Pretenţii

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

Sentinţa civilă nr. 390/2014

Pe rol, soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul LICEUL TEORETIC  C în contradictoriu cu pârâţii B F şi PRIMARIA C-  PRIN PRIMAR  B I, având ca obiect - pretenţii.

***

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei C sub  nr. 1550/214/2013 reclamantul L T C a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B F şi Primăria oraşului C, obligarea acestora în solidar la plata sumei de 30.000 lei achitată de reclamant, reprezentând penalităţi de întârziere pentru neplata la scadenţă a preţului stabilit în contractul de furnizare de produse nr.1150/20.08.2007 încheiat cu S.C. P S.R.L. şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost încheiat contractul de furnizare produse nr.1150/20.08.2007 între reclamant prin reprezentant legal, director B F  şi S.C. P S.R.L. valoarea contractului fiind de 26.773,22 lei din care TVA 4.274,72 lei, deşi nu exista o bază legală concretă din partea ordonatorului principal de credite. Respectiv Primăria oraşului C, fiind încheiat în mod nejustificat contractul.

Pârâta B F a încheiat contractul, deşi contabilul liceului, PF îi învederase verbal acesteia că nu există prevedere bugetară, acesta nefiind de acord cu încheierea contractului, motiv pentru care nici nu l-a semnat. Ulterior încheierii contractului, Primăria oraşului C în calitate de ordonator principal de credite nu a semnat contractul şi nici nu a virat banii cu titlul de preţ al contractului la data predării bunului contractat, reclamantul neprimind bani pentru plata preţului în anii 2007, 2008, 2009, 2010.

În cerere reclamantul a mai menţionat că, deşi lunar depunea la Primăria oraşului C lista furnizorilor ce trebuiau plătiţi, răspunsul acestei instituţii nu era clar, iar deschiderile de credite acordate de Primărie pentru anii 2007,2008, 2009 nu erau suficiente pentru stingerea datoriilor către furnizori, prevăzuţi în buget la titlul nr.20- bunuri şi servicii.

Reclamantul a mai precizat în cerere că preţul contractului nr.1150/20.08.2007  l-a achitat prin plăţi periodice timp de trei ani (2007-2010), din banii ce i-au fost alocaţi de bugetul local. 

Prin sentinţa civilă nr. 225/17.05.2011 pronunţată de Judecătoria C s-a admis acţiunea formulată de S.C. P S.R.L. şi a fost obligat L T C la plata penalităţilor de întârziere de 1%/zi de întârziere calculate la debitul rezultata din contractul nr. 1150/20.08.2007, totalul penalităţilor fiind în sumă de aproximativ 300.000 lei.

Reclamantul a mai învederat instanţei faptul a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă însă nu s-a ajuns la niciun rezultant, sens în care depune la dosar procesul-verbal nr.094/30.06.2013 întocmit cu acea ocazie.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art.998 şi urm. C.civ. şi art. 1349-art.1395 N.C. civ.

În probaţiunea s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâtelor, proba testimonială şi expertiză de specialitate.

În probaţiune reclamatul a anexat cererii un set de înscrisuri cu borderou (filele 5-69).

La data de 27.06.2013 reclamantul conform art.200 alin.2 NCPC a depus cerere prin care a complinit lipsurile acţiunii comunicate prin rezoluţia din data de 11.06.2013.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1811 lei şi timbru judiciar în valoarea de 5 lei (filele74,83). 

La data de 25.07.2013 pârâta B F a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea, nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, respectiv fapta  ilicită cauzatoare de prejudiciu, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate (filele 165-168).

În susţinerea excepţiei prescripţiei  dreptului material la acţiune se arată în întâmpinare că, cererea principală se întemeiază pe un contract încheiat în 2007, iar de la încheierea acestuia până în prezent au trecut 6 ani şi nu există niciun caz de întrerupere sau suspendarea a prescripţiei, aşa încât acţiunea reclamantului este prescrisă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei se arată în întâmpinare că, contractul de furnizare produse a fost încheiat între L T C şi S.C. P S.R.L., neavând nicio calitate  de a răspundere pentru neplata preţului lucrărilor de către L T C.

Se mai precizează în întâmpinare că dacă, L T C ar fi suferit vreun prejudiciu din culpa sa , atunci răspunderea sa ar fi putut fi stabilită şi facă decât în temeiul raporturilor de muncă şi cu respectarea dispoziţiilor privind emiterea deciziei de imputaţie, iar nu în condiţiile dreptului comun,.

Pârâta mai învederează instanţei prin întâmpinare faptul că, suma la plata căreia se solicită a fi obligată decurge din nerespectarea unui contract , efectuarea cu întârziere a uneori plăţi ca urmare a neefectuării deschiderii de credite de către ordonatorul principal de credite, Primăria oraşului  C, neavând posibilitatea de a dispune efectuarea acestor plăţi, în calitate de director al Liceului teoretic C.

Conform HG nr.2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, anexa 1 art.42 alin.4 arată pârâtă că fi putea să răspundă dacă nu ar fi solicitat la termen ordonatorului principal de credite necesarul fondurilor pentru asigurarea în luna următoarea a finanţării proporţională şi complementară, iar la alin.5 se menţionează că răspunderea în cazul nedeschiderii la timp a creditelor bugetare din motive imputabile ordonatorului de credite revine acestuia.

Plăţile pentru plata contravalorii bunurilor achiziţionate în baza contractului urma să se facă cu sumele de bani  alocate de Primăria oraşului C, însă primarul localităţii nu a făcut acest lucru.

Pentru efectuarea acestei achiziţii a menţionat pârâta a avut acordul ordonatorului principal de credite, iar solicitarea repetată adresată Primăriei C de a aloca sumele de bani pentru plata furnizorilor, inclusiv pentru contractul cu S.C. P S.R.L. s-a făcut prin mai multe adrese, spre exemplu adresele nr. 1137/17.08.2007, nr.1698/17.07.2008, nr.1152/25.05.2010.

Pârâta mai precizează că nu a fost chemată să sprijine apărările Liceului Teoretic C în acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.1167/214/2010, iar aceasta a stat în pasivitate după pronunţarea sentinţei, fiind pronunţată o altă hotărâre judecătorească sentinţa comercială nr. 225/17.05.2011 pentru penalităţile ce se cer a fi plătite de ea, nu a declara recurs, una exercitat căile prevăzute de lege şi nu a timbrat calea de atac atunci când a fost necesar.

În cauză au fost încheiate două contracte, primul a fost încheiat la data de 20.08.2007 sub nr. 1150 şi avea ca obiect procurarea de mobilier pentru GPPcel de-al doilea s-a încheiat la data de 20.12.2007 şi avea ca obiect confecţionarea de mobilier laborator pentru L T C , ambele fiind încheiat cu S.C. P S.R.L.

Plata contravalorii celui de-al doilea contract s-a efectuat încă de când era director pârâta, în mod eşalonat, conform dispoziţiilor ordonatorului principal de credite, existând o înţelegere verbală în acest sens între primar şi reprezentantul S.C. P S.R.L. Pentru plata acestui contract în valoarea de 8128,99 lei s-a efectuat plata parţială în sumă de 5708,46 lei de la bugetul de stat la data de 27.12.2007, restul sumei urmând să fie pusă la dispoziţie de Primăria C, însă după achitarea primei părţi din debit administratorul Centrului bugetar nu a mai raportat datoria restantă de 2420,43 lei, aceasta fiind cumulată cu cea a GPP şi raportată în contul acestui unităţi de învăţământ preşcolară.

S.C. P S.R.L. şi-a executat obligaţiile contractuale, iar în bugetul Liceului Teoretic C au fost în permanenţă prevăzute fonduri pentru achitarea debitului la fel şi în bugetul GPP în contul căreia s-a trecut datoria. Plata acestui debit a fost solicitat ordonatorului de credite – Primarul - să dispună deschiderea creditării, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Situaţia de faţă fiind generată de refuzul permanent al Primarului de a efectua plăţi către S.C. P S.R.L. , cu toate că exista prevederi bugetare, precum şi pasivităţii Liceului Teoretic C în efectuarea apărărilor în cauzele în care a figurat ca parte.

În drept, în cuprinsul întâmpinării s-au invocat disp. art. 34 din OUG nr.34/2006, art.42 alin.4, anexa 1 din HG nr.2192/2004, art.167 pc.t 15 din Legea nr. 84/1995.

În probaţiune s-au solicitat probele cu înscrisuri, testimonială cu audierea martorilor PF şi PM.

Pârâta a anexat întâmpinării un set de înscrisuri (filele 168-183).

Pârâta, Primăria oraşului C la data de 25.07.2013 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei în cazul respingerii excepţiei respingerea acţiunii ca neîntemeiate (filele183-184).

În ceea ce  priveşte excepţia pârâta a arătat în întâmpinare că primăria este o structură instituţională administrativă şi nu poate fi încadrată în niciuna din categoriile de persoane juridice prevăzute de lege.

În  întâmpinare se arată că produsele contestate au fost furnizate şi există recepţia în acest sens, iar contabilul şef avea obligaţia principală de a urmări executarea celor două contracte, de a efectua plăţi având în vedere că exista sancţiunea aplicării penalităţilor de 1%/zi , fapt pe care la ignorat, în prezent bucurându-se de sprijinul actualului director, încercând să transmită responsabilitatea celor doi pârâţi.

Primăria oraşului C nu avea nicio răspundere faţă de situaţia creată, iar în cadrul unui cauzei având ca obiect contestaţie la executare, reclamantul a formulat cerere de chemare în garanţie a Primăriei oraşului C, demers ce a fost respins prin s.c. nr.1161/05.11.2012, irevocabilă prin decizia nr.1115/2013 şi faţă de care înţelege să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat.

Rezoluţia din adresa nr. 1137/17.08.2007, prin care se susţine că a fost aprobată propunerile din cuprinsul adresei nu aparţine ordonatorului principal credite şi nu înseamnă şi o aprobare dată de persoanele autorizate în acest sens.

Pârâta mai menţionează în întâmpinare că reprezentanţii reclamantului ar fi trebuit să urmărească executarea celor două contracte existând şi posibilitatea de a plăti contravaloarea mobilierului achiziţionat din sume din autofinanţare cu care se putea realiza plata cel puţin până la obţinerea sumelor de la bugetul local, în vederea stopării acumulării penalităţilor.

În drept, s-a invocat art.205 NCPC.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

Reclamantul, L T C a formulat la data de 26.09.2013 răspuns la întâmpinările pârâtelor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.12.2013 instanţa pentru considerente din cuprinsul acesteia a respins ca neîntemeiate  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B F, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria oraşului C şi excepţia autorităţii de lucru judecat. 

La termenul de judecată din data de 10.02.2014 instanţa în temeiul art.258 NCPC a încuviinţat pentru părţi probele cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială după cum urmează: martorul PF pentru reclamant şi pârâtă B F, martora PM pentru pârâtă B F şi martora CI pentru pârâta Primăria oraşului C.

În cauză au fost administrate interogatorii pârâtei Primăria oraşului C, reclamantului L T C, pârâte B F (filele 296-301, 307-309, 310-311, 314-317) şi au fost audiaţi martorii încuviinţaţi părţilor.

Părţile au depus concluzii scrise.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 20.08.2007 a fost încheiat contractul de furnizare de produse nr. 1150 între L T C în calitate de furnizor  şi S.C. P S.R.L. în calitate de beneficiar , prin care aceasta din urmă se obliga să furnizeze şi după caz, să instaleze obiectele de mobilier împreună cu accesoriile obligatorii, la preţul, cantitatea şi calitatea precizată în contract pentru preţul de 26773,22 lei din care TVA 4274,72 lei. La art. 8 din contract se prevede că plata produselor se va face în termen de 7 zile de la recepţie, iar la art.9 se stipulează că în cazul în care beneficiarul nu onorează facturile în termen de 7 zile de la recepţie, are obligaţia de a plăti ca penalităţi o sumă echivalentă  cu 1% pe zi din plata neefectuată, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor.

Achiziţionarea bunurilor obiect al contractului s-a realizat în urma parcurgerii procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică conform OG nr. 34/2006, procedură necontestată, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din depoziţiile martorilor.

Potrivit susţinerilor concordante ale părţilor bunurilor au fost predate de furnizor şi recepţionate de  L T C, în calitate de centru bugetar şi ordonatorul secundar de credite, care la rândul său le-a predat GPP, beneficiarei bunurilor (filele 173,326).

Prin cererea de chemare în judecată şi prin întâmpinarea formulată de pârâta Primăria oraşului C instanţa reţine că aceste părţi nu ar fi fost de acord cu încheierea acestui contract, însă nu reiese din înscrisurile juridice depuse la dosar demersurile juridice ale acestora pentru anularea sau rezoluţiunea contractului, afirmând însă că, bunurile au fost livrate de beneficiar.

Cumpărarea bunurilor în baza contractului nr. 1150/20.08.2007 de către Centrul bugetar L T C s-a realizat în urma solicitării GPP C, aflată la fila 326 depusă la Primăria oraşului C care la rândul ei a înaintat-o centrul bugetar conform rezoluţiei de pe înscris.

Prin adresa nr. 1137/17.08.2007 L T C a adus la cunoştinţa Primăriei oraşului C, în calitate de ordonator principal de credite faptul că a fost încheiat contractul de furnizare de produse cu S.C. P S.R.L. , faptul că nu are prevederi bugetare pentru acest articol, respectiv pentru plata pătuţurilor şi i se solicită ca în urma rectificării bugetare să se facă deschidere de credite pentru a putea achita contravaloarea dulapurilor firmei câştigătoare S.C. P S.R.L. pe această adresă reprezentantul Primăriei oraşului C a pus rezoluţia că „este de acord cu propunerea” a semnat şi a aplicat ştampila acestei instituţii.

Conform adresei nr. 845/8/27.06.2013 emisă de L T C preţul contractului nr.1150/20.08.2007 a fost achitat astfel, cu OP nr. 109/25.02.2010-3000 lei; cu OP nr. 180/26.03.2010-1490 lei; cu OP nr. 287/26.05.2010-640 lei; cu OP nr. 365/30.06.20101 -2000 lei; cu OP nr. 447/24.08.2010-10000 lei; cu OP nr. 495/24.09.2010 -3882,87 lei, sume alocate de bugetul local al Primăriei oraşului C.

Din aceeaşi adresă, precum şi din susţinerilor părţilor rezultă că, L T C a încheiat şi contractul nr.02/20.12.2007 în valoare de 8128,89 lei al cărui preţ a fost achitat în totalitate, cu OP nr.536/28.12.2007-5708,48 lei, sumă alocată de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş şi cu OP nr.94/24.02.2010-2420,41 lei, sumă atribuită din bugetul local.

Prin sentinţa civilă nr. 225/17.05.2011 pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr.28/214/2011, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului,  s-a admis acţiunea reclamantei  S.C.P S.R.L. şi a fost obligat pârâtul L T C să plătească  reclamantei penalităţi de întârziere de 1%/zi de întârziere calculate la debitul principal rezultat din contractele nr.1150/20.08.2007(factura nr.7928293/04.10.2007) şi nr.02/20.12.2007 (factura nr.7928299/27.12.2007), de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.

Din considerente sentinţei civile mai sus menţionate se reţine că prin sentinţa comercială nr.103/2010 a Judecătoriei C a fost admisă acţiunea reclamantei formulată împotriva pârâtului în baza dispoziţiilor OG nr.5/2001, acesta din urmă fiind obligat să plătească contravaloarea produselor livrate.

Prin plata parţială a preţului contractelor nr. 1150/20.08.2007 şi nr.02/20.12.2007, instanţa a apreciat că pârâta a recunoscut existenţa datoriei şi cum la art.9 din cele două contracte s-a prevăzut că pentru sumele neplătite la termen se datorează penalităţi de întârziere, instanţa a admis acţiunea reclamantei S.C. P S.R.L.

Din depoziţia martorului PF, contabil şef al centrului bugetar L T C se reţine că, ulterior încheierii contractului nr.1150/20.08.2007 împreună cu pârâta B F a mers de multe ori la primarul localităţii C, în calitate de ordonator principal de credite pentru a fi alocate sumele de bani pentru plata furnizorilor şi de multe ori erau ajustate de către primar sumele ce urmau a fi plătite acestor furnizori, printre care şi S.C. P S.R.L. Afirmaţiile acestui martor sunt susţinute de adresele înaintate Primăriei oraşului C aflate la filele 23-32.

Reclamantul L T C şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 998 şi urmă din Codul civil vechi şi art. 1349-1350 N. cod civil, promovând împotriva pârâtei Barbu Floreica, fost director al unităţii de învăţământ şi împotriva Primăriei oraşului C, în calitatea de ordonator principal de credite o acţiune în răspundere civilă delictuală.

La art.103 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil se prevede că obligaţiile născute din fapte extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii, ori după caz a săvârşirii lor.

În cauză se reproşează pârâţilor săvârşirea unei fapte ilicite în legătură cu încheierea şi executarea unui contractului perfectat în anul 2007, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, prin urmare sunt aplicabile în cauză dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală pentru fapte proprii prevăzute de art.998-999 din Codul civil vechi.

Potrivit art.998-999 cod civil  răspunderii civile delictuale poate fi angajată numai dacă se face dovada că există un prejudiciu, prejudiciul a fost cauzat de pârâte, fapta care a cauzat prejudiciu ce se pretinde a fi reparat prin acordarea de despăgubiri  a fost săvârşită de pârâte.

Din cererea de chemare în judecată instanţa reţine că reclamantul a solicitat tragerea la răspundere delictuală a pârâtelor pentru neplata la timp a preţului stabilit în contractul de furnizare de produse nr. 1150/20.08.2007.

Din înscrisurile aflate la dosar şi din depoziţia martorului PF, contabil şef al centrului bugetar L T C se reţine că în perioada 2007-2010 nu au fost alocaţi bani de către ordonatorul principal de credite Primarul localităţii C pentru achitarea tuturor furnizorilor.

Martora CI, angajată a Primăriei oraşului C la serviciul contabilitate arătă că în anul 2008 nu au fost alocaţi bani din câte îşi aduce aminte pentru plata contravalorii contractului încheiat cu S.C. P S.R.L. având ca obiect achiziţionare pătuţuri. Această martoră a mai menţionat că nu ar fi trebuit să fie contractată o cheltuială dacă nu erau venituri.

Instanţa constată că potrivit art.13 din HG nr. 2192/30.11.2004 pârâta Barbu Ioana, în calitate de director al Liceului Teoretic C a fost salariată pe durata mandatului de director, pe baza contractului de management educaţional încheiat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş.

Prin urmare, în cazul în care pe durata executării contractului de management s-ar fi apreciat că pârâta nu şi-a îndeplinit atribuţiile, litigiul ar fi putut fi suspus judecăţii instanţei de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Argeş.

În dosarul de executare silită nr. 1282/2012 înregistrat la BEJ Iordache Ion s-a început executare silită împotriva reclamantului în L T C în temeiul sentinţei civile nr. 225/17.05.2011.

În cererea de chemare în judecată nu s-a arătat care este fapta ilicită săvârşită de pârâte potrivit art.998 C.civ. vechi, care a condus la producea prejudiciului a cărui reparare o solicită să fie efectuată de pârâte şi nici existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, pe care îl apreciază reclamantul ca fiind plata penalităţilor de întârziere.

În cazul unei acţiunii în răspundere delictuală, instanţa este chemată să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru a se aplica această sancţiune, condiţii  indicate de reclamant în cererea cu care a învestit instanţa.

În cauză se constată că Primăria oraşului C în calitate de ordonator principal  de credite al reclamantului a achitat o parte din penalităţile de întârziere.

Pentru toate aceste considerente, instanţa în temeiul art. 998 şi art.999 din C.civ. vechi va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantului L T C în contradictoriu cu pârâtele B F şi Primăria oraşului C.

Având în vedere, că în prezenta cauză instanţa a reţinut culpa procesuală a reclamantului în promovarea acţiunii prin respingerea acesteia ca neîntemeiată,  în temeiul art. 453  C.pr.civ., reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei B F  cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei nr. 0460849257/04.04.2014, depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare