Obligaţia de a face

Dosar nr. …../205/2010 (Număr în format vechi …../2010)

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG JUDEŢUL  ARGEŞ

SENTINŢA  CIVILĂ  NR.460

Şedinţa publică de la …… 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: ……

GREFIER: ……

Pe rol pronunţarea  asupra procesului  civil privind pe reclamanta B..M..,

domiciliată în ……., judeţul Argeş în contradictoriu cu pârâţii Primăria

Municipiului C.., Primarul Municipiului C…, …, cu  sediul  în  municipiul ….., 

judeţul Argeş, N. M., B.  V., ambii domiciliaţi  în  municipiul …..,  judeţul Argeş,

având ca obiect - obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu  au răspuns  părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile  asupra fondului  cauzei  au  avut  loc  în  şedinţa  publică  din  … 

Martie 2011, susţinerile  părţilor fiind  consemnate în  încheierea  de şedinţă  din 

acea  dată,  care  face  parte  integrantă  din prezenta  sentinţă.

INSTANŢA

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 17.09.2010,

sub nr. …../205/2010, reclamanta B… M.. - a chemat  în judecată Primăria

Municipiului C…..şi Primarul Municipiului C…., în persoana d-lui ……. - pentru a

fi obligaţi, în conformitate cu disp. art. 9 din Lg. 112/1995, să-i vândă acesteia

apartamentul pe care îl deţinea cu chirie la data apariţiei Lg.112/1995, conform

contractului de închiriere valabil încheiat la data de 17.05.1982 şi prelungit în mai

multe etape, imobil situat în ……., judeţul Argeş, în care a locuit continuu din anul

1972 şi până în prezent; să fie obligaţi pârâţii, totodată, la plata daunelor morale în

sumă de 2.000 euro (8.000 lei), cât şi la plata daunelor cominatorii pe zi de

întârziere calculate de la data formulării cererii de cumpărare şi până la încheierea

efectivă a contractului de vânzare-cumpărare, precum şi obligarea acestora la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că locuieşte cu chirie într-un

apartament din imobilul situat ……., judeţul Argeş, încă din anul 1972, că la

momentul intrării în vigoare a Lg. 112/1995 şi a H.G. nr. 20/17.01.1996 R, aceasta

era singura chiriaşă a spaţiului locativ a cărui cumpărare o solicită, conform

contractului amintit.

Mai arată reclamanta că la momentul apariţiei Lg. 112/1995, aceasta a

solicitat, alături de alţi locatari ai imobilului, cumpărarea spaţiului, însă din varii

motive acest lucru a fost amânat.

Deşi la începutul anului 2009, numitul P.. A.., care se afla în aceeaşi situaţie

ca şi reclamanta, arată aceasta, a reuşit să cumpere spaţiul său de locuit, potrivit

Principiului Egalităţii consacrat prin Constituţia României, reclamanta se consideră

îndreptăţită, conform art. 6 al H.G. nr. 20/17.01.1996 R, ca singură chiriaşă a

întregului spaţiu locativ, la data intrării în vigoare a legii, să poată cumpăra suprafaţa

de locuit pe care o posedă, o foloseşte, o întreţine şi a îmbunătăţit-o şi pentru care a

plătit chiria lunar, la zi, din anul 1972 şi până în prezent.

Tot reclamanta arată că, în mod nejustificat, pârâţii refuză să îi rezolve

cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv art. 9 din Lg. 112/1995.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 8 din Lg. 554/2004 şi art. 9 din

Lg. 112/1995.

Reclamanta a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (f:7-17 dosar).

La data de 14.10.2010, Primăria Municipiului……. şi Primarul Municipiului

C…., în persoana d-lui …… - au formulat întâmpinare, prin care se solicită

respingerea acţiunii, ca nefondată, având în vedere că: reclamanta se contrazice în

susţineri, iar actele depuse la dosar de aceasta nu sunt probe pertinente şi

concludente; că actul care datează din 17.05.1982, respectiv contractul de închiriere

– nu poartă număr; că nu demonstrează care este obiectul dat spre închiriere şi nici

faptul că aceasta a ocupat imobilul situat în …………, judeţul Argeş – nici din anul

1972, şi nici din anul 1982. Cât priveşte fondul locativ al municipiului Câmpulung,

acesta a fost preluat de pârâtă abia în decembrie 1998, în temeiul H.G. nr.

333/1999, că după preluarea fondului locativ a fost întocmit un nou contract de

închiriere cu reclamanta B..M.., contract nr. …/103/01.06.1999, a căruia valabilitate

a fost prelungită până în iunie 2009, prin act adiţional la acest contract, şi respectiv

până în 2014 – prin act adiţional nr. 3, acte semnate şi de reclamantă, fără obiecţiuni

privitoare la cumpărarea locuinţei.

Faţă de solicitarea reclamantei privind cumpărarea locuinţei închiriate din imobilul

situat în ……., judeţul Argeş, se arată în întâmpinare că, prin adresa nr.

…./13.08.2009, i s-a făcut cunoscut reclamantei faptul că poate cumpăra locuinţa

pe care o deţine cu titlu de chirie, însă numai în condiţiile legii.

Ataşat întâmpinării, au fost depuse la dosar, în copie, protocolul încheiat la

18.12.1998, sentinţa civilă nr. …./26.11.1996, pronunţată de Judecătoria

Câmpulung, contractul de închiriere nr. …./…/26.05.1990, contractul de închiriere

nr. 1/103/01.06.1999, actele adiţionale nr. 1, 2 şi 3 la acesta, fişă de calcul chirie

lunară, decizia civilă nr. 8046/12.10.2006, pronunţată de Î.C.C.J.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a promovat prezenta acţiune, solicitând, în contradictoriu cu

Primăria Municipiului C… şi Primarul Municipiului C….., în persoana d-lui… … –

obligarea pârâţilor, în conformitate cu disp. art. 9 din Lg. 112/1995, în a vinde

acesteia apartamentul pe care îl deţinea cu chirie la data apariţiei Lg.112/1995,

conform contractului de închiriere valabil încheiat la data de 17.05.1982 şi prelungit

în mai multe etape, imobil situat în ……., judeţul Argeş, în care a locuit continuu

din anul 1972 şi până în prezent; să fie obligaţi pârâţii, totodată, la plata daunelor

morale în sumă de 2.000 euro (8.000 lei), cât şi la plata daunelor cominatorii pe zi

de întârziere calculate de la data formulării cererii de cumpărare şi până la încheierea

efectivă a contractului de vânzare-cumpărare.

La data de 16.11.2010, reclamanta şi-a completat acţiunea, în sensul că

înţelege să cheme în judecată pe N. M. şi B. V. – pentru a se constata nulitatea

absolută a actului adiţional nr. 3, încheiat între aceasta, pe de o parte, şi Primăria

Câmpulung, pe de altă parte; să se constate nulitatea absolută a contractului de

închiriere încheiat între N. M. şi B. V., pe de o parte, şi Primăria C…., pe de altă

parte; revenirea la situaţia anterioară datei de 13.12.2001, când în mod cu totul

abuziv, Primăria C….a anulat contractul de închiriere nr. ../…./01.06.1999 dintre

reclamantă şi Primăria C…., precum şi evacuarea chiriaşilor N.. M..şi B..V…,

introduşi în spaţiu în mod abuziv.

În drept, au fost invocate disp. art. 953 C.civ., art. 1410-1453 C.civ., Lg.

114/1996, modificată prin Lg. 145/1999, O.U.G. 40/1999 şi Lg. 112/1995.

Ataşate cererii completatoare, reclamanta a depus la dosar înscrisurile aflate

la filele 74 - 122.

La data de 02.12.2010, Primăria Municipiului C….. şi Primarul Municipiului

C…….- au formulat întâmpinare (f:127-131 dosar), prin care solicită şi respingerea

completării la acţiune, ca nefondată.

De asemenea, pârâţii Primăria Municipiului C… şi Primarul Municipiului

C…, în persoana d-lui …… - au evidenţiat, prin concluziile scrise, depuse la filele

143-146 dosar, că reclamanta - la data intrării în vigoare a legii, a deţinut în acest

imobil, cu chirie, doar o cameră şi dependinţe, iar extinderea suprafeţei închiriate a

intervenit abia după anul 1999, mai exact prin încheierea contractului nr.

…/…/01.06.1999.

Părţile au solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba

testimonială, astfel că au fost audiaţi martorii R..N…, R… I.., V.. M.. şi Ţ. D.-O.,

probe utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Totodată, la solicitarea reclamantei, a fost luat interogatoriu pârâtei N. M. (f:148

dosar).

La data de 14.02.2011, Primăria Municipiului C. şi Primarul Municipiului C. –

au depus la dosar precizări (f:169-171), prin care se face referire la art. 9 din Lg.

112/1995 care, la al. 1 prevede „chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu

se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pot opta

pentru cumpărarea acestor apartamente, cu plata integrală sau în rate a preţului,

coroborat cu art. 6 din H.G. 20/17.01.1996”.

De asemenea, se specifică că „dreptul de a cumpăra apartamentele în care

locuiesc, potrivit art. 9 din lege, îl au numai chiriaşii, care, având un contract de

închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare

a legii.”

Concluzionând, se precizează că la data intrării în vigoare a Lg. 112/1995,

reclamanta nu deţinea cu titlu de chirie întreaga suprafaţă pe care solicită să o

cumpere pe calea acţiunii de faţă, ci doar suprafaţa locuibilă prevăzută în

contractual de închiriere nr. ./…/07.04.1972 – din care rezultă că în baza acestui

act, a deţinut cu chirie la data intrării în vigoare a legii, doar o cameră şi dependinţe

(bucătărie, hol, culuar, terasa, boxa şi pivniţa).

Referitor la susţinerile reclamantei că ar fi adus îmbunătăţiri spaţiului închiriat, se

precizează că acestea nu sunt bazate pe dovezi certe, întrucât în astfel de situaţii

există o procedură specială stabilită prin H.C.L. C…. – nr. ..../29.11.2000 (f:172,

173 dosar).

Urmare solicitării instanţei, Primăria C… a înaintat la dosar, la 07.03.2011, în copie, 

fişa locativă şi contractul de închiriere nr. ../….1/01.06.2003, cu anexele acestuia, 

încheiate cu pârâţii N. M. şi B. V..

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză instanţa constată

următoarele:

În cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile din Legea nr.112/1995,

art.9; Legea nr.10/2001, art.42. Dispoziţiile art.42 alin.3 din Legea nr.10/2001,

potrivit cărora imobilele cu destinaţia de locuinţe, ce nu se restituite persoanelor

îndreptăţite, pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, chiriaşii având drept de

preemţiune, trebuie interpretate în sensul că opţiunea cumpărării acelei locuinţe o

are chiriaşul, iar nu în sensul că unitatea deţinătoare poate opta în a nu vinde

locuinţa. În cauză se constată că reclamanta este chiriaş al imobilului din municipiul

C…., str. …, nr. …, judeţul Argeş, potrivit contractului de închiriere nr…/…9 din

26.05.1990 încheiat cu fosta EGCL C…. pentru suprafaţa întregului etaj al

imobilului şi preluat prin contractul de închiriere ./… din 1. 06 1999 cu Consiliul

Local al Municipiului C…. În considerarea dispoziţiilor art.9 din Legea nr.112/1995

rezultă că chiriaşii titulari de contract pot opta pentru cumpărarea apartamentului

deţinut", iar potrivit art.43 alin.3 din Legea nr.10/2001 imobilele cu destinaţie de

locuinţă pot fi înstrăinate potrivit legislaţiei în vigoare, acordându-se totodată

chiriaşilor un drept de preemţiune la cumpărarea locuinţelor deţinute în baza unui

contract de închiriere. Mai mult chiar art.52 din Legea nr.10/2001 prevede că la

data intrării în vigoare a legii, orice alte dispoziţii contrare se abrogă. Spaţiul deţinut

de reclamantă este situat într-un imobil naţionalizat căruia i se aplică dispoziţiile

legii 112/1995 şi 10/2001. Aceste dispoziţii din lege se interpretează în sensul că

având în vedere că după încheierea termenului în care locuinţa, a cărui chiriaş era

reclamanta la apariţia legii 112/1995, putea fi restituită a depus cerere pentru

cumpărarea spaţiului deţinut cu închiriere, înregistrată sub nr 147414 12 1998 –

aflată la fila 8 dosar-.

Literatura de specialitate şi practica judiciară a fost consecventă şi a

interpretat aceste dispoziţii legale în sensul că în momentul în care persoana fizică

sau juridică îndreptăţită la cumpărarea imobilului şi-a manifestat voinţa de a

cumpăra prin formularea cererii de cumpărare, unităţile deţinătoare au obligaţia

vânzării acestora.În acest sens, s-a considerat că statul prin organele legislative i-a

dat acordul la vânzarea acestor imobile prin însăşi edictarea acestor acte normative.

Momentul încheierii contractului fiind acela al obţinerii acordului dintre

părţile contractante şi stabilirea preţului, se consideră că prin formularea cererilor

de cumpărare de către titularii contractelor de închiriere s-a propus întâlnirea celor

două manifestări de voinţă iar unităţile deţinătoare au obligaţia perfectării

contractului de vânzare dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii ale legii.Contractul de

închiriere al reclamantului datează din 1982, şi exista şi la data  apariţiei Legii

112/1995, pentru întregul spaţiu de la etajul imobilului, situaţie confirmată şi de

martora V. M.

Din actele depuse la dosar instanţa constată că la nivelul anului 1998 s-a şi

întâlnit cererea cu oferta pentru că pârâta Primăria municipiului Câmpulung a făcut

oferta de preţ pentru întregul spaţiu pe care-l deţinea reclamanta la data formulării

cererii.

Faptul că ulterior au existat litigii cu privire la acest imobil între primăriei şi

nişte presupuişi proprietari  nu justifică modul în care a dispus de spaţiu primăria

deşi exista această cerere a reclamantei, precum şi o cerere de restituirea imobilului

care îi interzicea să mai dispună de spaţiu.

Însă, în condiţiile descrise mai sus a limita drepturile acelor persoane care

aveau contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a Legii

112/1995, echivalează cu crearea unui regim discriminatoriu între diferitele

categorii de chiriaşi. Principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice se aplică

prin natura sa tuturor drepturilor şi libertăţilor consacrate prin constituţie şi lege.

Acest principiu este de altfel prevăzut şi în art.14 din Convenţia pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale şi a fost consacrat şi în practica

jurisdicţională a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea Europeană a

reţinut în aplicarea principiului mai sus enunţat că orice diferenţă de tratament

făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o

justificare obiectivă şi rezonabilă.Ori, faptul că recurentul a încheiat contract de

închiriere cu pârâtul Municipiul Iaşi după intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995 şi

în consecinţă nu ar putea să cumpere apartamentul nu constituie o justificare

obiectivă şi rezonabilă în sensul mai sus arătat. În speţă, trebuie dată eficienţă

voinţei părţilor şi aceasta cu atât mai mult cu cât nu a fost exprimată în scopuri

ilicite sau în fraudarea intereselor altor persoane.În cauza de faţă, refuzul pârâtului

de a vinde reclamantei imobilul din strada …. nr…. este nejustificat, simpla

invocare a propriei culpe în soluţionarea cererii reclamantei şi în dispunerea de

spaţiu prin închiriere altor persoane prin îngrădirea dreptului reclamantei nu poate

fi primit de instanţă.

Dacă legiuitorul ar fi lăsat la latitudinea administratorului opţiunea vânzării

sau nu a imobilului ar fi golit de conţinut dispoziţiile art.47 din Legea

nr.10/2001.Ori, atâta timp cât legiuitorul a precizat că şi terţele persoane pot

cumpăra astfel de locuinţe, cu atât mai mult chiriaşul poate opta pentru încheierea

unei astfel de operaţii juridice, pentru că, în caz contrar, aceasta şi-ar pierde garanţia

drepturilor ce derivă din contractul de locaţiune. Este de observat că, în

jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancţionat, prin

hotărâri pronunţate împotriva României (cauza Beian), jurisprudenţa contradictorie

a instanţelor române având drept consecinţă diferenţa de tratament între persoane

aflate în aceeaşi situaţie. Ori, aşa cum s-a dovedit în cauză, persoane aflate în aceeaşi

situaţie cu reclamantul au obţinut câştig de cauză (a se vedea sentinţa civilă

nr.2373/2008 a Judecătoriei Câmpulung)

În speţă, reclamanta a făcut dovada calităţii de titular al contractului de

închiriere încheiat cu pârâta pentru locuinţa ce a făcut obiectul legii 112/1995 şi

care în conformitate cu hotărârile judecătoreşti invocate de reclamantă în cauză a

rămas în administrarea pârâtei cu posibilitatea pentru chiriaşi de a-şi valorifica

dreptul înscris în art 9 din lege preluat de art 43 din legea 10/2001 ce reglementează

regimul juridic al caselor naţionalizate, categorie din care face parte şi acest

apartament solicitat de reclamantă.

S-a avut în vedere posibilitatea ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să

devină proprietar, astfel încât operează o limitare legală a dreptului de proprietate al

persoanelor juridice în patrimoniul cărora se află ca efect al legii 215/2001.

Obligaţia de vânzare  a locuinţelor către chiriaşi prevăzută de dispoziţiile

Legii nr. 112/1995 este o obligaţie in rem, instituită în considerarea obiectului,

respectiv a locuinţei aflată în patrimoniul administraţiei locale şi nu o obligaţie in

personam, reglementată în considerarea subiectului, respectiv a patrimoniului privat

constituit în considerarea legii 215/2001.

Obligarea unităţii administrativ-teritoriale, prin primar, la vânzarea spaţiului

locativ aflat sub incidenta Legii nr. 112/1995, în condiţiile prevăzute de acest act

normativ, nu aduce atingere dreptului sau de dispoziţie asupra bunului, deoarece

obligaţia de a vinde este o obligaţie in rem, instituita în considerarea obiectului

(locuinţa preluata în proprietatea statului, care nu se restituie fostului proprietar), iar

nu o obligaţie in personam, reglementata în considerarea subiectului, respectiv a

unităţii administrativ-teritoriale; mai mult, trebuie avut în vedere si ca actualul titular

al locuinţelor supuse vânzării a deţinut doar un drept de administrare asupra acestor

imobile, devenind proprietar ca efect al legislaţiei de după 22 decembrie 1989, iar

aplicarea acestor acte normative nu poate avea drept consecinţă crearea unor situaţii

inechitabile, prin recunoaşterea dreptului noului" proprietar de a stabili în mod

arbitrar asupra înstrăinării imobilelor aflate sub incidenta Legii nr. 112/1995, în

raport de momentul la care chiriaşul si-a exprimat opţiunea de a cumpăra. În

aprecierea existentei unei eventuale încălcări a dreptului de dispoziţie al

vânzătorului trebuie avut în vedere si faptul ca obligaţia de a vinde este instituita

printr-o dispoziţie legală conforma prevederilor art. 41 din Constituţie care,

garantând dreptul de proprietate, prevăd expres şi că limitele şi conţinutul acestor

drepturi sunt stabilite de lege.

Instanţa urmează să înlăture apărarea pârâţilor în sensul că reclamanta a fost

de acord cu restrângerea spaţiului închiriat având în vedere memoriile pe care

aceasta le-a depus constant, aflate în copie la dosar, a faptului că este impropriu un

asemenea spaţiu să fie folosit de mai multe familii şi cu atât mai mult să vorbim la

început de secol XXI de punct sanitar comun pentru persoane care nu fac parte din

aceeaşi familie şi au şi probleme de sănătate şi pentru care nu se poate asigura o

higenă corespunzătoare.

Faţă de situaţia mai sus expusă şi din analiza amănunţită a înscrisurilor,

instanţa urmează să admită în parte acţiunea, aşa cum a fost completată şi să oblige

pe pârâţii Primăria Municipiului C….şi  Primarul Municipiului C…. să  încheie

contract  de vânzare-cumpărare cu  reclamanta pentru întregul spaţiu de locuit pe

care aceasta îl deţinea cu chirie  la  data  apariţiei Legii 112/1995, respectiv în baza 

contractului de  închiriere din  17.05.1982, prelungit până în anul 1997 de  către

R.A. Edilul C…şi a contractului încheiat cu pârâta Primăria Municipiului C.. nr.

./…/1.06.1999 cu obligaţia pentru pârâţii Primăria Municipiului C… şi  Primarul

Municipiului C… de plata daunelor cominatorii pe zi de  întârziere, în  sumă de 50

lei pe zi, începând cu data rămânerii  definitive  a  prezentei  hotărâri  şi până la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta, urmând să respingă

cererea de obligare la plata daunelor morale, cât şi a cererilor din completarea de 

acţiune,  depusă  la  data  de  16.11.2010 de  reclamantă.

În ceea ce priveşte  obligarea la daune morale instanţa apreciază că nu s-a

produs reclamantei un prejudiciu moral cert cu legătură de cauzalitate cu faptul că

nu i s-a încheiat contract de vânzare cumpărare, având în vedere că până în anul

2008 imobilul s-a aflat în litigiu.

Instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei cauze

prevăzută de art 948 c civ care să atragă nulitatea contractului de închiriere nr  .

../…/01.06.2003 încheiat între pârâţii Primăria C. şi N.şi B…, iar aceşti pârâţi au

fost de bună credinţă la încheierea contractului de închiriere, motiv pentru care

urmează a fi respinsă cererea din completarea de acţiune a reclamantei.

Fiind menţinut contractul de închiriere urmează a fi respinsă cererea în

evacuare întru-cât la acest moment există un raport juridic legal între pârâţi şi în

conformitate cu dispoziţiile OUG 40/1999 modificată şi completată şi a legii

10/2001 şi faţă de reclamantă.

Potrivit disp. art. 274 C.p.civ., va obliga pe pârâţii Primăria Municipiului C. şi

Primarul Municipiului C. să  plătească reclamantei suma  de  500 lei cheltuieli de

judecată, reprezentând contravaloare în parte a taxei de timbru achitată de

reclamantă în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea, privind pe reclamanta B. M., domiciliată în …….

….., judeţul Argeş, în contradictoriu cu pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

C……., PRIMARUL MUNICIPIULUI C..G, .., cu  sediul  în  ……., N… M… şi

B… V…, ambii domiciliaţi în ……..judeţul Argeş - aşa cum a fost completată.

Obligă pe pârâţii Primăria Municipiului C… şi  Primarul Municipiului C… să

încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru întregul spaţiu de

locuit pe care aceasta îl deţinea cu chirie  la  data  apariţiei Legii 112/1995, respectiv

în  baza  contractului de  închiriere din  17.05.1982, prelungit până în anul  1997 de

R.A. E…  C..  şi a  contractului încheiat cu pârâta Primăria Municipiului C…

nr…./…./1.06.1999.

Obligă pe pârâţii Primăria Municipiului C… şi Primarul Municipiului C…  la

daune  cominatorii pe zi de  întârziere în sumă de 50  lei pe zi, începând cu data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare cu reclamanta.

Respinge  cererea  de obligare  la daune  morale.

Respinge cererile din completarea de acţiune depusă la data  de  16.11.2010

de  reclamantă.

Obligă pe pârâţii Primăria Municipiului C… şi Primarul Municipiului C…..

să  plătească reclamantei suma  de  500 lei cheltuieli de judecată. 

Cu  apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată  în  şedinţă  publică, azi, 10 martie 2011.

Preşedinte, Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare