Revizuire. Invocarea imposibilităţii părţii de a se prezenta la judecată. Condiţii.

Decizie 649 din 06.03.2014


Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 9 cod procedură civilă  este admisibil numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse şi anume imposibilitatea de prezentare a părţii la judecată şi imposibilitatea de a înştiinţa instanţa. Dacă una dintre aceste condiţii nu se regăseşte în speţă, nu se poate  anula hotărârea a  cărei revizuire se cere, deoarece calea  extraordinară de atac poate fi promovată doar în condiţiile restrictive impuse de lege.

Prin sentinţa nr.1509 din 24 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt  s-a admis cererea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Olt.

A fost obligată pârâta la recalcularea indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 341/2004 prin aplicarea coeficientului de 0,6 asupra câştigului salarial mediu brut, pentru perioada 27.03.2012 – 24.05.2013, precum şi la plata diferenţei de indemnizaţie în cuantum de 2.672 lei.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta C.J.P. Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 22 din 15 Ianuarie 2014,  pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia I Civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta C.J.P. Olt, a fost schimbată sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea formulată de intimatul reclamant B. M.

Împotriva acestei decizii, la  data de 5 februarie 2014 a formulat cerere de revizuire revizuientul B.M., solicitând să se dispună anularea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

În motivare a arătat că la data de 10.01.2014 a trebuit să se interneze la Spitalul de Boli Cardiovasculare Voinesti, conform biletului de externare şi scrisorii medicale pe care le-a anexat în copie, neputând să se prezinte la proces dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi  a înştiinţat instanţa printr-o cerere de amânare.  A arătat că deşi era primul termen în recurs,  nu s-a amânat judecarea cauzei.

A arătat că prin cererea de amânare a solicitat să fie prezent pentru a prezenta instanţei Decizia nr.22 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, care admitea aceiaşi cauză ca şi în dosarul său, în urma recursului în interesul legii înaintat de Procurorul General.

Şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.509 Noul Cod de Procedura Civila.

Cererea de revizuire este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

În reglementarea codului de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile  expres şi limitativ  prevăzute de art. 509 cod procedură civilă.

În afara acestor motive stricte şi a cadrului procesul  reglementat, părţile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătoreşti, într-o procedură care ar presupune reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive şi s-ar crea căi de atac care nu sunt prevăzute de lege.

Dreptul de acces la justiţie,  garantat de art. 21 din Constituţie, trebuie raportat la alte norme constituţionale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege (art. 126 alin 2) şi că împotriva  hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art.129). Aceste dispoziţii duc la concluzia că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege.

Numai astfel se poate respecta principiul preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei Europene  a Drepturilor Omului şi, implicit, principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre  definitivă nu mai poate fi pusă în discuţie, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Potrivit art. 509 pct. 9 cod procedură civilă se poate formula cerere de revizuire  dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-un motiv mai presus de voinţa sa.

Motivul de revizuire arătat este admisibil numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii impuse şi anume imposibilitatea de prezentare a părţii la judecată şi imposibilitatea de a înştiinţa instanţa. Dacă una dintre aceste condiţii nu se regăseşte în speţă, nu se poate  anula hotărârea a  cărei revizuire se cere, deoarece, aşa cum s-a  arătat, calea  extraordinară de atac poate fi promovată doar în condiţiile restrictive impuse de lege. Pentru acest motiv de revizuire, folosirea  conjuncţiei „şi” de către legiuitor nu dă naştere la alte interpretări ale legii, fiind obligatoriu ca partea să dovedească atât faptul că nu s-a putut prezenta la judecată dintr-un motiv mai presus de voinţa sa, cât  şi faptul că nu a putut să înştiinţeze  instanţa.

În speţă, se constată atât din observarea dosarului de fond , cât şi din cuprinsul cererii de revizuire că  la data de 7 ianuarie 2014 a  fost depusă la dosarul de  apel o cerere de amânare formulată de  intimatul contestator B.M. prin care se solicita acordarea unui nou termen de judecată, deoarece  se afla internat în spital.

Cererea de amânare a fost  pusă în discuţie de instanţa de apel, aşa cum rezultă din practicaua deciziei nr.22 din 15 ianuarie 2014, fiind respinsă ca neîntemeiată, deoarece motivele invocate în cererea de amânare nu au fost dovedite cu  acte medicale.

În consecinţă, se constată că nu este îndeplinită condiţia ca partea să fi fost în imposibilitate obiectivă de a înştiinţa instanţa despre faptul că nu se poate prezenta la termenul acordat.

Motivul de revizuire invocat în cererea de faţă nu poate fi extins şi la situaţiile în care partea a  formulat cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, dar cererea sa a fost respinsă. Referirile făcute la decizia nr. 22 din 2013  a ÎCCJ dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii sunt chestiuni de fond, care nu pot fi analizate în cererea de revizuire.

Nefiind îndeplinite cerinţele art. 509 pct. 9 cod procedură civilă, cererea de revizuire se va respinge ca nefondată.