Drept civil – plîngere contravenţională- cnadnr

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

 Sentinţa civilă nr. 767/2014

DREPT CIVIL – PLÎNGERE CONTRAVENŢIONALĂ- CNADNR

Prin plângerea înregistrată la data de 29.10.2013 pe rolul Judecătoriei Feteşti, sub nr. 2534/229/2013, contestatorul D. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR – CESTRIN, anularea procesului-verbal seria R11 nr.0511476/19.12.2011.

În motivare, petentul arată, în esenţă, că procesul-verbal de contravenţie i-a fost comunicat tardiv, la o adresă unde nu mai are domiciliul  încă din anul 2007 când a înstrăinat imobilul, cartea de identitate fiind emisă în anul 2008 cu noua adresă.

Mai arată că fapta reţinută în procesul-verbal nu este probată, motiv pentru care se impune anularea procesului-verbal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.31 din OG nr.2/2001.

În dovedire, au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: act de identitate, somaţie, proces-verbal de contravenţie, contract de vânzare-cumpărare.

La data de 16.11.2013, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul-verbal îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 482/04.02.2014 pronunţată de Judecătoria Feteşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.02.2014, sub nr. 1224/202/2014.

În cauză instanţa a administrat, la cererea ambelor părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria R11 nr.0511476/19.12.2011, contestatorul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002, reţinându-se că la data de 02.07.2011, ora 16.10 pe A2, km.144+100m vehiculul cu nr. de înmatriculare a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contestatorului şi nu a fost identificat niciun martor care să nu aibă calitatea de agent constatator.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine faptul că procesul-verbal de contravenţie legal întocmit, în cuprinsul căruia sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat, se bucură de o prezumţie relativă de temeinicie, făcând dovada situaţiei de fapt reţinute, până la proba contrară.

Această concluzie nu contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia răspunderea contravenţională constituie o „acuzaţie în materie penală” ce atrage aplicabilitatea prezumţiei de nevinovăţie, întrucât prezumţia prevăzută de art.6 par.2 din Convenţie nu are caracter absolut, procesului-verbal de contravenţie putându-i-se recunoaşte, la rândul său, în dreptul intern, prezumţii (de legalitate şi temeinicie), dacă îi sunt acordate contravenientului garanţii suficiente pentru respectarea dreptului la apărare.

În dreptul nostru, aceste garanţii sunt recunoscute şi acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie conform art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001 şi prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate, însă contestatorul nu a dovedit o altă situaţie de fapt.

Conform art. 14 din OG nr.2/2001, Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii, iar alin.2 al aceluiaşi articol menţionează faptul că Prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale poate fi constatată chiar şi de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.

Aplicând aceste dispoziţii legale, instanţa constată că procesul-verbal seria R11 nr.0511476 a fost încheiat la data de 19.12.2011, la aceeaşi dată fiind aplicată şi sancţiunea amenzii.

Fiind întocmit în lipsa persoanei sancţionate, procesul-verbal a fost comunicat contestatorului prin afişare, la data de 05.01.2012, la adresa din Călăraşi.

Din copia cărţii de identitate depusă de petent, instanţa reţine că cel puţin din data de 05.02.2008, data emiterii actului, petentul a avut domiciliul în mun. Călăraşi, iar imobilul unde intimata a comunicat prin afişare procesul-verbal a fost înstrăinat de contestator în anul 2007, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2516/03.07.2007.

 În consecinţă, instanţa apreciază că petentul a luat cunoştinţă de actul de sancţionare contravenţională la data primirii somaţiei din partea organelor fiscale, respectiv 08.10.2013, dată până la care intimata nu a realizat o comunicare legală a procesului-verbal contestat.

 Având în vedere că de la data aplicării sancţiunii – 19.12.2011 – şi până la data comunicării procesului-verbal – 08.10.2013 – a trecut mai mult de o lună, instanţa va admite  plângerea contravenţională şi va constata prescrisă executarea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat.

-definitivă prin respingerea apelului

Domenii speta

Spete similare