Infractiuni art. 208 – 209, 293 Cod penal

Dosar nr. 1085/216/2009  art. 208 – 209, 293 Cod penal

R O M Â NI A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢA PENALĂ NR. 160

Şedinţa publică din 02 iulie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: M.B.

Grefier: M.U.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş

reprezentat  prin procuror: N.M.

Pe rol, soluţionarea procesului penal înregistrat la data de 15 mai 2009, privind pe inculpatele C.V. în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibaşi, judeţul Argeş, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal şi de art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, prin rechizitoriul întocmit la data de 14 mai 2009 în dosarul de urmărire penală numărul 682/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, şi  C.J. în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibaşi, judeţul Argeş, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza a II-a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, prin acelaşi rechizitoriu.

Dezbaterile în cauză au fost consemnate potrivit dispoziţiilor art. 304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpatele, C.V., asistată din oficiu de avocat D.B., în baza contractului de asistenţă juridică numărul 163/04 iunie 2009, C.J., asistată de avocat M.D., substituind pe avocat L.C., partea vătămată, personal, martorii S.F., N.P., D.N.I. şi D.I.

Procedura de citare legal îndeplinită.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa, în baza art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, pune în discuţie regularitatea actului de sesizare.

Părţile, personal şi prin apărător, şi reprezentantul Ministerului Public precizează că nu au de făcut obiecţii cu privire la regularitatea rechizitoriului întocmit în cauză.

Partea vătămată, personal, precizează că nu doreşte să-şi angajeze apărător ales.

Avocat M.D., pentru inculpata C.J., precizează că martora N.P. nu doreşte să dea azi declaraţie, întrucât nu cunoaşte situaţia de fapt cu privire la furtul banilor.

S-au identificat partea vătămată, inculpatele, martorii din rechizitoriu.

S-au ascultat partea vătămată, inculpata C.J., martorii din rechizitoriu, declaraţiile fiind ataşate la dosar.

Inculpata C.V. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de judecată, acest lucru consemnându-se în scris şi ataşându-se la dosar.

Instanţa pune în discuţie verificarea măsurii arestării preventive la  intervalul de 60 de zile.

Reprezentantul Ministerului Public, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 160 ind. 6 Cod procedură penală, pune concluzii de a se menţine starea de arest faţă de fiecare dintre cele două inculpate, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2009. Inculpatele sunt trimise în judecată pentru săvârşirea faptelor pe care le-au comis, menţinându-se, în continuare, temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus arestarea acestora. Inculpatele reprezintă un  pericol public concret, reţinându-se pentru C.J. starea de recidivă iar pentru C.V. faptul că este cercetată de alte instanţe.

Avocat D.B., pentru inculpata C.V., precizează că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus această măsură faţă de inculpată, aceasta  nereprezentând în prezent un pericol concret pentru ordinea publică. Martorii nu au observat sustragerea sumei de bani de la partea vătămată, sau cine a făcut acest lucru, dar au considerat că cele două inculpate ar fi vinovatele. Suma de bani pe care partea vătămată a reclamat-o că i-ar fi fost sustrasă a fost recuperată. Inculpata are mulţi copii în întreţinere, care nu se pot descurca fără ajutorul acesteia.

Avocat M.D., pentru inculpata C.J., solicită revocarea măsurii arestării preventive luate faţă de aceasta. Art. 143 Cod procedură penală şi art. 148 lit. a – f Cod procedură penală reglementează condiţiile necesare pentru menţinerea stării de arest. Lăsarea în libertate a inculpatei nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Indignarea cetăţenilor nu reprezintă o probă pentru menţinerea măsurii arestului preventiv. Nu se mai menţin temeiurile de drept care au dus la arestarea preventivă a inculpatei. Doi dintre martori şi-au retractat declaraţia, astfel că singurul motiv pentru care inculpatele au fost reţinute a căzut. Solicită punerea în libertate a inculpatei, întrucât aceasta nu poate influenţa cu nimic cercetarea judecătorească.

Partea vătămată şi apărătorii inculpatelor precizează că nu mai au cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului asupra fondului, cerere cu care reprezentantul Ministerului Public este de acord.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 339 Cod procedură penală constată terminată cercetarea judecătorească şi în baza art. 340 Cod procedură penală acordă cuvântul pentru dezbateri în fond.

Reprezentantul Ministerului Public expune situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, menţionând că din probele administrate în cauză inculpatele se fac vinovate de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată, motiv pentru care pune concluzii, astfel:

În baza art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, de condamnare a inculpatei C.V. la pedeapsa închisorii. În baza art. 293 alin. 1 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, de condamnare a aceleiaşi inculpate la pedeapsa închisorii, urmând ca în baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea. În baza 37 lit. a Cod penal rap. la art. 39  alin. 1 şi 2 Cod penal, comb. cu art. 61 alin. 1 teza finală Cod penal şi cu referire la art. 34 lit. b Cod penal, să se revoce liberarea condiţionată din executarea pedepsei de trei ani şi şase luni închisoare, stabilită pentru inculpată prin sentinţa penală numărul 110/20 ianuarie 1997 a Judecătoriei Piteşti, urmând ca pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii de faţă şi restul de 672 zile rămase de executat din pedeapsa anterioară să se contopească, iar inculpata să execute pedeapsa cea mai grea în condiţiile art. 57 Cod penal. În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, să se interzică inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, pune concluzii de condamnare a inculpatei C.J. la pedeapsa închisorii. În baza art. 293 alin. 1 teza a II-a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, de condamnare a aceleiaşi inculpate la pedeapsa închisorii, urmând ca în baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, în condiţiile prev. de art. 57 Cod penal. În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, să se interzică inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie. În baza art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa pe care urmează să o execute fiecare dintre inculpate, perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora, începând cu data de 24 aprilie 2009. În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, să se menţină starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpate. Pe latură civilă, să se constate că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat. În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, să fie obligate inculpatele la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariile pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondurile speciale al Ministerul Justiţiei. Cele două inculpate au comis cu intenţie infracţiunile. Astfel, Constantin Venera s-a prezentat sub o identitate falsă iar C.J. a confirmat identitatea falsă a acesteia. Inculpatele au recunoscut infracţiunea de fals privind identitatea, dar nu şi pe cea de furt calificat, dar în cele din urmă C.V. a recunoscut şi această infracţiune. C.V. se află în stare de recidivă postcondamnatorie şi liberată condiţionat, iar C.J. este judecată în prezent pentru infracţiunea de furt de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Avocat M.D., pentru inculpata C.J., solicită achitarea acesteia faţă de infracţiunea de complicitate la furt calificat, întrucât fapta nu există, potrivit disp. art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Un singur martor a declarat în faza de urmărire penală că a văzut ceea ce s-a întâmplat, deşi şi acesta, la termenul de judecată de azi, nu-şi mai însuşeşte declaraţia, iar N.P.  nu ştia nimic, nu fusese la faţa locului. Principiul „in dubio pro reo” şi principiul prezumţiei de nevinovăţie trebuie avute în vedere şi la soluţionarea acestei cauze. O cauză similară cu a inculpatelor este şi cea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cauza ,,Untinbertinger contra Olandei” din anul 1984. Legate de aceste două principii există şi altele, care trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei. Este ştiut faptul că la cercetarea penală, în general, poliţistul scrie declaraţia şi partea sau martorul o semnează sau i se dictează, iar partea audiată doar o semnează. De pe scările Mănăstirii Curtea de Argeş şi până unde se aprind lumânările este o distanţă considerabilă, iar soţul părţii vătămate a declarat că se afla mai în faţă, unde se mai aflau şi alte persoane. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimum prevăzut de lege, cu executare sub supraveghere, existând circumstanţe atenuante, respectiv că este femeie, este la prima abatere, şi chiar dacă s-a emis un rechizitoriu nu se poate reţine o stare de recidivă, are cinci copii în întreţinere, nu a fost sancţionată sau cercetată de organele de poliţie, nu se află în duşmănie cu vecinii.  În ceea ce priveşte fapta de fals privind identitatea, aceasta  a fost recunoscută, dar este lipsită de importanţă, motiv pentru care solicită achitarea inculpatei în baza art. 11 rap. la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, deoarece această faptă nu prezintă grad de pericol social al unei infracţiuni. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu executare în condiţiile art. 86 ind. 1 Cod penal.

Avocat D.B., pentru inculpata C.V., precizează că, în afară de principiile menţionate de apărătorul ales al celeilalte inculpate, mai există şi principiul aflării adevărului. Nici un martor nu susţine scenariul prezentat în rechizitoriu. C.V. nu a plecat de la locul unde partea vătămată a fost prejudiciată, întrucât avea conştiinţa că nu este vinovată. Dacă ar fi fost aşa, ar fi fugit. Martorii au declarat că nu au văzut-o pe aceasta sustrăgându-i părţii vătămate vreo sumă de bani şi nici că ea ar fi autoarea faptei. S-a susţinut că inculpatele, fiind de etnie rromă, ar fi cele care au comis faptele, pornindu-se de la ideea că dacă te întâlneşti cu o astfel de persoană trebuie să-ţi fereşti buzunarele. Există persoane care nu sunt de această etnie şi totuşi comit aceste fapte. Solicită achitarea inculpatei pentru infracţiunea de furt. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea, care este dovedită, inculpata a recunoscut-o, dar s-a speriat că ar fi condamnată pe nedrept şi de aceea şi-a dat alt nume. Fapta este lipsită de pericol social, motiv pentru care solicită aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod penal Solicită plata onorariului din oficiu.

Partea vătămată, personal, precizează că şi-a recuperat banii, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei pe latură penală.

Inculpata C.V., personal, având ultimul cuvânt, potrivit art. 341 Cod procedură penală, solicită lăsarea în libertate întrucât are opt copii în întreţinere de care nu are cine să aibă grijă.

Inculpata C.J., personal, având ultimul cuvânt, potrivit art. 341 Cod procedură penală, regretă fapta de fals privind identitatea celeilalte inculpate şi nu a ajutat-o în niciun fel pe aceasta.

J U D E C Ă T O R I A,

Deliberând, constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, întocmit la data de 14 mai 2009 în dosarul de urmărire penală numărul 682/P/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatelor C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal şi de art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal şi  C.J. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza a II-a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că în ziua de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 1400, cele două inculpate se aflau în curtea Mănăstirii Curtea de Argeş, unde se celebra „Izvorul Tămăduirii”. La acelaşi moment, partea vătămată se afla şi ea la Paraclis, aprinzând lumânări afară, iar soţul acesteia împreună cu cei doi copii minori ai lor se aflau în curte, în apropiere de acest loc. Inculpatele, bazându-se pe faptul că nu pot fi depistate în acea mulţime de credincioşi care se aflau la Mănăstirea Curtea de Argeş, într-o asemenea zi de mare sărbătoare creştină, profitând de neatenţia părţii vătămate şi de aglomeraţia din curtea mănăstirii, i-au sustras acesteia din geantă suma de 12.500 lei, sumă pe care aceasta o avea de restituit unei persoane de la care o împrumutase anterior. Cetăţenii prezenţi, indignaţi de ceea ce se întâmplă, au avertizat-o pe partea vătămată ceea ce i s-a întâmplat, aceasta strigând după ajutor. S.F., soţul părţii vătămate, a reuşit s-o imobilizeze pe  inculpata C.J., iar ceilalţi cetăţeni pe inculpata C.V. În urma acestor acţiuni şi a îmbulzelii care s-a creat, inculpatei C.J. i-a căzut puloverul de pe mână, sub care se afla suma de 6200 lei. Fiind întrebate şi de diferenţa de 6300 lei, acestea au negat că ar cunoaşte ceva, dar suma a fost predată de C.V. la poliţie, când i s-a adus la cunoştinţă că va fi percheziţionată corporal. Întreaga sumă, 12.500 lei, a fost restituită părţii vătămate, astfel  că aceasta  nu s-a mai constituit parte civilă. C.V., ştiind că se  află în stare de recidivă postcondamnatorie, în ideea că i se  va aplica o amendă  pe care o va  achita, şi-a  dat o identitate falsă,  N.P., identitate  pe care, cu bună-ştiinţă, şi inculpata C.J. a confirmat-o.

C.V. şi-a susţinut identitatea falsă în tot timpul cercetării penale, iar inculpata C.J. i-a atribuit acesteia identitatea falsă, aceea de N.P..

Inculpata C.V. a mai fost condamnată pentru infracţiunile de furt calificat şi tâlhărie, aceasta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, deoarece prin sentinţa penală numărul 110/20 ianuarie 1997 a Judecătoriei Piteşti a fost condamnată la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 Cod penal, iar în urma întreruperii executării pedepsei i-a rămas de executat un rest de pedeapsă de 672 de zile.

Pentru inculpata C.J., Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

Inculpatele au recunoscut infracţiunea de fals privind identitatea, dar nu şi pe cea de furt calificat, dar în cele din urmă C.V. a recunoscut şi această infracţiune.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2009 pronunţată în dosarul numărul 926/216/2009 al Judecătoriei Curtea de Argeş, s-a admis propunerea parchetului de pe lângă această instanţă şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatelor C.V. şi C.J., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25 aprilie 2009, până la data de 23 mai 2009, inclusiv. Recursurile declarate de inculpate împotriva acestei încheieri au fost respinse prin  încheierea numărul 48/R din 27 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş - Secţia penală în acelaşi dosar.

La data de 04 mai 2009 inculpatele au formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere care le-a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de şedinţă din data de 14 mai 2009 pronunţată de către Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul numărul 981/216/2009. Tribunalul Argeş a respins ca nefondate recursurile formulate de către inculpate împotriva acestei încheieri.

Măsura arestării preventive luată faţă de inculpate a fost menţinută la primirea dosarului de urmărire penală, pentru a se trece la faza de judecată, prin încheierea de şedinţă din data de19 mai 2009, soluţie rămasă definitivă prin respingerea recursurilor de către Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr. 302/R/25 mai 2009.

Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile inculpatelor, declaraţiile martorilor S.F., D.N.I., D.I., N.P., S.I. şi L.D.S., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, fişele de cazier judiciar ale inculpatelor, ordonanţele de reţinere pentru inculpate, hotărârile judecătoreşti cu privire la măsurile preventive şi alte măsuri referitoare la starea de arest a inculpatelor, dovada de predare către partea vătămată a sumei de 6.300 lei, adresa Inspectoratul Poliţiei Judeţene Argeş – Serviciul Criminalistic, copiile cărţilor de identitate ale inculpatelor şi a martorei N.P.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a luat declaraţie părţii vătămate (f. 51-52), inculpatelor (53-55), s-au audiat martorii N.P. (f. 56), S.F. (f. 57-58), D.N.I. (f. 59), D.I. (f. 60-61).

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind recuperată suma de 12.500 lei ce-i fusese sustrasă de către inculpate.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine urătoarele:

În ziua de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 14,00, partea vătămată S.M.L., împreună cu soţul său, S.F. şi cu cei doi copii minori, în vârstă de 4, respectiv 6 ani, au participat la slujba religioasă oficiată la Mănăstirea Curtea de Argeş, având în vedere că în acea zi era o mare sărbătoarea creştină, şi anume ,, Izvorul Tămăduirii”.

După acea slujbă, familia părţii vătămate trebuia să se ducă în municipiul Piteşti, pentru a-i restitui numitului L.D.S. 12.500 lei, reprezentând un împrumut dat de acesta anterior familiei S. (f. 57 dos. u.p.).

Partea vătămată purta pe umăr o genată în care avea toată suma respectivă, banii fiind legaţi în fişicuri.

La mănăstire erau foarte multe persoane care au dorit să participe la acea slujbă.

La un moment dat, partea vătămată s-a oprit la locul unde se aprind lumânări, situat lângă Paraclis, iar soţul său, împreună cu  copiii, şi-au continuat încet drumul, neajungând prea departe. În spatele femeii şi-au făcut apariţia şi inculpatele C.V. şi C.J., persoane de etnie rromă, acestea fiind cumnate şi venind împreună la lăcaşul de cult în acea după-amiază.

Profitând de faptul că partea vătămată aprindea o lumânare, inculpata C.V. a introdus mâna în genata acesteia, din care a sustras toţi banii, respectiv cei 12.500 lei.  Imediat inculpata a ascuns suma de 6.300 lei sub fustă, iar restul i-a dat-o celeilalte inculpate, care a ascuns-o sub un pulover ce-l avea pe mână.

Aceste aspecte au fost văzute de martorul D.N.I. în mod direct (f. 50-52 dos. u.p.), el relatându-i despre furt şi colegului său, martorul D.I. (f. 53-54 dos. u.p.).

Chiar dacă martorul-cheie D.N.I., şi-a schimbat depoziţia în cursul judecăţii, declaraţia lui din această fază nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi nu poate fi luată în considerare, fiind apreciată ca mincinoasă (f. 59).

În primul rând, el a declarat în faza de urmărire penală că a  citit toate declaraţiile, le-a susţinut şi le-a semnat, iar în faţa judecătorului a declarat ireal că depoziţiile lui din faza de urmărire penală au fost scrise de poliţist şi el nu mai ştie ce a semnat.

În al doilea rând, există neconcordanţe esenţiale între declaraţiile acestui martor şi declaraţiile lui D.I. din faza de judecată, cel din urmă, care a fost sincer, declarând că cei doi se  aflau împreună atunci pe scările mănăstirii, la o distanţă de 5 metri faţă de mulţime, în timp ce D.N.I. a declarat că acea distanţă era de 10-20 de metri.

Dacă martorul D. aprecia că nu înţelege ceea ce s-a consemnat în declaraţiile sale din faza de urmărire penală, el avea posibilitatea să nu semneze acele declaraţii sau să le completeze, nefiind forţat de nimeni să declare în vreun fel anume. În altă ordine de idei, este posibil şi că acest  martor foarte important în acest dosar să fi fost influenţat în vreun fel anume de către apropiaţii inculpatelor, pentru a declara altfel în faza judecăţii şi astfel a face ca ele să scape de răspunderea penală.

Declaraţiile martorilor date în faţa unui judecător nu pot avea o valoare probantă mai puternică decât cele din faza de urmărire penală,  ci ele trebuie analizate şi apreciate prin prisma coroborării tuturor probelor, probe care, în speţă, converg către vinovăţia inculpatelor.

Partea vătămată, după ce i s-au furat banii, a simţit ceva la geantă, însă a fost avertizată de alte persoane din jurul său, care văzuseră ce s-a întâmplat, spunându-i-se că i s-au furat banii. Atunci S.M. l-a strigat pe soţul său, spunându-i că i s-au furat banii, acesta venind imediat  la locul cu pricina. Acolo s-a creat o învălmăşeală, iar inculpatei C.J. i-a căzut puloverul de pe mână şi astfel banii ce se aflau asupra acesteia, sub pulover, s-au împrăştiat pe jos şi au fost adunaţi de familia părţii vătămate şi de  persoanele din jur, suma totală fiind de 6.200 lei.

Între timp, martorul D.N.I. s-a dus la poarta mănăstirii şi a anunţat poliţia, care a venit la scurt timp, iar cele două inculpate au fost reţinute şi conduse la sediul Poliţiei Curtea de Argeş.

Inculpatele au fost recunoscute la poliţie de către martorul D.I. ca fiind cele două persoane care se aflau în curtea Mănăstirii Curtea de Argeş şi care fuseseră acuzate de sustragerea banilor (f. 60-61).

C.V. şi C.J. au fost recunoscute în sala de judecată ca fiind inculpatele şi de către soţul părţii vătămate, martorul S.F. (f. 57-58).

La sediul poliţiei, inculpatele au fost întrebate dacă au asupra lor şi restul de 6.300 lei şi au  răspuns că nu, motiv pentru care li s-a spus că vor fi perchiziţionate corporal.

Atunci C.V. a scos din lenjeria intimă suma respectivă, care a fost restituită părţii vătămate (f. 7 şi 31 dos. u.p.).

Deci, este evident că cele două inculpate au participat la săvârşirea infracţiunii de furt calificat. De altfel, inculpata  C.V. a recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la fel cum a recunoscut şi în faţa instanţelor de judecată cu ocazia judecării verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive (f. 100-101 dos. u.p. şi f. 23-24 dos. instanţă).

În cursul judecăţii fondului, inculpata C.V.  nu a dorit să dea declaraţie, astfel că nu şi-a mai exprimat poziţia faţă de săvârşirea faptelor (f. 53).

Pe parcursul urmăririi penale, inculpata C.V. s-a prezentat sub o identitate falsă în faţa lucrătorilor de poliţie, a procurorului, a judecătorilor de la Judecătoria  Curtea de Argeş şi de la Tribunalul  Argeş, în perioada 24 aprilie – 04 mai 2009, precizând în mod nereal că se numeşte N.P., dându-şi şi alte date de identificare (f. 16-32 şi 35-41 dos. u.p. şi f. 13-19 dos. instanţă).

C.V. o cunoaşte pe numita N.P., cu care este rudă. Ea s-a prezentat sub acest nume, declarând în faza de urmărire penală că dacă s-ar dispune condamnarea sa la o amendă penală, ar fi achitat această amendă.

Nu este pentru prima dată când C.V. se prezintă sub o identitate falsă. În anul 1991 a fost condamnată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru aceeaşi infracţiune (f. 74 dos. u.p.), iar în urma unor verificări dactiloscopice de către I.P.J Argeş, s-a constatat că aceasta mai declarase că se numeşte şi M.E. (f. 78-79 dos. u.p.).

Cealaltă inculpată, C.J., în declaraţiile pe care aceasta le-a dat în faza de urmărire penal, i-a atribuit de mai multe ori o identitate falsă numitei C.V., pe aceea de N.P., din aceleaşi raţiuni ca şi cumnata sa (f. 44-49 dos. u.p. şi f. 21-22 şi 54-55 dos. instanţă).

Inculpatele au recunoscut săvârşirea acestei infracţiuni prev. de art. 293 Cod penal.

În drept :

1. Fapta inculpatei C.V., comisă în ziua de 24 aprilie 2009, de a sustrage din genata purtată pe umăr de partea vătămată S.M.L. suma de 12.500 lei, fără consimţământul acesteia, cu complicitatea inculpatei C.J., faptă săvârşită în curtea Mănăstirii Curtea de Argeş, care este loc public, în scopul însuşirii pe nedrept, constituie infracţiunea prev. şi ped. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a) şi e) C.p. Fapta aceleiaşi inculpate, săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se prezenta de mai multe ori sub o identitate falsă, respectiv N.P., pentru a induce şi menţine în eroare organele judiciare penale din cadrul poliţiei Curtea de Argeş, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, Judecătoriei Curtea de Argeş şi Tribunalului Argeş, în vederea producerii unor consecinţe juridice pentru sine, referitoare la evitarea stării de recidivă şi posibilitatea aplicării unei pedepse  mai uşoare, constituie infracţiunea prev. şi ped. de art. 293 alin. 1 teza I C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.

2. Fapta inculpatei C.J.,  de a  o ajuta,  cu intenţie, pe inculpata Constantin Venera, să sustragă în ziua de 24 aprilie 2009, din geanta aflată pe umărul părţii vătămate S.M.L., suma de 12.500 lei, fără consimţământul acesteia, faptă săvârşită în curtea Mănăstirii Curtea de Argeş, judeţul Argeş, care este loc public, în scopul însuşirii pe nedrept, constituie infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 26 rap. la art. 208 alin . 1- art. 209 alin. 1 lit. a şi e din C.p. Fapta aceleiaşi inculpate, săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 24 aprilie 2009-27 aprilie 2009, de a-i atribui inculpatei C.V. o identitate falsă, şi anume aceea de N.P., pentru a-i induce şi menţine în eroare pe lucrătorii Poliţiei municipiului Curtea de Argeş, procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judecătorii de la Judecătoria Curtea de Argeş şi Tribunalul Argeş, în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru inculpata C.V., referitoare la evitarea stării de recidivă a acesteia şi posibilitatea aplicării unei pedepse mai uşoare, constituie infracţiune de ,,fals privind identitatea”, prevăzută şi pedepsită de art. 293 alin. 1 teza a II-a C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.

Infracţiunile comise de fiecare inculpată sunt în concurs real, altfel că se va face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C.p. şi art. 34 C.p.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.V., aceasta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că ei îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C.p. pentru fiecare dintre cele două infracţiuni.

Din fişa ei de cazier judiciar (f. 74 dos. u.p.) rezultă următoarele:

1. – prin sentinţa penală nr. 662/29 august 1991 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208-209 C.p. şi art. 293 C.p. A fost arestată la 8 martie 1991 şi liberată condiţionat la 3 decembrie 1991, cu un rest de pedeapsă de 279 de zile;

2. – prin sentinţa penală nr. 19/17 ianuarie 1997 a Judecătoriei Craiova a fost condamnată la 1 ani şi 6 luni închisoare cu executare în condiţiile art. 81 C.p. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208-209 C.p.;

3. – prin sentinţa penală nr. 110/20 ianuarie 1997 a Judecătoriei Piteşti a fost condamnată la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 C.p. A fost arestată la 12 februarie 1996 şi la 28 mai 1996 s-a revocat măsura arestării preventive. Reîncarcerată la 12 decembrie 1998 şi pusă în libertate la 16 martie 1998 în baza adresei nr. 2038 a Judecătoriei Piteşti . A fost reîncarcerată, dar prin sentinţa penală nr. 2437/22 aprilie 2002 a Judecătoriei Piteşti s-a dispus întreruperea executării pedepsei, restul neexecutat fiind de 1250 zile. A fost reîncarcerată şi liberată condiţionat la 26 februarie 2008, rămânându-i de executat în final un rest de pedeapsă de 672 zile.

Prin urmare, inculpata C.V. se află în stare de recidivă postcondamantorie, întrucât a comis infracţiunile deduse judecăţii de faţă în perioada de la liberarea condiţionată dispusă la 26 februarie 2008 şi până la împlinirea duratei pedepsei anterioare.

La stabilirea pedepselor ce li se vor aplica, se va ţine seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.p.

Inculpatele nu au avut o atitudine sinceră pe parcursul acestui proces penal , încercând să inducă în eroare încă de la început organele judiciare, dovadă că ambele sunt judecate pentru infracţiunea prev. de  art. 293 C.p. C.V. a recunoscut  în final săvârşirea faptei de furt calificat, cu toate că a avut îndrăzneala să nege, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că asupra sa s-a găsit suma de 6300 lei în sediul poliţiei Curtea de Argeş (f. 101 dos. u.p.), deşi  din probele administrate s-a dovedit contrariul.

Faptele de furt calificat şi de complicitate la furt calificat au fost comise printr-un mod de operare care le putea foarte uşor ajuta pe inculpate  să scape de răspunderea penală, dacă nu era foarte multă lume la mănăstire în acea zi de sărbătoare şi poliţia nu ar fi intervenit imediat. Inculpatele, probabil, au procedat în aceeaşi măsură în multe alte ocazii, C.V. fiind şi condamnată anterior pentru aceleaşi gen de  infracţiuni, iar inculpata C.J. fiind în prezent cercetată şi judecată într-un alt dosar penal pentru furt calificat din mijloace de transport în comun (f.61-65 dos. u.p.), deci cam acelaşi mod de operare se desprinde din activitatea infracţională multiplă a inculpatelor.

Faptele de fals privind identitatea prezintă şi ele un grad ridicat de pericol social, inculpatele încercând, prin săvârşirea acestora, să ascundă adevărul, să inducă în eroare organele judiciare şi să scape de răspunderea penală, chestiuni destul de grave într-un stat de drept, în care justiţia trebuie să triumfe, să se dea satisfacţie persoanelor vătămate că li s-a făcut dreptate.

Ţinând seama şi că inculpatele au o ,,experienţă” în comiterea infracţiunilor de furt calificat de acelaşi gen, prin acelaşi mod de operare, iar inculpata C.V. este recidivistă, în raport de toate cele ce preced, se apreciază că pedeapsa cu închisoarea de 5 ani, pentru C.V. şi pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru C.J., sunt suficiente şi descurajante pentru inculpate, pedepsele respective garantând că s-a făcut dreptate pe deplin şi că alte persoane care ar putea fi în locul părţii vătămate S.M., speră că pot fi în siguranţă în viitor şi că alţi eventuali făptuitori, de aceeaşi talie, vor fi prinşi şi sancţionaţi pe măsură. Opinia publică nu trebuie să rămână cu un gust amar după comiterea unor astfel de fapte de furt, fapte care, pentru unele părţi vătămate, ar avea ca efect imediat  chiar sinuciderea, pierderea averii lor de-o viaţă şi imposibilitatea de a-şi mai asigura toate mijloacele de subzistenţă.

Pentru inculpata C.V. urmează ca,  în baza art. 37 lit. a) C.p. rap. la art. 39 alin. 1 şi 2 C.p., comb. cu art. 61 alin. 1 teza finală C.p. şi cu referire la art. 34 lit. b) C.p., să se revoce liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 110/20 ianuarie 1997 a Judecătoriei Piteşti, urmând ca pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii de faţă şi restul de 672 de zile rămase de executat din pedeapsa anterioară să se contopească, apreciindu-se că nu este necesară şi aplicarea unui alt spor de pedeapsă. Pedeapsa astfel rezultată se va executa în condiţiile art. 57 C.p.

Inculpata C.J. va executa şi ea pedeapsa de 3 ani închisoare în condiţiile art. 57 C.p., având în vedere modul de operare în săvârşirea faptelor, faptul că şi această inculpată mai este în prezent judecată pentru acelaşi gen de infracţiuni, dar mai ales urmările produse sau care s-ar fi putut produce, în situaţia în care suma de bani nu ar fi mai fost restituită părţii vătămate.

Pedeapsa mai mică aplicată inculpatei C.J. se justifică prin aceea că ea nu este recidivistă, dar mai ales că nu aceasta a fost ,,creierul” punerii în practică a hotărârii de a săvârşi infracţiunea de sustragere a acelei sume colosale de bani pentru o persoană fizică vătămată.

Ce s-ar fi întâmplat dacă în acea după-amiază  inculpatele ar fi reuşit să scape cu suma sustrasă din curtea Mănăstirii Curtea de Argeş? S-ar fi produs un rezultat dezastruos pentru familia S., care pierdea acea sumă mare de bani pentru unele persoane fizice şi era într-o situaţie disperată, alarmantă, nemaiputând poate să acopere niciodată acea ,,gaură” financiară colosală.

Atunci când aplicăm o pedeapsă, trebuie să privim şi din punctul de vedere al părţilor vătămate, al urmărilor produse de săvârşirea faptei sau care s-ar fi putut produce, nu numai prin prisma garanţiilor procesuale şi beneficiilor pe care legea penală le conferă inculpaţilor. Altfel, statul de drept s-ar transforma într-un stat de protecţie a persoanelor care săvârşesc infracţiuni, neputându-şi atinge niciodată scopul şi a-şi îndeplini politicile stabilite.

Credem că nimeni nu doreşte să fie în situaţia persoanei vătămate din cauza de faţă şi să i se fure o asemenea sumă de bani, după care aceasta să nu mai poată fi nici recuperată.

Statul de drept trebuie să ia măsuri pentru garantarea dreptului la libertate şi siguranţă al persoanelor, drept fundamental prevăzut şi în Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, se vor interzice fiecărei  inculpate drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal,  se va deduce din pedeapsa pe care urmează să o execute fiecare dintre inculpate, perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora, începând cu data de 24 aprilie 2009.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, se va menţine starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpate.

Pe latură civilă, se va constata că partea vătămată S.M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză (f. 51-52).

Cu privire la măsura arestării preventive, a cărei legalitate şi temeinicie trebuie verificată periodic, conform art. 300 ind. 2 C.p.p., instanţa apreciază că această măsură luată faţă de inculpate este în continuare legală şi temeinică, trebuind să fie menţinută.

Potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se poate lua  în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Acest text de lege trebuie coroborat cu art. 148 Cod procedură penală, fiind obligatoriu să existe cel puţin unul dintre cazurile prev. la lit. a) – f) ale acestui din urmă text legal.

În speţă, cele două inculpate au săvârşit infracţiunea de furt calificat, respectiv de complicitate la furt calificat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea de la 3 la 15 ani, deci mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă şi în prezent un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum rezultă din toate probele administrate în cauză şi analizate pe larg mai sus în cuprinsul acestei hotărâri.

Maniera în care au procedat inculpatele, bazându-se pe faptul că nu pot fi depistate în acea mulţime de credincioşi care se aflau la Mănăstirea Curtea de Argeş, într-o asemenea zi de mare sărbătoare creştină, conduce la concluzia că ele sunt un real pericol  şi pentru alţi cetăţeni care s-ar trezi în situaţia de a fi deposedaţi de bani, bunuri ori alte valori pe care nu le-ar mai putea recupera. Chiar după ce au fost prinse în flagrant, inculpatele au negat săvârşirea faptelor şi au indus în eroare organele judiciare, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului şi să scape de răspunderea penală. Inculpata C.V. a mai săvârşit anterior acelaşi gen de infracţiuni şi a fost condamnată, fiind liberată condiţionat mai înainte cu cca. două luni de zile, raportat la momentul săvârşirii infracţiunilor pentru care astăzi este arestată preventiv. Deci este evident că ea prezintă un  pericol concret pentru ordinea publică, de vreme ce şi-a reluat de îndată, fără nicio rezervare sau remuşcare, „îndeletnicirea” de a sustrage bunuri în locuri publice de la diverşi cetăţeni. Şi cealaltă inculpată, C.J., prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că a cooperat cu cumnata sa şi a indus în eroare organele judiciare pentru zădărnicirea adevărului.

După săvârşirea faptelor de furt calificat, inculpatele au comis, fiecare, cu intenţie, o nouă infracţiune, aceea de fals privind identitatea, infracţiune care, raportat la împrejurările concrete în care s-au comis faptele de furt, este apreciată ca prezentând un pericol social destul de ridicat.

Aşadar, suntem în continuare în prezenţa cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală şi scopul la care se referă art. 136 alin. 1 Cod procedură penală ar fi pus în pericol de a nu se realiza, prin lăsarea în libertate a numitelor C.V. şi C.J.

Faptul că inculpatele au în întreţinere mai mulţi copii minori sau că una dintre ele este infractor primar, nu constituie un motiv de revocare a măsurii arestării preventive, aceste aspecte neputând înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta punerea lor în libertate. În privinţa copiilor minori, şi celălalt părinte are obligaţia legală de întreţinere, iar în cazul în care acesta nu şi-ar îndeplini-o sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale numărul 272/2004.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa constată că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatelor, avute în vedere anterior de către instanţele de judecată, măsura respectivă fiind legală şi temeinică.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, vor fi obligate inculpatele, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în măsura în care le-au provocat, din care onorariile pentru apărătorul din oficiu, avocat D.B.G., în sumă de 400 lei, se vor avansa din fondurile speciale al Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş pronunţată în dosarul numărul 926/216/2009, măsură luată faţă de inculpatele C.V., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal şi de art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, prin rechizitoriul întocmit la data de 14 mai 2009 în dosarul de urmărire penală numărul 682/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, judeţul Argeş, şi  C.J., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 293 alin. 1 teza a II-a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, prin acelaşi rechizitoriu.

În baza art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpata C.V., la cinci ani închisoare.

În baza art. 293 alin. 1 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpata C.V., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare.

În baza 37 lit. a Cod penal rap. la art. 39  alin. 1 şi 2 Cod penal, comb. cu art. 61 alin. 1 teza finală Cod penal şi cu referire la art. 34 lit. b Cod penal, revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de trei ani şi şase luni închisoare, stabilită pentru inculpată prin sentinţa penală numărul 110/20 ianuarie 1997 a Judecătoriei Piteşti, urmând ca pedeapsa  rezultantă de cinci ani închisoare aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii de faţă şi restul de  672 zile rămase de executat din pedeapsa anterioară să se contopească, iar inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de cinci ani închisoare, în condiţii de detenţie conform art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal – art. 209 alin. 1 lit. a şi e Cod penal, condamnă pe inculpata C.J., la trei ani închisoare.

În baza art. 293 alin. 1 teza a II-a Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe inculpata C.J., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de trei ani închisoare, în condiţii de detenţie conform art. 57 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa pe care urmează să o execute fiecare dintre inculpate, perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora, începând cu data de 24 aprilie 2009.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, menţine starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpate.

Constată că partea vătămată, S.M.L.,  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpata C.V. la 900 lei şi pe inculpata C.J. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariile pentru apărătorul din oficiu, avocat D.B.G., în sumă de 400 lei, se vor avansa din fondurile speciale al Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu apel în termen de zece zile de la pronunţare pentru partea vătămată şi de la comunicare pentru inculpate.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 02 iulie 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER, 

M.B.

Domenii speta

Spete similare