urmăreşte încadrarea în normele privind emisiile poluante şi protecţia mediului.

Având în vedere şi faptul că, potrivit H.C.L. Măcin nr. 62/28.09.2010, obiectul de activitate al societăţii reclamante constă în colectarea deşeurilor nepericuloase, conform clasificării activităţilor din economia naţională, instanţa a concluzionat că, pârâtul făcea parte din categoria personalului căruia i se puteau acorda sporurile pentru condiţii nocive şi penibile de muncă.

Ca urmare, neexistând o faptă ilicită a salariatului pârât, instanţa a constatat că nu se pot reţine în cauză elementele răspunderii patrimoniale reglementate de prevederile art. 254 din Codul muncii.

Totodată, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

În speţă, instanţa a reţinut că sporurile solicitate, fiind stabilite anterior datei de 01.01.2011, printr-un contract colectiv de muncă, pârâtul beneficiază de exonerarea de plată conform acestor dispoziţii legale.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa a respins acţiunea formulată, ca nefondată.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta. În motivarea apelului său, aceasta a arătat următoarele: consideră că sentinţa civilă apelată este nelegală;  în baza art. 15 din contractul colectiv de muncă nr. 131/25.11.2010 şi a buletinelor de determinare a D.S.P.J. Tulcea nr. 75/23.11.2010 şi nr. 77/21.04.201, pârâtului i s-au acordat următoarelor sporuri: 15% pentru muncă în condiţii penibile şi 10% pentru muncă desfăşurată în condiţii de nocivitate; conform notei de calcul a sporurilor şi a calculului dobânzilor pe anul 2011 acestuia i s-au acordat sporuri în sumă totală de 4.169 lei (3.735 lei - 15% spor de penibilitate şi 10% spor de nocivitate acordate în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2011 şi 434 lei - beneficiu nerealizat calculat până la data de 30.09.2013); prin Decizia nr. 70/2012 Curtea de Conturi a României - respectiv Camera de Conturi Tulcea a stabilit la punctul 2 faptul că societatea reclamantă a fost păgubită cu suma totală de 42.275 lei, prin acordarea, la un număr de 7 salariaţi, a unor sporuri necuvenite legal, ceea ce a dus la majorarea nelegală a cheltuielilor societăţii precum şi la prejudicierea societăţii;

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466, art.468 şi art.470 din Noul Cod de procedură civilă.

În susţinerea apelului reclamanta a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de către Tribunalul Tulcea.

Arată că nu datorează sumele imputate, acestea fiind acordate în temeiul unui Contract colectiv de muncă, sens în care evocă prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta lege; interpretând per a contrario dispoziţiile legale menţionate, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate, clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziţii legale sens în care sunt şi prevederile art.11 din Codul muncii şi art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996, republicată; în acelaşi sens, a invocat dispoziţiile art. 15, 33 şi 77 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii prin care se arată că salariaţii beneficiază de sporuri, iar contractul individual de muncă nu poate prevedea drepturi sub nivelul minim stabilit prin contractul colectiv de muncă.

Consideră că în mod eronat, reprezentanţii Curţii de Conturi - Camera de Conturi Tulcea au dispus recuperarea prejudiciului creat prin acordarea sporurilor de 15% (condiţii penibile) şi 10% (condiţii nocive), întrucât reclamanta (S.C. [...] S.R.L.) a fost înfiinţată prin H.C.L. nr. 62/2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare. În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 330/2009 şi nici cele ale Legii nr. 284/2010. Personalul angajat al societăţii nu este plătit din fonduri publice, ci din activităţile desfăşurate conform obiectului de activitate stabilit prin Actul constitutiv. Principalul obiect de activitate al S.C. [...] S.R.L. aprobat prin H.C.L. nr. 62/2010 este codul CAEN 3811 - Colectarea deşeurilor nepericuloase. De asemenea, ca activităţi secundare, societatea are în obiectul său şi alte coduri privind desfăşurarea activităţii de salubrizare, respectiv, 3812 - Colectarea deşeurilor periculoase, 3821 - Tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase, 3822 - Tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase. Buletinul de expertizare a locurilor de muncă nu precizează în mod clar care sunt persoanele ce beneficiază de sporurile de condiţii grele, periculoase, nocive, penibile. Buletinul de expertizare a locurilor de muncă emis anterior preciza în mod clar persoanele ce beneficiau de aceste sporuri, pe când cel în baza căruia li s-au acordat sporurile nu menţionează decât că ele se acordă personalului care lucrează la salubrizare urbană, producerea şi distribuţia energiei termice... (pârâtul făcând parte din acest personal), lăsând în [...]na angajatorului să stabilească personalul căruia se acordă aceste sporuri. Totodată în contractul colectiv de muncă, la art. 33 se prevede că sporurile de condiţii penibile, nocive se acordă inclusiv persoanelor care lucrează cu banii. Toate aceste dispoziţii se coroborează cu atribuţiile stabilite prin fişa postului din care reiese fără nici un dubiu că pârâtul era îndreptăţit să primesc aceste scoruri.

Un alt motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii a fost acela că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale, respectiv nu există un raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu şi culpa sa (a salariatului).

Solicită a se reţine că apelanta nu face decât să reitereze susţinerile de la fondul cauzei, fără să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480  Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Se are în vedere că în art.30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut că angajaţii beneficiază de drepturile salariale  pentru munca desfăşurată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă.

Rezultă astfel că sporurile enumerate în art.33 nu se aplică tuturor salariaţilor, ci se acordă în funcţie de condiţiile concrete de desfăşurare a activităţii astfel cum sunt stabilite în contractul individual de muncă.

Între aceste sporuri sunt indicate şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă între care şi pentru condiţii „penibile (degradante civic)” de 15% din salariul de bază (art.33 al.3 lit.a) şi cel pentru „condiţii nocive de muncă” de 10% din salariul de bază (art.33 alin.3 lit.b). Este adevărat că în textul respectiv se arată că se acordă inclusiv salariaţilor „care lucrează cu bani”.

Dar, pârâtul este încadrat în funcţia de gestionar depozit conform contractului individual de muncă nr. …/01.12.2010 (înregistrat la ITM Constanţa sub nr. …/27.12.2010).

Pe de o parte, acesta nu poate fi considerat un angajat care desfăşoară activităţi „penibile” în sensul prevederilor din contractul colectiv de muncă adică „degradante civic” cum se indică în art. 33 alin.3 lit.a).

Pe de altă parte, locul său de muncă nu a fost indicat între cele cuprinse în buletinul de expertiză nr. 75/23.11.2010 care se referă la activităţi de salubrizare urbană, colectare deşeuri, ape uzate, sortare deşeuri, activităţi de curăţenie.

Nici chiar din perspectiva prevederilor din contractul colectiv de muncă pârâtul nu se încadrează în categoria beneficiarilor acestui spor, întrucât „lucrul cu bani” la care se referă contractul colectiv de muncă are în vedere activităţile care presupun contactul continuu cu monede sau bancnote, cum ar fi activităţile de casierie, vânzare de produse, sau altele asemenea.

Or, activitatea de gestionar al unei magazii nu presupune astfel de activităţi decât în mod excepţional, intrarea şi ieşirea bunurilor din gestiune făcându-se în circuit intern, fără plată, ci numai pe baza unor documente contabile de evidenţă primară iar achiziţionarea lor făcându-se, în principiu, de către angajator în cadrul relaţiilor comerciale cu furnizorii.

De altfel, pârâtul nu a probat că ar avea activităţi care presupun „lucrul cu bani”.

Ca urmare, în cauză nu este vorba de forţa obligatorie şi aplicarea contractul colectiv de muncă, astfel cum susţine pârâtul, tocmai pentru că acesta nu se încadrează în chiar prevederile contractuale respective şi raporta chiar la aceste prevederi a încasat în mod necuvenit sumele plătit cu titlu de spor de condiţii penibile şi condiţii nocive.

De asemenea, din această perspectivă este lipsită de relevanţă competenţa Curţii de Conturi de a verifica acordarea acestor drepturi salariale, în Decizia nr.70/2012 emisă de aceasta, de altfel, nefiind negată forţa obligatorie a contractului colectiv de muncă şi valabilitatea acestuia ci numai faptul că pârâtul nu se încadra în categoriile de angajaţi care beneficiau de spor de condiţii penibile şi condiţii nocive.

Răspunderea patrimonială a angajatului intervine independent de constatările Curţii de Conturi, pentru motivul că a încasat drepturi salariale la care nu avea dreptul potrivit contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate.

În sfârşit, răspunderea patrimonială a angajatului intervine şi în situaţiile în care acesta a încasat de la angajator o sumă nedatorată, caz în care, potrivit art.256 alin.1 din Codul Muncii, acesta este obligat să o restituie indiferent de vreo culpă a sa în legătură cu încasarea acelor sume.

Pe de altă parte, angajatorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului şi prin aplicarea dobânzii legale care de asemenea este datorată independent de vreo culpă, pentru lipsa de folosinţă, în temeiul OG nr.13/2011 şi OG nr.9/2000 corespunzător perioadelor pentru care s-a calculat. Pârâtul nu a contestat calculul prezentat de reclamantă anexat acţiunii.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va admite apelul şi se va schimba în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii.