Partaj bunuri comune

Dosar nr.  xxxx/222/2012 -partaj bunuri comune-

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa civilă

Şedinţa publică din data de 

Preşedinte – 

Grefier – 

Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul S.P. cu domiciliul în Dorohoi, str. / nr. /, et. /, ap. /, jud. Botoșani în contradictoriu cu pârâta B.R. cu domiciliul în sat./com. /, jud. Botoșani având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor, au avut loc în şedinţa publică din data de 14 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, a amânat pronunţarea, în temeiul art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 21 martie 2013, pentru a delibera.

JUDECATA

Asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. xxxx/222/2012 din 08.06.2012, reclamantul S.P. cu domiciliul în /, str. /, nr. /, et. /, ap. /, jud. Botoșani a chemat în judecată pârâta B.R. cu domiciliul în sat./com. /, jud. Botoșani solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună  lichidarea regimului comunității de bunuri, atribuirea apartamentului  din Dorohoi, /, nr. /, ap. /, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din anul 1975 până în anul 1986 când a intervenit despărțirea în fapt iar căsătoria fiind desfăcută prin Sentința nr. xxx/05.05.2012.

Reclamantul mai arată că în anul 1977 respectiv în timpul căsătoriei s-a contractat un apartament  cu trei camere ce urma a fi achitat eșalonat pe durata a 20 ani. Reclamantul a arătat că perioada pentru care părțile au achitat împreună contravaloarea imobilului a fost de 8 ani.

Reclamantul a mai arătat că a făcut o serie de îmbunătățiri imobilului precum și că pârâta și-a însuțit o serie de bunuri și bani care reprezenta peste ½ din valoarea bunurilor comune.

În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 355 și 357 Cod civil.

În susţinerea cererii, s-au depus la dosar de către reclamant, în copie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 141 din 01 martie 1978 (f. 5), contract de împrumut nr. 2481/1978 (f. 6), sentința civilă nr. xxx din 05 mai 1988 (f. 7-8), proces verbal din 14.05.1987 (f. 9), chitanța nr. 14094 din 09.10.2012 privind plata taxei judiciare de timbru (f. 38).

Prin Întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată, pârâta a arătat că este de acord cu lichidarea regimului comunității de bunuri în sensul atribuirii către reclamant a apartamentului situat în Dorohoi, /, nr. /, bl. /, sc /, et. /, ap. /, jud Botoșani și obligarea acestuia la plata sultei în procent de 50 % reprezentând cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.

În apărare, pârâta arată că petru efectuarea partajului se impune stabilirea cotei de contribuție a părților și stabilirea masei bunurilor matrimoniale atât a bunurilor mobile cât și a bunului imobil.

În privința procesului verbal invocat de reclamant în susținerea poziției procesuale, pârâta  a arătat că acesta este un înscris sub semnătură privată nefiind susceptibil să conducă la partajul apartamentului.

Mai mult, pârâta arată că prin  procesul verbal respectiv s-a finalizat un partaj bunuri comune mobile ale părților iar suma de bani reprezenta sulta pentru bunurile mobile reținute de reclamant.

În drept, pârâta și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, art. 355, 357 Cod civil.

Pentru termenul din data de 21.09.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă în sensul că solicită efectuarea partajului doar pentru bunul imobil respectiv pentru apartamentul cu trei camere din Dorohoi, str. / nr./, ap. /, et. / și de asemenea a precizat că părțile au achitat împreună o cotă de 40% din imobil.

În ședința publică din 19 octombrie 2012, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă pentru reclamantul S.P., proba cu expertiză tehnică în construcții având ca obiective: identificarea și evaluarea imobilului, stabilirea posibilității partajării în natura a acestuia precum și stabilirea valorii de circulație.

La data de 12.12.2012, expert L.C. a depus la dosar Raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 47-53), care a fost comunicat spre studiu părților; reclamantul S.P. a formulat obiecțiuni la acest raport, admise de instanță. La data de 14.02.2013, a fost depus răspunsul la obiecțiuni (f. 65) care a fost comunicat părților.

La data de 14 martie 2013, părțile au arătat că nu mai solicită administrarea altor probe precum și că nu mai au de formulat obiecțiuni la concluziile expertului numit în cauză.

I. Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma petitului principal al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat de reclamant, instanța reţine următoarele:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 4 septembrie 1975, iar prin sentinţa civilă nr. xxx/05 mai 1988, pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. xxxx/1987 (f. 7), s-a admis acţiunea civilă de divorţ formulată de reclamantul S.P., în contradictoriu cu pârâta S.R.s-a desfăcut căsătoria încheiată de părţi din vina pârâtei și s-a dispus ca pârâta să reia numele avut înainte de căsătorie respectiv cel de B.

În timpul căsătoriei, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament cu trei camere în suprafață de 81,04 mp situat în Dorohoi, str. /, nr. /, ap. /, et./ precum și o serie de bunuri mobile.

Prin precizarea acțiunii depusă la termenul din data de 21.09.2012 (f. 30), reclamantul a arătat că solicită lichidarea regimului matrimonial doar pentru imobilul susmenționat.

Potrivit art. 30 alin. 1 şi 3 din Codul familiei - text legal care se aplica părților, având în vedere data dobândirii bunurilor comune - bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

Instanța reține, în temeiul prezumţiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, că imobilul situat în Dorohoi, str. /, nr. / ap. / et. / este bun comun a soților, fiind dobândit de acestea în timpul căsătoriei lor. Niciuna dintre părți nu a contestat caracterul de bun comun.

În reținerea caracterului de bun comun al apartamentului, instanța are în vedere susținerilor părților, titlul de proprietate nr. xxx din 01 martie 1978 (f. 5) precum și contractul de construire nr. xx din data de 26.09.1977 (f. 6 verso).

În privinţa contribuţiei la dobândirea bunurilor comune, legea prezumă contribuţia egală a soţilor, dar se poate face proba că unul dintre soţi a contribuit mai mult la obținerea bunurilor comune.

Instanța reține că, la încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitatea de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri. Astfel, cota de contribuție a fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități.

În tăcerea legii, potrivit practicii judiciare și doctrinei, instanţa chemată să hotărască asupra cotelor – părţi cuvenite fiecărui codevălmaş va ţine seama de contribuţia efectivă a fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor supuse partajului.

Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și, deci, împărțeala acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale.

În consecinţă, instanţa reţine că, în temeiul acestei prezumţii, sarcina probei este răsturnată, în sensul că cel care neagă cota egală de contribuţie va trebui să facă dovada că bunul respectiv este propriu, respectiv va trebui să facă dovada unei cote de contribuţie mai mare de 50%.

Potrivit susținerilor reclamantului, până la despărțirea în fapt contravaloarea împrumutului a fost achitată de către ambele părți respectiv în cotă de 50% fiecare însă ulterior separației soților diferența rămasă de achitat a fost suportată doar de către reclamant în cotă de 100%.

Pârâta, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, nu a contestat modul de stabilire al cotelor invocat de către pârât și a solicitat instanței ca în calculul prețului de achiziție al imobilului să fie luat și avansul cu o cotă de 50% pentru fiecare soț.

Potrivit contractului de împrumut nr. xxxx din 26.09.1977 (f. 6), părțile au angajat un împrumut pentru construirea imobilului ce face obiectul partajului bunuri comune al cărui preț stabilit prin contractul de construire nr.xx din 26.09.1977 (f. 6 verso) a fost de 107.984 lei.

Potrivit mențiunilor pct. 4 din contractul de împrumut, părțile au achitat cu dispoziția de plată nr. 7975 din 26.09.1977 suma de 27.084 lei cu titlu de avans rămânând un rest de plată de 80.900 lei.

Potrivit mențiunilor pct. 2 din contractul de împrumut, părțile s-au angajat să achite diferența de preț a apartamentului prin plata lunară, începând cu luna ianuarie 1978, a sumei de 498 lei din care 337 lei reprezenta creditul și 161 lei dobânda.

Având în vedere susținerile părților privind modul de plată al apartamentului și cotele de contribuție ale soților, instanța va proceda la stabilirea contribuției părților la dobândirea imobilului pe baza elementelor agreate de părți.

În acest sens instanța va proceda la defalcarea valorii de dobândire a apartamentului respectiv a sumei de 107.984 lei, după cum urmează:

a) - 27.084 lei sumă achitată cu titlu de avans la data de 26.09.1977;

b) - 40.440 lei sumă achitată în perioada în care părțile au conviețuit împreună. Valoarea a fost calculată după formula: 120 luni (ianuarie 1978 – decembrie 1987) X 337 lei (valoare lunară credit) = 40.440 lei.

c) – 40.460 lei sumă achitată de reclamant după despărțirea în fapt respectiv data de 24 decembrie 1987 (Sentința civilă nr. xxxx/1998).

Instanța, în considerarea având în vedere dispozițiile art. 30 alin. 1 şi 3 din Codul familiei cât poziția procesuală a părților cu ocazia concluziilor pe fond, reține că soții au avut o contribuție de 50% fiecare pentru obținerea sumelor necesare achitării sumelor ”a” și ”b”  iar pentru obținerea sumei ”c” a contribuit doar soțul respectiv reclamantul din prezenta cauză.

Pentru a stabili contribuția efectivă a fiecărui soț la obținerea imobilului ce face obiectul prezentului partaj, instanța consideră că stabilirea echitabilă a contribuțiilor părților la obținerea bunului poate fi atinsă doar prin aplicarea următorului mod de calcul: într-o primă etapă va raporta cota de contribuție a soților la sumele astfel cum au fost defaclate mai sus pentru a identifica valoric această contribuție și ulterior, în a doua etapă, va raporta  contribuția valorică a fiecărui soț la valoarea totală a imobilului pentru a obține contribuția procentuală a soților la obținerea bunului.

Contribuția efectivă a pârâtei la obținerea bunului este de 31,26% din valoarea imobilului:

a) 27.084 lei : 2 (cota 50%) = 13.542 lei: 107.984 lei (valoare totală imobil) = 12,54%

b) 40.440 lei : 2 (cota 50%) =20.220 lei : 107.984 lei (valoare totală imobil) = 18,72%

Contribuția efectivă a reclamantului la obținerea bunului este de 68,74% din valoarea imobilului:

a) 27.084 lei : 2 (cota 50%) = 13.542 lei: 107.984 lei (valoare totală imobil) = 12,54%

b) 40.440 lei : 2 (cota 50%) =20.220 lei : 107.984 lei (valoare totală imobil) = 18,72%

c) 40.460 lei : 1 (cota 100%) = 40.460 lei: 107984 lei (valoare totală imobil) =  37,48%.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert L.C. (f. 47-54) și a răspunsurilor la obiecțiunile formulate de reclamant (f. 65), valoarea de circulație a apartamentului, la data întocmirii raportului de expertiză, este de 102.238,64 lei.

În raport de probele administrate, instanţa constată acţiunea principală astfel cum a fost precizată ca fiind întemeiată, drept pentru care o va admite în parte, va constata că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuţie de 31,26% pârâta și 68,74% reclamantul un apartament compus din trei camere, baie, bucătărie, hol, 2 debarale și 2 balcoane cu o suprafaţă construită de 81,04 mp, apartament situat în Dorohoi, str. /, nr. /, ap. /, et. /, jud. Botoşani, cu o valoare de circulaţie de 102.238,64 lei.

Față de poziția exprimată de către părţi cât și cota de contribuție a fiecăruia la obținerea imobilului, instanța va dispune sistarea stării de devălmăşie, va atribui apartamentul care face obiectul partajului reclamantului, iar acesta va fi obligat să achite pârâtei cu titlu de sultă, suma de 31.959,80 lei.

II. Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma cheltuielilor de judecată solicitate, instanța reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 277 Cod procedură civilă dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți ei vor fi obligați să plătească în solidar cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau felul raportului de drept dintre ei.

Potrivit art. 276 Cod procedură civilă Când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Instanța reține că petitul prezentei acțiuni îl reprezintă sistarea stării de devălmășie și atribuirea bunului sus menționat reclamantului în contrapartida unei sulte ceea ce demonstrează interesul comun al părților.

Mai mult, pârâta a recunoscut prin întâmpinarea depusă la primul termen pretențiile reclamantului cu precizarea că a avut o cotă de contribuție superioară decât cea indicată de reclamant.

Reclamantul a efectuat cheltuieli în cuantum de 2.961 lei după cum urmează: 1.206 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, 5 lei reprezentând timbre judiciare, 1.250 lei reprezentând onorariu expertiză și 500 lei onorariu avocațial.

Pârâta a efectuat în cauză cheltuieli în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu avocațial.

Instanța având în vedere poziția procesuală a părților precum și interesul comun în promovarea acțiunii și finalizarea acțiunii, reține că se impune ca cheltuielile de judecată să fie suportate de părți în mod egal.

Conform art. 276 cod procedură civilă, instanţa va compensa cheltuielile de judecată şi va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 1.330,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost legal timbrată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea principală având ca obiect partaj bunuri comune formulată de către reclamantul S.P. cu domiciliul în Dorohoi, str. /, nr. /, et/ ap. / jud. Botoșani în contradictoriu cu pârâta B.R. cu domiciliul în sat./com. /, jud. Botoșani şi în consecinţă:

Constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuţie de 31,26% pârâta B.R. și 68,74% reclamantul S.P. un apartament compus din trei camere, baie, bucătărie, hol, 2 debarale și 2 balcoane cu o suprafaţă construită de 81,04 mp, situat în Dorohoi, str. / nr. /, ap. /, et. /, jud. Botoşani, cu o valoare de circulaţie de 102.238,64 lei.

Dispune sistarea stării de devălmăşie şi atribuie reclamantului S.P. apartamentul compus din trei camere, baie, bucătărie, hol, 2 debarale și 2 balcoane cu o suprafaţă construită de 81,04 mp, situat în Dorohoi, str. /, nr. /, ap. 1/, et. /, jud. Botoşani.

Obligă reclamantul S.P. să achite pârâtei B.R. cu titlu de sultă suma de 31.959,80 lei.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către părţi şi obligă pârâta să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.330,50 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică .

PREŞEDINTE,    GREFIER,

Domenii speta

Spete similare