Aplicarea art. 4 si 5 din codul penal. dezincriminarea faptei

INFRACTIUNI

APLICAREA ART. 4 SI 5 DIN CODUL PENAL. DEZINCRIMINAREA FAPTEI

DECIZIE PENALA NR. 231/A/15 mai 2014

Dosar  nr. 1231/833/2011

CURTEA DE APEL ORADEA

Sectia penala si pentru cauze cu minori

În apelurile penale declarate de asigurator si inculpat si extinzând efectele acestora si la inculpatul P.L. au fost achitati inculpatii pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa ca urmare a dezincriminarii faptei. Fapta pentru care au fost cercetati inculpatii nu mai constituie infractiune raportat la cerinta legii noi care prevede pentru aceasta infractiune ca numarul de zile de îngrijiri medicale trebuie sa depaseasca 90 de zile. Ca atare, infractiunea, astfel cum a fost reglementata în vechiul cod penal, nu mai exista, intervenind dezincriminarea.

Prin sentinta penala nr. 158 din data de 11.12.2013 pronuntata de Judecatoria S., în baza art. 184 alin. 2 si 4 C.P. privind infractiunea de vatamare corporala din culpa, a fost condamnat inculpatul P.L.I., fiul lui T. si E., nascut la xx.xx.1968 în mun. O., jud. B., dom. loc. T. nr.xxx, judet B., cetatean român, studii liceale, fara antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 33 litera b si art. 34 litera b Cod penal, inculpatul a fost condamnat sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.P. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 (sase) luni reprezentând termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin  C.P.

S-a facut aplicarea art. 359 Cod procedura penala si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.P. si 84 C.P. privind revocarea suspendarii conditionate a pedepsei aplicate în cazul savârsirii unei infractiuni în termenul de încercare sau neexecutarii obligatiilor civile si executarea pedepsei în regim de detentie.

În baza art. 71 alin. 2 C.P. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie  constând în interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 litera a teza a II-a si litera b C.P., iar in baza art. 71 alin. 5 C.P. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare.

În baza art. 184 alin. 2 si 4 C.P. privind infractiunea de vatamare corporala din culpa, a fost condamnat inculpatul I. N., fiul lui N. si M., nascut la xx.xx.1957 în loc. P. S., jud. S., dom. în com. C., satul S. de T. nr. xx, judet B., cetatean român, studii generale, fara antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 33 litera b si art. 34 litera b Cod penal, inculpatul a fost condamnat sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.P. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 (sase) luni reprezentând termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin  C.P.

S-a facut aplicarea art. 359 Cod procedura penala si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.P. si 84 C.P. privind revocarea suspendarii conditionate a pedepsei aplicate în cazul savârsirii unei infractiuni în termenul de încercare sau neexecutarii obligatiilor civile si executarea pedepsei în regim de detentie.

În baza art. 71 al.2 C.P. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie  constând în interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 litera a teza a II-a si litera b C.P., iar in baza art. 71 alin. 5 C.P. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare.

În baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis în parte actiunea civila exercitata în procesul penal de catre partea civila M.I. – dom. în O., str. A. nr. xx, Bl. XX x, ap.xx, judet B. si dom. procesual ales la Cab. Avocat F. A. – cu sediul în O., str. G. M. nr. X x, jud. B. si, în consecinta, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., cu sediul ales în municipiul D., Aleea T. bloc x, P., jud. H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu  inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA cu sediul procesual ales la Cabinet av. D. C. R. cu sediul în B., sector x, str. T. S. nr. x, et. x, ap. x, în limita contractului de asigurare, la plata în favoarea acestuia a sumei totale de 45.000 lei cu titlu de daune morale si s-au respins  - ca nedovedite - restul pretentiilor civile – daune materiale.

În baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis actiunea civila exercitata în procesul penal de catre partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA O., cu sediul în O., str. R. nr. xx, jud. B. si în consecinta obliga pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu  inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata catre acesta a sumei de 10.636,95 lei (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate partii civile M.I. pe perioada internarii  - 06.11.2008 – 21.11.2008 - si majorari de întârziere calculate pâna la data de 26.10.2011), precum si la majorari de întârziere ce se vor calcula de la data de 26.10.2011, pâna la data platii efective.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 50 Legea nr. 136/1995, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, la plata în favoarea inculpatului I. N. a sumei de 585 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (1/2 din contravaloarea expertizei).

În baza art. 193 alin. 1 si 4 combinat. cu art. 191 alin.2 Cod procedura penala raportat la art. 50 Legea nr. 136/1995, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 2.500 lei în favoarea partii civile M.I., cu titlu de cheltuieli judiciare (câte 1.250 lei fiecare).

În baza art. 191 alin. 1 si 2 Cod procedura penala l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului (câte 700 lei fiecare).

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga  Judecatoria S., întocmit în dos. nr. xxxx/P/2008, înaintat instantei la data de 15.07.2011, s-a dispus  punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor P.L.I. si I. N., pentru savârsirea infractiunii de vatamarea corporala din culpa  prevazuta de art. 184 Cod penal alin. 2 si 4 Cod penal.

În fapt, s-a aratat ca în data de 06 noiembrie 2008, în jurul orelor 11,30 inculpatul I. N. conducea autoutilitara marca A., cu numar de înmatriculare XX-XX-XXX, pe D.N. 79, din directia O. spre S.. Ajuns la intrarea în localitatea G., inculpatul I. N. a intentionat sa vireze la stânga pentru a intra pe o strada aflata pe partea opusa a sensului sau de mers.

Concomitent, în aceeasi directie în care circula si inculpatul I. N., se deplasa autospecializata marca F., cu numarul de înmatriculare X-xx-XXX, condusa de inculpatul P.L.I.. La intrarea în localitatea G., în zona km 96+900 a D.N. 79, inculpatul P.L.I. s-a angajat în depasirea mai multor autovehicule, printre care si un ansamblu autotractor-semiremorca, autovehicule care circulau in fata sa si care aveau aceeasi directie de mers. Ansamblul autotractor-semiremorca succeda autoutilitara marca A. condusa de inculpatul I. N..

În timpul efectuarii manevrei de depasire, în momentul în care autospecializata marca F. condusa de inculpatul P.L.I. se afla pe contrasens, în zona intersectiei cu drumul lateral aflat în partea stânga a directiei de mers O. - S., inculpatul I. N. a efectuat o manevra de virare la stânga, cu intentia de a patrunde cu autoutilitara marca A. pe acel drum. Observând ca autoutilitara marca A. a patruns pe directia sa de deplasare, inculpatul P.L.I. a frânat brusc, dar în ciuda acesteia manevre nu a reusit sa evite coliziunea.

În aceste conditii s-a produs impactul între partea frontala dreapta a auto specializatei marca F., condusa de inculpatul P.L.I., si partea laterala stânga spate a autoutilitarei marca A., condusa de inculpatul I. N.. Urmare a coliziunii autoutilitara marca A. a parasit partea carosabila, fiind proiectata în santul din partea stânga a directiei sale de deplasare, iar autospecializata marca F. s-a oprit la extremitatea din stânga a carosabilului.

Accidentul rutier a avut ca urmare vatamarea corporala a numitului M.I., pasager în autospecializata marca F., cât si a inculpatului P.L.I., cei doi fiind transportati la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta O., unde au fost si internati. Numitul M.I. a suferit, ca urmare a accidentului rutier, leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale iar inculpatul P.L.I. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un numar de 7 zile de îngrijiri medicale.

În cauza s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice T. având urmatoarele obiective: dinamica producerii accidentului, vitezele initiale de deplasare a autovehiculelor si posibilitatile de evitare si prevenire a producerii evenimentului rutier.

La capitolul concluzii al raportului de expertiza criminalistica nr. xxx din xx.xx.2010 s-a aratat ca: viteza initiala de deplasare a autospecializatei marca F., cu numar de înmatriculare X-XX-XXX, a fost probabil de 86 de km/h; viteza de deplasare a autoutilitarei marca A., în timpul efectuarii manevrei de virare spre stânga, a fost de cea. 20km/h; în conditiile retinute accidentul nu putea fi evitat de catre inculpatul P.L.I., acesta putea preveni producerea evenimentului rutier daca ar fi finalizat manevra de depasire în interiorul segmentului de drum pe care aceasta manevra era permisa, numitul I. N. putea preveni producerea accidentului daca, înainte de a efectua manevra de schimbare a directiei de deplasare, s-ar fi asigurat ca aceasta nu constituie un pericol pentru el sau pentru ceilalti participanti la trafic.

Coroborând concluziile raportului de expertiza criminalistica mentionat cu  celelalte mijloace de proba existente la dosarul cauzei, s-a apreciat ca vina în producerea accidentului de circulatie a fost una comuna, apartinând celor doi inculpati P.L.I. si I. N..

Întrucât leziunile corporale suferite de inculpatul P.L.I. ca urmare a accidentului de circulatie din data de 06 noiembrie 2008 au necesitat pentru vindecare doar 7 zile de îngrijiri medicale, asa cum a reiesit din raportul de constatare medico-legala nr. xxx/XX.x/xx din xx.xx.2009, emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala B., fapta nu este prevazuta de legea penala, motiv pentru care, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpatul I. N. neînceperea urmaririi penale sub aspectul savârsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazutade art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, cu privire la leziunile provocate inculpatului P.L.I..

Prin rezolutia din data de 12 martie 2009 s-a dispus începerea urmaririi penale împotriva inculpatului P.L.I. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal, rezolutia fiind confirmata de procuror în data de 16 martie 2009.

Prin ordonanta din data de 18 octombrie 2010 s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei de care este învinuit susnumitul P.L.I. în infractiunea de vatamare corporala din culpa, prevazut de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal

Prin rezolutia din data de 12 octombrie 2010 s-a dispus începerea urmaririi penale împotriva învinuitului I. N. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazut de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, rezolutia fiind confirmata de procuror în data de 18 octombrie 2010.

Dupa ce  i  s-a adus  la cunostinta continutul raportului  de  expertiza criminalistica nr. xxx din xx.xx.2010 întocmit de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice T., inculpatul I. N. a solicitat în probatiune, cu ocazia audierii sale în data de 28 octombrie 2010, efectuarea unei noi expertize criminalistice de catre Institutul National de Expertize Criminalistice B si audierea a doi martori.

Cererii de probatiune i s-a dat curs în parte, în sensul ca cei doi martori au fost audiati iar solicitarea privind efectuarea unei noi expertize criminalistice a fost respinsa prin ordonanta din data de 27 decembrie 2010 a organului de cercetare penala.

Împotriva acestei ordonante inculpatul I. N. a formulat plângere, solicitând totodata efectuarea unei expertize tehnice auto, atât plângerea cât si noua cerere de probatiune fiind respinse prin rezolutia din 07 februarie 2011 a procurorului care supraveghea urmarirea penala. De asemenea, împotriva rezolutiei procurorului din 07 februarie 2011 inculpatul I. N. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria S., plângere respinsa prin .rezolutia din 07 martie 2011. Si împotriva acestei din urma rezolutii inculpatul I. N. a formulat plângere, prin rezolutia. din data de 01 aprilie 2011, prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul B. respingând-o ca neîntemeiata.

Cu toate acestea dupa prezentarea materialului de urmarire penala inculpatul I. N. a depus la dosarul cauzei un memoriu, cu privire la care a solicitat sa fie avut în vederea la solutionarea cauzei, memoriu însotit de o lucrare întocmita de un expert tehnic auto atestat, intitulata „Reconstituire accident - posibilitati de evitare". Aceasta lucrare nu are însa valoarea unui mijloc de proba întrucât, pe de o parte, nu a fost dispusa în cauza iar, pe de alta parte, autorul lucrarii nu a avut la dispozitie dosarul cauzei.

Drept urmare, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, art. 228 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a celor doi inculpati.

În dovedirea faptei retinute, în faza de urmarire penala s-au întocmit urmatoarele acte procesuale: proces-verbal de cercetare la fata locului (filele 9-11); procese-verbale de inspectie tehnica (filele 12-14); plansa fotografica (filele 15-20); procese-verbale de constatare a efectuarii a unor acte premergatoare (fila 21); rezolutii de începere a urmaririi penale si rezolutii de confirmare (filele 22-24, 26); ordonanta de schimbare a încadrarii juridice (fila 25); rezolutii de respingere a plângerii (filele 26-31); ordonanta de respingere a cererii de probatiune (fila 32-33); proces verbal de cautare (fila 34); proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 35); procese-verbale de înstiintare a aparatorilor potrivit art.  172 Cod procedura penala (filele 36-40); proces-verbal art. 120 Cod procedura penala (fila 41); declaratie parte vatamata (filele 42-43); adrese de constituire de parte civila a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta O. (filele 44-45); certificate medico legale (filele 46-48); raport de constatare medico-legala (fila 49); buletine de analiza toxicologica (filele 50-51); proces verbal de aducere la cunostinta a învinuirii (fila 52); declaratii învinuit (filele 53-56); proces verbal de aducere la cunostinta a învinuirii (fila 57); declaratii învinuit (filele 58-59); proces verbal de aducere la cunostinta a învinuirii (fila 60); declaratii învinuit (filele 61-65); plângere si memoriu învinuit (filele 66-69); declaratii martori (filele 70-78); raport de expertiza criminalistica (filele 79-90); împuterniciri avocatiale (filele 91-92); fise de cazier judiciar (filele 93-94); procese-verbale de prezentare a materialului de urmarire penala (filele 95-96).

Partea civila M.I. s-a constituit parte civila si a solicitat obligarea inculpatilor P. I. si I. N. la plata sume de 10.636,95 lei reprezentând: 4156,87 lei reprezentând contravaloarea decontului de cheltuieli aferente îngrijirilor medicale acordate pacientului M.I. in perioada 06.11.2008-21.11.2008 conform deconturilor anexate si 4608,30 lei majorari de întârziere pentru plata cu întârziere a creantei bugetare de 4156,87 lei, conform art. 120 din Codul de Procedura Fiscala, calculate pentru perioada 15.12,2008-26.10.2011. A mai solicitat obligarea inculpatului si la plata majorarilor de întârziere calculate de la data 26.102011 si pana la data platii efective.

Prin precizarea la cererea de constituire de parte civila a mai solicitat obligarea  inculpatilor P.L.I. si I. N. în solidar cu societatile de asigurari O. V. I. G. S.A. si A. (membra a Companiei G.), la despagubirea în cuantum de 300.000 euro (trei sute mii curo), reprezentând daune materiale si morale. Cu cheltuieli de  judecata.

În motivarea cererii a aratat ca în fapt, la data de 06.11.2008 a avut loc accidentul pe DN 79, dinspre O. spre S. la intrarea in localitatea G. intre autoutilitara marca A. condusa de catre I.N. si autospecializata marca F. Dublo condusa de catre P.L.I., în care se afla, precum si colegul de serviciu O.T..

Ca urmare a leziunilor corporale suferite, a fost internat la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta O. din data de 06.11.2008 timp de 90 de zile conform certificatului medico-legal. Ca urmare a accidentului, dupa ce a fost externat din spital, timp de 10 luni a fost imobilizat la pat, la domiciliul amintit anterior, acordându-i-se îngrijiri medicale aproape în fiecare zi, de asemenea a fost supus si unor interventii chirurgicale. În momentul de fata a fost programat înca pentru alte cinci interventii chirurgicale deoarece a trebuit sa i se înlature materialul (tija medicala) de la nivelul umarului.

Pentru cele mentionate anterior, a solicitat constituirea de parte civila si obligarea inculpatilor respectiv a societatilor de asigurari la cuantumul sumei de 300.000 euro contravaloarea despagubirilor constând atât daune materiale cat si morale.

În drept, a invocat disp. art. 14 - 22 Cod procedura penala, art. 3I3 din Legea nr. 95/2006, art. 998-999 , art. 20-22, 120 din Codul Procedura Fiscala.

La cerere a anexat decontul de cheltuieli si situatia calculului majorarilor de întârziere.

În cursul judecatii au fost audiati inculpatii I. N. (f.133-134 vol. I) si P.L.I. (f.131-132 vol. I), partea civila M.I. (f.144-145 vol. I), martorii O.T. (f.184-185 vol. I), H. L. (f.146-147 vol. I), T. A.G. (f.193 vol. I), propusi de acuzare si B. P.A. propus de partea civila (f.186 vol. I).

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat urmatoarele:

Prin declaratia data în cursul judecatii inculpatul P.L.I.  (f.131-132 vol. I) a aratat ca îsi mentine declaratiile date în faza de urmarire penala  (f. 53-38 dosar u.p.), în sensul ca nici el si nici colegul sau de echipaj, M.I. nu purtau centuri de siguranta, iar la intrarea în G. dinspre O., nu exista linie continua, ci este linie întrerupta. A recunoscut ca a avut viteza peste limita legala, daca se considera ca limita a loc. G. prima casa. A declarat ca a facut manevra de depasire aproximativ înainte cu 1 km de locul impactului. Din câte si-a amintit, a depasit cu acea ocazie 4 sau 5 autovehicule, ultimul autovehicul depasit fiind un tir. A precizat ca a initiat manevra de depasire a acelor masini cu mult înainte de intrarea în localitate, respectiv cu 1 km înainte de intrarea în localitate si ca a observat celalalt vehicul implicat în accident, respectiv marca A., care a aparut brusc în fata sa, doar în momentul în care se afla la jumatatea cabinei tirului despre care a amintit si nu a putut sa mai faca vreo manevra. Nu a observat ca masina A. sa fi semnalizat schimbarea directiei de mers. A mai precizat ca în momentul în care a observat autoturismul A. a virat brusc spre stânga. Nici una din masinile depasite nu au redus viteza si nu au semnalizat intentia de oprire. Înaintea tirului pe care tocmai intentiona sa-1 depaseasca nu mai exista o alta masina pe care sa o depaseasca pâna la A., între acestea existând aproximativ 50-80 metri. A apreciat ca de la intrarea în localitate, respectiv de la prima casa, pâna la locul impactului sunt 200-300 metri. A mai precizat ca în momentul în care a intrat în localitate, urma sa depaseasca tirul despre care a facut vorbire. În momentul în care l-a depasit, tirul rula foarte încet, nefiind stationat, caz in care putea sa se retraga spre dreapta si sa poata sa evite autoturismul A. care efectua manevra de virare la stânga, moment în care l-a lovit în roata stânga spate; A., în momentul în care l-a lovit, se situa pe banda opusa sensului sau de mers, mai precis era perpendicular pe axul drumului; anterior impactului propriu zis, a circulat cu frâna pusa aproximativ 13-15 metri. Crede ca viteza sa era în jur de 80-85 km/h, iar în momentul frânarii a ajuns la 20-30 km/h. A mai precizat ca a început manevra de depasire efectiv a tirului înainte de localitate si ca  aproximativ 100 metri a mers în paralel cu tirul, cu frâna actionata.

Prin declaratia data în cursul judecatii inculpatul I. N. (f.133-134 vol. I) a aratat ca îsi mentine declaratiile date în faza de urmarire penala în care a spus adevarul; în esenta, a aratat ca în data de 06.11.2008 circula dinspre O. spre S., iar în apropiere de loc. G. în spatele sau erau câteva masini, printre care si 2 tiruri, cel aflat imediat în urma sa conducând foarte aproape de el, circulând astfel cel putin 1 km înainte de a fi virat la stânga. A precizat ca a semnalizat intentia de a vira la stânga, cu mult timp înainte, respectiv aproximativ cu 150 de metri înainte, stiind ca în spatele sau era tirul si a oprit aproape de tot pentru a putea vira la stânga. A mai precizat ca era deja intrat pe drumul lateral din partea stânga în momentul în care a fost practic agatat de partea din spate stânga, izbitura din care a fost dat peste cap 360 de grade. Pe portiunea în care a virat stânga marcajul era discontinuu, din câte retine linia continua începea înainte de intrarea în loc. G. si pâna la portiunea în care a virat el, continuând dupa, o scurta portiune de linie întrerupta. A precizat ca si autovehiculele care circulau în urma sa rulau cu viteza mica cu 10-20 km/h. Când a început virajul spre stânga nu a vazut nici o masina pe banda respectiva de drum, practic doar a simtit autoturismul condus de inculpatul P. când l-a lovit, înainte de a efectua virajul s-a asigurat uitându-se tot timpul în oglinda laterala si cea din fata, în urma sa se aflau 2 tiruri, unul dupa altul la o distanta apropiata de el. Înainte de efectuarea virajului, de asemenea s-a apropiat de axul central pentru a avea o vizibilitate mai buna, fara sa observe, precum a mai mentionat, nici o alta masina.

Partea civila M.I. (f.144-145 vol. I) a declarat în cursul judecatii ca în data de 06.05.2008, se deplasa cu numitii P.L. si O.T. în interes de serviciu cu autoturismul F. D. din directia O. spre S.; înainte de intrarea în loc. G. au depasit un sir de circa 3-4 masini, iar în momentul în care se aflau în depasire în dreptul cabinei unui autotren aflat în urma autoutilitarei A., acest din urma autovehicul si-a schimbat directia de mers, virând spre stânga si intrând în coliziune cu masina în care se afla. A precizat ca impactul celor doua autovehicule a avut loc pe banda din sensul invers directiei lor de mers. Masina lor a lovit autovehiculul A. în roata din spate stânga, în urma impactului l-a vazul pe colegul sau P.L. cu leziuni la cap având cioburi de sticla pe frunte si sângerând. Nu a mai retinut alte aspecte întrucât i-a fost rau - conform actelor medicale. A mai precizat ca autovehiculul A. a fost lovit de catre masina condusa de catre colegul P. si în zona caroseriei partea stânga spate; de asemenea, autovehiculul F. în care se aflau a suferit avarii în partea din fata respectiv toata partea din fata pâna la parbriz, inclusiv. L-a observat pe conducatorul A. ca începea sa schimbe directia si chiar le-a spus colegilor ca acesta nu a semnalizat. Viteza de deplasare a masinii în care se afla, la momentul depasirii era în jur de 85 km/h, iar sirul de masini pe care l-a depasit, se deplasa cu viteza normala. La momentul când inculpatul P. s-a angajat în depasire marcajul era discontinuu, iar in momentul impactului era pe linie continua; în urma incidentului, a suferit 5 interventii chirurgicale si 9 luni de zile a fost în concediu medical. A mai precizat ca depasirea efectuata de inculpatul P. a fost efectuata dintr-o singura manevra a întregului sir mentionat. În sirul masinilor depasite se afla un singur autotren.

În momentul când a observat A. ca îsi schimba directia, acesta era trecut de axul drumului cu partea din fata, inclusiv rotile din fata. Apreciaza ca nu avea posibilitatea sa observe A. mai devreme întrucât pe de o parte, se afla pe partea dreapta a soferului, iar pe de alta parte nu avea vizibilitate din cauza înaltimii autotrenului. Colegul sau O.T. era asezat pe bancheta situata longitudinal, în spatele soferului si cu spatele spre axul drumului, respectiv pe partea stânga a masinii. A mai aratat ca nu poate reproduce exact cuvintele folosite la momentul în care s-a adresat colegilor cu observatia ca, conducatorul A. nu a semnalizat, dar este sigur ca a facut aceasta observatie. Viteza de circa 85 km/h a mentionat-o fara a avea elemente concrete gândindu-se  la viteza legala pentru acea portiune de drum.

Nu purta centura de siguranta în momentul accidentului. Nu a retinut ce s-a întâmplat cu Aro-ul dupa impact, ce traiectorie a primit, dar masina în care se afla avea parbrizul opac din cauza impactului si cu siguranta inculpatul P. a frânat, poate chiar cu o fractiune de secunda înainte de momentul în care el a exclamat ca Aro-ul nu a semnalizat. Apreciaza ca din momentul frânarii si pâna la zona de impact au mers pe frâna aproximativ 18-20 de metri si cu certitudine impactul a avut loc dupa exclamatia sa ca nu s-a efectuat semnalizarea.

A mai declarat ca inculpatul P. a parcurs o distanta de aproximativ 300-500 metri de la momentul începerii depasirii si pâna la impact, distanta parcursa pe contrasens în depasire. Nu a stiut sa existe reglementare speciala în sensul nepurtarii centurii de siguranta în cazul sau, respectiv al meseriei sale, dar nu a pus-o pentru a avea acces mai usor la arma din dotare în caz de trebuinta. La data respectiva în masina se gaseau valori sub paza lor.

Martorul O.T. propus de acuzare (f.184-185 vol.I) a declarat (la fel ca si în declaratia f. 70-71 dosar u.p.) ca, în toamna anului 2008 se afla împreuna cu colegii P. si M. în auto specializata deplasându-se de la O. spre S.; înainte de intrarea în loc. G. au intrat în depasire, la volan aflându-se colegul P., a aproximativ 4-6 masini, dintre care erau si autoturisme si tiruri. La un moment dat, s-a aplecat si l-a auzit pe P. atentionându-i sa aiba grija si când s-a ridicat a vazut autoutilitara A. care se afla în fata lor perpendicular pe sensul invers de mers al lor. Din câte a retinut, auto specializata în care se afla a ramas pe loc în urma impactului, iar cealalta masina a zburat în santul din partea stânga. Nu a putut aprecia viteza cu care auto specializata F. condusa de P. rula în timpul depasirii, întrucât nu a vazut indicatorul de viteza si nu este sofer si nici nu conduce. A precizat ca autovehiculele din coloana rulau cu o viteza normala, fara a stationa sau fara a i se parea ca au o viteza excesiva. A observat ca la începerea depasirii, înainte de intrarea în G., marcajul era întrerupt, ulterior nu a mai vazut. Numitul P. a depasit mai multe masini, fara a reintra pe banda sa de mers. Dupa aprecierea sa, distanta dintre locul începerii depasirii si locul impactului a fost de 200-300 metri, iar în momentul impactului, masina lor era în dreptul unui tir – în partea dinspre jumatatea acestuia spre cabina. În momentul începerii depasirii, banda de pe contrasens era libera si nu a vazut autoutilitara A. începând manevra de virare. A retinut ca în acea coloana era un singur tir, însa în poza de la politie i s-au aratat ca erau doua. Nu a putut aprecia distanta de la momentul atentionarii facute de inculpatul P., pâna la momentul impactului si nici perioada în care a fost atent la ce se întâmpla în timpul depasirii si cea la care a fost aplecat dupa mapa/servieta. Întreaga perioada a depasirii crede ca a durat aproximativ 1 minut. La momentul accidentului s-a ocupat de starea colegilor si nu a observat starea în care se afla autoutilitara A., dar a avut impresia ca A. a fost lovit în roata din spate stânga. De la momentul atentionarii lui P. si pâna la impact au trecut câteva secunde în care, a apucat sa se prinda de scaun.  Martorul si-a amintit ca si el a exclamat „ce face acesta” referindu-se la autoutilitara A. pe care a vazut-o în fata lor. A precizat ca la fata locului au iesit doua salvari, în una au urcat colegii P. si M., iar el în cealalta împreuna cu celalalt sofer, numitul I., care la întrebarea asistentei, acesta s-a exprimat în sensul ca „i-a observat ca vin, dar a crezut ca apuca sa treaca”. Si în declaratiile anterioare a fost sincer si a declarat ce s-a întâmplat. Nu si-a amintit pâna acum discutia din salvare si nici nu a fost întrebat despre aceasta. Astazi a simtit nevoia sa spuna acest lucru considerând ca este necesar pentru cauza si fara sa i se fi cerut acest lucru de catre cineva.

Martorul H. L. propus de acuzare (f.146-147 vol.I) a declarat ca, în 06.11.2008, se deplasa în interes de serviciu pe portiunea O. - T. conducând un tir V. de culoare - tractor - rosu si duba – alba; înainte de intrarea în loc. G. aproximativ cu 700m -1 km, se afla în urma autovehiculul A. cu platforma, care a redus viteza la aproximativ 35-40 km /h, viteza cu care a circulat aproximativ 100 de metri, dupa care a semnalizat virarea la stânga. A precizat ca a semnalizat cu 15-20 de metri înainte de efectuarea virajului propriu zis. Când Aro-ul a încetinit, a pornit avariile si a comunicat colegului din spatele sau care conducea de asemenea un tir marca D., ca o masina din fata sa urmeaza sa vireze; aceasta comunicare a facut-o pentru ca, colegul sa nu se angajeze în depasirea sa; în momentul în care efectua virajul, viteza Aro-ului era de maxim 5 hm/h.  A mai precizat ca în urma sa se afla colegul sau si înca 4-5 autoturisme si nici unul dintre acestea nu s-a angajat în depasire pe portiunea respectiva. A observat autoturismul F. când acesta era deja în depasirea coloanei respective, respectiv a sa, având în acel moment convingerea ca se va produce un accident. Impactul dintre cele doua masini s-a produs pe marginea carosabilului, respectiv A. era cu partea din spate pe carosabil aproximativ un metru, restul situându-se pe acostament, respectiv pe drumul lateral pe care intentiona sa vireze. Întâi a observat Aro-ul care a virat, iar Fiat-ul a început depasirea dupa momentul acestui viraj; din câte a observat, Fiat-ul de fapt nici nu a depasit acel sir de masini, ci venea cu viteza mare - circa 100 km/h, fara sa se opreasca în urma coloanei. A fost convins ca Fiat-ul nu a pus frâna crezând ca pâna când va ajunge în dreptul Aro-ului acesta sa fi putut coborî atunci de pe carosabil, nefacând nici o alta manevra. A observat toate acestea întrucât a avut geamul coborât si fiind constient ca Fiat-ul putea efectua o manevra de evitare a accidentului prin virarea înspre el. Distanta de la ultima masina din coloana, pâna la locul impactului a fost de 50-60 de metri. în urma impactului Aro-ul a fost rostogolit de doua ori iar încarcatura acestuia respectiv, oile transportate, s-au împrastiat la fata locului. Fiat-ul a ramas Ia locul impactului fiind grav avariat în partea din mijloc stânga, iar Aro-ul avea avariat spatele partea stânga, în momentul începerii virajului de catre Aro, Fiat-ul nu era observabil ca facând manevra de depasire.

Locul impactului era în localitatea G., dupa indicatorul localitatii si cel de limitare de viteza, respectiv depasire interzisa.

L-a observat pe conducatorul Aro, asigurându-se pentru schimbarea directiei, înainte de viraj. A apreciat ca inculpatul P. avea posibilitatea sa observe avariile puse de el si de colegul sau din spate, dar considera ca atentia lui era îndreptata spre observarea benzii opuse.

Martora T. A.G. propusa de acuzare (f.193 vol. I) a declarat ca în data de 06.11.2008 în jurul orelor 20,00 se afla în bucataria locuintei sale situata la o distanta de 5 case de locul accidentului; a auzit o bubuitura, s-a spalat pe mâini si a iesit afara, unde a vazut multa lume adunata. Autoutilitara Aro era oprita în gardul vecinului pe aceeasi parte cu casa sa si a vazut o masina alba care se situa pe carosabil, pe partea stânga în directia de mers O. - S. A retinut ca a observat ca stationa un sir de câteva masini, fara sa poata preciza câte, doar ca primele doua din dreptul casei sale erau tiruri, orientate spre S. La acel moment unul dintre soferii de tir a intrat în magazinul sau - bar - a servit o cafea si i-a spus ca este dispus oricând sa depuna marturie în favoarea soferului cu masina Aro si ca si-a lasat numarul de telefon când a sunat la 112, ca cei doi soferi de tir discutau între ei despre faptul ca soferul de la cel de-al doilea tir i-a facut semn autoturismului alb care intrase în depasire, sa nu depaseasca, pentru ca a vazut ca masina Aro a semnalizat stânga.

Martorul B. P.A. propus de partea civila (f.186 vol. I) a declarat ca, dupa accident, partea civila M.I. a suferit 5 interventii chirurgicale, fiind în concediu medical în total aproximativ 9 luni, timp în care a fost îngrijit de sotia sa, care si-a parasit serviciul pentru acesta, întrucât partea civila trebuia însotit chiar si la toaleta. Personal l-a transportat de mai multe ori cu masina la spital însa nu a fost platit având în vedere ca sunt vecini. În prezent partea civila necesita înca o operatie pentru extragerea tijei pe care o mai are în mâna. Actualmente partea civila lucreaza din nou la aceeasi firma de transport valori.

În esenta, instanta de fond a retinut ca inculpatul P.L.I. a recunoscut ca a condus autospecializata F. D. Cargo cu nr. X-XX-XXX având o viteza de deplasare peste limita admisa în localitate, efectuând depasirea într-o zona prevazuta cu un marcaj longitudinal ce interzicea respectiva manevra.

Inculpatul I. N. a sustinut ca a semnalizat din timp intentia de schimbare a directiei de mers si s-a asigurat înainte de manevra.

Singurul care a confirmat – într-o oarecare masura - aceasta sustinere a fost martorul H. L. care, însa, în declaratia data în faza de urmarire penala a aratat ca inculpatul a semnalizat cu 50 de m înainte de efectuarea virajului (f. 75 dosar u.p.)  iar în instanta (f. 146) a declarat ca inculpatul „a semnalizat cu 15 - 20 de metri înainte de efectuarea virajului propriu zis”. De mentionat ca inculpatul I. N. a declarat ca „a semnalizat intentia de a vira la stânga, cu mult timp înainte, respectiv aproximativ cu 150 de metri înainte”.

Acelasi martor – H. L. - în declaratia data în faza de urmarire penala (f. 75 dosar u.p.) a aratat ca în momentul virarii (si nu al semnalizarii) de catre  inculpatul I. N. a observat ca Fiat-ul a iesit din coloana de autovehicule, împrejurare din care rezulta ca si conducatorul ARO, inculpatul I. N., putea si trebuia sa-l observe) iar în instanta (f. 146) a declarat ca „din câte a observat, Fiat-ul de fapt nici nu a depasit acel sir de masini, ci venea cu viteza mare - circa 100 km/h, fara sa se opreasca în urma coloanei” – împrejurare care, cu atât mai mult, sustine faptul ca inculpatul I. N. nu s-a asigurat corespunzator.

Din concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat în cauza de Institutul National de Criminalistica B, a rezultat ca dinamica producerii accidentului este cea prezentata la pct. 1, Capitolul Constatari, potrivit determinarilor efectuate în cadrul pct. 2 viteza de impact a autospecializatei F. D. Cargo cu nr. X-XX-XXX a fost de cca. 69 km/h, iar cea a autoutilitarei ARO 320 cu nr. XX-XX-XXX de cca. 33 km/h. Viteza initiala de deplasare a autospecializatei Fiat are aceeasi valoare cu cea determinata pe cale analitica, recte de cca. 98 km/h, iar pentru autoutilitara ARO s-a retinut ca parametrul respectiv a fost similar vitezei sale de impact.

Conform celor prezentate în cadrul pct. 3 capitolul Constatari, impactul s-a produs în zona mediana a benzii de circulatie corespunzatoare sensului de mers S. - O. al DN 79/E 671, la intersectia cu un drum comunal lateral.

 Pentru numitul P.L.I., aflat în depasirea coloanei de autovehicule, s-a generat o stare de pericol iminent în momentul în care autoutilitara ARO a patruns pe contrasens, obturând astfel traiectoria autospecializatei Fiat.

Numitul I. N. putea preveni producerea accidentului în cazul în care ar fi efectuat virajul la stânga doar dupa o prealabila si temeinica asigurare ca manevra respectiva nu impieta asupra desfasurarii în siguranta a traficului rutier. Întrucât distanta de care a dispus conducatorul autospecializatei Fiat în vederea luarii masurilor de evitare a coliziunii (cca 26 m) a fost inferioara spatiului necesar pentru oprirea vehiculului (cca 80 m), rezulta ca, în conditiile deplasarii cu o viteza de 98 km/h, producerea impactului dintre cele doua vehicule nu putea fi evitata de catre numitul P.L.I. - care putea preveni producerea accidentului în cazul în care ar fi renuntat la efectuarea depasirii în conditiile existentei unei zone prevazute cu un marcaj longitudinal ce interzicea respectiva manevra.

Producerea accidentului s-a datorat patrunderii autoutilitarei ARO 320 cu nr. XX-XX-XXX condusa de numitul I. N. pe contrasens, în conditiile în care autospecializata F. D. Cargo cu nr. X-XX-XXX condusa de numitul P.L.I. a efectuat depasirea într-o zona în care manevra respectiva era interzisa cu o viteza neadaptata conditiilor date de drum (pe raza unei localitati).

Inculpatul I. N. a formulat obiectiuni la Raportul de expertiza solicitând a se clarifica daca si în ce masura concluziile Raportului ar fi influentate pe de o parte, de faptul ca locul de impact – în ceea ce priveste autoutilitara ARO 320 – vizeaza elementele de caroserie din coltul stânga spate, dupa roata stânga spate, în zona fixarii numarului de înmatriculare iar, pe de alta parte, de faptul ca pozitia finala a celor doua autovehicule respectiv a autoutilitarei ARO 320 s-a datorat proiectarii acesteia în plan vertical, prin rasucirea în aer în jurul axei diagonale proprii.

Prin Raportul de expertiza criminalistica nr. xx/27.06.2013 (suplimentul la Raportul nr. xx/2013 f. 77 – 79 dosar vol. II) s-a concluzionat în sensul ca „pozitia reciproca a celor doua vehicule în momentul coliziunii a fost corect reliefata în lucrarea precedenta, iar complexitatea traiectoriei post-impact a autoutilitarei ARO nu modifica concluziile formulate anterior, potrivit carora producerea evenimentului rutier s-a datorat patrunderii autoutilitarei ARO 320  cu nr. XX-XX-XXX condusa de numitul I. N. pe contrasens, în conditiile în care autospecializata F. D. Cargo cu nr. X-XX-XXX condusa de numitul P.L.I. a efectuat depasirea cu viteza neadaptata conditiilor date de drum (pe raza unei localitati) si într-o zona în care manevra respectiva era interzisa”.

Conform certificatului medico-legal (f. 48 dosar u.p.), întocmit de Serviciul de Medicina Legala B. sub nr. 3925/I/f/393 din  16 aprilie 2009, în urma acestui accident, partea vatamata M.I. a suferit leziuni corporale care necesita pentru vindecare un numar de 90 de zile de îngrijiri medicale, impunându-se si proceduri medicale recuperatorii.

Asadar, instanta de fond a apreciat ca inculpatul P.L.I. a încalcat prevederile art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare sa O.U.G. nr. 195/2002, potrivit carora se interzice depasirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus. De asemenea, tinând cont de faptul ca cel putin o parte din manevra de depasire a avut loc în localitate, inculpatul P.L.I. a nesocotit si dispozitiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 care stabilesc ca limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h.

În ceea ce-1 priveste pe inculpatul I. N., culpa acestuia rezida în faptul ca nu s-a asigurat în mod corespunzator la schimbarea directiei de mers, încalcând prevederile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit carora „conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers ... este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti la trafic". Asa cum a aratat si expertul în cuprinsul raportului de expertiza criminalistica întocmit în cauza „daca un asemenea pericol exista, vehiculele respective vor fi lasate sa treaca si numai dupa aceea se va efectua manevra de schimbare a directiei de deplasare".

În drept, fapta inculpatilor P.L.I. si I. N. de a provoca din culpa, în data de 06 noiembrie 2008, vatamarea corporala a numitului M.I., care a suferit leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 90 de zile de îngrijiri medicale, urmare a nerespectarii dispozitiilor legale pentru îndeplinirea unei activitati (conducerea unui autovehicul pe drumurile publice), a întrunit elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazut de art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal

Sub aspectul laturii obiective, elementul material consta în actiunea de vatamare a partii vatamate cu ocazia accidentului de circulatie produs de inculpati si în urma caruia victima a suferit leziuni traumatice.

Urmarea imediata a infractiunii consta în vatamarea integritatii corporale a partii vatamate ce au necesitat pentru vindecare un numar de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de probatoriul administrat în cauza, în sensul ca între leziunile traumatice si accidentul produs de catre inculpati exista legatura directa, neinterpunându-se nici o conditie sau cauza care ar fi putut întrerupe cursul cauzal. Astfel cum reiese din raportul de expertiza criminalistica culpa în producerea accidentului au avut-o ambii inculpati.

Din punctul de vedere al laturii subiective, forma de vinovatie o constituie culpa cu prevedere asa cum este aceasta definita în art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, inculpatul prevazând rezultatul faptei sale deoarece cunostea starea pneurilor autoturismului condus, starea carosabilului datorat conditiilor meteo din acea zi – elemente pe care însa le-a ignorat, neacceptând posibilitatea producerii unui astfel de rezultat si sperând fara temei ca nu se va produce.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatilor, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de disp. art. 72 Cod penal, respectiv limitele legale de pedeapsa prevazute în Codul penal, împrejurarile producerii accidentului rutier, numarul partilor vatamate, gradul de pericol social al faptelor comise dedus din natura si gravitatea leziunilor traumatice produse partii vatamate, dar si circumstantele personale ale inculpatilor care nu figureaza în evidenta cazierului judiciar cu antecedente penale, au un loc de munca stabil, iar la alegerea modalitatii de executare a pedepsei, instanta de fond a apreciat ca scopul preventiv educativ al pedepsei prevazut de art. 52 Cod penal, poate fi atins si fara executarea în conditii de privare de libertate, respectiv prin suspendarea conditionata pe durata unui termen de încercare.

Drept urmare, în baza art. 184 alin. 2 si 4 C.P. privind infractiunea de vatamare corporala din culpa, l-a condamnat inculpatul P.L.I., fiul lui T. si E., nascut la xx.xx.1968 în mun. O., jud. B., dom. loc. T. nr.xxx, judet B., cetatean român, studii liceale, fara antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. b si art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.P. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 (sase) luni reprezentând termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin  C.P.

S-a facut aplicarea art. 359 Cod procedura penala si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.P. si 84 C.P. privind revocarea suspendarii conditionate a pedepsei aplicate în cazul savârsirii unei infractiuni în termenul de încercare sau neexecutarii obligatiilor civile si executarea pedepsei în regim de detentie.

În baza art. 71 al.2 C.P. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie  constând în interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.P., iar in baza art. 71 alin. 5 C.P. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare.

În baza art. 184 alin. 2 si 4 C.P. privind infractiunea de vatamare corporala din culpa, l-a condamnat pe inculpatul I. N., fiul lui N. si M., nascut la xx.xx.1957 în loc. P. S., jud. S., dom. în com. C., satul S. de T. nr. xx, judet B., cetatean român, studii generale, fara antecedente penale, CNP xxxxxxxxxxxxx, la o pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare;

În baza art. 33 lit. b si art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa  pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (sase) luni închisoare.

În baza art. 81 C.P. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 (sase) luni reprezentând termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin  C.P.

S-a facut aplicarea art. 359 Cod procedura penala si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.P. si 84 C.P. privind revocarea suspendarii conditionate a pedepsei aplicate în cazul savârsirii unei infractiuni în termenul de încercare sau neexecutarii obligatiilor civile si executarea pedepsei în regim de detentie.

În baza art. 71 al.2 C.P. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie  constând în interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.P., iar in baza art. 71 alin. 5 C.P. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare.

Cu privire la latura civila:

Partea vatamata M.I. s-a constituit parte civila în cauza (f. 94 dosar vol. I), solicitând 300.000 euro reprezentând daune materiale si morale, fara a le individualiza în mod separat.

Daunele materiale nu au fost dovedite prin nici un mijloc de proba.

Prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu continut neeconomic si care rezulta din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinte pot fi durerile fizice si psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnitatii, prestigiului sau reputatiei unei persoane etc.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei în cauza în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. 3 din Cod procedura penala, repararea pagubei se face în modalitatile prevazute de lit. a si b "potrivit legii civile", ceea ce înseamna ca legea penala trimite atât la dispozitiile civile de drept material care reglementeaza raspunderea civila delictuala (art. 998-1003 Cod civil – având în vedere data savârsirii faptei prejudiciabile), cât si la cele de drept procesual civil, derogarile în materie de procedura rezultate din alaturarea actiunii civile actiunii penale fiind expres reglementate în Cod procedura penala.

A rezultat deci, ca temeiul raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma savârsirii infractiunii l-a constituit temeiul general al raspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 Cod civil, care prevede ca "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara" si în art. 999 din acelasi cod care prevede ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta si prin imprudenta sa".

Cerintele legii impun ca persoana care a savârsit un fapt ilicit sa repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din savârsirea faptei, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezulta din însasi redactarea art. 998 si 999 Cod civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu" fara a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamna ca trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât si cele morale cauzate prin orice fapte ilicite.

Astfel, pentru a fi angajata raspunderea inculpatului pentru daunele morale suferite de partea civila, trebuie sa fie îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, prevazute de art. 998-999 Cod civil, respectiv: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Fapta ilicita consta în actiunea inculpatilor de vatamare a sanatatii, integritatii fizice a partii civile, prin care i s-au produs acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal f. 48 dosar u.p.), de natura a-i afecta ritmul de viata normal si a-i produce traume de natura fizica si psihica.

Între fapta ilicita si prejudiciul produs exista un raport de cauzalitate, actiunea de vatamare a partii civile de catre inculpati cauzându-i acestuia daunele morale concretizate în cele expuse mai sus.

Existenta vinovatiei inculpatilor a reiesit din analiza laturii subiective a infractiunii de vatamare corporala, fapta fiind savârsita din culpa cu prevedere.

Repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei de 45.000 lei (echivalentul a cca. 10.000 euro) cu titlu de despagubiri pentru daune morale, s-a apreciat ca fiind în deplina concordanta cu principiul raspunderii civile delictuale care a impus reparatia integrala, reala si efectiva a daunelor morale cu luarea în considerare a urmarilor faptei asupra integritatii corporale si sanatatii victimei, a naturii si duratei acestora, având în vedere si exigentele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Din Polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria XX/xx/Xx/XX nr. xxxxxxxxx încheiata de catre asiguratorul SC O. V. I. G. SA la data de 03.09.2008 pentru autospeciala F. D. CARGO cu nr. de înmatriculare XxxXXX (fila 108 dosar u.p.), a rezultat faptul ca acesta a fost valabila în perioada 01.10.2008 - 03.09.2009 si ca limita de despagubiri pentru vatamari corporale si decese este pentru anul 2008 echivalentul a 750.000 euro, pentru anul 2009 1.500.000 euro.

Din Polita de asigurare de raspundere civila auto RCA seria XX/xx/Xx/XX nr. xxxxxxxxx încheiata de catre asiguratorul SC A. R. A. SA la data de 03.11.2008 pentru autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXxxXXX (fila 111 dosar u.p.), a rezultat faptul ca acesta a fost valabila în perioada 06.11.2008 - 05.05.2009 si ca limita de despagubiri pentru vatamari corporale si decese a fost pentru anul 2008 echivalentul a 750.000 euro, pentru anul 2009 1.500.000 euro.

Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din România, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule iar, pe de alta parte, conform Deciziei nr. 1 din 28.03.2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata asupra recursului în interesul legii, „în cazul producerii unui accident de circulatie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului, întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în conditiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Drept urmare, în baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis în parte actiunea civila exercitata în procesul penal de catre partea civila M.I. – dom. în O., str. A. nr. xx, Bl. XX x, ap.xx, judet B. si dom. procesual ales la Cab. Avocat F. A. – cu sediul în O., str. G. M. nr. X x, jud. B. si, în consecinta, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., cu sediul ales în municipiul D., Aleea T. bloc x, P., jud. H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu  inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA cu sediul procesual ales la Cabinet av. D. C. R. cu sediul în B., sector x, str. T. S. nr. x, et. x, ap. x, în limita contractului de asigurare, la plata în favoarea acestuia a sumei totale de 45.000 lei cu titlu de daune morale si respinge  - ca nedovedite - restul pretentiilor civile – daune materiale.

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta O. s-a constituit parte civila  (f. 44 dos. u.p. si f. 46 dos. instanta vol. I) cu suma totala de 10.636,95 lei:

În baza art. 14, 15 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis actiunea civila exercitata în procesul penal de catre partea civila SPITALUL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA O., cu sediul în O., str. R. nr. xx, jud. B. si, în consecinta, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu  inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata catre acesta a sumei de 10.636,95 lei (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate partii civile M.I. pe perioada internarii  - 06.11.2008 – 21.11.2008 - si majorari de întârziere calculate pâna la data de 26.10.2011), precum si la majorari de întârziere ce se vor calcula de la data de 26.10.2011, pâna la data platii efective.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 50 din Legea nr. 136/1995, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, la plata în favoarea inculpatului I. N. a sumei de 585 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (1/2 din contravaloarea expertizei în suma totala de 1170 lei – chitante f. 5, 12 vol. II).

În baza art. 193 alin. 1 si 4 combinat cu art. 191 alin.2 Cod procedura penala raportat la art. 50 din Legea nr. 136/1995, l-a obligat pe inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 2.500 lei în favoarea partii civile M.I., cu titlu de cheltuieli judiciare – onorariul avocatial (câte 1.250 lei fiecare – chitante f. 25, 111, 112  vol. II).

În baza art. 191 alin. 1 si 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul P.L.I., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC O. V. I. G. SA prin Sucursala H., în limita contractului de asigurare, în solidar cu inculpatul I. N., alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC G. R. A. R. SA, în limita contractului de asigurare, la plata sumei de 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului (câte 700 lei fiecare).

Împotriva acestei sentinte au  declarat apel inculpatul I. N. si apelantii SC G. R. A. R. SA si SC O. V. I. G. SA.

Inculpatul I.N. a solicitat schimbarea încadrarii juridice din infractiunea prevazuta de articolul 184 alineatul 2 si 4 din vechiul Cod penal în infractiunea prevazuta la articolul 196 din noul Cod penal cu aplicarea dispozitiilor articolului 5 privind legea penala mai favorabila si achitarea inculpatului apelant astfel cum prevede articolul 16 litera b din Codul de procedura penala cu motivatia ca fapta pentru care a fost cercetat inculpatul apelant nu mai constituie infractiune. A solicitat ca instanta sa aiba în vedere faptul ca din dosarul cauzei rezulta ca partea civila intimata a avut nevoie de 90 de zile de îngrijiri medicale, ori cerinta legii noi prevazuta pentru aceasta infractiune reglementeaza ca numarul de îngrijiri medicale trebuie sa depaseasca 90 de zile. Ca atare, infractiunea astfel cum a fost reglementata în vechiul Cod penal nu mai exista, solicitând achitarea inculpatului apelant.

Apelanta SC G. R. A. R. SA, prin motivele de apel depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea apelului, în principal, achitarea inculpatului si lasarea nesolutionata a laturii civile iar în subsidiar, diminuarea sumelor solicitate de partea civila M.I. cu titlu de daune morale.

Apelanta SC  O. V. I. G. SA, prin motivele de apel depuse la dosar, a solicitat admiterea apelului, modificarea desfiintarea sentintei atacate în ceea ce priveste acordare despagubirilor, cuantumul daunelor morale acordate partii civile M.I. precum si a sumelor acordate inculpatului cu titlu de cheltuieli de judecata.

Examinând hotarârea atacata din oficiu si prin prisma motivelor invocate, Curtea va retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga  Judecatoria S., s-a dispus  punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor P.L.I. si I. N., pentru savârsirea infractiunii de vatamarea corporala din culpa  prevazuta de art. 184 Cod penal alin. 2 si 4 Cod penal.

În esenta, s-a aratat ca în data de 06 noiembrie 2008, în jurul orelor 11,30 inculpatul I. N. conducea autoutilitara marca A., cu numar de înmatriculare XX-XX-XXX, pe D.N. 79, din directia O. spre S.. Ajuns la intrarea în localitatea G., inculpatul I. N. a intentionat sa vireze la stânga pentru a intra pe o strada aflata pe partea opusa a sensului sau de mers.

Concomitent, în aceeasi directie în care circula si inculpatul I. N., se deplasa autospeciala marca F., cu numarul de înmatriculare X-xx-XXX, condusa de inculpatul P.L.I.. La intrarea în localitatea G., în zona km 96+900 a D.N. 79, inculpatul P.L.I. s-a angajat în depasirea mai multor autovehicule, printre care si un ansamblu autotractor-semiremorca, autovehicule care circulau in fata sa si care aveau aceeasi directie de mers. Ansamblul autotractor-semiremorca succeda autoutilitara marca A. condusa de inculpatul I. N..

În timpul efectuarii manevrei de depasire, în momentul în care autospeciala marca F. condusa de inculpatul P.L.I. se afla pe contrasens, în zona intersectiei cu drumul lateral aflat în partea stânga a directiei de mers O. - S., inculpatul I. N. a efectuat o manevra de virare la stânga, cu intentia de a patrunde cu autoutilitara marca A. pe acel drum. Observând ca autoutilitara marca A. a patruns pe directia sa de deplasare, inculpatul P.L.I. a frânat brusc, dar în ciuda acestei manevre nu a reusit sa evite coliziunea.

În aceste conditii s-a produs impactul între partea frontala dreapta a autospeciala marca F., condusa de inculpatul P.L.I., si partea laterala stânga spate a autoutilitarei marca A., condusa de inculpatul I. N.. Urmare a coliziunii autoutilitara marca A. a parasit partea carosabila, fiind proiectata în santul din partea stânga a directiei sale de deplasare, iar autospeciala marca F. s-a oprit la extremitatea din stânga a carosabilului.

Accidentul rutier a avut ca urmare vatamarea corporala a numitului M.I., pasager în autospeciala marca F., cât si a inculpatului P.L.I., cei doi fiind transportati la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta O., unde au fost si internati. Numitul M.I. a suferit, ca urmare a accidentului rutier, leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale iar inculpatul P.L.I. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un numar de 7 zile de îngrijiri medicale.

De la data comiterii infractiunilor si pâna la judecarea prezentului apel a intervenit o lege penala noua.

Infractiunea de vatamare corporala din culpa este reglementata prin art. 194 din noul Cod penal si, potrivit alineatului 1 litera b, fapta de lovire constituie infractiune doar în cazul în care a avut drept consecinta leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, care au necesitat pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Or, asa cum rezulta din certificatul medico-legal de la fila 48 din dosarul de urmarire penala, partea civila M.I. a prezentat în urma accidentului leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un numar de 90 de zile de îngrijiri medicale.

Astfel fiind, fapta pentru care au fost cercetati inculpatii nu mai constituie infractiune în raport de cerinta legii noi, care prevede pentru aceasta infractiune ca numarul de îngrijiri medicale trebuie sa depaseasca 90 de zile. Ca atare, infractiunea astfel cum a fost reglementata în vechiul Cod penal nu mai exista, intervenind dezincriminarea. Potrivit  dispozitiilor articolului 5 din noul Cod penal, în cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

În consecinta, instanta de control judiciar, în raport de dispozitiile articolului 421 punctul 2 litera a din Codul de procedura penala, a admis apelurile penale declarate de asiguratorii SC G. R. A. R. SA, SC O. V. I. G. SA si inculpatul I. N. si a extins efectele acestuia si cu privire la inculpatul P.L.I. si a desfiintat sentinta în sensul ca a facut aplicarea dispozitiilor articolului 5 din Noul Cod penal.

A înlaturat dispozitiile privind condamnarea inculpatilor P.L.I. si I. N. la pedepsele de câte 6 luni închisoare cu aplicarea articolului 81 Cod penal fiecare pentru comiterea câte unei infractiuni prevazute si pedepsite de articolul 184 alineatul 2 si 4 din Codul penal, pe cele privind aplicarea articolului 359 din Codul de procedura penala, articolului 82, 83, 84, 74 alineatul 2 si 5 din Codul penal si articolului 64 alineatul 1 litera a teza a II-a si litera b din Codul penal.

În raport de dispozitiile articolului 397 alineatul 5 din Codul de procedura penala raportat la articolul 25 alineatul 5 din Codul de procedura penala a lasat nesolutionata actiunea civila exercitata de partea civila M.I..

 Instanta a înlaturat dispozitia privind obligarea inculpatilor P.L.I. si I. N. la plata în solidar si alaturi de tertii asiguratori SC G. R. A. R. SA si SC O. V. I. G. SA a sumei de 45.000 lei daune morale în favoarea partii civile M.I. si pe cea de respingere a pretentiilor civile – daune materiale formulata de aceasta.

În raport de solutia pronuntata în cauza în ceea ce priveste latura civila, tinând seama de dispozitiile articolului. 276 alin. 6 Cod procedura penala, a fost respinsa cererea partii civile intimate M.I., privind acordarea de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare