Instituire curatelă. Condiţii. Inadmisibilitate în situaţia în care s-a luat măsura punerii sub interdicţie şi a fost numit curator

Decizie 478 din 06.03.2014


Dispoziţiile art. 178 cod civil care reglementează cazurile  în care se instituie curatela nu sunt aplicabile în cazul persoanelor fără discernământ, faţă de care s-a luat măsura punerii sub interdicţie, s-a numit legal un tutore iar acesta se află în exerciţiul normal al mandatului său.

Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2012 reclamanta Z.V. a solicitat instituirea curatelei speciale pentru numita L.A., arătând că este o persoană în vârstă de 80 ani, cu grave probleme de sănătate.

Prin încheierea civilă din data de 14.11.2012 pronunţată de  Judecătoria  Caracal s-a respins cererea formulată de reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâţii L.A.,  Primăria F.şi autoritate tutelară  Primăria M.C.

Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoz. 164 N.C.C., persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale va putea fi pusă sub interdicţie judecătorească.

Instanţa a apreciat că în cauză, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de punere sub interdicţie a pârâtei L.A., nu poate institui  curatelă în persoana reclamantei Z.V., persoană care solicită a-i reprezenta drepturile şi obligaţiile într-un dosar civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta Z. V., considerând-o netemeinică şi nelegală, iar prin decizia  civilă nr. 122 din 30 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Olt s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul a reţinut că instanţa de fond în mod corect a apreciat că potrivit dispoz. art. 164 Noul Cod de Procedură Civilă, persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale va fi pusă sub interdicţie judecătorească.

Cum în cauză nu există o hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie a intimatei L.A., tribunalul a apreciat că nu se poate institui curatela în persoana reclamantei Z.V., având în vedere şi relaţiile tensionate dintre cele două părţi, precum şi faptul că  reclamanta este despărţită de fiul pârâtei de aproximativ 3 ani de zile conform anchetei sociale.

Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta Z.V.

În motivarea recursului s-a susţinut că reclamanta a formulat şi o cerere pentru punerea sub interdicţie  a pârâtei, că în dosarul …s-a administrat proba cu expertiză din care rezultă că pârâta nu are discernământ. A arătat că pârâta  e ţinută cu forţa în domiciliului fiului său, L.P., în comuna F., că reclamanta era divorţată doar formal de fiul pârâtei, L.Z.F. şi că din februarie 2013 s-au recăsătorit. S-a făcut referire la situaţia familiei extinse  a părţilor, la starea de sănătate  a pârâtei şi la modul în care aceasta este întreţinută de familie,

La data de 21 octombrie 2013 pârâta L.A., prin tutore L.P.,  a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi arătând că prin sentinţa civilă 2681 din 3.09.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus punerea sa sub interdicţie fiind numit tutore fiul său, L.P.

La data de 16 ianuarie 2014 recurenta reclamantă şi L. Z. F. au formulat o cerere prin care  s-a solicitat conexarea dosarului de faţă cu cel având ca obiect punerea sub interdicţie. S-a expus din nou situaţia familiei părţilor, inclusiv sub aspect patrimonial şi al stării de sănătate.

O cerere cu conţinut asemănător a fost formulată de aceleaşi persoane şi la 3 februarie 2014. şi la 5 martie 2014.

La data de 30 ianuarie 2014 recurenta reclamantă a formulat un nou motiv de recurs, arătând că la dosarul primei instanţe a fost depusă o cerere de intervenţie de către L.Z.F., asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat.

Instanţa constată că potrivit art. 302 alin. 1 lit. c) cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază recursul. Motivele de recurs trebuie formulate în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei din apel, termen prevăzut de art. 301 cod procedură civilă.

Potrivit art. 103 cod procedură civilă depăşirea termenului imperativ în care partea este obligată să formuleze o anumită cerere atrage decăderea din termen.

Aşadar, motivele de recurs formulate suplimentar, după împlinirea termenului de declarare şi motivare a recursului nu mai pot fi analizate, recurenta fiind decăzută din dreptul de a dezvolta motivele de recurs prin  noi critici.

Critica vizând nepronunţarea primei instanţe asupra unei cereri de intervenţie formulată de o altă persoană nu  constituie un motiv de nulitate de ordine publică, care să poată fi ridicat  la orice dată şi de orice persoană, deoarece soluţionarea unei anumite cereri vizează doar interesul titularului dreptului, iar nu un interes general.

Ca urmare, instanţa de recurs nu va analiza critica suplimentară formulată tardiv de recurentă, la data de 30 ianuarie 2014.

De asemenea, instanţa nu poate avea în vedere cererile formulate de L.Z.F., acesta neavând calitatea de parte în recurs. Recursul fiind o cale de atac ce pune în discuţie hotărârea pronunţată de instanţa de apel, sunt părţi în recurs doar cei care au avut calitatea de parte şi în apel. Ori, în situaţia în care L.Z.F. nu a formulat cerere de completare a sentinţei primei instanţe, solicitând ca această instanţă să se pronunţe şi asupra cererii sale de intervenţie, formulată la 13.11.2012 şi nu a fost parte în apel, nu poate fi parte nici în recurs şi nu are calitatea de a sesiza instanţa.

Recursul formulat de reclamantă va fi respins, pentru următoarele considerente.

Art. 178 cod civil reglementează situaţiile în care instanţa poate institui curatela. Primele două cazuri prevăzute  de text se referă la  persoana capabilă care din pricina bolii, a bătrâneţii sau din alte motive nu poate personal să îşi administreze bunurile şi nu i se poate numi un reprezentant sau un administrator  ori nu poate, personal sau prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri grabnice.

Art. 164 cod civil  reglementează situaţia persoanei care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale, stabilind că aceasta va fi pusă sub interdicţie.

Ca efect al punerii sub interdicţie, potrivit art. 170 cod civil, instanţa numeşte un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie, actele şi faptele  juridice  aflate la îndemâna acestuia fiind reglementate expres de codul civil.

În speţă, se constată că  prin sentinţa civilă  2681 din 3 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal, devenită irevocabilă la Curtea de Apel Craiova, s-a  dispus punerea sub interdicţie  a pârâtei L.A. şi a  fost numit ca tutore fiul acesteia, L. P.

Aşa cum reglementează art. 169 alin. 1 cod  civil, interdicţia îşi produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii de punere sub interdicţie, ceea ce presupune că şi atribuţiile tutorelui legate de ocrotirea persoanei fără discernământ se exercită de la aceeaşi dată.

Prin urmare, dispoziţiile art. 178 cod civil care reglementează cazurile  în care se instituie curatela nu sunt aplicabile în speţă cât  timp ele se referă la persoana capabilă dar care nu poate, temporar, să îşi administreze bunurile, în timp ce pârâta L.A. nu este o persoană capabilă, ci una fără discernământ, faţă de care s-a luat măsura punerii sub interdicţie, fiind pronunţată o hotărâre irevocabilă în acest sens.

În afara cazurilor prevăzute de acest text nu există nicio situaţie  stabilită prin lege în care să se impună necesitatea numirii unui curator pentru o persoană fără discernământ, căreia i s-a numit legal un tutore iar acesta se află în exerciţiul normal al mandatului său.

Situaţia pârâtei este la  această dată diferită faţă de data când acţiunea a fost promovată, ea fiind declarată incapabilă şi fiindu-i numit un tutore, ceea ce exclude posibilitatea numirii unui curator, indiferent care sunt relaţiile de familie ale părţilor, starea lor materială, starea de boală, aceste aspecte fiind analizate în procesul având ca obiect punerea sub interdicţie.

Nefiind incidente în speţă dispoziţiile art. 178 şi urm. cod civil, dispoziţii care au fost corect aplicate de instanţele anterioare, recursul se va respinge ca nefondat.