Pretenţii – admisă în parte

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ........2014 sub nr......../259/2014, reclamanta S.C.O.I. Prod Com S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C.A.I.S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata creanţei certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 11.202,57 lei, ce urmează a fi actualizată până l data plăţii efective în funcţie de nivelul ratei dobânzii penalizatoare stabilită de Banca Naţională a Românii, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.13/2011, creanţă compusă din: suma de 10.999,30 lei, reprezentând contravaloarea a 22.000 kg. tărâţă de grâu, marfă livrată în baza facturii fiscale seria F5 OLTI nr.1041775/28.04.2014, care nu a fost achitată la termenele scadente convenite; suma de 203,27 lei, reprezentând dobânda penalizatoare legală calculată conform prevederilor art.3 alin.2 din Legea 72/28.03.2013 pentru neplata în termen a facturii de livrare mărfuri mai sus menţionate, la nivelul ratei dobânzii penalizatoare legală stabilit de Banca Naţională a României în baza Circularei nr.07/04.02.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.90/05.02.2014, de la data scadenţei şi până la data de 30.09.2014 şi a Circularei nr.32/30.09.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.714/30.09.2014, de la data de 01.10.2014 până la 20.11.2014.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 28.04.2014 orele 15:27 minute, la solicitarea telefonică a administratorului pârâtei-debitoare, creditoarea S.C.O.I.PROD COM.S.R.L., prin Serviciul Desfacere şi delegatul L.I. cu auto nr. ...... în baza facturii fiscale seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014, a livrat cantitatea de 22.000 kg. tărâţă de grâu în valoare de 10.999,30 lei, ambalată în saci de rafie imprimaţi.

Invocând faptul că livrarea mărfii s-a efectuat după orele de program şi nu poate emite şi completa ordinul de plată, deoarece personalul de la contabilitate terminase programul de lucru şi plecase, în urma discuţiilor telefonice purtate de I.I.A. în calitate de reprezentant al paratei-debitoare cu B.I.-Şef Serv.desfacere la subscrisa reclamanta-creditoare, în prezenţa delegatului L.I., s-a stabilit de comun acord ca plata acestei mărfi să se facă a doua zi prin virament bancar.

Deoarece de la data livrării şi recepţionării mărfurilor au trecut mai mult de 30 de zile, prin adresa nr.2050/06.08.2014 transmisă prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, debitorul a fost somat în scris, ca în termenul de 15 zile să-şi achite datoria, însă acesta nu s-a prezentat la oficiul poştal

pentru a o ridica, fiindu-le returnată la data de 22.08.2014, cu menţiunea „expirat termen de păstrare”, motiv pentru care litigiul nu a putut fi soluţionat pe cale amiabilă.

S-a făcut dovada participării la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, deoarece în conformitate cu prevederile art.60 indice 1 litera f) din Legea 192/2006 la data de 14.11.2014 reprezentantul legal al pârâtului debitor a fost invitat la Birou Mediator – R.C., pentru a participa la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, însă acesta nu a dat curs invitaţiei.

Având în vedere faptul că nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată pârâta - debitoare nu a achitat factura fiscală seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014 în sumă totală de 10.999,30 lei, conform prevederilor art. 3 alin.2 din Legea 72/2013,1a această sumă se adaugă şi dobânda penalizatoare legală, calculată în conformitate cu prevederile art.3 alin. l lit. b din Legea 72/2013 de la data scadentă  a facturii şi până la data de 25.08.2014, în funcţie de nivelul ratei stabilită de Banca Naţională a României în baza Circularei nr.07/04.02.2014- publicată în Monitorul Oficial nr.90/05.02.2014, a Circularei nr.25/04.08.2014 - publicată în Monitorul Oficial nr.585/05.08.2014 şi a Circularei nr.32/30.09.2014 - publicată în Monitorul Oficial nr.714/30.09.2014, după cum urmează:

A. Situaţia dobânzii penalizatoare legale datorate de la scadenţa facturii până la data de 05.08.2014, calculată conform art.3 alin.2 din Legea 72/2013 şi Circularei nr. 7/04.02.2014 a B.N.R. :.....................

Situaţia dobânzii penalizatoare legale datorate, calculată conform art. 3 alin.2 din Legea 72/2013 şi Circularei nr.25/04.08.2014 a B.N.R., de la data de 05.08.2014, până la 30.09.2014: ....................................

 B. Situaţia dobânzii penalizatoare legale datorate de la data de 01.10.2014 până la data de 20.11.2014 calculată conform art. 3 alin.2 din Legea 72/2013 şi Circularei nr.32/30.09.2014 a BNR ::::::::::::::::::::::

Faţă de considerentele în fapt şi drept mai sus menţionate, solicită admiterea prezentei cereri şi obligarea pârâtului-debitor SC.A. INVEST.SRL,  legal reprezentată de I.I.A.- în calitate de administrator, la plata integrală şi imediată a creanţei certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 11.202,57 lei, care se va actualiza până la achitarea acesteia în totalitate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art.30,32,94 alin.l lit.j,95 pct.1,98 alin.l si 2;art.l07alin.l,art.l48 alin.l;art. 149 alin.l;art.l50 alin.l;art. 192-194, Cod proc. civilă.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv Factura fiscala seria F50LTI nr.1041775/24.08.2014, Adresele nr.65814 si 65816/19.11.2014 emise de ORC Prahova din care rezulta calitatea de reprezentant legal al semnatarului prezentei cereri din partea subscrisei reclamanta-creditoare si starea actuala a paratei-debitoare; Dovada  privind participarea si invitarea la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, respectiv:proces-verbal din 07.11.2014, proces-verbal din 14.11.2014 si Certificat de informare nr. 1/14.11.2014,e mise de Birou de Mediator-R.C., taxa de timbru în valoare  de 654,97 lei copii pentru comunicare.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisurile ataşate şi doi martori B.I.şi L.I., precum şi alte probe pe care instanţa le va considera pertinente şi utile soluţionării cauzei, solicitând cheltuieli de judecată, în temeiul art.451 Cod.pr. civilă.

La data de 29.12.2014 pârâta a depus întâmpinare (fila.......), prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivarea întâmpinării formulate pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că reclamanta a mai introdus pe rolul acestei instanţe o cerere de chemare în judecată soluţionată prin dosarul nr.1173/259/2014, prin care instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 09.10.2014.

Întrucât există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două cereri de chemare în judecată,  a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, care este o excepţie peremtorie şi dirimantă şi asupra căreia  a solicitat instanţei să se pronunţe, pentru că va duce la soluţionarea procesului. A arătat că se opune probei cu martori solicitată de reclamantă, întrucât este inadmisibilă în această cauză. A solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, dar în primul rând în baza excepţiei invocate mai sus, autoritatea de lucru judecat, invocând în drept art.205 Cod pr. civilă. A ataşat încheierea din data de 09.10.2014, copia cărţii de identitate  a reprezentantului legal, I.I.A., copia certificatului de înregistrare. 

La data de 08.01.2015 reclamata a formulat răspuns la întâmpinare (filele .......), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei autorităţii de lucru judecat, pentru următoarele considerente:

Dosarul nr.1173/259/2014 la care aceasta face referire, a avut ca obiect judecarea cererii formulate de noi pe calea procedurii ordonanţei de plată prevăzută de Titlul IX din Noul Cod de procedură civilă, iar prin încheierea din data de 09.10.2014, instanţa a constatat faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acestei cereri, prevăzute de dispoziţiile art. 1013 alin. 1, motiv pentru care a fost respinsă. După cum se poate observa în dispozitivul încheierii, nu se face referire despre existenţa sau inexistenţa creanţei sale, ci numai cu privire la condiţiile de inadmisibilitate a cererii de judecată formulate pe calea specială a procedurii ordonanţei de plată, deoarece creanţa nu rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege. Având în vedere faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la existenţa creanţei pe care o dovedeşte cu martorii propuşi. Învederează că în dosarul 1173/259/2014, pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare prin care să conteste existenţa creanţei şi nici nu a formulat obiecţii cu privire la petitul cererii formulate pe calea acţiunii în pretenţii ce face obiectul prezentei cauze, solicitând respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta debitoare, ca inadmisibilă, deoarece nici o instanţă nu s-a pronunţat până în prezent cu privire la existenţa sau inexistenţa sumei pretinse de reclamantă ca fiind datorată de pârâtă. A mai solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii propuşi în cererea de chemare în judecată şi admiterea cererii formulate.

La data de 26.01.2015, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că îşi majorează de la suma de 11.202,57 lei cât a fost menţionată în cererea introductivă, la suma de 11.255,16 lei, creanţă pe care o deţine la data de 25.01.2015 asupra patrimoniului pârâtei, precizând că de la data formulării cererii introductive de chemare în judecată, pârâta debitoare nu a achitat nicio sumă, a fost calculată dobânda penalizatoare legală şi pentru perioada 20.11.2014-25.01.2015 (65 zile întârziere), după cum urmează: valoare pretenţii (factura restantă la plata şi dobânda) la 20.11.2014=11.202,57 lei.

Dobânda penalizatoare datorată pentru perioada 21.11.2014-07.01.2015 (2,75 % an în conformitate cu Circulara BNR nr.36/04.11.2014)=39,78 lei.

Dobânda penalizatoare legală datorată pentru perioada 08.01.-25.01.2015 (2,5 % an în conformitate cu Circulara BNR nr.1/07.01.2015)=12,81 lei. Total pretenţii la 25.01.2015=11.255,16. Conform art.451 Cod pr. civ.  a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum total de 683,74 lei reprezentând taxa judiciară de timbru de 662,10 lei, daune interese de 21,64 reprezentând cheltuieli efectuate pentru recuperarea creanţei (taxe poştale expediere somaţie de plată şi taxe magazinaj conform facturilor fiscale seria CNPRLPH23 nr.00004782/06.08.2014 şi CNPRLPH23 nr.00005142/22.08.2014.

Prin rezoluţia din data de 09.01.2015, s-a fixat primul termen de judecată pentru data de 26.01.2015, când instanţa a dispus amânarea cauzei, admiţând cererea formulată de apărătorul pârâtei de a lua cunoştinţă de precizarea la acţiune depusă de reclamantă. La termenul din data de 03.02.2015, după acordarea cuvântului reclamantului, prin consilier juridic şi pârâtului, prin apărător ales, instanţa a stabilit că este primul termen de judecată, a constatat că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, în conformitate cu disp. art. 94 şi 107 C.pr.civ., sediul pârâtei fiind în Mizil, în raza de competenţă a Judecătoriei Mizil, estimând durata necesară soluţionării procesului la un termen de şase luni şi încuviinţând pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi doi martori, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei, pârâta fiind decăzută din proba cu martori, care nu au fost propuşi prin întâmpinare. La acelaşi termen de judecată instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu motivarea că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Mizil la data de 09.10.2014, în dosarul nr.1173/259/2014 având ca obiect ordonanţă de plată, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, această încheiere fiind definitivă prin neexercitarea căii de atac a cererii în anulare şi având în vedere că obiectul prezentei cauze este pretenţii, astfel încât nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză reţinând şi faptul că art.1020 alin.3 C.pr.civ., precizează în mod expres faptul că în cazul respingerii cererii creditorului formulată pe calea ordonanţei de plată, prin încheiere, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială cu doi martori propuşi de reclamantă.

La termenul din 03.03.2015 s-a depus interogatoriul formulat de pârâtă pentru reclamantă, ale cărei răspunsuri au fost depuse la dosar şi au fost audiaţi martorii L.I. şi B.I. (filele ......).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a  reţinut următoarele:

Între reclamantă şi pârâtă au existat raporturi comerciale în baza cărora reclamanta S.C.O. I.Prod Com S.R.L în calitate de vânzător a livrat pârâtei S.C. A. I. S.R.L., 220 kg tărâţă de grâu, în valoare de 10.999,30 lei, conform facturii fiscale seria F5 nr.1041775/28.04.2014, depuse la dosarul cauzei (fila.......) şi care atestă livrarea mărfii pe care pârâta nu a achitat-o la scadenţa menţionată în factură - 28.04.2014. Chiar dacă factura fiscală conţine numai ştampila societăţii pârâte nu şi semnătura, nu se poate nega existenţa raporturilor comerciale şi nici livrarea produselor menţionate în factură, deoarece, potrivit art.309 alin.2 din Codul de procedură civilă, dovada unui act juridic civil, indiferent de valoarea lui, se poate face cu martori contra unui profesionist, dacă a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul când legea specială cere probă scrisă.

În drept, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil din 2009, în vigoare din data de 01.10.2011, raportat la data emiterii facturilor, 10.10.2012, precum şi faţă de dispoziţiile art. 102 alin. 1 din Legea 71 din 2011 (contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”).

Instanţa a reţinut că potrivit art.1270 din C.civ.:contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

Totodată, instanţa a avut în vedere că în materie contractuală, sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existenţa convenţiei, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului (1548 C.civ- culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării). Debitorul are posibilitatea să probeze contrariul, fie prin actul juridic al plăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 1469-1505 C.civ. sau un alt mod de stingere a obligaţiilor reglementat de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor conţinute de contract, conform art. 1351 C.civ.

 Instanţa a reţinut că potrivit 1516 C.civ. „ creditorul are dreptul la repararea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia asumată şi de află în întârziere creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, să ceară sau, după caz să treacă la executarea silită a obligaţiei”.

În cauză, instanţa a avut în vedere că reclamanta a făcut dovada existenţei convenţiei între părţi, precum şi a obligaţiilor care îi reveneau pârâtei în baza raporturilor comerciale, operând astfel prezumţia de culpă în sarcina pârâtei.

Instanţa  a reţinut că factura fiscală care poartă ştampila debitoarei şi care nu a fost contestată prin întâmpinare de către pârâtă – ca înscris sub semnătură privată – constată executarea unei operaţiuni comerciale şi face dovada deplină împotriva celor două părţi ale contractului, respectiv împotriva destinatarului acceptant şi în favoarea emitentului facturii fiscale.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei sub prestare de jurământ, L.I. şi B.I., proba fiind admisibilă potrivit art.309 alin.2 Cod pr. civilă, a rezultat că reclamanta a livrat, la solicitarea telefonică a pârâtei, prin administrator, cantitatea de 24 tone tărâţă de grâu, ce a fost transportată şi descărcată de martorul L.I., care avea calitatea de şofer în cadrul societăţii reclamante, căruia, administratorul societăţii pârâte S.C.A.Invest, i-a solicitat factura pentru a a vedea suma şi a completa biletul la ordin pentru plata mărfii, acesta completând greşit cele două bilete la ordin pe care le avea asupra lui. Martorul L.I. a mai declarat că a luat legătura telefonic cu martora B.I., care avea calitatea de şef serviciu desfacere în cadrul societăţii reclamante, căreia i s-a propus de către administratorul societăţii pârâte ca plata să se facă prin ordin de plată în dimineaţa zilei următoare, fără ca această plată să mai fie făcută. În legătură cu circumstanţele aplicării ştampilei, martorul a relevat şi faptul că patronul societăţii pârâte a plecat în timpul descărcării mărfii livrate, astfel că nu a mai semnat factura, ştampila fiind aplicată de o angajată a societăţii debitoare, la descărcarea mărfii asistând un angajat al pârâtei, care a spus că ,,marfa e OK”, trimiţându-l să aplice ştampila pe factură.

Apărările pârâtei formulate prin întâmpinare au vizat, nu existenţa convenţiei dintre părţi sau livrarea mărfii de către reclamantă pârâtei, ci excepţia autorităţii de lucru judecat, asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 03.02.2015, respingând-o ca neîntemeiată, precum şi inexistenţa condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească creanţa datorată de către pârâtă, în sensul ca ea să fie certă, lichidă şi exigibilă.

Potrivit art.662 alin.2 Cod pr.civilă, creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanţei, respectiv din factura fiscală seria F5 nr.1041775/28.04.2014 emisă de reclamantă, depusă la dosarul cauzei (fila........), conform art.662 alin.3 Cod pr.civilă, creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conţine elemente care permit stabilirea lui, suma fiind determinată prin factura fiscală, iar potrivit art.662 alin.4 Cod pr. civilă, creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau dacă acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată, factura fiscală stabilind, ca termen de plată, 28.04.2014. 

Având în vedere considerentele reţinute precum şi faptul că, prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, văzând şi prevederile art.1270 Cod civil, în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, instanţa  a constatat ca fiind întemeiată cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta  să plătească acesteia suma de 11.255,16 lei, ce urmează a fi actualizată până la data plăţii efective în funcţie de nivelul ratei dobânzii legale stabilite de BNR conform OUG nr.13/2011, din care suma de 10.999,30 lei reprezintă contravaloarea a 22.000 kg. tărâţă de grâu livrată conform facturii fiscale F5 OLTI nr.1041775/28.04.2014, iar suma de 255,86 lei reprezintă dobânda legală calculată de la data scadenţei-29.04.2014, până la data de 25.01.2015.

Cu privire la dobânda legală solicitată de către reclamantă, instanţa  a reţinut că, potrivit art.2 indice 1 din Ordonanţa Guvernului nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ,,În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale”, termenul ,,profesionist” fiind definit de art.2 pct. 2  din Legea nr.72/2013, ca orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ.

În baza art.453 C.pr.civ., a obligat pârâta S.C.A. Invest S.R.L., la plata către reclamanta S.C. Oltina Impex Prod Com S.R.L.,  a sumei de 662,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată  reprezentând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare