Schimbarea calificării legale a infracţiunii, potrivit noului Cod penal. Împăcarea părţilor. Consecinţe: încetarea procesului penal

Schimbarea calificării legale a infracţiunii, potrivit noului Cod penal. Împăcarea părţilor. Consecinţe: încetarea procesului penal

Codul penal (1969):art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g), lit. o)

Codul penal (2009): art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d), art. 231 alin. (2), art. 5 art. 159 alin. (3)

Potrivit noului Cod penal, ca urmare a schimbării calificării legale a infracţiunii de furt calificat, fapta inculpatului prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g), lit. i) Codul penal din 1969 este încadrată în art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) Codul penal din 2009.

Pentru această infracţiune, conform art. 231 alin. (2) din noul Cod penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Aplicând legea penală mai favorabilă reprezentată de noul Cod penal, se constată că pentru corecta aplicare a dispoziţiilor art. 5 sunt incidente considerentele Deciziilor nr. 1470/2011 şi nr. 932/2006 pronunţate de Curtea Constituţională, în sensul că termenele procedurale până la care părţile în proces pot dispune asupra drepturilor lor procesuale se subordonează principiului constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României. Prin efectul intrării în vigoare a dispoziţiilor noului Cod penal care permit înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părţilor pentru infracţiunea ce face obiectul cauzei penal, urmează a se da curs aplicării legii penale mai favorabile luându-se act de împăcarea părţilor, potrivit art. 159 alin. (3) şi art. 231 alin. (2) din noul Cod penal, cu consecinţa încetării procesului penal.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

Decizia penală nr. 404/A din 7 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinţa penală nr. 8 din 16 Ianuarie 2014 pronunţată în dosarul nr. 1334/273/2013, Judecătoria Lipova în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. , cu aplicarea art. 3201 alin. (7) Cod procedura penală i-a condamnat pe inculpații  P.F. şi C.A: la câte 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)  Cod procedura penală, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) Cod procedura penală, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.F.N.  la 1 (un) an  închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 25 din data de 23.01.2012 a Judecătoriei Caransebeş, ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în acest dosar, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani închisoare.

A constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 10.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 1334/273/2013/a2 rămasă definitivă la data de 11.12.2013, inculpatul A.F.N. a fost pus în libertate provizorie sub control judiciar.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa, înregistrat la această instanţă sub nr. 1563/P /2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.F.C.A., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de  „furt calificat „ prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., inculpatul A.F.N., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat „ prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Analizând întregul material probator administrat, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare este corectă, fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză.

În noaptea de 03/04.11.2013 în intervalul 01.00-02.00, inculpaţii P.F.C.A. şi A.F.N., s-au deplasat din localitatea Reşiţa către localitatea B. cu autoturismul  marca BMW, având […], număr de Anglia , proprietatea inculpatului  P.N., care se afla la volanul autoturismului  poziţionat pe partea dreaptă.

Inculpatul A.N.F.,  se afla pe  bancheta din spate, locul din stânga faţă fiind ocupat de inculpatul  C.A.

În baza rezoluţiei infracţionale luate anterior, respectiv la momentul întâlnirii în oraşul O.R., cei trei inculpaţi s-au hotărât să săvârşească fapta de furt. Astfel, în jurul orelor 01,00 noaptea inculpaţii s-au deplasat către localitatea B., având  în interiorul autoturismului, respectiv în uşile laterale stânga şi dreapta faţă câte o pereche de mănuşi, precum şi un levier care se afla lângă scaunul din stânga faţă a autoturismului, ocupat de către inculpatul C.A.

Cei trei inculpaţi au ajuns în localitatea B., în jurul orelor 02,00, oprind autoturismul la circa 5 metri de magazinul alimentar SC R.T. SRL, situat pe strada principală din B. Iniţial din autoturism a coborât doar inculpatul C.A., care a mers să studieze zona şi să verifice dacă sunt persoane prin apropiere, iar după câteva minute acesta a revenit la autoturism, a luat levierul pe care îl avea lângă scaun punându-şi mănuşile de protecţie  atât el cât şi inculpatul P.F. Inculpaţii au acţionat premeditat, pe timp de noapte, prin studierea prealabilă a locului faptei în vederea identificării prezenţei unei camere de luat vederi, prin efracţie, folosindu-se de unelte speciale şi utilizând mijloace de protecţie în vederea  evitării identificării pentru atragerea răspunderii penale, respectiv mânuşi de protecţie, utilizând autoturismul pentru asigurarea scăpării  în  imediata apropiere  a locului faptei.

Cei trei inculpaţi au coborât din autoturism, s-au apropiat de uşa magazinului din termopan , inculpatul C.A. forţând-o cu ajutorul levierului şi reuşind să intre în interiorul magazinului cu inculpatul P.F. Inculpatul A.F.N. a rămas la intrarea în magazin, pentru a asigura paza.

În interiorul magazinului cei doi inculpaţi  au reuşit să sustragă într-un interval  de maxim cinci minute, diverse bunuri alimentare (pachete ţigări Winston, brichete, şerveţele umede, baterii Toshiba, sosuri alimentare etc.), pe care le-au pus într-o ladă găsită în incinta magazinului. Imediat după sustragere bunurilor au ieşit din magazin şi împreună cu inculpatul A.F.N. au părăsit zona urcându-se în autoturism şi deplasându-ser către localitatea Reşiţa.

Întrucât inculpaţii au fost văzuţi de către martorii S.Z. şi Ş.P., aflaţi prin zonă, a fost anunţată telefonic partea vătămată, care a contactat ulterior organele de poliţie, în vederea depistării inculpaţilor.

Fiind instituite filtre în vederea depistării în trafic a inculpaţilor, în jurul orei 03,00 pe raza localităţii C.a organele de poliţie  au oprit pentru control un autoturism  marca BMW cu număr. de înmatriculare […] în care se aflau inculpaţii P.F., C.A.A.F.N. În urma controlului autovehiculului, au fost găsite mai multe monede  de 50 bani şi 10 bani, pachete ţigări Winston, brichete, pachete de şerveţele umede, brichete, produse alimentare , baterii THOSIBA, care corespundeau descrierii bunurilor sustrase de la magazinul SC R.T. SRL din localitatea B. De asemenea în autoturism au  fost găsite un levier, mai multe şurubelniţe, patente, chei auto, trei perechi de mănuşi, o pâlnie, precum şi două furtune din cauciuc, context în care inculpaţii  au fost conduşi la sediul poliţiei.

Cu ocazia prezentării bunurilor găsite asupra inculpaţilor partea vătămată  C.I.E. a recunoscut bunurile ca fiind cele sustrase din magazinul administrat de aceasta, declarând că nu se constituie parte civilă în procesul penal, dar solicită tragerea la răspundere penală a  inculpaţilor pentru fapta comisă.

Din depoziţiile martorilor S.Z. şi Ş.P., audiaţi în cauză,  a rezultat faptul că în noaptea de 03/04.11.2013 în jurul 01,45,  în timp ce se aflau  în centrul  localităţii B. au văzut un autoturism de culoare gri tip break cu plăcuţe cu numere de înmatriculare de Anglia care a oprit în dreptul magazinului aparţinând părţii vătămate. Martorii au declarat că în interiorul magazinului au coborât trei persoane  de sex masculin, care au intrat de două ori în magazin, după care au plecat, având asupra lor bunuri sustrase. Imediat martora Ş.P. l-a apelat telefonic pe numitul C.L., soţul părţii vătămate, deoarece a văzut că uşa de acces în magazin era deschisă  şi a bănuit că persoanele  în cauză sunt hoţi.

Fapta săvârşită de inculpaţii P.F., C.A. şi A.F.N., care în noaptea de 03/04.11.2013 în jurul 01,00 – 02,00  noaptea, au pătruns prin efracţie în incinta SC R.T. SRL, magazin alimentar situat în Comuna B., Judeţul Caraş-Severin, de unde au sustras diverse bunuri, respectiv monede  de 50 bani şi 10 bani, pachete ţigări Winston, brichete, pachete de  şerveţele umede,  produse alimentare , baterii THOSIBA, etc., în valoare de 400 lei, întrunesc elementele constitutive a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a, g) şi i) Cod penal.

Elementul material al infracţiunii  de furt a constat în luarea bunurilor mobil din posesia  sau detenţia altuia. Prin acţiunea inculpaţilor s-a produs o mutaţie efectivă în patrimoniul celui lezat,  bunul fiind trecut din sfera de stăpânire a părţii vătămate în sfera de stăpânire a inculpaţilor. Această schimbare în patrimoniu s-a realizat fără drept şi fără consimţământul posesorului bunului.

Urmare imediată a acestei acţiuni de luare a fost reprezentată prin producerea pagubei materiale  în sarcina părţii vătămate, iar între acţiunile inculpaţilor şi paguba produsă s-a demonstrat existenţa legăturii de cauzalitate.

În speţă, acţiunea  de luare a fost reprezentată  de însuşirea de către inculpaţi a bunurilor sustrase, pe care le-au scos din magazinul părţii vătămate. Scopul pentru care s-a efectuat sustragerea a fost însuşirea pe nedrept a bunurilor, având în vedere că inculpaţii cunoşteau că nu au drept de proprietate, că nu îl pot trece în proprietatea lor şi că nu au acordul proprietarului  pentru a dispune de acestea. Paguba produsă în patrimoniul părţii vătămate există, ea reprezentând  contravaloarea bunurilor sustrase, fără a avea relevanţă juridică recuperarea ulterioară a unuia dintre bunuri. Legătura de cauzalitate  între acţiunea inculpaţilor şi paguba produsă a fost dovedită în cauză,  deoarece prin trecerea  bunurilor în sfera de  stăpânire a inculpaţilor, partea vătămată a fost lipsită de o valoare  pecuniară, neavând importanţă faptul vă la scurt timp după sustragerea bunurilor, acestea s-au reîntors în patrimoniul părţii vătămate. Infracţiunea s-a consumat în momentul în care  bunurile au intrat în sfera  de stăpânire a inculpaţilor  aceştia sustrăgând bunurile  de la locul fuseseră aşezat de proprietar şi părăsind locul săvârşirii faptei.

Sub aspectul laturii subiective , infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie directă, inculpaţii cunoscând de rezultatul faptelor lor, respectiv producerea prejudiciului şi urmărind acest lucru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A.F.N.

Examinând apelul formulate de către inculpatul Anghelescu, în limitele prevăzute de art. 417, art. 418 C. pr. pen., instanța de apel constată că acesta este fondat și vor fi admis în consecință, pentru următoarele considerente:

Instanța de apel constată că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată astfel cum rezultă din manifestarea de voință a acestuia și declarația notarială dată de partea civilă prin reprezentant în sensul de a se împăca cu inculpatul, iar în condiţiile noilor modificări legislative în materie penală aceasta conduce la soluţia de încetare a procesului penal. În acest sens, se reţine că potrivit noului Cod penal fapta comisă de inculpatul apelant se impune a fi încadrată în dispoziţiile art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

Potrivit art. 231 alin. 2 C.p actual împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Se reține că împăcarea poate opera în speţă chiar dacă a fost depăşit momentul procesual până la care potrivit art. 159 alin. (3) din noul Cod penal poate interveni. Instanţa de apel constată că într-adevăr conform art. 159 alin. (3) C. pen. actual împăcarea produce efecte „dacă are loc până la citirea actului de sesizare al instanţei”, însă în cauză ne aflăm într-o situaţie tranzitorie, în care dispozițiile legale mai favorabile au intervenit pe parcursul procesului. Instituţia juridică a împăcării conţine nu doar norme de drept procesual, ci şi de drept substanţial, fiind în strânsă legătură cu răspunderea penală, ceea ce face a-i fi aplicabil principiul legii penale mai favorabile reglementat de art. 5 C. pen. Deşi legiuitorul nu a reglementat în mod expres calea de urmat în cazul împăcării intervenite în cazul inculpaţilor care au fost trimişi în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depăşind momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanţei şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, instanţa de apel constată că, într-o atare situaţie, este incident principiul legii penale mai favorabile, astfel cum a fost deja analizat de Curtea Constituţională în ipoteze similare, respectiv în cazul reglementării din art. 3201 C. pr. pen. anterior (decizia nr. 1470/2011) şi celei din art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 (decizia nr. 932/ 2006) în care s-a constatat că primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal). Cu aceste ocazii, Curtea Constituţională a statuat că principiul legii penale mai favorabile are în primul rând rang constituţional şi, în subsidiar, rang legal, că, pe cale de consecinţă, teza potrivit căreia producerea efectului în materia dreptului penal este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor de drept procesual penal nu poate fi primită, deoarece principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile.

Totodată, s-a arătat că sunt numeroase situaţiile care impun aplicarea legii mai blânde, dar pentru care nici Codul penal şi nici Codul de procedură penală nu cuprind vreo dispoziţie tranzitorie, iar acest fapt nu este însă de natură a nega existenţa principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi că acesta „nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiţii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.”

În speţă, instanţa de apel constată că normele prevăzute de art. 231 şi art. 159 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal au intrat în vigoare după sesizarea instanţei, că la primul termen de judecată fixat după intrarea în vigoare a codului inculpatul apelant a solicitat un termen în vederea împăcării cu partea civilă, iar faţă de toate principiile statuate de Curtea Constituţională anterior expuse se impune a se da eficienţă juridică manifestării de voinţă a părții civile și a inculpatului în sensul împăcării.

În schimb, instanța de apel va respinge cererea de extindere a efectelor apelului și cu privire la inculpații neapelanți, întrucât, deși partea civilă prin înscrisul autentic declară că se împacă și cu inculpații P.F. și C.A., în cauză lipsește manifestarea de voință a acestora în sensul împăcării, ori împăcarea este un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voinţă al celor două părţi.

Față de împrejurarea că noul cod penal constituie lege penală mai favorabilă pentru inculpat, atât din punct de vedere al limitelor de pedeapsă cât datorită împrejurării mai sus descrisă în aplicarea legii penale mai favorabile, și anume existența posibilității împăcării pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, se impune ca anterior soluției de încetarea procesului penal, să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținându-se dispozițiile legale din noul Cod penal.

În urma schimbării încadrării juridice, se va dispune încetarea procesului penal, ca urmarea împăcării părților în temeiul art. 386 alin. (6) C. pr. pen  raportat la 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen. și totodată, în temeiul art. 424 alin. (2), 399 alin. (1) și art. 241 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., se impune a se constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată prin încheierea din 26.03.2014.

Vor fi înlăturate dispozițiile privind revocarea suspendării condiționat referitoare la pedeapsa de 1 an aplicată inculpatului prin sentinţa penală 25/23.01.2012 a Judecătoriei Caransebeş, nemaifiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Domenii speta

Spete similare