Aspecte legate de acordarea cheltuielilor de judecată. Aplicarea art. 274 alin. 3 c. pr. civ.

Situaţii în care judecătorii pot să micşoreze onorariile avocaţilor, prin raportare la întreaga prestaţie a apărătorului ales, la dificultatea litigiului dedus judecăţii şi volumul de muncă depus în pregătirea apărării.

•Art. 274 alin. 3 C. pr. civ

Prin Sentinţa nr. 533/15.02.2012 a Tribunalului Harghita s-a respins excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, formulată prin întâmpinare şi s-a admis contestaţia formulată de pârâta SC T. – C. SRL, şi, în consecinţă, respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de reclamanta SC R. SA, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.120,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii atacate, s-a reţinut că datoria care a stat la baza cererii de deschidere a procedurii  nu îndeplineşte condiţiile unei creanţe certe lichide şi exigibile, deoarece din susţinerea părţilor şi probele administrate, rezultă că marfa care a făcut obiectul contractului de transport încheiat între părţi, a fost furată, fiind instrumentat un dosar penal de către autorităţile spaniole. Totodată răspunderea contractuală sau delictuală pentru prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită sau prin neîndeplinirea unor eventuale obligaţii contractuale, nu a fost lămurită în cauză, putând face obiectul unui litigiu între părţi, atât cu privire la condiţiile de răspundere, cât şi cu privire la cuantumul prejudiciului.

Împotriva acestei Sentinţe, a declarat recurs în termenul legal SC R. SA , criticând hotărârea atacată ca nelegală, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora care a fost obligată recurenta, susţinând că, în raport de complexitatea litigiului, termenele de judecată şi munca prestată de apărătorul ales al debitoarei suma de 5.120 lei este nejustificat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Referitor la motivul de critică al hotărârii atacate, care este limitat strict la cuantumul cheltuielilor de judecată, despre care recurenta pretinde că ar fi într-un cuantum exagerat, Curtea a reţinut următoarele:

Activitatea depusă de avocatul ales al debitoarei s-a materializat, în principal, în formularea contestaţiei (fila 36 şi următoarele, dosar de fond), şi, de asemenea, în formularea concluziilor scrise, al căror conţinut reprezintă o reiterare a motivelor cuprinse în contestaţie.

Pe de altă parte,  acelaşi avocat a fost prezent la termenele de judecată (2 noiembrie 2012, 14 decembrie 2012, respectiv 8 februarie 2013), când cauza a suferit amânare, solicitând însă la două termene amânarea şi la cel de-al treilea, punând concluzii asupra fondului cauzei.

În raport de această muncă prestată în dosarul cauzei, materializată, în principal, în formularea contestaţiei, Curtea a apreciat că într-adevăr, cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată creditoarea recurentă, este nejustificat de mare, acest lucru impunându-se prin raportare la întreaga prestaţie a apărătorului ales al debitoarei, care a întocmit două acte de procedură, şi a fost prezent la trei termene de judecată, în condiţiile arătate mai sus.

În aceste condiţii, având în vedere dificultatea litigiului dedus judecăţii (contestaţie la cererea de deschidere a procedurii in solvenţei), precum şi volumul de muncă depus de apărătorul ales pentru pregătirea apărării, Curtea a apreciat că recursul promovat în cauză este întemeiat, soluţia care se impune potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă fiind admiterea acestuia, şi modificarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul că creditoarea SC R. SA va fi obligată la plata, către SC T.-C. SRL, sumei de 3.120 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Domenii speta

Spete similare