Aplicarea Regulamentului ce 2201/2003 şi stabilirea competenţei instanţei româneşti în cazul copilului cu reşedinţă diferită de a părinţilor săi

Aplicarea Regulamentului CE 2201/2003 şi stabilirea competenţei instanţei româneşti în cazul copilului cu reşedinţă diferită de a părinţilor săi

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr …/200/06.12.2011 reclamantul … a solicitat în contradictoriu cu pârâta … personal şi în numele şi ca reprezentantă legală a minorului … pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligată pârâta să-i înmâneze certificatul de naştere al minorului, în original, să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele de familie …, să-i încuviinţeze legături personale cu minorul , prin luarea la domiciliul său timp de 30 zile în luna august a fiecărui an, precum şi timp de 2 săptămâni în luna decembrie a fiecărui an

În motivarea în fapt a acţiunii reclamantul a învederat că în urma relaţiei de concubinaj dintre părţi în perioada noiembrie 2006-martie 2008 , locuind în Italia, a rezultat minorul … născut la data de 30.07.2008

În primăvara anului 2008, după mai multe neînţelegeri survenite şi o discuţie mai aprinsă cu mama acestuia, care se afla tot în Italia, pârâta s-a întors în România iar după naşterea copilului, pârâta nu i-a permis să-l vadă pe minor, pârâta şi părinţii săi primeau pachetele trimise pentru copil însă nu şi de la acesta

A procedat şi la recunoaşterea minorului pe cale de declaraţie autentică notarială, însă din cauza faptului că nu se află în posesia certificatului de naştere a minorului, aflat la pârâta, demersurile legale notariale nu au putut fi finalizate în vederea efectuării de către serviciul de stare civilă a menţiunilor corespunzătoare

Pârâta şi rudele acesteia spun tuturor că minorul nu are tată, prejudiciind în mod iresponsabil interesele copilului, învederând că doreşte să aibă grijă de fiul său, să contribuie la creşterea şi educarea lui, să aibă legături părinteşti cu minorul

În drept au fost invocate art 408, 416, 449 alin 3, 450 alin 2 şi art 401 alin 1 şi 2 C. civ

Pârâta prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depuse la filele 23-24 dosar a solicitat să se constate în baza declaraţiei notariale autentificate sub nr … din 12.11.2011 că reclamantul este tatăl minorului şi să se dispună efectuarea menţiunilor corespunzătoare la Oficiul Stării Civile a municipiului Buzău, a învederat că este de acord ca minorul să poarte numele de familie al reclamantului, acela de …, să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul său în sat Focşănei, com Vadu Paşii, să se încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului de către mamă, să fie obligat reclamantul la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 25% din veniturile nete realizate în Italia, fiind de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul prin convorbiri telefonice şi vizitarea acestuia la domiciliul său în fiecare sâmbătă din luna august şi decembrie de la ora 10 la ora 14

În motivarea în fapt a cererii reconvenţionale, pârâta reclamantă a învederat că deşi a anunţat reclamantul despre naşterea minorului, amânând 15 zile înregistrarea naşterii, acesta nu a făcut-o, deşi a recunoscut prin declaraţie notarială că este tatăl copilului, nu a solicitat transmiterea declaraţiei la oficiul stării civile nu a depus-o nici personal, în cuprinsul declaraţiei notariale, în ceea ce priveşte data naşterii copilului este înscrisă ziua de 30 în loc de 31, astfel încât în prezent minorul este fără paternitate înscrisă în actul de naştere , fiind de acord ca reclamantul să valorifice declaraţia notarială de recunoaştere a paternităţii şi să poarte numele de … copilul locuind efectiv cu aceasta a solicitat stabilirea locuinţei şi autorităţii părinteşti să se exercite de aceasta

Solicitarea reclamantului de luare a copilului la domiciliul său timp de 30 zile în luna august şi 2 săptămâni în luna decembrie este neadecvată vârstei minorului care nu este obişnuit cu reclamantul, nu a locuit niciodată cu o altă persoană în afară de acesta şi rudele sale, casa bunicii paterne nu mai este locuită de 10 ani atât reclamantul cât şi mama lui fiind stabiliţi în Italia, unde lucrează

A apreciat pârâta reclamantă că este optim ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul prin convorbiri telefonice şi vizite la domiciliul său din luna august şi decembrie de la ora 10 la ora 14

A mai arătat că venitul minim net în Italia este de 600 euro, reclamantul nu mai are alţi copii în întreţinere, este stabilit în Italia de mai mulţi ani, împreună cu mama sa unde are loc de muncă, locuinţă şi rezidenţă

În drept au fost invocate art 111 C.p.civ şi 58 C. fam, art 448, 450 al 2, 496, 505 al 2, 529 , 532 al 1 şi 533 C. civ

Instanţa după ce a invocat din oficiu a unit cu fondul potrivit art 137 al 2 C.p.civ excepţiile lipsei de interes a capetelor din acţiune referitoare la să fie obligată pârâta să-i înmâneze certificatul de naştere al minorului, în original, să se încuviinţeze ca minorul să poarte numele de familie …. şi necompetenţei instanţei româneşti a capetelor din cererea reconvenţională privind  să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul său în sat Focşănei, com Vadu Paşii, să se încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului de către mamă.

Instanţa a administrat la solicitarea părţilor proba cu înscrisuri

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit art.129 C.p.c . dând eficientă principiului disponibilitatii părtii in procesul civil , instanta este obligată să rămână in cadrul strict al obiectului si temeiului cererii, astfel cum au fost indicate de creditoare, nefiind in drept să examineze pricina in alt cadru procesual.

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Întrucât la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, dar potrivit art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a acestuia stabilirea filiaţiei, sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare, cum minorul  … este născut anterior intrării în vigoare a NCC, respectiv la data de 31.07.2008, conform certificatului de naştere  seria … (fila 27), rezultă că soluţionarea capetelor de cereri referitoare la filiaţie în prezenta cauză sunt supuse reglementării anteriorului Cod al familiei.

Examinând excepţia lipsei de interes a  capătului de cerere din acţiunea principală referitoare la obligarea pârâtei să-i înmâneze certificatul de naştere al minorului, în original instanţa urmează să o admită şi să respingă ca fiind lipsit de interes capătul respectiv de cerere întrucât potrivit art 49  din Legea 119/1996- „ Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere (…) se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii”. Textul legal arătat nu face arătare despre necesitatea prezentării certificatului de naştere în original al copilului faţă de care tatăl a dat o declaraţie notarială de recunoaştere filiaţie.

În ceea ce priveşte capătul din cererea reconvenţională referitor la constarea  în baza declaraţiei notariale autentificate sub nr … din 12.10.2011de BNPA Jalbă Norica & Constantinescu Ileana Alexandra  că reclamantul este tatăl minorului şi să se dispună efectuarea menţiunilor corespunzătoare la Oficiul Stării Civile a municipiului Buzău, instanţa urmează, faţă şi de precizările din nota de timbraj depusă la fila 35 dosar ( din care rezultă că obiectul cererii reconvenţionale în discuţie îl reprezintă constatarea recunoaşterii paternităţii)  să îl respingă ca fiind inadmisibil , întrucât partea are la îndemână acţiunea directă a îndreptării erorii materiale a unui act notarial.

Astfel, reclamantul pârât, prin declaraţia notarială de mai sus a înscris că „ la data de 30.07.2008 s-a născut în municipiul Buzău, judeţul Buzău minorul … rezultat din relaţia mea de concubinaj cu numita … domiciliată în comuna Vadu Paşii, sat .., jud Buzău (…) la data naşterii nu am recunoscut pe minorul …  dar ştiu că acesta este copilul meu”

Potrivit art. 54  din Legea 36/1995 modificată- „Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.”

Corectarea erorii materiale a datei naşterii minorului, respectiv înscrierea datei de 31.07.2008 în loc de 30.07.2008, se poate realiza direct de către notarul public care a întocmit actul autentic de recunoaştere paternitate în discuţie.

Recunoaşterea este actul prin care un bărbat declară că un anumit copil este al său

Potrivit art 57 C. familiei, astfel cum era în vigoare la data naşterii copilului: „ Copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti.Recunoaşterea se face prin declaraţie făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea naşterii, fie după această dată; recunoaşterea poate fi făcută şi prin înscris autentic sau prin testament.”

Fiind o mărturisire a tatălui asupra filiaţiei copilului, pe care declară că-i aparţine, recunoaşterea de paternitate produce efecte declarative, deci retroactive din momentul existenţei faptului mărturisit, este un act juridic.

Potrivit art 46 din Legea 119/1996 „ În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:  a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui;”, iar art  49 din acelaşi act normativ „ Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.”

Faţă de cele ce preced, filiaţia minorului faţă de tată nu a fost realizată printr-o hotărâre judecătorească, ci prin recunoaşterea tatălui realizată prin înscris autentic.

În examinarea  excepţiei lipsei de interes a capătului de cerere din acţiunea principală referitor la încuviinţarea ca minorul să poarte numele de familie …, instanţa va avea în vedere că prin dispoziţiile art 62 alin 2 C. familiei se prevede că „ dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinţilor şi se va declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultînd pe părinţi, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite, art  63 C. fam arată:  „copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărîre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie”,  iar art 64 stipulează „  Copilul din afara căsătoriei dobîndeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întîi stabilită. În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.”

Recunoaşterea de paternitate are ca principal efect juridic stabilirea paternităţii copilului faţă de acel bărbat, iar această schimbare în starea civilă a copilului poate determina, în condiţiile legii, efecte cu privire la numele copilului.

Noile dispoziţii din art 450 alin 2  C. civ prevăd că în situaţia în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea.

Câtă vreme, nu au fost efectuate menţiunile pe actul de naştere al copilului potrivit declaraţiei notariale de recunoaştere paternitate a minorului, din atitudinea procesuală a părţilor rezultă că ambele părţi sunt de acord ca după înscrierea reclamantului la rubrica tată din actul de naştere al copilului să poarte numele reclamantului, instanţa apreciază în raport de textele legale indicate în cele ce preced, că excepţia analizată este întemeiată urmând a o admite şi a respinge capătul de cerere corelativ ca lipsit de interes.

În examinarea excepţiei necompetenţei instanţei româneşti a capetelor din cererea reconvenţională privind:  să se stabilească locuinţa minorului la domiciliul său în sat …, com Vadu Paşii, să se încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului de către mamă, instanţa va avea în vedere pe de o parte că prin art. 1 din Legea nr. 157/ 2005 a fost ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. În art. 2 s-a prevăzut că Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor României rezultate din actul aderării şi din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Tratat, intrarea sa în vigoare a avut loc la data de 01.01.2007.

Prin Legea nr. 13/ 2008 România a ratificat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.

Potrivit art. 288 alin. 2 din Tratat, fost art. 249 din T.C.E., regulamentele adoptate de instituţiile U.E. au aplicabilitate generală, fiind obligatorii în toate elementele lor şi aplicându-se direct în fiecare stat membru.

Regulamentul C.E. nr. 2201/ 2003 reglementează competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

Prin art. 2 pct. 7 se defineşte răspunderea părintească drept ansamblul drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane fizice sau juridice în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, cuprinzând, în special, încredinţarea şi dreptul la vizită.

La pct. 9 încredinţarea este definită ca reprezentând drepturile şi obligaţiile privind îngrijirea persoanei unui copil, în special dreptul de a decide asupra locului său de reşedinţă.

Art. 8 alin. 1 prevede că instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.

Totodată, potrivit art. 17, instanţa judecătorească dintr-un stat membru, sesizată cu o cauză pentru care nu este competentă în temeiul regulamentului şi pentru care, în temeiul acestuia, este competentă o instanţă dintr-un alt stat membru, se declară, din oficiu, necompetentă.

Din probele administrate în cauză, deşi rezultă că ambele părţi au reşedinţa în străinătate, totuşi minorul nu a rezultat că are actualmente domiciliul în străinătate.

Pe baza acestor probe, instanţa constată că, de vreme ce capetele de cerere în discuţie, făcând parte din materia răspunderii părinteşti, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine instanţelor , unde copilul are reşedinţa obişnuită, cum normele de competenţă în această materie, potrivit Regulamentului C.E. nr. 2201/ 2003, au caracter exclusiv, instanţa apreciază că nu poate deroga de la acestea, impunându-se respingerea excepţiei analizate.

Instanţa în analiza capetelor de cerere din cererea reconvenţională referitoare la  stabilirea locuinţei minorului la domiciliul pârâtei reclamante în sat …, com Vadu Paşii, să se încuviinţeze exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului de către mamă, obligării reclamantului pârât la plata unei pensii de întreţinere precum şi a capătului din acţiunea principală referitor la încuviinţarea de  legături personale cu minorul va avea în vedere dispoziţiile art 51 C. fam, nou art 411 C. civ.

Astfel, starea civilă rezultă din certificatul de naştere şi folosirea stării civile conforme cu acest certificat, neputându-se dovedi în alt mod în contra posesiei de stat.

În contextul în care tatăl copilului nu a fost încă înscris în actul de naştere al minorului, instanţa va respinge ca neîntemeiate capetele de cereri analizate

Instanţa având în vedere pe de o parte principiul disponibilităţii părţii în procesul civil, iar pe de altă parte art 274 C.p.civ, urmează să ia act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare