Drept procesual civil. revizuire. neîndeplinirea cerinţelor impuse de art. 322 pct. 5 cod de procedură civilă.

DREPT PROCESUAL CIVIL. REVIZUIRE. NEÎNDEPLINIREA CERINŢELOR IMPUSE DE ART. 322 PCT. 5 COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.

Prin împrejurare mai presus de voinţa părţilor la care se referă textul art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă se înţelege forţa majoră care trebuie dovedită.

Nu se poate considera că împrejurarea luării la cunoştinţă la o dată recentă de către revizuient a conţinutului hotărârii judecătoreşti invocată ca înscris nou, constituie o împrejurare mai presus de voinţa părţii, care l-ar fi împiedicat să o depună în procesul de fond, deoarece rude ale revizuientului au figurat ca părţi în respectivul litigiu, el având astfel posibilitatea de a afla despre existenţa acesteia, ca atare cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece înscrisul invocat nu constituie act nou în sensul legii.

-art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 110/2015-R din 26.03.2015 (dosar nr. 34/35/2002)

Prin decizia civilă nr. 531/R din 24 aprilie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă M. I. şi de intervenientul M. I., împotriva deciziei civile nr.810 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a casat-o şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr.7386 din 22 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Satu Mare şi în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii O. G. şi O. A. prin mandatar O. I., în contradictoriu cu pârâţii P. A. ş.a.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A obligat partea intimată O. G. ş.a. să plătească părţii recurente suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanţele.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs, a constatat că greşit au reţinut instanţele că actele succesive de înstrăinare s-au făcut doar cu privire la 400 m.p. teren şi nu la întregul imobil, adică 24 ari şi că s-a vândut întreaga suprafaţă s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă, sentinţa civilă nr.5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare şi dacă în speţă nu poate fi vorba de excepţia prevăzută de art.1201 Cod civil, se poate spune că sunt în prezenţa autorităţii de lucru judecat.

S-a constatat că astfel a fost dezlegat irevocabil de instanţă, prin sentinţa enunţată aspectul privind întinderea suprafeţei de teren ce a făcut obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare succesiune dintre părţi şi acestea, de 24 ari, aşa fiind, s-a apreciat că instanţele greşit au făcut aplicarea unor dispoziţii legale ce nu au incidenţă în speţă, au reţinut că pârâtul P. a vândut recurentei M. I. un bun ce nu-i aparţinea şi au constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei mai sus arătaţi.

S-a mai opinat că oricum este lipsită de eficienţă juridică anularea antecontractului de vânzare cumpărare supus judecăţii cât timp pârâţii sunt înscrişi în CF în baza Legii nr.18/1991, iar firesc ar urma rectificarea de CF, adică anularea titlului de proprietate al pârâţilor şi într-o atare acţiune autoritatea de lucru judecat invocată în prezenta cauză ar fi deplin eficientă.

Prin sentinţa civilă nr.5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare s-a stabilit irevocabil că pârâtul O. G. a vândut pârâtului P. A. – casă şi teren în suprafaţă de 24 ari, pe care apoi cumpărătorul a transmis-o recurentei M. I., cu titlu de cumpărare, ulterior acesta donând imobilul recurentului M. I., ce este în prezent înscris în CF.

Aceasta fiind starea de fapt ce rezultă din probele administrate, ce nu au fost just apreciate de instanţa de fond şi apel, s-a apreciat de instanţa de recurs că hotărârile supuse recursului sunt nelegale, sens în care au fost casate, iar pe fond s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.

Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 cu referire la art.316 şi art.296 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a admis recursul pârâţilor şi s-a procedat în sensul mai sus invocat, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei recurate care privesc respingerea unor excepţii de ordine publică invocate de părţi la fond, aspecte corect soluţionate de Judecătoria Satu Mare.

În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a obligat reclamanţii intimaţi la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanţele.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, timbrată cu 10 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, O. I., moştenitor al defunctului O. A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea deciziei, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că la 19.09.2014, a aflat de conţinutul Sentinţei Civile nr. 3411/05.09.1989 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, ce îndeplineşte cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind un înscris opozabil recurenţilor, cu forţă probantă, neprezentat în recurs, determinat prin aceea că dacă era cunoscut ar fi condus la respingerea recursului. Dovedeşte legalitatea, temeinicia celor reţinute prin decizia din apel împotriva sentinţei prin care s-a constatat nulitatea parţială a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la 18.06.1990 între M. I. şi P. A. pentru 2047 mp teren ce excede celor 400 mp situaţi în L. nr. top. xxxx, înscris în CF nr. xxx.

Sentinţa civilă nr. 3411/05.09.1989 a Judecătoriei Satu Mare prin care s-a admis acţiunea în prestaţie tabulară introdusă de B. Ş. şi M. probează că în 1990 P. A. nu putea transmite proprietatea a 2047 mp sau 400 mp reprezentând ½ din terenul dobândit în 1974 de la O. G., nici asupra a 250 mp aferent celui de-al doilea apartament construit pe locul casei cumpărate, vândut la M. I., deoarece în 1989 nu mai avea în proprietate ½ din nr. top. xxxx/5 ce a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului 223/1974.

Ultima hotărâre defavorabilă reclamanţilor este contrazisă de înscrisul nou, în contradicţie cu cele stabilite prin Sentinţa Civilă nr. 3411/05.09.1989 a Judecătoriei Satu Mare, fiind pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor legale în materie. Prin aceasta s-a admis acţiunea reclamanţilor B. Ş. şi M. împotriva pârâţilor O. G., P. E., P. A. şi Statul Român prin Consiliul Popular Judeţean Satu Mare, CAP L., s-a constatat că în anul 1974 între O. G. şi P. A. , P. A. s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru ½ din nr. top. xxxx L., casă demolată şi în locul căreia pârâţii P. au construit o casă P + 1 cu două apartamente distincte, că între reclamanţi şi pârâţii P. în anul 1986 a intervenit un contract de vânzare cumpărare pentru apartamentul aflat pe nr. top. xxxx/2, s-a dispus reactualizarea CF, ieşirea din indiviziune, atribuirea apartamentului II, nr. top. xxxx/5 la P. A. şi Angela, nr. top. xxxx/2, xxxx/4, xxxx/6 la CAP L., iar referitor la ½ din nr. top. xxxx/5 să fie trecută la Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, ultimă dispoziţie ce contrazice soluţia Curţii de Apel Oradea.

Conform art. 1, 2, 5 din Decretul nr. 223/1974 în vigoare la data pronunţării Sentinţei civile nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare construcţiile şi terenurile puteau fi deţinute în proprietate de persoane fizice doar dacă aveau domiciliul în România, cei ce făceau cerere de plecare definitivă erau obligaţi a le înstrăina împreună cu construcţiile, iar proprietăţile celor ce plecau fraudulos, treceau în proprietatea Statului, fără plată în condiţiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 59/1974, actele juridice încheiate în scopul eludării textelor legale fiind nule de drept. Înscrisul nou dovedeşte că în anul 1989 soţii P. au pierdut proprietatea celui de-al doilea apartament, dreptul de folosinţă al terenului aferent.

Conform art. 1, 2, 3, 6, 22 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data pronunţării deciziei nr. 531/2002 a Curţii de Apel Oradea, imobilele preluate abuziv de stat se restituie în natură ori în echivalent, notificarea în acest sens urma a se face în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, ori, P. A. nu a făcut dovada redobândirii proprietăţii apartamentului şi terenului aferent pe care le-a vândut în 1990 prin act sub semnătură privată.

În perioada judecării acţiunii în constatarea nulităţii absolute parţiale a acelui antecontract, erau în vigoare art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 ce impuneau forma autentică pentru înstrăinarea terenurilor, ori, înscrisul olograf era o promisiune de vânzare cumpărare privind terenul aferent apartamentului a cărui proprietate a pierdut-o. Înscrisul nou dovedeşte şi grava eroare judiciară a Judecătoriei Satu Mare comisă prin Sentinţa Civilă nr. 5206/1996 invocată în considerentele Deciziei civile nr. 531/2002 ce a stabilit pe baza unor probe testimoniale în contra unui înscris încheiat în formă autentică că O. G. i-a vândut lui P. A., în 1973, printr-un contract ce nu a fost prezentat instanţelor, o casă şi 4800 mp teren, cu 4000 mp mai mult decât dobândise în proprietate conform actului de vânzare cumpărare notarial nr. 515/1967.

Sentinţa Civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare dovedeşte că s-au nesocotit dispoziţiile Codului civil în materia puterii doveditoare a probelor, a administrării lor. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 515/20.09.1957 O. T. i-a vândut fiului G. o casă şi 800 mp teren din cei 4893 mp, CF nr. 630, nr. top. xxxx L., aspect reţinut prin Sentinţa civilă nr. 7386/2000 a Judecătoriei Satu Mare, de Decizia civilă nr. 810/2001 a Tribunalului Satu Mare şi Decizia civilă nr. 531/2002 a Curţii de Apel Oradea, în sensul că aceasta a fost singura probă legală administrată în legătură cu mărimea suprafeţelor de teren pe care O. G. era în drept a o înstrăina.

Conform declaraţiei din 20.02.1995 depusă în dosar nr. 6002/1994 al Judecătoriei Satu Mare, O. G. i-a vândut lui P. A. casa şi 800 mp teren din 4.893 mp, pe care o perioadă l-a cultivat ca grădină, fiind al CAP, primit în folosinţă ca lot ajutător, ulterior ocupat şi exploatat abuziv de locatarii imobilului printre care M. I. şi G.. Acestei declaraţii, soţii M. i-au opus versiunea că în 1973 O. G. i-ar fi vândut lui P. A. întreaga suprafaţă de teren aferentă casei, fără dovadă deşi sarcina le revenea conform art. 1169 Cod civil.

Actul nou depus confirmă că în anul 1974 între aceştia s-a încheiat un contract doar pentru ½ din casă, în locul căreia P. a construit două apartamente, Sentinţa civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare dispunând trecerea unei cote de ½ în proprietatea Statului Român. În anul 1990 P. A. chiar dacă ar fi avut în proprietate, nu putea dispune către M. I. mai mult de 400 mp teren aferent apartamentului vândut câtă vreme erau în vigoare dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 54/1998 ce nu se putea invoca că nu le recunosc, nefiind dovedită încheierea unui contract în formă autentică. Ca urmare, este corect ceea ce a reţinut instanţa de fond prin Sentinţa civilă nr. 810/2001, că au fost nesocotite dispoziţiile art. 962 – 965 Cod civil.

Motivarea admiterii recursului pe baza Sentinţei Civile nr. 5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare nu poate fi primită, invocată ca autoritate de lucru judecat, nefiind incidente dispoziţiile art. 1201 Cod civil, proba testimonială admisă la reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi primită, dosarele nr. 5066/1994 al Judecătoriei Satu Mare şi nr. 2521/1996 al Tribunalului Satu Mare nu au fost conexate la cel cu nr. 34/2002 al Curţii de Apel Oradea, singurul act întocmit în condiţiile legii – contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 515/1967 – confirmă că O. G. a cumpărat 800 mp din nr. top. xxxx, CF nr. 630 L., probele testimoniale neputând înfrânge un act solemn.

S-a invocat în drept art. 322 pct. 5, art. 323 alin. 1, art. 324 alin. 1 pct. 4, art. 325 alin. 1, 3, art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 27 din Legea nr. 134/2010.

Intimatul M. I., prin concluziile depuse la dosar, a solicitat a fi respinsă cererea de revizuire în principal ca tardivă câtă vreme revizuientul cunoştea existenţa dosarelor ce au existat între M. I. şi G., B. Ş. şi M. şi P. E., O. G., în secundar, ca lipsită de interes, cu cheltuieli de judecată.

Despre Sentinţa civilă nr. 3411/1989 revizuientul a aflat de la O. G. şi Terezia – fratele tatălui său a cărui mandatar a fost în unele procese. Acesta a şi recunoscut vânzarea, iar tatăl său A. a fost îndestulat pentru partea sa de moştenire, fiecare familie a primit titlu de proprietate pentru terenul de 24 ari.

Este lipsită de interes câtă vreme tatăl revizuientului şi-a primit partea din moştenire de la fratele său.

Prin răspunsul formulat de revizuient la apărările intimatului M. I., se solicită respingerea excepţiilor invocate de acesta câtă vreme a luat cunoştinţă de Sentinţa civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare doar la 19.09.2014. Aceasta probează că în 1990 P. A. nu putea transmite nimănui 2047 mp teren, nici 400 mp din terenul dobândit în 1974 de la O. G., nici 250 mp teren aferent celui de-al doilea apartament construit în locul casei cumpărate, pe care l-a vândut la M. I.. Nu mai avea în proprietate din 1989 ½ din imobilul cu nr. top. xxxx/5 ce a fost trecută în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974. Nu s-a dovedit că a aflat înainte de 19.09.2014 de hotărâre, în litigiu au figurat M. I. şi I., nu a fost invocată în litigiile în care el era mandatar al tatălui.

Este moştenitor al tatălui său – A. – pe care l-a reprezentat pe bază de mandat, are interesul de-a recupera terenul de care a fost deposedat.

O. I. şi O. P., succesorii defunctului O. A., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, schimbarea deciziei, respingerea excepţiei de tardivitate, a excepţiei lipsei de interes a susţinerilor intimatului M. I..

A aflat revizuientul doar în septembrie 2014 de conţinutul Sentinţei civile nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare, are interes acesta în recuperarea terenului, greşit s-a identificat a fi acesta mandatarul unchiului O. G., câtă vreme, O. I. a fost mandatarul tatălui, O. A., fratele acestuia.

Examinând decizia a cărei revizuire se cere, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Revizuirea, este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părţile pot uza de această procedură fiind strict şi limitativ prevăzute în art. 322 alin. 1 pct. 1-10 Cod procedură civilă.

Conform prevederilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, cererile de revizuire se pot formula împotriva hotărârilor rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

A invocat revizuientul ca motiv al promovării prezentei căi extraordinare de atac faptul că, la data de 19.09.2014 a luat cunoştinţă despre conţinutul Sentinţei Civile nr. 3411/05.09.1989 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 2349/1989 şi care ar îndeplini cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă fiind un înscris opozabil părţilor, cu forţă probantă, determinant prin aceea că dacă ar fi fost cunoscut de instanţa de control judiciar ar fi condus la respingerea recursului declarat de M. I. şi I..

Potrivit art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, revizuirea hotărârii rămase definitive la instanţa de apel se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori, dacă s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Una din condiţiile impuse de acest text legal imperativ este ca înscrisul doveditor la care se face referire şi de care partea înţelege să se servească în cadrul acestei proceduri, să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, ori, din actele aflate la dosar nu se poate reţine incidenţa acestor condiţii.

Printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii legiuitorul a avut în vedere însă nu orice situaţii, ci, doar cele de forţă majoră şi care trebuie a fi dovedite. Nici această condiţie în speţă, Curtea a apreciat că nu este dovedită câtă vreme pe parcursul litigiului în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită, deoarece rude ale sale au figurat ca şi părţi în acel dosar în care s-a pronunţat sentinţa ce se susţine că reprezintă un înscris nou - dosar nr. 2349/1989 - avea posibilitatea de a afla despre existenţa acesteia.

Câtă vreme nu s-a dovedit data efectivă la care revizuientul ar fi luat cunoştinţă de înscrisul ce se invocă ca motiv al cererii de revizuire - Sentinţa Civilă nr. 3411/1989 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, excepţia de tardivitate invocate de intimatul M. I. a fost respinsă ca nefondată, nefiind dovedit a fi fost încălcat termenul impus de art. 324 alin. 1 punctul 4 Cod procedură civilă. Cât priveşte excepţia lipsei de interes în declararea acestei căi extraordinare de atac, invocate de acelaşi intimat, deoarece în susţinerea acesteia s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei - faptul că fiecare moştenitor ar fi fost îndestulat pentru partea sa de moştenire - aceasta a fost respinsă ca nefondată.

Faţă de considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea de revizuire ca fiind nefondată, menţinând decizia în întregime.

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanţa de recurs l-a obligat să-i plătească intimatului M. I., 200 lei cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare