Intervenirea unei legi penale noi

Sentinţă civilă 366 din 03.02.2014


Intervenirea unei legi penale noi – criterii de aplicare – pedepse executabile

Tip. Sentinţă penală

NR./Data : 366 (03.02.2014)

Autor: Judecătoria Arad

Domenii asociate : Infracţiuni

Dosar nr. 737/55/2014, sentinţa penală nr. 366/03.02.2014 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 78/03.03.2014 a Tribunalului Arad. 

Prin referatul înregistrat la data de 20.01.2014, Comisia de evaluare a aplicării incidenţei legii penale mai favorabile, constituite în baza H.G. 863/2013 în cadrul Penitenciarului Arad, a sesizat instanţa apreciind că maximul special al infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969, corespondente din legea nouă, în speţă celei prevăzute de dispoziţiile art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal, este inferioare pedepsei de 15 (cincisprezece) ani închisoare aplicate condamnatului prin sentinţa penală nr. 42 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 6361/2002, definitivă prin decizia penală nr. 4418 din 10 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.

În timpul executării acestei pedepse, care a început la data de 10 octombrie 2003, numitul M. M., a săvârşit o nouă infracţiune la data de 26 octombrie 2009, în speţă infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 şi a art. 3201 Cod procedură penală 1968.

Pentru această nouă infracţiune, prin sentinţa penală nr. 1508 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 8475/215/2011, definitivă prin decizia penală nr. 550 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Dolj, numitul M. M., a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 (şase) ani şi 28 (douăzecişiopt) zile închisoare.

Instanţa a apreciat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 6 Cod penal privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, că acestea vizează doar pedepsele care sunt încă în curs de executare sau cel puţin executabile la data intrării în vigoare a legii noi.

Prin săvârşirea noii infracţiuni în cursul executării pedepsei, urmată de aplicarea unei hotărâri definitive de condamnare pentru noua infracţiune, pedeapsa iniţială în a cărei executare se afla condamnatul şi-a încetat existenţa, în urma sentinţei penale nr. 1508 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. 8475/215/2011, definitivă prin decizia penală nr. 550 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Dolj, procedându-se la contopirea a două noi pedepse: de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 şi a art. 3201 Cod procedură penală 1968 şi restul a rămas neexecutat din pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 21 lit. b) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969, în speţă 6 (şase) ani şi 28 (douăzecişiopt) zile închisoare. La momentul intrării în vigoare a legii noi, doar aceste două pedepse sunt executabile.

Instanţa a apreciat că prima condamnare de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi-a încetat existenţa ca efect al pronunţării noii hotărârii, această operaţiune fiind ireversibilă. În aceste condiţii la momentul actual nu mai este posibilă repunerea în individualitate a acestei pedepse de 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu consecinţa imposibilităţii aplicării unei eventuale reduceri de pedeapsă potrivit legii penale mai favorabile. O interpretare contrară ar avea ca efect reanalizarea din perspectiva legii noi a fiecărei condamnări din antecedenţa fiecărui condamnat definitiv, interpretare care nu se circumscrie în opinia instanţei, efectelor urmărite de legiuitor prin reglementarea dată art. 6 Cod penal.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi a actelor din dosarul cauzei, Tribunalul Arad a constatat că prima instanţă a apreciat corect cauza dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică.