Pretenţii – admisă în parte

Sentinţă civilă 220 din 24.03.2015


Prin acţiunea civilă înregistrată la data de .......2014, pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamanţii N.Gh. şi N.I. au chemat în judecată pârâta S.M,, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.153,3 lei, reprezentând contravaloare utilităţilor consumate în perioada în care a locuit în imobilul proprietatea reclamanţilor şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că la data de 01.03.2013 au convenit cu pârâta ca aceasta să locuiască în locuinţa proprietatea acestora situată în comuna ......, sat ........ nr......, judeţul Prahova. Având în vedere înţelegerea dintre părţi, pârâta a locuit în imobilul mai sus descris până la data de 30.05.2014, iar în toată această perioadă, în temeiul convenţiei, pârâta a achitat o atât chirie lunară, precum şi cheltuielile cu utilităţile imobilului (apa, energie electrică, gaze etc.) pentru perioada în care locuia în imobil.

 Reclamanţii au mai arătat că pârâta si-a achitat obligaţiile aferente conform înţelegerii dintre părţi până la începutul anului 2014, dar în luna mai a anului 2014 a părăsit locuinţa fără nici o notificare prealabilă. Mai precizează reclamanţii că, ulterior, au descoperit că pârâta nu şi-a achitat obligaţiile ce îi reveneau, iar pentru perioada în care a locuit în imobil s-au acumulat datorii cu utilităţile în cuantum total de 2.153,3 lei respectiv:709,90 lei contravaloare consum gaze;1.117,66 lei contravaloare apa; 286,74 Iei contravaloare energie electrica;39 lei salubritate.

Au mai învederat că, la momentul la care S.M. a părăsit imobilul, a sustras mai multe bunuri din locuinţă, faptă pentru care au sesizat organele de cercetare penală, plângerea formând obiectul dosarului penal nr. 626/P/2014.

Reclamanţii au precizat că, în toată această perioadă au întreprins nenumărate demersuri în vederea recuperării sumelor datorate de la pârâtă, sens în care au notificat-o pe aceasta atât în data de 27.06.2014 (notificare şi convocare la mediere nr.42) cât şi în data de 12.08.2014 prin notificarea nr.60, însă niciodată aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamanţilor. în sfârşit, reclamanţii au arătat că înţelegerea dintre părţi a fost una verbală, iar contractual de închiriere nu a fost încheiat în formă scrisă. Cu toate acestea în opinia acestora contractul este unul valabil încheiat, fiind aplicabile dispoziţiile art.1777 coroborat cu dispoziţiile art.1781 C.civ., conform cărora contractul de locaţiune se consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului si a preţului. Predarea bunului si stabilirea preţului s-a efectuat în data de 01.03.2013, dată începând cu care pârâta a şi început să locuiască efectiv în imobilul proprietatea reclamanţilor.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art.1516, art.1530, art.1777 şi următoarele C.civ.

În susţinerea acţiunii, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: proces –verbal pentru ridicarea din sistem a apometrului încheiat la data de 25.09.2013, chitanţa seria PHCHI nr.205887630, factura fiscală  seria PHFPF nr.2122745708 din 14.04.2014, facturile fiscale nr.9201736366 din 06.06.2014, nr. 9150081884 din 27.05.2014, seria PHFPF nr.2123251574 din 09.06.2014, fişe client în perioada 01.01.2012-18.06.2014, 01.01.2012-18.06.2014 întocmite de  S.C.Hidro Prahova S.A., copiile cărţilor  de identitate ale reclamanţilor, foi de vărsământ din data de 11.06.2014, notificare 1-Anexa PE-C1, notificările nr.42/ 27.06.2014 şi nr.60/12.08.2014, facturile seria PH THE nr.0793723 şi nr.0782142, chitanţa nr.69/18.06.2014, împuternicire avocaţială nr.82/27.10.2014.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare  de 160 lei, conform chitanţei nr.7319/23.10.2014, ce a fost anulată şi ataşată la dosarul cauzei (fila ..........).

La data de 02.12.2014, reclamanţii N.Gh. şi N.I. au depus, prin fax, o precizare la acţiunea introductivă cu privire la cadrul procesual, în sensul că au calitatea de pârâţi în prezenta cauză S.M. şi fiul acesteia, S. E.–C. (fila......). Drept urmare, instanţa a dispus efectuarea de menţiuni în sistemul informatizat Ecris, potrivit susţinerilor pârâţilor, precum şi comunicarea către ambii pârâţi a cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor ataşate precum şi a cererii precizatoare, după efectuarea de fotocopii (fila .....). 

Legal citaţi, pârâţii, nu au formulat întâmpinare, dar la termenul din 12.03.2015 s-a prezentat în instanţă pârâta S.M.

La termenele de judecată din data de 12.02.2015 şi 12.03.2015, instanţa în baza art.255 rap. la art.258 şi art. 237 al.3 pct.7 C.pr.civ. a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei şi interogatoriul pârâţilor, iar pentru pârâta S.M. proba cu înscrisuri.

La termenul din 12.03.2015, s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, interogatoriul pârâtei S.M. (fila.....) şi proba testimonială cu un martor, B.O. (filele ......).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanţa a  reţinut următoarele:

La data de 01.03.2013 N.Gh. şi N.I. au convenit cu S.M. ca pârâta din prezenta cauză  şi fiul său, să locuiască în imobilul proprietatea reclamanţilor, din comuna ......, sat ......... nr......., judeţul Prahova.

Potrivit susţinerilor reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, declaraţiei martorului B.O.(filele .....) şi recunoaşterilor pârâtei, astfel cum reiese din interogatoriul luat pârâtei la data de 12.03.2015 (fila .....), înţelegerea părţilor a vizat, în esenţă, încheierea unui contract de locaţiune, supus prevederilor art.1.777 şi urm. C. civ., care încetat la data 30.05.2014.

Potrivit temeiului de drept invocat de reclamanţi, art.1.777 rap. la art.1781 C.civ., locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie, contractul considerându-se încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului şi preţului.

În conformitate cu art. 1270 al. 1 C.civ., convenţiile au putere de lege între părţile contractante, părţile fiind ţinute să-şi execute obligaţiile chiar dacă executarea a devenit prea oneroasă (art. 1271 al.1 C.civ.).

Pe de  parte, cheltuielile legate de folosirea bunului închiriat sunt în sarcina locatarului, având în vedere că acesta este cel care folosește bunul respectiv dar, pe de altă parte, potrivit art.1.786 lit.b C.civ., locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă, să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii, sarcina reparaţiilor necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare căzând, conform art.1.788 al.1  C.civ. în sarcina sa.

În ceea ce priveşte utilităţile pretins neachitate de pârâţi, faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi având în vedere poziţia procesuală a părţilor, instanţa apreciază că nu toate pretenţiile reclamanţilor sunt îndreptăţite.

Astfel, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei totale de 2.153,3 lei reprezentând contravaloare consum gaze (709,90 lei), contravaloare apă (1.117,66 lei), contravaloare energie electrică (286,74 lei) şi salubritate (39 lei).

În ceea ce priveşte cheltuielile cu salubritatea, instanţa a  constatat că facturile seria PH THE nr.0793723, cu scadenţa la 31.04.2014 şi PH THE nr.0793723, cu scadenţa la 31.05.2014 (fila 27), în valoare fiecare de 19,35 lei, sunt aferente perioadei în care pârâţii au folosit imobilul proprietatea reclamanţilor.

Cu privire la cheltuielile cu energia electrică, s-a reținut că la dosar a fost depusă chitanţa seria PHCHI nr.205887630/18.06.2014, prin care reclamanţii au achitat contravaloarea facturii fiscale seria PHFPF nr.2122745708/ 14.04.2014 (fila 9) în valoare de 236,18 lei. Potrivit următoarei facturi emise, seria PHFPF nr.2123251574/09.06.2014 (fila 12), pentru perioada 12.05-09.06, soldul neachitat era de 50,56 lei. Faţă de susţinerile  reclamanţilor în legătură cu perioada în care pârâţii au folosit imobilul în litigiu –  18 zile (12.05-30.05) – precum şi cu preţul unitar pe kWh – 1,9 lei –, suma datorată de pârâţi din valoarea facturii seria PHFPF nr.2123251574/09.06.2014 este de  34,2 lei, în total 270,38 lei.

În ceea ce priveşte consumul de apă, potrivit fişei client (filele ......) soldul total  neachitat în perioada 01.01.2012 – 18.06.2014 este de 1.117,66 lei. Cu toate acestea, pentru perioada 15.03.2013-02.2014 (când în imobilul în litigiu au locuit pârâţii) instanţa  a constatat că totalul facturilor emise de S.C. Hidro Prahova S.A. pentru clientul N.Gh. este de 1093,44 lei – din care s-a achitat 958 lei, astfel încât suma datorată de pârâţi este de 135,44 lei. În plus, din suma deja achitată până la data sesizării instanţei, de 958 lei, reclamanţii au făcut dovada achitării doar a sumei de 250 lei (chitanţa nr.69/18.06.2014, fila.....), astfel încât instanţa va obliga pârâţii la plata sumei de 385,44 lei.

În ceea ce priveşte contravaloarea gazelor consumate, instanţa a constatat că pretenţiile reclamanţilor se întemeiază pe factura fiscală  nr.91500818848/ 27.05.2014, în valoare de 313,97 lei – reprezentând contravaloare gaz natural (fila.....), factura fiscală nr.9201736366/ 06.06.2014, în valoare de 302,10 lei – reprezentând verificare instalaţie de utilizare (fila......) şi foaia de vărsământ pentru suma de 93,80 lei – reprezentând contravaloare facturi restante (fila......) – achitată în conformitate cu Notificarea 1 Anexa PE-C1/23.05.2014 (fila.......).

Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat în precedent, art.1.786 lit.b C.civ. stipulează că locatorul este ţinut să menţină bunul închiriat într-o stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii, sarcina reparaţiilor necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare căzând, conform art.1.788 al.1  C.civ. în sarcina sa. Drept urmare, instanţa a apreciat că nu locatarul, ci locatorul, în calitate de proprietar al imobilului şi în virtutea obligaţiei sale de a asigura buna folosinţă a imobilului, este obligat să suporte contravaloarea taxei de verificare a instalaţiei de gaze, suma de 313,97 lei neputând fi pusă în sarcina pârâţilor.

De asemenea, instanţa  a reţinut că la data de 02.10.2014 reclamanţii au comunicat, prin fax, cerere precizatoare (fila....), indicând numele corect la pârâtei S.M. şi solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului S. E.

Potrivit art.149 al.4 C.pr.civ., în cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. În condiţiile în care, odată cu modificarea acţiunii, reclamanţii nu au depus la dosarul cauzei un nou exemplar al cererii de chemare în judecată şi actele ataşate iniţial, pentru a fi comunicate noului pârât indicat, după cum nu au depus în număr suficient de exemplare nici chiar cererea precizatoare, grefierul delegat a procedat la efectuarea a 42 de copii de pe actele aflate la dosar – urmând ca reclamanţii, în solidar, să fie obligaţi la plata contravalorii acestor copii (8,40 lei) calculată în conformitate cu prevederile art.9 al.1 lit. i din OUG nr.80/2013.