Menţinerea transferului patrimonial încheiat cu un subdobânditor de buna credinţa.

Prin cererea înregistrată la data de 12.05.2011 în dosarul nr. 3485/40/2009/a1, reclamantul C.I.B.L., în calitate de lichidator al debitoarei SC „D.A.” SRL, a solicitat repunerea în termen a acţiunii prev. de art. 80 din Legea nr. 85/2006 şi, în contradictoriu cu pârâţii SC „D.A.” SRL şi A.N., să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3061 din 28.11.2008, prin care debitoarea-vânzătoare a transferat către pârâtul persoană fizică bunul imobil în care societatea îşi desfăşura activitatea.

În motivarea cererii de repunere în termen, reclamantul-lichidator a arătat că raportul prev. de art. 59 nu a fost depus din lipsă de documente, iar prin reconstruirea parţială a evidenţei societăţii, la data de 02.05.2011 s-a intrat în posesia contractului de vânzare-cumpărare susmenţionat şi că debitoarea, prin reprezentanţii legali, deşi a fost notificată, nu a predat actele impuse de lege şi nici bunurile societăţii până la data formulării acţiunii.

  În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că între pârâţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3061 din 28.11.2008, prin care s-a transferat bunul imobil în care debitoarea îşi desfăşura activitatea, tranzacţia fiind făcută cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori şi că, părţile cu rea credinţă au încheiat acte juridice în dauna creditorilor, cu finalizarea diminuării masei active a debitoarei şi a obţinerii unui avantaj injust de către acestea.

A mai arătat reclamantul că, în speţă, toate părţile implicate în această operaţiune juridică cunoşteau situaţia juridică a debitorului, preţul nu a fost depus în contul societăţii, scopul vânzării nu a fost redresarea financiară şi acoperirea creanţelor către creditori, iar vânzarea celui mai important activ, fără de care firma nu îşi putea desfăşura activitatea, arată intenţia de fraudare a creditorilor. De asemenea, cumpărătorul cunoştea starea societăţii-debitoare, întrucât la data de 25.07.2008, conform actului autentificat sub nr. 1563, împreună cu acţionarii acesteia, a pus bazale unei fundaţii şi mai mult, la data formulării cererii de chemare în judecată, imobilul a fost pus de către cumpărătorul A.N. ca şi gaj pentru o societate în care asociaţii sunt foşti asociaţi ai debitoarei, iar după înstrăinarea imobilului în discuţie, aceştia din urmă au vândut părţile sociale, lăsând societatea fără avere şi fără niciun bun mobil sau imobil.

Pârâtul A.N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată arătând, în esenţă, că la data de 28.11.2008 a cumpărat de la vânzătoarea SC „D.A.” SRL Ştefăneşti, imobilul compus din construcţie şi 476 mp teren aferent, situat în municipiul Botoşani, Str..., nr..., cu preţul de 187.235 lei stabilit în baza raportului de evaluare a construcţiei şi terenului, întocmit de expertul autorizat A.M.; că, la momentul încheierii contractului, societatea-vânzătoare nu era în faliment, nu avea debite către stat, iar imobilul vândut nu era grevat de sarcini şi că,  preţul a fost plătit în numerar, debitoarea eliberând pârâtului chitanţe, banii încasaţi fiind folosiţi în interesul societăţii.

A mai susţinut  pârâtul că nu este adevărat că vânzarea s-ar fi produs pentru a se sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, întrucât societatea nu era urmărită de niciun creditor şi, din câte avea cunoştinţă, era în profit, iar bunul cumpărat nu era cel mai important activ al debitoarei şi nici că ar fi înfiinţat vreo fundaţie împreună cu acţionarii acesteia.

De asemenea, a arătat pârâtul că  preţul achitat a fost unul serios pentru că a fost stabilit prin expertiză şi că bunul cumpărat a fost gajat în favoarea unui împrumut făcut de o altă societate cu alţi asociaţi şi nu cu foştii vânzători, al cărei rate se achită la zi, fiind un cumpărător de bună credinţă şi neavând nicio intenţie de fraudare a vreunei persoane.

Având în vedere că asociatul unic şi administratorul statutar al pârâtei debitoare SC „D.A.” SRL, numitul C.T.G.a decedat la data de 18.03.2009, judecătorul-sindic a dispus desemnarea unui curator special care să reprezinte societatea, în persoana Nord Expert I.P.U.R.L. Botoşani care, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, apreciind că nu s-au respectat disp. art. 103 alin. 2 Cod Proc. Civilă, în sensul că reclamanta ar fi intrat în posesia contractului de vânzare-cumpărare la data de 02.05.2011, iar acţiunea a fost introdusă şi înregistrată la 23.05.2011 şi pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A arătat curatorul special că preţul vânzării a fost serios şi achitat în totalitate cu chitanţele nr. 5768593/2008, nr. 5768590/2008, nr. 5768588/2008, nr. 5768585/2008, nr. 5768587/2008 şi nr. 5768584/2008, astfel încât contractul autentificat la data de 28.11.2008 nu poate fi considerat  fraudulos, nefiind date motivele prevăzute de art. 80 şi următoarele din Legea nr. 85/2006, pentru a putea fi anulat.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, reclamantul-lichidator a depus o cerere, prin care a chemat în judecată alături de pârâtul A.N. şi pe pârâţii A.L., G.M. şi G.S., solicitând anularea actelor de înstrăinare subsecvente actului iniţial încheiat de debitoare, respectiv a actului notarial nr. 3082/27.09.2011, intervenit între terţii dobânditori A.N. şi A.L., pe de o parte şi subdobânditorii G.M. şi G.S. pe de altă parte, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi întoarcerea bunului în patrimoniul debitoarei.

A arătat reclamantul-lichidator că această completare a acţiunii iniţiale este rezultatul relei credinţe a pârâtului, care, pe parcursul prezentului litigiu, a vândut bunul care face obiectul actului fraudulos a cărui anulare se cere.

În ce priveşte excepţiile invocate în cauză, reclamantul-lichidator a arătat că, prin sentinţa nr. 141/07.01.2010 nu s-a stabilit termenul pentru întocmirea raportului prev. la art. 20 alin. 1 lit. b), acest raport nefiind întocmit şi depus la dosar, deoarece foştii administratori ai societăţii nu au pus la dispoziţia administratorului judiciar/lichidatorului actele şi evidenţa contabilă tocmai pentru a nu se cunoaşte actele frauduloase încheiate de aceştia, iar acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul în termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii, care în speţă a fost 07.01.2010, data introducerii acţiunii fiind 09.05.2011, iar ultima zi de împlinire a termenul de 16 luni a fost 09.05.2011.

Odată cu cererea de extindere a cadrului procesual, reclamantul-lichidator a depus la dosar încheierea nr. 45067 din 01.11.2011 a OCPI Botoşani, extras de carte funciară pentru informare şi copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii A.N. şi A.L., în calitate de vânzători şi pârâtul G.M., în calitate de cumpărător, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3082 din 27.09.2011 şi încheierea de rectificare nr. 6982 din 10.10.2011.

Pârâţii A.N. şi A.L. au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi nelegală şi arătând, în esenţă, că tranzacţia încheiată la data de 28.11.2008, între aceştia şi pârâta-debitoare s-a desfăşurat în condiţii legale şi transparente, societatea nu avea creanţe urmărite de creditori şi funcţiona în condiţii normale, iar în  imobilul în litigiu nu desfăşura activitate, fiind eliberată o autorizaţie de demolare a acestuia.

Au mai arătat pârâţii că nu au cunoscut situaţia economică a firmei şi prin simplul fapt „datorat de existenţa certificatului fiscal prin care se atestă că imobilul este liber de sarcini” au considerat că societatea are toate datoriile achitate la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare şi că nu au avut cunoştinţă că societatea avea datorii scadente neacoperite şi nu avea iminenţa de insolvenţă.

De asemenea, au arătat pârâţii că părţile nu au încheiat acte juridice în dauna creditorilor, cu finalitatea diminuării masei active a debitoarei şi a obţinerii unui avantaj injust de către acestea, deoarece prin tranzacţia în discuţie nu s-a diminuat activul societăţii, preţul fiind plătit, iar numerarul achitat intrând în activul acesteia.

Totodată, pârâţii au arătat că cererea introductivă a DGFPJ Botoşani a fost înregistrată la data de 11.08.2009, iar administratorul societăţii-debitoare, C.T., a decedat la data de 13.08.2009, astfel încât acesta nu a mai fost în măsură să conteste creanţele bugetare pretinse de creditoare.

În ce priveşte susţinerea reclamantului-lichidator, în sensul că nu a depus raportul prev. de art. 20 alin. 1 lit. b), întrucât prin sentinţa de deschidere a procedurii nu s-a stabilit acest termen, pârâţii au arătat că practicianul în insolvenţă trebuia să cunoască termenul prevăzut de lege, respectiv că acesta nu poate depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.

Pârâtul G.M. a depus, de asemenea, întâmpinare la dosar, solicitând respingerea acţiunii, ca netemeinică şi nelegală şi arătând că, în fapt, la data de 27.09.2011 a cumpărat de la soţii A.N. şi Lidia o parcelă de teren liber (curţi, construcţii) în suprafaţă de 476 mp, situat în Botoşani, str. …., nr. …. pentru care a achitat preţul de 50.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3082/27.09.2011, iar la data cumpărării a luat cunoştinţă de situaţia juridică a terenului, ca fiind cea înscrisă în extrasul de carte funciară, fiind liber de sarcini, având toate taxele achitate şi negrevat de sarcini, conform certificatului de atestare fiscală emis de Direcţia de Impozite şi Taxe a Primăriei municipiului Botoşani şi a declaraţiei vânzătorilor că nu au încheiat alte acte de dispoziţie sau de administrare asupra acestuia, garantându-l de evicţiune.

A mai arătat pârâtul că buna credinţă este dovedită prin faptul că bunul cumpărat a fost vândut în mod liber, iar vânzarea la data respectivă nu a fost limitată prin lege, a achitat valoarea stabilită printr-un preţ plătit, fiind unul sincer şi serios.

În cauză, a fost încuviinţată efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a bunurilor înstrăinate, având ca obiectiv stabilirea valorii de piaţă a imobilului la data transferului (28.11.2008) efectuat de către debitor pârâtului A.N., fiind desemnat un expert de instanţă şi câte un expert de către reclamantul-lichidator şi pârâtul A.N..

Totodată, a fost ataşată la dosar copia contractului de garanţie reală imobiliară nr. 567/22.12.2008, autentificat sub nr. 3182 din 22 decembrie 2008, precum şi raportul de evaluare întocmit de evaluatorul T.D. în decembrie 2008.

Prin sentinţa nr. 184 din 14 martie 2013, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de repunere în termen formulată de reclamantul lichidator C.I.B.L.; a respins ca nefondată excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâta S.C. “D.A.” S.R.L. Ştefăneşti, prin curator special şi, admiţând acţiunea în anulare formulată de reclamantul lichidator în contradictoriu cu pârâţii: debitoarea S.C. „D.A.” S.R.L., prin curator special Nord Expert IPURL, A.N., A.L., G.M. şi G.S., a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta-debitoare S.C. „D.A.” S.R.L, în calitate de vânzător  şi pârâtul A.N., în calitate de cumpărător,  autentificat sub nr. 3061 din 28.11.2008 de către Biroul Notarului Public E.R., precum şi a  contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii A.N. şi A.L., în calitate de vânzători  şi pârâtul G.M., căsătorit cu pârâta G.S., în calitate de cumpărători,  autentificat sub nr. 3082 din 27.09.2011, de către Biroul Notarilor  Publici Asociaţi “C.A.”, obligând pârâţii G.M. şi G.S. să restituie  societăţii-debitoare, reprezentată de lichidatorul judiciar C.I.B.L.,  în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 476 mp teren situat în intravilanul municipiului Botoşani, str. … nr…., judeţul Botoşani, înscris în Cartea funciară  nr. 51283 a municipiului Botoşani, compus din parcelă teren, curţi – construcţii, care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3082 din 27.09.2011 de către B.N.P. C.A., contract anulat prin sentinţa de faţă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ce priveşte cererea de repunere în termen formulată de reclamantul-lichidator şi excepţia tardivităţii acţiunii, judecătorul sindic a constatat că prin sentinţa nr. 14 din 7.01.2010 a fost deschisă procedura insolvenţei  privind pe debitoarea SC „D.A.” SRL, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, la cererea creditoarei DGFPJ Botoşani, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.I.B.L., care, la data de 12.05.2011, a depus la arhiva falimente a Tribunalului Botoşani o cerere de repunere în termen a acţiunii prevăzute de art. 80 din Legea nr. 85/2006, precum şi cerere de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3061 din 28.11.2008, prin care societatea-debitoare a înstrăinat pârâtului A.N. un spaţiu comercial cu o suprafaţă construită la sol de 196,40 mp, precum şi suprafaţa de 476 mp teren aferent şi adiacent construcţiei situată în Botoşani, …, nr. …. şi având în vedere că din rapoartele de activitate depuse la dosar de către administratorul judiciar şi de către lichidator, rezultă că actele societăţii nu au fost depuse la dosar, aşa cum obligau disp. art. 35 din Legea nr. 85/2006, administratorul statutar nefiind găsit, întrucât era decedat încă din 13.08.2009, s-a apreciat că  reclamantul-lichidator a fost împiedicat, din cauze mai presus de voinţa sa, să formuleze acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3061 din 28.11.2008, în termenul de un an de la data expirării termenului de depunere a raportului prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b), acest termen fiind împlinit la data de 16 februarie 2011.

Totodată, judecătorul-sindic  a constatat că acţiunea înregistrată la data de 12.05.2011 a fost depusă la poştă pe 9 mai 2011, înăuntrul termenului maxim de 16 luni de la deschiderea procedurii, având în vedere că ultima zi a termenului - 7 mai 2011 a picat într-o zi nelucrătoare, astfel încât termenul s-a prorogat până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv 9 mai 2011.

Pe fondul acţiunii, judecătorul-sindic a reţinut, în esenţă, că debitoarea SC „D.A.” SRL  a intrat în insolvenţă la data de 07.01.2010, prin sentinţa comercială nr. 14 din 07.01.2010; că, anterior intrării în insolvenţă, la data de 28 noiembrie 2008, debitoarea, prin asociaţii H. C. şi H. M., a vândut pârâtului A.N., căsătorit cu pârâta A.L., un spaţiu comercial, cu o suprafaţă construită la sol de  196,40 mp, precum şi suprafaţa de 476 mp teren aferent şi adiacent construcţiei, situată în municipiul Botoşani, Str..., nr..., cu nr. cadastral nedefinitiv 833, CF 5941/N (FILA 32), preţul vânzării fiind de 187.235 lei (fără TVA), în cuprinsul contractului autentificat de B.N.P. Elena Roman prin încheierea nr. 3061 din 28 noiembrie 2008, fiind consemnat că suma a fost primită integral de la cumpărător la data autentificării contractului.

A constatat judecătorul sindic că pârâtul-cumpărător A.N. este tatăl numitei H.M., aşa cum rezultă din adresa nr. IX 55199 din 11.04.2012 emisă de SCLEP Botoşani şi că la mai puţin de o lună de la data dobândirii imobilului, pârâţii A.N. şi A.L. l-au ipotecat în favoarea băncii CEC Bank – Sucursala Botoşani, pentru a garanta un credit luat de SC „A.C.” SRL în valoare de 960.000 lei, conform contractului de garanţie reală imobiliară nr. 567/22.12.2008, autentificat de BNP Elena Roman prin încheierea nr. 3182 din 22 decembrie 2008, în cuprinsul căruia se consemnează că „parcela de teren în suprafaţă totală de 476 mp, pe care se află construcţia, spaţiu comercial cu suprafaţa construită la sol de 196,4 mp, înscris în Cartea Funciară nr. 5941/N a municipiului Botoşani, judeţul Botoşani, având număr cadastral 833, proprietatea soţilor A.N. şi A.L., în baza actului de cumpărare nr. 3061/2008, încheiere nr. 51493/02.12.2008, dată de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani, situat în municipiul Botoşani, str. Str..., nr..., judeţul Botoşani este evaluat la suma de 359.000 lei, în baza raportului de evaluare efectuat de evaluator ANEVAR T. D. la data de 05.12.2008, potrivit căruia „valoarea de lichidare a proprietăţii de evaluat este de 269.250 lei adică 70.060 EURO, din care valoarea terenului este de 246.957 lei, adică 64.259 EURO”.

A mai reţinut instanţa că la data de 09.05.2011, reclamantul-lichidator C.I.B.L. a depus prin poştă o cerere de anulare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta-debitoare SC „D.A.” SRL şi pârâtul A.N., privind spaţiul comercial şi terenul în suprafaţă de 476 mp situat în municipiul Botoşani, Str..., nr..., întemeiată pe disp. art. 79, 80 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006, iar ulterior înregistrării acestei cereri şi fixării primului termen de judecată, care a fost stabilit la 16.06.2011, pârâţii A.N. şi A.L. au vândut bunul dobândit de la debitoare pârâtului G.M., căsătorit cu G.S., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3082 din 27 septembrie 2011, în cuprinsul căruia se menţionează că: „Preţul vânzării este de 50.000 lei (cincizeci de mii lei), sumă pe care vânzătorii declară că au primit-o integral, de la cumpărător, la data semnării prezentului contract”.

Tribunalul a apreciat că reclamantul-lichidator a solicitat anularea contractului de înstrăinare subsecvent, respectiv a celui încheiat între pârâţii A.N. şi A.L., în calitate de vânzători şi pârâtul G.M., căsătorit cu G.S., în calitate de cumpărător, în temeiul art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar textele de lege în baza cărora reclamantul-lichidator a cerut anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare sunt art. 79, art. 80  alin. 1 lit. b) şi c)  şi art. 84 din lege.

În ce priveşte primul contract de înstrăinare încheiat la data de 28.11.2008, judecătorul sindic a constatat că acesta a fost unul de transfer fraudulos al spaţiului comercial şi terenului în suprafaţă de 476 mp, situat în Botoşani, Str..., nr..., întrucât preţul indicat în acest contract, respectiv acela de 187.235 lei, a fost fixat sub valoarea reală a bunurilor înstrăinate, atâta vreme cât la doar câteva zile după înstrăinare, mai precis la data de 05.12.2008, un raport de evaluare întocmit de evaluatorul autorizat T. D.  L., în scopul instituirii unei ipoteci asupra imobilelor, a stabilit că valoarea totală a proprietăţii formată din spaţiu comercial şi teren aferent în suprafaţă de 476 mp, este de 269.250 lei.

A apreciat tribunalul că înţelegerea frauduloasă dintre reprezentanţii debitoarei şi cumpărătorul-pârât A.N. rezultă din împrejurarea că pârâtul A.N. este tatăl numitei H. M. – asociat al societăţii debitoare, care a semnat actul fraudulos în numele debitoarei, caracterul fraudulos al acestui transfer rezultând şi din împrejurarea că, deşi în faţa notarului reprezentanţii societăţii debitoare au declarat că suma de 187.235 lei a fost primită integral de cumpărător în aceeaşi zi, la data autentificării contractului, respectiv 28 noiembrie 2008, această sumă nu apare în evidenţa contabilă a societăţii ca încasată, iar chitanţele depuse în original la grefa instanţei de către pârâtul A.N. şi în copie legalizată la dosar nu fac dovada plăţii preţului, atâta vreme cât sumele trecute în chitanţe nu au fost evidenţiate în actele contabile al societăţii vânzătoare şi pârâtul A.N. nu a dovedit că a avut această sumă (187.235 lei noi), astfel încât, relaţia de filiaţie dintre pârâtul-cumpărător şi numita H.M., asociat al societăţii vânzătoare şi lipsa dovezii că pârâtul a avut în posesie asemenea sumă pe care să o fi putut plăti societăţii-vânzătoare conduce la concluzia că aceste chitanţe au fost întocmite în mod fictiv, pentru a acoperi în fapt înstrăinarea frauduloasă a activului societăţii fără ca aceasta să obţină vreo contraprestaţie.

În ce priveşte actul de înstrăinare subsecvent, judecătorul-sindic a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pârâtul subdobânditor G.M. nu a făcut dovada că a achitat preţul de 50.000 lei vânzătorilor-pârâţi A.N. şi A.L., deşi în cuprinsul actului notarial  a fost consemnată declaraţia acestora din urmă, în sensul că suma ar fi fost primită integral de la cumpărător, iar pârâţii A. nu au dovedit că patrimoniul propriu s-a îmbogăţit cu această sumă.

Totodată, având în vedere data la care s-a încheiat actul de înstrăinare subsecvent, respectiv după ce reclamantul-lichidator a introdus la judecătorul-sindic acţiune de anulare a actului iniţial, după ce pârâtul A.N. primise citaţie şi depusese întâmpinare la dosar, coroborat cu împrejurarea că pârâtul G.M. era un apropiat al fiicei şi ginerelui pârâţilor A., îndeplinind funcţia de contabil al firmelor administrate de fiica acestora H.M. şi ginerele A.G., societatea-debitoare SC „D.A.” SRL şi SC „A.” SRL, precum şi neplata preţului trecut în actul notarial, conduc la concluzia că subdobânditorul, pârâtul G.M., cunoştea faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat şi a încercat să ajute pe pârâţii A. să-şi păstreze bunul cumpărat, în dauna creditorilor din procedură, ale căror creanţe nu pot fi îndestulate pentru că debitoarea nu mai deţine bunuri în patrimoniu.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii G.M. şi G.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au arătat că data depunerii acţiunii este 12 mai 2011, prin depunere la arhiva falimente a Tribunalului Botoşani şi nu data de 9 mai 2011, data poştei de pe plic, care nu confirmă că în interiorul acestuia s-a aflat acţiunea de faţă, în condiţiile în care reclamantul are numeroase dosare în care este numit lichidator şi în care depune înscrisuri.

Pe fondul cauzei, recurenţii au arătat, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere că au fost citaţi la data de 14.12 2011, dată la care au luat cunoştinţă despre faptul că au fost chemaţi în judecată pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3082/27.09.2011, prin care au cumpărat de la soţii A.N. şi Lidia o parcelă de teren liber (curţi construcţii), în suprafaţă de 476 m.p., situat în mun. Botoşani, str. ….. nr. …., jud. Botoşani şi că despre această ofertă de vânzare au aflat din ziarul local Monitorul de Botoşani din data de 8.09.2011.

Au mai arătat recurenţii că la data cumpărării au luat cunoştinţă de situaţia juridică a terenului, respectiv că este liber de sarcini, fapt consemnat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare în discuţie, conform extrasului de CF nr. 39248/23.09.2011 emis de OCPI Botoşani, achitând preţul de 50.000 lei, respectiv 23 Euro/m.p., preţ care reprezintă valoarea de plată a imobilului din acea dată, fapt susţinut şi cu oferte ale altor proprietăţi publicate spre vânzare chiar în acelaşi ziar local.

Apreciază recurenţii că judecătorul sindic a preluat numai susţinerile reclamantului-lichidator, fără a face o analiză riguroasă a textelor de lege invocate în raport cu probele administrate în cauză, ignorând toate apărările şi probele depuse de aceştia, încălcând art. 83 alin. 3 rap. la art. 161 Cod proc. civ. şi interpretând greşit disp.  art. 84 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, susţin recurenţii că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra probelor depuse de aceştia la dosar, respectiv extrasele de cont emise de  Raiffeisen Bank, prin care au dovedit că au avut suma în patrimoniu şi pe cale de consecinţă, au avut posibilitatea fizică să achite valoarea preţului, ignorând şi chitanţa de mână emisă de A.N., prin care acesta recunoaşte primirea sumei de 50.000 lei, depusă în copie legalizată la dosarul cauzei, precum şi proba prin care au demonstrat că preţul a fost unul sincer, serios, determinabil, raportat la preţul pieţei, în concordanţă cu ofertele din ziarul local.

Mai arată recurenţii că prima instanţă nu a analizat şi nici nu a pus în vedere reclamantului-lichidator să facă dovada notificării cererii de anulare în registrele de publicitate aferente, în condiţiile în care existenţa unui dosar de faliment constituie un aspect care nu trebuia neglijat, invocând inadmisibilitatea acţiunii în anularea actelor subsecvente în vederea recuperării de la subdobânditor a bunului ori a valorii acestuia, întrucât au făcut dovada achitării preţului, la valoarea corespunzătoare a bunului şi nu au avut posibilitatea cunoaşterii faptului că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

Totodată arată recurenţii că în mod nelegal, tendenţios şi fără suport probatoriu, judecătorul sindic a reţinut aspecte ce nu sunt conforme cu realitatea şi care exced cadrului legal, respectiv că recurentul a fost contabil la societatea-debitoare sau  apropiat al fiicei şi ginerelui pârâţilor, astfel încât ar fi cunoscut despre faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat, întrucât nu a fost niciodată contabil la societatea-debitoare, ci a fost angajat al SC „A.C.” SRL, solicitând a se avea în vedere şi disp. art. 82 din Legea nr. 85/2006 cu privire la excepţiile de la sancţiunea nulităţii unui transfer patrimonial efectuat de debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente.

În fine, consideră recurenţii că prima instanţă nu a analizat şi a ignorat concluziile experţilor, alegând doar situaţia favorabilă reclamantului, solicitând a se constata că sentinţa recurată este motivată contradictoriu, lipsită de temei legal, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, nefiind verificate ipotezele legale invocate şi că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile imperative cerute de prev. art. 84 din Legea nr. 85/2006, pentru admisibilitatea acţiunii, aşa cum eronat a interpretat judecătorul sindic.

Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar CII „B. L.” a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, care a fost respinsă de instanţa de recurs la termenul din 6 martie 2014, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

Examinând recursul, ce se subsumează disp. art. 304 pct. 9,  art. 3041 Cod proc. civ., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinţei atacate, şi a criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, „administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat”.

Textul presupune, pentru admiterea acţiunii de recuperare a bunului de la subdobânditor, îndeplinirea cumulativă a două condiţii: subdobânditorul să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului, şi să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

Cu privire la prima condiţie, prin expertiza judiciară efectuată în cauză (filele 169-191 dosar fond) s-a stabilit, atât de expertul numit de către judecătorul sindic, cât şi de expertul-parte, că terenul de 476 m.p. are o valoare de 81.000 lei.

Având în vedere că această valoare nu poate fi exactă, matematică, ci una orientativă, Curtea constată că preţul plătit de recurenţi, de 50.000 lei, nu poate fi socotit ca nefiind corespunzător valorii bunului, având în vedere şi data vânzării (27 sept. 2011), când este de notorietate să cererea de cumpărare de terenuri era una scăzută.

Prin contractul de vânzare-cumpărare în cauză s-a constatat că preţul vânzării, de 50.000 lei, a fost plătit integral la data semnării. Această menţiune din contractul de vânzare-cumpărare, care este un act autentic, dar este făcută în baza susţinerii părţilor, face dovadă până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută însă în cauză.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, Curtea reţine că, faptul că recurentul G.M. este angajat în funcţia de contabil la SC „A.C.” SRL, unde au sau au avut calitatea de asociaţi şi administratori H. M. (până în anul 2007), şi A. G.(cumnatul acesteia şi ginerele soţilor A., până în prezent – filele 123-126 dosar fond), nu duce automat, în lipsa altor probe, la concluzia că recurentul cunoştea sau trebuia să cunoască la momentul contractului că transferul iniţial era susceptibil de a fi anulat. Este adevărat că funcţia arătată a acestuia induce o suspiciune că ar fi putut cunoaşte aceste aspecte, însă trebuie avut în vedere că litigiul iniţial nu a fost notat în cartea funciară decât după dobândirea bunului de către recurent.

Faptul că pârâţii A. au înstrăinat terenul în cauză în timpul litigiului instituie o prezumţie de fraudă în persoana acestora, şi nu a cumpărătorilor, care nu aveau posibilitatea de a cunoaşte existenţa litigiului (ce nu era notat la acea dată în cartea funciară).

În aceste împrejurări, Curtea apreciază că în cauză operează principiul „in dubio pro reo”, şi că nu s-a făcut dovada certă a relei credinţe din partea recurenţilor.

Concluzionând, cum nu este îndeplinită nici una din condiţiile cumulativ prevăzute de art. 84 alin. 1  din Legea nr. 85/2006, Curtea apreciază că în mod greşit a procedat judecătorul sindic la anularea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare.

Pentru aceste motive, în baza art. 3041, art. 312 alin. 1, 3 Cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârâţii G.M. şi G.S. şi va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca nefondată, acţiunea civilă pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3082/27.09.2011 de BNP C.A. încheiat între pârâţii A. N. şi A.L., în calitate de vânzători şi pârâţii G.M., căsătorit cu G.S., în calitate de cumpărători.

Curtea va dispune obligarea pârâţilor A. N. şi L. la restituirea contravalorii terenului (aşa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză), nu şi a construcţiei ce a fost demolată de aceştia, întrucât în acest sens a fost şi soluţia judecătorului sindic, ce nu a fost atacată cu recurs de lichidatorul judiciar al societăţii-debitoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 274 Cod proc. civ., Curtea va obliga intimaţii să plătească recurenţilor suma de 60,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs şi va respinge, ca nefondată, cererea reclamantei-intimate de acordare a cheltuielilor de judecată din această fază procesuală.

Domenii speta

Spete similare