Cerere de revizuire. art. 322 pct. 2 tezele 1 si 3 din codul de procedura civila.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

CERERE DE REVIZUIRE. ART. 322 PCT. 2 TEZELE 1 SI 3 DIN CODUL DE PROCEDURA CIVILA.

-art. 322 pct. 2 tezele 1 si 3 Cod de procedura civila;

-art. 129 alin. 6 Cod de procedura civila.

În conformitate cu prevederile art.322 pct.2 tezele 1 si 3 din Codul de procedura civila: „Revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:

2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut …, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Instanta a retinut ca obiectul dedus judecatii, în dosarul nr.3743/111/2012, l-a constituit actiunea formulata de reclamantii Consiliul Local al Municipiului O. - A.I.O. si Municipiul O. prin Primar împotriva pârâtei  SC C. R&R SRL O., înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 18.04.2012, prin care s-a solicitat:

1. sa se dispuna încetarea contractelor de concesiune nr. 788/15.05.2003, modificat prin actul aditional din 10.06.2006 si, respectiv, nr. 789/15.05.2003, modificat prin actul aditional din 10.06.2006, încheiate între Consiliul Local al Municipiului O. prin A.I.O., în calitate de concedent si SC C. R&R SRL O., în calitate de concesionar, cu privire la doua imobile-terenuri intravilane situate în incinta Strandului Municipal, înainte de termenele de expirare a acestora.

2. sa se stabileasca în urma efectuarii unei expertize, suma pe care urmeaza sa o plateasca reclamanta cu titlu de despagubiri, pentru rascumpararea concesiunii.

Actiunea a fost întemeiata în drept pe prevederile art. 57 alin.1 lit. b din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, art. 69 din HG nr. 216/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor si art. 8 din contractele de concesiune nr.788/15.05.2003 si 789/15.05.2013.

Prin Decizia nr. 3701/CA/16.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel O. în dosarul nr. 3743/111/2012, atacata cu prezenta cerere de revizuire, a fost admis ca fondat recursul declarat de recurentii-reclamanti Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC C. SRL si Regia Autonoma de Piete, Agrement si Salubritate O. împotriva sentintei nr. 2869/CA din 04.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., care a fost  modificata în parte în sensul  ca  a fost admisa actiunea  precizata a reclamantilor Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar si, în consecinta, instanta de recurs a constatat încetate contractele de concesiune nr. 788/15.05.2003 si 789/15.05.2003. Totodata, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate referitoare la respingerea exceptiei de inadmisibilitate a actiunii si  a aplicarii prevederilor art. 246 Cod procedura civila, prin faptul ca s-a luat act de renuntarea reclamantilor la capatului 2 de cerere privind efectuarea unei expertize de specialitate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a avut în vedere, pe de o parte cererea de renuntare a reclamantilor la judecarea capatului 2 de cerere, depusa la dosarul tribunalului la data de 02.04.2013 (fila 216 dosar fond), iar pe de alta parte, împrejurarea ca  fata de termenii lipsiti de echivoc în care a fost redactata clauza referitoare la durata concesiunii, stipulându-se expres în cifre si litere ca aceasta este de 10 ani, coroborat cu faptul ca pârâta a platit redeventa începând cu anul 2003, încetarea contractelor de concesiune a intervenit la data de 15.05.2013, referirea la data de 15.05.2015 fiind o simpla eroare materiala strecurata în cuprinsul celor doua contracte.

De asemenea, instanta de recurs a retinut, referitor la despagubirea prevazuta a fi platita în favoarea concesionarului pentru ipoteza în care intervine  cazul de încetare a  concesiunii pentru ca interesul local o impune (art. 8.1 lit. b) si h) din contractele de concesiune),  ca în speta nu se mai impunea cuantificarea acesteia, cum în mod gresit a retinut prima instanta, în contextul în care, prin înscrisul depus la fila 217 dosar de fond, reclamantul si-a manifestat în mod expres disponibilitatea de a permite executarea contractelor fara întrerupere pentru întreaga perioada pentru care au fost încheiate, respectiv 10 ani, perioada care urma sa expire la data de 15.05.2013. Or, ignorând faptul ca pârâta urma sa ramâna în folosinta terenului concesionat si a investitiei realizate pe acesta pâna la ajungerea la termen a celor doua contracte, pârâta aflându-se în posesia terenului concesionat si la data solutionarii recursului, dovada în acest sens reprezentând-o plata redeventei aferenta trimestrului IV 2013, prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica, respingând actiunea pe considerentul ca încetarea celor doua contracte înainte de termen nu poate fi dispusa în lipsa unei despagubiri platita concesionarului.

Raportat la cele expuse mai sus, instanta de revizuire a considerat ca sunt neîntemeiate sustinerile revizuientei cu privire la depasirea de catre instanta de recurs a limitei cu care a fost investita, pronuntându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut si dând mai mult decât s-a cerut, dispozitiile art. 322 punctul 2 si  art. 129 alin. 6 din  Cod procedura civila, nefiind incidente în speta.

Asfel, prin recursul declarat, recurentii reclamanti au solicitat admiterea acestuia ca fondat si modificarea sentintei  nr. 2869/CA/ 04.04.2013 a Tribunalului B. în sensul  admiterii actiunii formulate si precizate prin  renuntarea la capatul 2 de cerere privind efectuarea expertizei de stabilire a despagubirilor datorate pentru rascumpararea concesiunii, în motivarea precizarii de actiune mentionându-se ca prin semnarea contractelor de concesiune pârâta intimata si-a însusit toate drepturile si obligatiile care decurg din acestea, respectiv pârâta, prin acordul de vointa manifestat în sensul semnarii actelor juridice, a luat cunostinta si a fost de acord cu prevederile acestora cu privire la toate aspectele, printre care si cele cu privire la încetarea contractelor prin ajungere la termen.

 Drept urmare, având în vedere derularea evenimentelor de la data introducerii cererii de chemare în judecata, instanta de revizuire constata ca intimatii reclamanti, prin precizarea de actiune, au investit instanta cu solutionarea cererii privind încetarea contractelor de concesiune.

În ceea ce priveste afirmatiile revizuientei cu privire la lipsa administrarii probatoriului si a dezbaterilor referitoare la data încetarii contractelor de concesiune, instanta le-a apreciat ca fiind nejustificate.

 Din probele de la dosarul de fond rezulta ca prin întâmpinare pârâta si-a precizat pozitia cu privire la data începerii si a încetarii contractelor de concesiune, depunând o serie de acte (Autorizatia de construire nr.600/24.03.2004, Procesul verbal de receptie din luna octombrie 2006, Autorizatia de luare în folosinta din 05.01.2007)  iar pe parcursul solutionarii pe fond a cauzei, intimatii reclamanti au depus si ei o serie de acte cu privire la data începerii si data încetarii contractelor de concesiune, sustinând si oral în fata instantei cele cuprinse în actele depuse în probatoriu.

Mai mult, la dezbaterea fondului cauzei în fata primei instante, la termenul din 02.04.2013, pârâta si-a sustinut întâmpinarea solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, reiterând astfel punctul de vedere exprimat cu privire la data intrarii în vigoare a contractelor, durata acestora, precum si data expirarii lor.

Decizia nr. 417/CA/10.03.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Dosar 3743/111/CA/2012*

Prin decizia 3701/16.10.2013 Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurentii-reclamanti Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC C. SRL O. si Regia Autonoma de Piete, Agrement si Salubritate O. împotriva Sentintei nr. 2869/CA din 04.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., pe care o modifica în parte, în sensul ca:

A admis actiunea precizata de reclamantii Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar si, în consecinta:

A constatat încetate contractele de concesiune nr. 788/15.05.2003 si 789/15.05.2003.

A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

Fara cheltuieli de judecata în recurs.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele :

La data de 15.05.2003, între Consiliul Local al Municipiului O. prin Administratia Patrimoniului Imobiliar, în calitate de concedent, si SC C. R&R SRL, în calitate de concesionar, s-au încheiat contractele de concesiune nr. 788/2013 si 789/2013, având ca obiect suprafata de 163 mp din parcela cu nr. top. 1349/13 O., respectiv suprafata de 163 mp din parcela cu nr. top. 1349/14 O..

La art. 2 din ambele contracte s-a prevazut durata concesiunii ca fiind de 10 ani, dupa care se precizeaza ca cele doua contracte intra în vigoare la data de 15.05.2003 si expira la data de 15.05.2015. 

Contrar celor retinute de instanta de fond, instanta de recurs a apreciat ca nu exista nici o ambiguitate legata de data expirarii celor doua contracte. Din clauza inserata la art. 2 rezulta fara echivoc faptul ca durata concesiunii este de 10 ani si cum contractele au intrat în vigoare la data de 15.05.2003 este neîndoielnic faptul ca ele au expirat la data de 15.05.2013, referirea la data de 15.05.2015 fiind o simpla eroare materiala strecurata în cuprinsul celor doua contracte.

Relevant în legatura cu derularea celor doua contracte este faptul ca pârâta a platit redeventa înca de la data încheierii acestora, astfel încât nu pot fi primite alegatiile acesteia în sensul ca cele doua contracte si-ar fi produs efectele la o data ulterioara semnarii acestora,  respectiv aceea a finalizarii investitiei pentru care a avut loc concesiunea.

De altfel, sustinerile pârâtei sunt contradictorii. Pe de o parte, pârâta afirma ca cele doua contracte au intrat în vigoare în anul 2005, întrucât pâna la acel moment terenul nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost concesionat, pârâta concesionând terenul în vederea construirii unui spatiu comercial, iar pe de alta parte, tot pârâta precizeaza ca luarea în folosinta a constructiei a avut loc în anul 2007, astfel încât, urmând rationamentul reclamantei, încetarea contractelor ar fi trebuit sa intervina abia în anul 2007.

Fata de termenii lipsiti de echivoc în care a fost redactata clauza referitoare la durata concesiunii, stipulându-se expres în cifre si litere ca aceasta este de 10 ani, coroborat cu faptul ca pârâta a platit redeventa începând cu anul 2003, instanta de recurs retine ca încetarea celor doua contracte a intervenit la data de 15.05.2013.

Întemeiate sunt si criticile referitoare la cele retinute de prima instanta în legatura cu necesitatea stabilirii unei juste si prealabile despagubiri în favoarea pârâtei.

Actiunea reclamantilor a fost înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 18.04.2012, acestia solicitând a se dispune încetarea contractelor de concesiune nr. 788/15.05.2003 si 789/15.05.2003 si stabilirea sumei cuvenita pârâtei cu titlu de despagubire.

În fapt, cererea era întemeiata pe necesitate degrevarii de sarcini a terenurilor concesionate în vederea demararii investitiei „C. W. T. N. O.”, iar în drept pe dispozitiile art. 57 alin. 1 lit. b din OUG nr. 54/2006, art. 69 din H.G. nr. 216/1999 si art. 8 din contractele de concesiune.

Dispozitiile art. 57 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 54/2006 nu sunt aplicabile celor doua contracte de concesiune, acestea fiind încheiate sub imperiul Legii nr. 219/1998.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 219/1998, încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile în sarcina concedentului, iar potrivit art. 69 din H.G. nr. 219/1999,  în situatia denuntarii contractului în conditiile  art. 35 lit. b) din lege,  partile vor stabili cuantumul despagubirilor datorate concesionarului si modul de plata a acestora, iar în caz de dezacord, acestea vor fi stabilite de instanta judecatoreasca sau, dupa caz, de instanta arbitrala precizata prin contract.

Si în contractele de concesiune încheiate între partile din prezenta cauza sunt prevazute la art. 8.1, lit. b si h  doua clauze de încetare întemeiate pe interesul national sau local, dupa cum urmeaza:

b) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile în favoarea concesionarului;

h) în cazul în care interesul national sau local o impune, prin rascumpararea concesiunii, care se poate face numai prin act administrativ al organului care a aprobat concesiunea, la propunerea concedentului; în acest caz se va întocmi o documentatie tehnico-economica în care se va stabili pretul rascumpararii. În aceasta situatie de încetare a concesiunii nu se percep daune.

Realizarea investitiei „C. W. T. N. O.” este incontestabil o lucrare de interes pentru comunitatea locala, astfel încât cererea reclamantilor de a se dispune încetarea contractelor pentru ca interesul local o impune este justificata.

Cât priveste despagubirea prevazuta a fi platita în favoarea concesionarului pentru ipoteza în care intervine acest caz de încetare a  concesiunii, instanta de recurs apreciaza ca în speta nu se mai impunea cuantificarea acesteia, cum în mod gresit a retinut prima instanta, în contextul în care, prin înscrisul depus la fila 217 dosar de fond, reclamantul si-a manifestat în mod expres disponibilitatea de a permite executarea contractelor fara întrerupere pentru întreaga perioada pentru care au fost încheiate, respectiv 10 ani, perioada care urma sa expire la data de 15.05.2013.

Or, ignorând faptul ca pârâta urma sa ramâna în folosinta terenului concesionat si a investitiei realizate pe acesta pâna la ajungerea la termen a celor doua contracte, pârâta aflându-se în posesia terenului concesionat si la data solutionarii recursului, dovada în acest sens reprezentând-o plata redeventei aferenta trimestrului IV 2013, prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica, respingând actiunea pe considerentul ca încetarea celor doua contracte înainte de termen nu poate fi dispusa în lipsa unei despagubiri platita concesionarului.

În consecinta, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 punct 9 si 3041 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a modificat în parte sentinta recurata, în sensul admiterii actiunii precizate de reclamanti si a constatarii încetarii contractelor de concesiune nr. 788/15.05.2003 si 789/15.05.2003.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate, luându-se totodata act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta SC C. SRL solicitând admiterea cererii de revizuire, modificarea decizie atacate, în sensul respingerii recursului.

Apreciaza hotarârea pronuntata in recurs ca nelegala, considerând ca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut si a dat mai mult decât s-a cerut, motive de revizuire prevazute de art. 322 pct. 2 Cod de procedura civila.

Instanta de recurs si-a depasit limitele cu care a fost investita, pronuntându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut si dând mai mult decât s-a cerut. Astfel, desi nu a fost investita cu o cerere de constatare a încetarii contractelor prin ajungere la termen, ea dispune in acest sens.

Mai mult, cu privire la data încetarii contractelor nu s-a administrat probatiune si nu a avut loc vreo dezbatere a cauzei, deoarece la data pronuntarii hotarârii de prima instanta oricum nu erau îndeplinite conditiile încetarii contractelor chiar si in varianta sustinuta de reclamanta. Astfel, de la data pronuntarii hotarârii si pana la data la care reclamanta sustine ca contractul înceteaza (15.05.2013) mai era o luna si jumatate. În cazul încetarii contractului înainte de termen, trebuia calculata si achitata rascumpararea concesiunii chiar si pentru acest interval de timp, lucru care insa nu a avut loc.

Instanta de fond a solutionat in mod corect cauza, apreciind ca rascumpararea concesiunii in cazul încetarii intempestive a contractului este obligatorie, indiferent de durata de timp ramasa pana la expirarea acestuia. Având in vedere ca nu a fost stabilit cuantumul despagubirii cuvenit pentru aceasta perioada, reclamanta renuntând in mod expres la acest capat de cerere, actiunea a fost respinsa in mod întemeiat, fara a mai fi pusa in discutie data încetarii celor doua contracte.

Având in vedere ca nu s-a administrat probatiune si nu a avut loc o dezbatere cu privire la data încetarii contractelor, desi cu privire la acest aspect sustinerile pârtilor erau diferite, solutia instantei de recurs de constatare a încetarii acestora la data de 15.05.2013 aparam plus ca nelegala.

În drept a invocat disp. art. 322 pct. 2 Cod de procedura civila.

Municipiul O., prin Primar si Consiliul Local al Municipiului O. - Administratia Imobiliara O. prin întâmpinare a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii de revizuire .

Apreciaza hotarârea judecatoreasca a carei revizuire se solicita ca fiind perfect legala si temeinica si considera ca cele invocate de revizuient cu privire la depasirea de catre instanta de recurs a limitei cu care a fost investita, pronuntându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut si dând mai mult decât s-a cerut nu se încadreaza în sfera motivului prevazut de dispozitiile art. 322 punct 2, Cod de procedura civila, aceste dispozitii nefiind incidente în speta.

De asemenea apreciaza ca cele invocate de catre revizuenta în sustinerea temeiniciei cererii cu privire la lipsa administrarii probatoriului si a dezbaterilor referitoare la data încetarii contractelor, sunt total nefondate .

Prin întâmpinarea depusa la solutionarea pe fond a cauzei, revizuenta a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondata. În motivarea în fapt si în drept a acestei solicitari, revizuenta a facut un istoric, respectiv si-a prezentat opinia, cu privire data începerii si data încetarii contractelor de concesiune, raportat la o serie de acte, pe care de altfel le-a si depus în probatiune.

Pe parcursul solutionarii pe fond a cauzei intimata a depus o serie de acte, cu privire la data începerii si data încetarii contractelor de concesiune, sustinând si oral în fata instantei cele cuprinse în actele depuse în probatoriu.

La termenul de judecata din data de 02.04.2013, acordând cuvântul pe fondul cauzei, revizuenta si-a sustinut întâmpinarea, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, reiterând astfel punctul de vedere exprimat cu privire la data intrarii în vigoare a contractelor, durata acestora precum si data expirarii lor.

Fata de aceste aspecte, apreciaza ca sustinerile revizuentei cu privire la faptul ca au lipsit atât administrarea probatoriului cât si dezbaterile referitoare la data încetarii contractelor, sunt total nefondate.

Având în vedere si istoricul privind derularea evenimentelor de la data promovarii cererii de chemare în judecata, în mod temeinic a fost precizata actiunea, investind astfel instanta cu solutionarea cererii privind încetarea contractului de concesiune, asa cum în mod temeinic a retinut acest aspect instanta investita cu solutionarea pe de fond a dosarului nr. 3742/111/2012 in contradictoriu cu SC D. SRL.

În drept a invocat prevederile art. 115 Cod de procedura civila.

Examinând cererea de revizuire declarata de revizuienta SC C. R&R SRL O., instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.322 pct.2 tezele 1 si 3 din Codul de procedura civila: „Revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:

2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut …, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Instanta a retinut ca obiectul dedus judecatii, în dosarul nr.3743/111/2012, l-a constituit actiunea formulata de reclamantii Consiliul Local al Municipiului O. - A.I.O. si Municipiul O. prin Primar împotriva pârâtei  SC C. R&R SRL O., înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 18.04.2012, prin care s-a solicitat:

1. sa se dispuna încetarea contractelor de concesiune nr. 788/15.05.2003, modificat prin actul aditional din 10.06.2006 si, respectiv, nr. 789/15.05.2003, modificat prin actul aditional din 10.06.2006, încheiate între Consiliul Local al Municipiului O. prin A.I.O., în calitate de concedent si SC C. R&R SRL O., în calitate de concesionar, cu privire la doua imobile-terenuri intravilane situate în incinta Strandului Municipal, înainte de termenele de expirare a acestora.

2. sa se stabileasca în urma efectuarii unei expertize, suma pe care urmeaza sa o plateasca reclamanta cu titlu de despagubiri, pentru rascumpararea concesiunii.

Actiunea a fost întemeiata în drept pe prevederile art. 57 alin.1 lit. b din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, art. 69 din HG nr. 216/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor si art. 8 din contractele de concesiune nr.788/15.05.2003 si 789/15.05.2013.

Prin Decizia nr. 3701/CA/16.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel O. în dosarul nr. 3743/111/2012, atacata cu prezenta cerere de revizuire, a fost admis ca fondat recursul declarat de recurentii-reclamanti Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC C. SRL si Regia Autonoma de Piete, Agrement si Salubritate O. împotriva sentintei nr. 2869/CA din 04.04.2013 pronuntata de Tribunalul B., care a fost  modificata în parte în sensul  ca  a fost admisa actiunea  precizata a reclamantilor Consiliul Local al Municipiului O. – Administratia Imobiliara O. si Municipiul O. prin Primar si, în consecinta, instanta de recurs a constatat încetate contractele de concesiune nr. 788/15.05.2003 si 789/15.05.2003. Totodata, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate referitoare la respingerea exceptiei de inadmisibilitate a actiunii si  a aplicarii prevederilor art. 246 Cod procedura civila, prin faptul ca s-a luat act de renuntarea reclamantilor la capatului 2 de cerere privind efectuarea unei expertize de specialitate.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a avut în vedere, pe de o parte cererea de renuntare a reclamantilor la judecarea capatului 2 de cerere, depusa la dosarul tribunalului la data de 02.04.2013 (fila 216 dosar fond), iar pe de alta parte, împrejurarea ca  fata de termenii lipsiti de echivoc în care a fost redactata clauza referitoare la durata concesiunii, stipulându-se expres în cifre si litere ca aceasta este de 10 ani, coroborat cu faptul ca pârâta a platit redeventa începând cu anul 2003, încetarea contractelor de concesiune a intervenit la data de 15.05.2013, referirea la data de 15.05.2015 fiind o simpla eroare materiala strecurata în cuprinsul celor doua contracte.

De asemenea, instanta de recurs a retinut, referitor la despagubirea prevazuta a fi platita în favoarea concesionarului pentru ipoteza în care intervine  cazul de încetare a  concesiunii pentru ca interesul local o impune (art. 8.1 lit. b) si h) din contractele de concesiune),  ca în speta nu se mai impunea cuantificarea acesteia, cum în mod gresit a retinut prima instanta, în contextul în care, prin înscrisul depus la fila 217 dosar de fond, reclamantul si-a manifestat în mod expres disponibilitatea de a permite executarea contractelor fara întrerupere pentru întreaga perioada pentru care au fost încheiate, respectiv 10 ani, perioada care urma sa expire la data de 15.05.2013. Or, ignorând faptul ca pârâta urma sa ramâna în folosinta terenului concesionat si a investitiei realizate pe acesta pâna la ajungerea la termen a celor doua contracte, pârâta aflându-se în posesia terenului concesionat si la data solutionarii recursului, dovada în acest sens reprezentând-o plata redeventei aferenta trimestrului IV 2013, prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala si netemeinica, respingând actiunea pe considerentul ca încetarea celor doua contracte înainte de termen nu poate fi dispusa în lipsa unei despagubiri platita concesionarului.

Raportat la cele expuse mai sus, instanta de revizuire a considerat ca sunt neîntemeiate sustinerile revizuientei cu privire la depasirea de catre instanta de recurs a limitei cu care a fost investita, pronuntându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut si dând mai mult decât s-a cerut, dispozitiile art. 322 punctul 2 si  art. 129 alin. 6 din  Cod procedura civila, nefiind incidente în speta.

Asfel, prin recursul declarat, recurentii reclamanti au solicitat admiterea acestuia ca fondat si modificarea sentintei  nr. 2869/CA/ 04.04.2013 a Tribunalului B. în sensul  admiterii actiunii formulate si precizate prin  renuntarea la capatul 2 de cerere privind efectuarea expertizei de stabilire a despagubirilor datorate pentru rascumpararea concesiunii, în motivarea precizarii de actiune mentionându-se ca prin semnarea contractelor de concesiune pârâta intimata si-a însusit toate drepturile si obligatiile care decurg din acestea, respectiv pârâta, prin acordul de vointa manifestat în sensul semnarii actelor juridice, a luat cunostinta si a fost de acord cu prevederile acestora cu privire la toate aspectele, printre care si cele cu privire la încetarea contractelor prin ajungere la termen.

 Drept urmare, având în vedere derularea evenimentelor de la data introducerii cererii de chemare în judecata, instanta de revizuire constata ca intimatii reclamanti, prin precizarea de actiune, au investit instanta cu solutionarea cererii privind încetarea contractelor de concesiune.

În ceea ce priveste afirmatiile revizuientei cu privire la lipsa administrarii probatoriului si a dezbaterilor referitoare la data încetarii contractelor de concesiune, instanta le-a apreciat ca fiind nejustificate.

 Din probele de la dosarul de fond rezulta ca prin întâmpinare pârâta si-a precizat pozitia cu privire la data începerii si a încetarii contractelor de concesiune, depunând o serie de acte ( Autorizatia de construire nr.600/24.03.2004, Procesul verbal de receptie din luna octombrie 2006, Autorizatia de luare în folosinta din 05.01.2007 )  iar pe parcursul solutionarii pe fond a cauzei, intimatii reclamanti au depus si ei o serie de acte cu privire la data începerii si data încetarii contractelor de concesiune, sustinând si oral în fata instantei cele cuprinse în actele depuse în probatoriu.

Mai mult, la dezbaterea fondului cauzei în fata primei instante, la termenul din 02.04.2013, pârâta si-a sustinut întâmpinarea solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, reiterând astfel punctul de vedere exprimat cu privire la data intrarii în vigoare a contractelor, durata acestora, precum si data expirarii lor.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 327 Cod procedura civila, cu raportare la prevederile art. art.322 pct.2 tezele 1 si 3 din acelasi cod, instanta a respins ca nefondata cererea de revizuire formulata de  revizuienta SC C. R&R SRL O. împotriva Deciziei nr. 3701/16.10.2013 a  Curtii de Apel O..

Fara cheltuieli de judecata în revizuire.

Domenii speta

Spete similare