5.Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridică a conflictului de interese pentru exerciţiul dreptului de vot în cadrul adunării creditorilor

Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor, cu referire la nelegala constituire a comitetului creditorilor. Natura juridică a conflictului de interese pentru exerciţiul dreptului de vot în cadrul adunării creditorilor, respectiv în cadrul comitetului creditorilor. Regimul legal al sancţionării conflictului de interese şi al protecţiei drepturilor procedurale ale creditorilor.

Legea nr. 85/2006, art. 16, art. 17, art. 100 alin. (5)

Curtea constată că Legea 85/2006 reglementează conflictul de interese şi instituie obligația abținerii de la vot în două situații:

- la art. 17 alin. (5) pentru votul exprimat în ședința comitetului creditorilor, „dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură",

- la art. 100 alin. (5) în secţiunea a V-a a legii în capitolul privind „planul" unde stipulează în mod expres că, „creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot participa la ședință, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului."

Cum abținerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepție, este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situații decât cele strict si limitativ prevăzute de lege, în speță, la votul exprimat în desemnarea comitetului creditorilor.

Cum legea nu prevede nici o interdicţie în desemnarea comitetului creditorilor, nici judecătorul sindic şi nici instanţa de recurs nu poate restrânge dreptul unui creditor fără să existe un temei legal în acest sens.

Dispoziţiile art. 17 alin. (5) din lege, care stipulează că „dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot’’, se referă la hotărârile ulterioare desemnării comitetului creditorilor, hotărâri ce se vor lua în comitetul creditorilor, hotărâri ce pot fi atacate separat.

Aspectele invocate de recurente privind conflictul de interese al celor trei membri aleşi în comitetul creditorilor nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din data de 11.02.2013, aceasta fiind ţinută cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi urm. din legea insolvenţei. 

Cu privire la pretinsa ineficienţă a comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut în mod corect că articolul 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat de recurentă, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 296/R din 8 mai 2014, dr. M.B.

Prin sentinţa civilă nr. 120/10.03.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 7056/108/2012/a22*, s-au respins contestaţiile formulate de creditorii Banca de Export-Import a României, Exim Banc SA Bucureşti, CEC Bank Timişoara şi Banca Comercială Română SA Bucureşti, împotriva hotărârilor adoptate în cadrul şedinţei Adunării generale a creditorilor debitorului din 11.02.2013 în contradictoriu cu debitoarea SC C. SA.

Astfel, raportat la alegerea în comitetul creditorilor a creditorului Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, judecătorul sindic constată că, la momentul alegerii creditorului Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în comitetul creditorilor acest creditor, prin adresa nr. 826495/08.02.2013 se oferise voluntar să facă parte din acest comitet.

Judecătorul-sindic a reţinut că manifestarea de voinţă a creditorului este anterioară desemnării sale ca şi membru al comitetului creditorilor, deci intenţia sa exista chiar dacă din diverse motive nu era cunoscută de ceilalţi creditori.

De altfel prin participarea sa la şedinţa comitetului creditorilor din 21.03.2013, şi-a manifestat din nou în mod evident intenţia de a face parte din comitetul creditorilor, ceea ce ar fi echivalat, în cazul în care nu îşi exprima intenţia anterior şedinţei adunării creditorilor, cu o ratificare a mandatului acordat anterior de ceilalţi creditori.

În consecinţă judecătorul-sindic a constatat că alegerea acestui creditor în comitetul creditorilor este legală, în plus, nici unul dintre contestatarii din prezenta cauză nu a dat vot negativ privind calitatea de membru în comitetul creditorilor a acestui creditor, astfel nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14, alin. 7 din Legea nr. 85/2006).

În legătură cu pretinsul conflict de interese în care se află creditorii SC I.M. SRL, SC M.L. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, SC M.I. SRL cu interesele celorlalţi creditori, cu ocazia exprimării votului în şedinţa adunării creditorilor, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit art. 15 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „(1) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

(2) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

d) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

(3) Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile prevăzute la art. 101”.

Articolele 100 şi 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cuprind prevederi derogatorii de la art. 15 alin. (1) şi (2), în ce priveşte votul asupra planului de reorganizare. Cum excepţia este de strictă interpretare, rezultă că votul în adunările creditorilor care nu privesc aprobarea sau modificarea planului se face conform art. 15 alin. (1) şi (2) şi nu potrivit condiţiilor impuse de art. 100 şi art. 101.

Prin urmare, neexistând nici un fel de interdicţie, votul exprimat este valabil. Mai mult, până la soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor, ponderea la masa credală care rezultă din acest tabel face dovada deplină, fapt care rezultă şi din cuprinsul art. 72, alin. (3), teza finală, pe lângă prevederile mai sus citate.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că procedura insolvenţei este o procedură concursuală în ceea ce îi priveşte pe creditori, fiecare creditor urmărind să îşi valorifice propria creanţă, legea însăşi stabilind anumite diferenţe de tratament între creditori sau grupe de creditori. Deci faptul că anumiţi creditori au interese contrare altor creditori şi interese comune între ei, precum şi anumite interese contrare sau comune debitorului, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii adunării creditorilor decât eventual în cazul votării planului de reorganizare.

Judecătorul-sindic a constatat că pretinsa incompatibilitate a administratorilor judiciari şi a creditorilor/debitorilor din procedurile de insolvenţă ale SC I.M. SRL, SC M.L. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, SC M.I. SRL nu priveşte prezenta procedură. De asemenea practicianul în insolvenţă este organ care aplică procedura şi nu este subordonat direct unor creditori, comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, aceste organe putând exercita doar un control asupra acţiunilor sale manageriale, asupra cărora decide în final adunarea creditorilor, adunare care reprezint voinţa majorităţii creditorilor.

De altfel, contestatarii nu au precizat în ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestaţi şi nici în ce ar consta aceste interese în detrimentul altor creditori.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că faptul că debitorul SC C. SA este la rândul său înscris în tabelul creanţelor din procedurile de insolvenţă ale unor creditori ai săi nu privează aceşti creditori de a vota în prezenta procedură. Art. 50 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei reglementează situaţia creanţelor reciproce prevăzând compensarea acestora în anumite condiţii. Compensarea/necompensarea creanţelor reciproce dintre SC C. SA şi creditorii amintiţi pot face obiectul verificărilor în cadrul unor contestaţii, fără a afecta însă dezbaterile primei adunări a creditorilor, desfăşurată în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Noţiunea de grup de societăţi, invocată repetat în cuprinsul contestaţiilor, nu are corespondent juridic, în cauză nefăcându-se dovada existenţei unui grup de interes economic în accepţiunea legii.

În ceea ce priveşte lipsa recomandării comitetului creditorilor cu privire la numirea şi remuneraţia practicianului în insolvenţă, judecătorul sindic constată că, potrivit art. 19 alin. (2), teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

„(2)(...)Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul sindic” .

Potrivit practicii judiciare, la prima şedinţă a adunării creditorilor, se discută exact chestiunile care există pe ordinea de zi a şedinţei din data de 11.02.2013, respectiv, se alege un comitet al creditorilor, tot creditorii fiind cei îndreptăţiţi să stabilească numărul membrilor acestuia, se confirmă practicianul în insolvenţă şi onorariul acestuia pe baza ofertelor făcute sau nu, urmând ca adunarea să stabilească în sarcina comitetului creditorilor să negocieze cu orice practician atât condiţiile desemnării, cât şi onorariul acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic poate să desemneze un comitet al creditorilor doar după întocmirea tabelului preliminar de creanţe, anterior acestui moment fiindu-i necunoscută componenţa acestui tabel şi: „(4) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”.

Prin urmare, este neîntemeiată susţinerea contestatarilor că judecătorul sindic nu a desemnat un astfel de comitet prin hotărârea de deschidere a procedurii, câtă vreme legea nici nu îi permite să facă o astfel de desemnare anterior întocmirii tabelului preliminar de creanţe.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a constatat că întreg articolul 19 se referă la posibilitatea creditorilor de a desemna un administrator judiciar/lichidator dintre practicienii în insolvenţă care au depus la dosar ofertă de servicii însoţită de documentaţia precizată, acest articol neîmpiedicând în nici un caz confirmarea practicianului desemnat provizoriu de judecătorul sindic.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia…”

În acord cu aceste prevederi, adunarea generală a creditorilor, la prima sa şedinţă, a ales comitetul creditorilor.

Odată ales comitetul creditorilor, creditorii aveau două opţiuni: fie să desemneze, în cadrul aceleiaşi şedinţe, administratorul judiciar şi să stabilească remuneraţia acestuia fără recomandarea, de altfel consultativă, a comitetului creditorilor, fie să stabilească o nouă şedinţă a adunării creditorilor până la care să primească recomandarea comitetului creditorilor şi să desemneze administratorul judiciar şi remuneraţia sa.

Lucrând ca şi for decizional suprem în această problemă adunarea creditorilor a optat pentru prima variantă, desemnând administratorul judiciar şi stabilindu-i remuneraţia la prima sa adunare, fapt prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ca fiind posibil, dat fiind caracterul consultativ al recomandării. A lipsi adunarea creditorilor de această opţiune echivalează cu a face ineficientă prevederea conform căreia practicianul în insolvenţă poate fi desemnat în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, ori legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte.

Mai mult, interpretând strict obligativitatea recomandării comitetului creditorilor, ar însemna ca în cazurile în care nu se impune existenţa unui astfel de comitet să nu se poată desemna practicianul în insolvenţă.

 De asemenea adunarea creditorilor, for care poate suplini inexistenţa comitetului şi poate infirma deciziile comitetului creditorilor, poate cu atât mai mult să ia o decizie fără o recomandare consultativă a acestui comitet.

În consecinţă judecătorul-sindic a apreciază ca nefondat motivul invocat de creditorii contestatori.

Mai mult, judecătorul sindic a constatat că, atât în privinţa alegerii comitetului creditorilor, cât şi cu privire la confirmarea administratorului judiciar, contestatoarea BCR SA a votat favorabil, s-a oferit să facă parte din Comitetul creditorilor şi a fost de acord cu un număr de 5 membri pentru comitet, dar voturile majorităţii au consemnat o altă componenţă a acestui comitet din care BCR SA nu face parte, ulterior acesta votând confirmarea comitetului creditorilor în forma rezultată ca urmare a centralizării voturilor, ceea ce face să nu fie îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la pretinsa ineficienţă a comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut că arti. 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat de creditorul-contestator CEC Bank, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes. De asemenea nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor că unul sau mai mulţi membri ai acestuia sunt in conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmând a fi analizată individual. De altfel un conflict de interese general nu este probat de creditorul-contestator rămânând doar la stadiu de afirmaţie. Mai mult, dacă nu decide comitetul creditorilor poate decide adunarea creditorilor.

Raportat la respectarea condiţiei ca membrii comitetului creditorilor să fie dintre primii creditori în ordinea valorii creanţelor, judecătorul sindic reţine că, potrivit art. 16 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

„(1) Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul creditorilor, un comitet format din 3 - 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de creditori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) şi f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor.[...]

(4) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”

Deci legea are în vedere la constituirea comitetului creditorilor numărul creditorilor, ponderea creanţelor şi grupele de creanţe.

Tabelul preliminar de creanţe are 75 poziţii cuprinzând tot atâtea creanţe care fac parte din patru grupe; grupa creanţelor garantate, grupa creanţelor salariale, grupa creanţelor bugetare şi grupa creanţelor chirografare.

Adunarea creditorilor a optat pentru un comitet al creditorilor format din 5 creditori şi anume SC I.M. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL, CEC BANK SA şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Grupa creanţelor garantate cuprinde creanţele a trei creditori şi este reprezentată în comitetul creditorilor de creditorul CEC Bank SA.

Grupa creditorilor bugetari este formată din trei creditori şi este reprezentată în comitetul creditorilor de creditorul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Grupa creditorilor chirografari cuprinde 69 creanţe şi este reprezentată în comitetul creditorilor de trei creditori, respectiv SC I.M. SRL, SC I.O. SRL, SC G.M.C. SRL.

Creanţele tuturor membrilor comitetului creditorilor se situează în primele 20, chiar 10 creanţe în ordinea valorii.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor să facă parte creditorii ce deţin cele mai mari creanţe, o astfel de condiţie nu poate fi impusă de anumiţi creditori ci poate fi realizată doar prin votul majorităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Deci faptul că există creditori cu creanţe mai mari decât cele ale creditorilor din comitet nu împietează asupra legalităţii alegerii comitetului creditorilor cât timp condiţiile legale au fost respectate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele Banca Comercială Română SA Bucureşti şi CEC Bank SA Bucureşti.

Prin recursul său, creditoarea Banca Comercială Română SA Bucureşti a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat şi modificarea sentinţei de fond în sensul admiterii contestaţiei formulată la hotărârea adunării creditorilor din data de 11.02.2013.

În motivare, recurenta arată că acţiunea în anularea hotărârii creditorilor SC C. SA din 11.02.2013 are ca temei de drept art. 11 alin. (1) lit. m) coroborat cu art. 14 alin. (7) şi (8) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea CEC Bank SA Bucureşti, a solicitat prin recursul declarat, în principal admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, în sensul desfiinţării în parte a hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013, respectiv cu privire la componenţa Comitetului Creditorilor; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar de 60,15 lei şi alte cheltuieli ce vor fi avansate.

În motivare, arată că dacă se raportează hotărârea luată în cadrul Adunării Creditorilor şi componenţa comitetului creditorilor la prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient.

Astfel, potrivit textului de lege mai sus invocat, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot.

Se observă că 3 (trei) dintre membri comitetului creditorilor constituit în cadrul Adunării Creditorilor din data de 11.02.2013 se află în situaţia descrisa de art. 17 alin. (5) din legea insolvenţei.

" Cei 3 (trei) creditori sunt S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. şi S.C. G.M.C. S.R.L., creditori care au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul S.C. C. S.A., existând între aceştia pe de o parte şi debitor pe de altă parte, inclusiv relaţii comerciale care au dat naştere la o situaţie în care fiecare apare atât debitor, cât şi creditor pentru cealaltă societate din grupul de firme.

În mod evident, o astfel de situaţie descrisă prin existenţa reciprocă a unor creanţe deţinute de aceşti creditori şi debitorul procedurii, conduce la existenţa unui conflict de interese, respectiv între interesul fiecăruia dintre cei 3 (trei) creditori şi interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, astfel încât este obligatoriu, potrivit legii, ca fiecare dintre cei 3 (trei) creditori să se abţină de la vot în cadrul şedinţei comitetului creditorilor. Prin urmare, se naşte astfel imposibilitatea de a fi luate hotărâri în cadrul şedinţelor comitetului creditorilor, din moment ce jumătate plus unu din numărul de membri ai comitetului (3 din 5) nu pot vota, legea obligându-i să se abţină.

Analizând în funcţie de motivele invocate şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ. recursurile formulate de către cele două creditoare, Curtea reţine că acestea sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin recursurile formulate de cele două creditoare, sentinţa este criticată sub aspectul menţinerii hotărârii adunării creditorilor din data de 11.02.2013, solicitând modificarea acesteia în sensul desfiinţării în parte a hotărârii Adunării Creditorilor din 11.02.2013, respectiv cu privire la componenţa Comitetului Creditorilor debitoarei.

Analizând recursul creditoarei BCR SA, prin care se solicită modificarea hotărârii recurate, Curtea constată că în drept, aceasta invocă dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ., fără a indica care anume punct de la art. 304 C. pr. civ., a fost încălcat în speţă prin hotărârea pronunţată şi impune modificarea acesteia.

Curtea însă va analiza recursul creditoarei prin prisma dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ.

În motivarea ambelor recursuri, se invocă faptul că 3 dintre membri comitetului creditorilor constituit în cadrul Adunării Creditorilor din data de 11.02.2013 se află în situaţia descrisa de art. 17 alin. (5) din legea insolvenţei şi că comitetul creditorilor astfel constituit apare ca fiind ineficient, prin raportare la aceste dispoziţii legale.

Recurentele arată că cei 3 creditori sunt S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. si S.C. G.M.C. S.R.L., creditori care au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul S.C. C. S.A., existând între aceştia pe de o parte şi debitor pe de altă parte, inclusiv relaţii comerciale care au dat naştere la o situaţie în care fiecare apare atât debitor, cât şi creditor pentru cealaltă societate din grupul de firme, şi că o astfel de situaţie descrisă prin existenţa reciprocă a unor creanţe deţinute de aceşti creditori şi debitorul procedurii, conduce la existenţa unui conflict de interese, respectiv între interesul fiecăruia dintre cei 3 creditori şi interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură.

Curtea constată că Legea 85/2006 reglementează conflictul de interese şi instituie obligația abținerii de la vot în doua situații:

- la art. 17 alin.5 pentru votul exprimat în ședința comitetului creditorilor, „dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedura, acesta se va abține de la vot”;

- la art. 100 alin. (5) în secţiunea a V-a legii în capitolul privind „planul" unde stipulează în mod expres ca, „creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot participa la ședința, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului".

Cum abținerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepție, deci este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situații decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speță, la votul exprimat în desemnarea comitetului creditorilor.

Cum legea nu prevede nici o interdicţie în desemnarea comitetului creditorilor, nici judecătorul sindic şi nici instanţa de recurs nu poate restrânge dreptul unui creditor fără să existe un temei legal în acest sens.

Dispozițiile art.16 alin. (4) din Legea nr. 84/2006, interpretate în mod corect de către judecătorul sindic prevăd că „în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, aceștia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanțe garantate, bugetari ş cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic”.

Astfel, dispoziția legală impune doar condiția că la alegerea comitetului creditorilor să participe creditori din primii 20 în ordinea valorii care s-au oferit voluntar, însă dintre aceștia pot fi aleși oricare. În acest sens este interpretarea sistematică si gramaticală art. 16 din lege, precum şi art. 16 alin. (5) care reglementează situația în care nu se obține majoritatea necesară.

Prin urmare, în speță, creditorii aleși în comitet, în urma voturilor valabil exprimate în adunarea de la 11.02.2013, fac parte din primii 20 de creditori înscriși în tabel în ordinea valorii si au întrunit majoritatea ceruta de lege.

Cum legea nu impune ca din comitetul creditorilor să facă parte creditorii ce deţin cele mai mari creanţe, o astfel de condiţie nu poate fi impusă de anumiţi creditori ci poate fi realizată doar prin votul majorităţii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Împrejurarea că există creditori cu creanţe mai mari decât cele ale creditorilor din comitet nu împietează asupra legalităţii alegerii comitetului creditorilor cât timp condiţiile legale în desemnarea acestora au fost respectate.

În ceea ce priveşte conflictul de interese invocat, al celor trei creditori care au o structură a acţionariatului/asociaţilor comună cu debitorul S.C. C. S.A, Curtea constată că nici o dispoziţie a Legii nr. 85/2006 nu interzice creditoarelor S.C. I.M. S.R.L, S.C. I.O. S.R.L. si S.C. G.M.C. S.R.L., să facă parte din comitetul creditorilor, compus din 5 creditori.

Judecătorul sindic în mod corect a reţinut că, contestatoarele nici nu au precizat în ce constau „interesele contrarii” ale membrilor comitetului creditorilor contestaţi şi nici în ce ar consta aceste interese în detrimentul altor creditori. Împrejurarea că cei trei creditori fac parte din acelaşi grup de societăţi nu dovedeşte conflictul de interese.

Faptul că cei trei creditori şi debitorul aflat sub incidenţa Legii nr. 85/2006 au creanţe reciproce nu privează aceşti creditori de a vota în prezenta procedură, în condiţiile în care există dispoziţii speciale în legea insolvenţei cu privire la compensarea creanţelor reciproce, compensare ce poate avea loc numai în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2006 şi care poate fi supusă verificării în cadrul unor contestaţii.

Dispoziţiile art. 17 alin. (5) din lege, care stipulează că „dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot’’, se referă la hotărârile ulterioare desemnării comitetului creditorilor, hotărâri ce se vor lua în comitetul creditorilor, hotărâri ce pot fi atacate separat.

Aspectele invocate de recurente privind conflictul de interese al celor trei membri aleşi în comitetul creditorilor nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din data de 11.02.2013, aceasta fiind ţinută cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi urm. din legea insolvenţei. 

Cu privire la pretinsa ineficienţă a comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut în mod corect că articolul 17 alin. (5), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat de recurenta CEC Bank, nu impune înlăturarea sau imposibilitatea alegerii în comitetul creditorilor a unor creditori cu interes în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, ci impune doar ca acesta să se abţină de la vot la deliberarea asupra acelui interes.

De asemenea, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că nu se poate stabili la alegerea comitetului creditorilor că unul sau mai mulţi membri ai acestuia sunt in conflict de interese la toate chestiunile supuse dezbaterii comitetului, fiecare deliberare urmând a fi contestată şi analizată individual.

Susţinerea creditoarei recurente BCR SA că nelegalitatea Hotărârii adunării creditorilor este determinată de nelegalitatea tabelului preliminar de creanţe şi că după soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe se va obţine o altă majoritate la luarea deciziilor, este un aspect ce nu face obiectul cauzei, soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, fiind reglementată de alte dispoziţii legale.

Modificarea valorii totale a creanţelor potrivit tabelului definitiv de creanţe nu duce la anularea hotărârii legal luate anterior ci are efecte doar pentru viitor potrivit alin. 2 al art. 15 din legea insolvenţei, astfel că chiar şi în situaţia în care tabelul preliminar de creanţe va fi modificat, acest fapt nu aduce atingere hotărârii luate de creditori în cadrul primei adunări a acestora.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 şi art. 304 şi urm. C. pr. civ., Curtea a respins recursurile formulate ca fiind neîntemeiate, menţinând în tot hotărârea recurată ca fiind temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare