Civil. servitute de trecere. notiunea de loc infundat potrivit art. 616 cod civil

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, conform prevederilor art. 256 Cod procedură civilă,  constată:

Prin acţiunea ulterior precizată, introdusă la instanţă, reclamanta CA a chemat în judecată pe pârâtul AA, solicitând ca, în contradictoriu să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat să-i permită trecerea  pe terenul  său pentru a ajunge la drumul public.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că,  este proprietara unui teren care,  pe latura învecinată cu  pârâtul este înfundat din cauze independente de voinţa sa.

Or,  arată  reclamanta -  singura cale de ieşire la calea publică poate fi  instituită numai pe  terenul  vecinului  AA, astfel cum s-a  constatat cu ocazia  expertizei efectuate  de expert RM, administrată într-o altă cauză.

În drept,  au fost invocate prevederile art. 616 din  Codul civil iar,  pentru dovedirea susţinerilor făcute, s-au depus  în fotocopie  următoarele înscrisuri: raportul de expertiză întocmit de  expert RM; cererea de chemare în judecată  înregistrată de AC  pe rolul judecătoriei Buzău; adeverinţa primăriei comunei  Pietroasele  ; procesul  verbal de punere în posesie întocmit de Comisia Locală;  declaraţia  extrajudiciară  dată de martora  MA; sentinţele civile pronunţate de judecătoria Buzău;  decizia civilă dată de  Tribunalul Buzău _ Secţia  civilă; încheierea Camerei de Consiliu pronunţată de judecătoria  Buzău;  contractul de vânzare – cumpărare autentificat de BNI  ; încheierea  dată de BNI de rectificare a erorii materiale  din  contractul de vânzare – cumpărare autentificat de către acelaşi birou notarial;  încheierea privind înscrierea  dreptului de proprietate în Cartea Funciară  în baza contractului de vânzare – cumpărare  autentic şi încheierea de rectificare; titlul de proprietate  emis de Comisia  Judeţeană  funciară Buzău.

Prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, conform  prevederilor  art. 115  şi următoarele Cod procedură civilă, prin care a solicitat  motivat respingerea cererii  introductive şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată susţinându-se, în esenţă următoarele:

Proprietatea reclamantei nu este înfundată iar dispoziţiile art. 616 Cod civil sunt aplicabile  numai în situaţia în care, proprietatea – în mod natural, prin configuraţia  sa  sau  prin  modul de  amplasare  - nu are ieşire la calea publică sau ieşirea prezintă inconveniente sau  incorelaţii grave , ceea  ce  echivalează cu o  imposibilitate de ieşire.

Însă – susţine pârâtul -  proprietatea reclamantei are  deschisă ieşirea la drumul  public iar instanţele judecătoreşti  au stabilit  definitiv şi irevocabil  că, ” pe latura dinspre est  există o cale de acces practicabilă în condiţii  normale”, accesul  la  drum putându-se  face  în  condiţii uşoare atât cu pasul  cât şi  cu  vehiculul.

În apărare, pârâtul a depus cu respectarea  prevederilor  art. 112  alin. 2 Cod procedură civilă, copie de pe  hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile  ce s-au  purtat între părţi care, deja, au fost înfăţişate şi de reclamantă şi o planşă fotografică.

La termenul de judecată, reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtului şi a făcut precizarea  că,  solicită  modificarea  căii de acces  prin  extinderea  deschiderii către  proprietatea  vecinului său pe o distanţă de 1 – 1,5 m.

Prin memoriul depus  , prin serviciul registratură , pârâtul  AA a învederat că,  pretenţia reclamantei nu se justifică atâta vreme cât, calea de acces oferită este deja majorată prin acordul celui în cauză; i s-ar împovăra  fondul de proprietate şi i s-ar  crea modificări în  structura  gardului şi,  nu în ultimul rând, reclamanta  are  creată o cale  de acces pe  care şi-ar  putea-o  modifica în porţiunea de teren ce i-a fost atribuită.

La solicitarea pârâtului, formulată prin apărător ales, s-a dispus ataşarea dosarului al judecătoriei Buzău.

În virtutea rolului activ conferit  prin dispoziţiile art. 129 alin. 5  Cod  procedură civilă, în  şedinţa publică, din oficiu, instanţa a pus  în discuţia părţilor necesitatea administrării  probei cu expertiza de specialitate topometrică pentru a se  stabili dacă calea către drumul  sătesc  existentă permite  accesul  reclamantei  cu atelajul  sau alt mijloc de transport şi, dacă configuraţia  terenului permite practicarea unei  deschideri mai mari a porţii sau , singura posibilitate, constă în extinderea deschiderii  către proprietatea  pârâtului, în acest ultim caz,  urmând să fie trasată servitutea prin locul ce ar  pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit şi să se  stabilească lipsa  de  folosinţă  a terenului ocupat.

Lucrarea de  specialitate a fost întocmită de expert  PH şi consemnată la,  cu privire la care  părţile nu au formulat  obiecţiuni.

Este adevărat că, în şedinţa publică, reclamanta  prin apărător ales a declarat că, pârâtul înţelege  să-i  cedeze  pârâtului  suprafaţa de 40 cm şi a solicitat  refacerea  raportului  având în vedere  această situaţie creată însă, cererea acesteia a fost respinsă de instanţă atâta vreme cât  pârâtul  s-a opus categoric şi nu au fost formulate alte critici.

Analizând cererea de faţă, precizată ulterior, prin prisma  probatoriului  administrat şi  dispoziţiilor  legale incidente, judecătoria constată următoarele:

Articolul 616 Cod civil reglementează dreptul proprietarului  unui loc care nu are nici o ieşire la calea  publică, de a reclama o trecere pe  fondul  vecinului său,  cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie  cu  paguba  ce i s-ar ocaziona.

În conformitate  cu art. 617 şi art. 618 Cod civil, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta  calea  proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, însă trebuie ales locul  ce ar pricinui cea  mai redusă pagubă pentru  proprietarul  fondului aservit.

Din economia reglementărilor cuprinse în art. 616  şi următoarele  din Codul civil rezultă că,  acţiunea confesorie de  servitute de trecere are  în vedere imposibilitatea  absolută de a ieşi la calea  publică, precum şi  cazurile în care ieşirea  ar  prezenta  inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

În speţa de faţă, reclamanta, la data  dobândirii  proprietăţii avea  ieşire la calea  publică, situaţie ce rezultă din  procesul  de ieşire  din indiviziune  asupra averii  succesorale  rămasă de pe  urma  defunctei  AA, antecesoarea  părţilor aflate în litigiu.

Astfel,  din analiza  expertizelor  topografice  din procesul de partaj, rezultă că,  moştenitoarei  CA îi  este  asigurat  accesul  la drumul comunal prin partea  laterală a proprietăţii sale, respectiv prin zona  de protecţie a pârâului, drum  practicabil în condiţii normale, utilizat şi de  alţi  proprietari  din zonă.

Raportul de expertiză efectuat de expert  PH scoate în evidenţă că, intrarea în curtea reclamantei se face  prin porţiunea delimitată de punctele  20 – 201  pe schiţa  aflată la dosar, prin retragerea gardului de către pârâtul AA din punctul .. în punctul .....

Pretenţia reclamantei constând în  retragerea gardului de către  vecinul  său pe toată porţiunea  delimitată de  punctele ...... pe aceeaşi  schiţă  de plan, nu poate fi primită atâta vreme cât s-a  dovedit că  terenul în discuţie nu este înfundat, calea  la ieşirea  publică fiind  asigurată prin porţiunea  cuprinsă între punctele .....  şi existând posibilitatea  amenajării de către reclamantă a intrării de la drumul  sătesc  în ogradă,  pe porţiunea cuprinsă între punctele  ....., având o lăţime de 10,61 m.

De altfel, astfel  cum  a concluzionat expertul desemnat, la acest  drum sătesc are ieşire şi vecinul  de la nord,  BC iar din analiza  planşei  fotografice  aflată la dosar rezultă că se poate amenaja o cale de ieşire mai lată la drum cu un minim de efort.

Nu trebuie ignorate nici  dispoziţiile  art. 618 şi art. 634 Cod civil din economia cărora  rezultă că,  la constituirea unui drept de  servitute  de trecere trebuie să se ţină seama şi de  interesul celui  ce urmează  să  suporte  consecinţele ei,  şi nu  să se ia  în  considerare, în mod precumpănitor  şi exclusiv, interesul  celui  ce urmează  să beneficieze de  dreptul de trecere .

În raport de aceste dispoziţii este de  luat în considerare  apărarea pârâtului că,  reclamanta  are, deja, o cale de acces  pe care şi-o poate modifica după  bunul plac în porţiunea de teren ce i-a fost  atribuită iar mutarea porţii  conform opţiunii celei în cauză i-ar îngrădi dreptul de proprietate , fapt ce  nu mai poate fi  proporţional cu  necesitatea  măsurii solicitate, măsură  ce ar fi  prea  împovărătoare pentru  acesta .

Văzând dispoziţiile  art. 480  din Codul civil şi ale  art. 1 din  Protocolul nr. 1 la  Convenţia Europeană a Dreptului  Omului, care prevăd că proprietatea poate fi  limitată prin îngrădirile  prevăzute de lege, dar aceste limitări trebuie să fie proporţionale  cu interesul proteguit, instanţa  constată că măsura  solicitată de reclamantă nu asigură respectarea principiului  proporţionalităţii, motiv pentru care va respinge  cererea  introductivă, ulterior precizată, pendinte  astăzi judecăţii.

Ca parte  aflată în culpă procesuală reclamanta, potrivit art. 274  Cod procedură civilă, va fi obligată să plătească pârâtului  cheltuielile de judecată făcute de aceasta, ce se  circumscriu valorii de  833 lei, reprezentând  onorariu avocat, dovedite cu  chitanţele şi  factura  , înscrisuri consemnate la dosar.

Domenii speta

Spete similare