Preluarea procedurilor penale. Condiţii

Decizie 3 din 20.01.2014


Este neîntemeiată cererea de preluare a judecăţii formulată de autorităţile competente slovene, în cazul în care în cauză nu există elemente pentru a considera că transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează reintegrarea socială a persoanei vizate în caz de condamnare.

Legea nr. 302/2004 R, art. 128 ind. 2 

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 266/43/2013, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a sesizat Curtea de Apel Tg.-Mureş cu propunerea de admitere a cererii de preluare a procedurii penale împotriva inculpatului M. R. adresată de Slovenia instanţelor române.

În cererea de preluare se arată că cetăţeanul român M. R. a fost trimis în judecată de Parchetul Districtual de Stat Maribor în faţa Judecătoriei Maribor la data de 18.06.2010 pentru infracţiunea de cauzare de leziuni uşoare prevăzută de art. 122 alin. 1 şi 2 din Codul penal sloven, faptă comisă la data de 31.12.2009, ora 23:50, în Maribor, împotriva părţii vătămate T. M. Se mai arată că inculpatul are reşedinţa obişnuită în România, în com. Crăciuneşti, jud. Mureş.

Curtea de Apel reţine mai întâi că Slovenia nu a ratificat Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15.05.1972, Convenţie ratificată, în schimb, de România prin OG 77/1999.

Chiar dacă admiterea cererii s-ar putea face în baza curtoaziei internaţionale şi reciprocităţii, admiterea cererii nu este, în speţă, oportună: Este adevărat că inculpatul este cetăţean român. Dar el şi-a părăsit domiciliul din Crăciuneşti în 2008, când a plecat cu o destinaţie necunoscută, potrivit procesului verbal de imposibilitate a executării mandatului de aducere întocmit la data de 4.11.2013 de Secţia de poliţie rurală Ungheni. Potrivit actelor autorităţilor slovene, după acest moment s-a mutat în Slovenia, la Maribor. În evidenţele electronice ale populaţiei inculpatul figurează cu un nou domiciliu în Oradea, potrivit procesului verbal din data de 4.11.2013 întocmit de grefa instanţei. Dar, potrivit procesului verbal de neexecutare a mandatului de aducere din data de 20.01.2014 întocmit de Poliţia mun. Oradea, la locuinţa arătată în baza de date nu a deschis nimeni, iar inculpatul nu este cunoscut ca locuind acolo.

În concluzie, domiciliul din România al inculpatului este formal. Nu există vreun motiv pentru a considera că inculpatul locuieşte, în fapt în România, mai probabilă fiind presupunerea că a locuit, după 2008, în Slovenia.

Aşa încât, nu există elemente pentru a considera că transferul procedurii penale serveşte intereselor unei bune administrări a justiţiei sau favorizează reintegrarea socială în caz de condamnare, ceea ce ar reprezenta o condiţie a transferului potrivit art. 124 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, aplicabil conform art. III din Legea nr. 300/2013.

Ca urmare, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiată, în baza art. 128 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cererea de preluare a judecăţii formulată de autorităţile judiciare slovene  - Judecătoria Maribor – cu privire la inculpatul M. R.

Cheltuielile judiciare avansate pentru soluţionarea cererii au rămas în sarcina statului, potrivit art. 16 alin. 1 din legea nr. 302/2004.