Anulare act (contract vânzare-cumpărare)

Dosar nr. 1250/214/2007

R O M Â N I A

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA Nr.382/29.03.2010

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul-pârât S V. M,  pârâte-reclamante M I. R, M E, pârâti BR M. I,  B L - N, COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR H, COMISIA JUDETEANA ARGES DE FOND FUNCIAR, S C, G G, OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA ARGES, intervenient în nume propriu S V, având ca obiect „anulare act (contract vânzare-cumparare)”.

Dezbaterile în fond asupra cauzei  si sustinerile partilor au avut loc în sedinta publica de la data de 19 03 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, încheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta pentru a da posibilitate partilor sa depuna las dosar concluzii scrise si având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronuntarea  asupra cauzei la data de 26 03 2010 si la data de 29 03 2010,  când deliberând a pronuntat urmatoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 21.09.2007, sub nr. de dosar xx/214/2007, reclamantul S M  a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtii M  R , B  M I  si B  L , sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1141/19.04.2007 de BNP Carmen Grecu, iar în subsidiar, în cazul respingerii acestui capat de cerere, obligarea pârâtei la restituirea bunurilor pe care i le-a dat, respectiv 500 lei, o vaca, o junica si 4 porcine sau contravaloarea acestora în suma de 3000 lei, actualizata cu indicele de inflatie, precum si la plata sumei de 7500 lei, reactualizata cu indicele de inflatie.

În  motivarea cererii sale, reclamantul a aratat, în esenta, ca a încheiat cu pârâta doua chitante scrise de mâna, prin care aceasta s-a obligat sa-i înstraineze casa, grajdul si alte nexe gospodaresti, precum si terenurile de 1200 mp aferent casei, terenul de 4800 mp extravilan si terenul de 5000 mp extravilan, pe care aceasta le detinea conform titlului de proprietate. Chitantele au fost întocmite în prezenta martorilor mentionati în cuprinsul acestora.

Desi a fost de buna credinta si a crezut ca pârâta va merge la notariat sa încheie contract de vânzare-cumparare pentru casa si teren, de curând a aflat ca pârâta a înstrainat aceste bunuri unor persoane de rea-credinta, care cunosteau ca el a dobândit imobilele respective, cu privire la care a achita impozitul si a exercitat posesia din 2001.

Pârâta s-a obligat prin chitanta sa-i plateasca suma de 7500 lei în caz de razgândire.

În drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 948, 966, 998, 1073 si urm Cod civil, art. 274 Cod proc civila.

În probatiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza. A anexat în copie înscrisurile intitulate „chitante” încheiate la data de 29.01.2002, titlul de proprietate nr. 56895/1.11.1994, chitanta nr. 1916/2005.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 714 lei si timbru judiciar de 5 lei.

Prin cererea completatoare depusa la data de 23.11.2007, reclamantul a solicitat introducerea în cauza si a numitei M  E , care a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumparare.

În termen legal, pârâtii B  M I  si B  L  N  au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea capatului de cerere introdus împotriva lor, privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1141/19.04.2007 de BNP C Grecu.

În motivare au aratat ca orice conventii anterioare încheiate între reclamant si pârâta M  R , au caracterul unor antecontracte de vânzare-cumparare ce au dat nastere la drepturi si obligatii numai în sarcina semnatarilor, ei fiind terti fata de aceste întelegeri anterioare, iar în temeiul relativitatii efectelor contractului, în sarcina lor nu s-au putut naste niciun fel de obligatii. Faptul ca au semnat un contract ulterior de vânzare-cumparare nu are semnificatia unei cauze ilicite, ei fiind de buna-credinta la încheierea contractului, iar legea nu sanctioneaza cu nulitatea nici macar vânzarile succesive ale aceluiasi bun.

Din clauzele cuprinse în chitantele depuse de reclamant, ce se refera la „cheltuiala perfectarii actelor” si la arvuna, reiese ca acestea au natura unor antecontracte de vânzare-cumparare, ce dau nastere la obligatii de a face (de a încheia în viitor contractul), iar nu la obligatii de a da Astfel sunt singurii care detin un act de proprietate legal întocmit, iar cauza ce i-a animat la întocmirea acestuia a fost accea de a dobândi proprietatea bunurilor mentionate în act.

Totodata, pârâtii au invocat exceptia prescriptiei dreptului reclamantului de valorificare a dreptului de creanta corespunzator obligatiei de a face, nascut din contract, termenul de prescriptie de trei ani împlinindu-se la data de 29.01.2005, astfel ca ulterior acestei date a încetat obligatia pârâtei M  R  de a executa obligatia de încheiere a contractului în forma autentica.

În drept, pârâtii B  M I  si B  L  N  au invocat dispozitiile art 115 si urm Cod proc civila.

În probatiune, pârâtii au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu si, eventual, proba cu martori si expertiza.

La data de 15.02.2008, reclamantul si-a completat cererea de chemare în judecata initiala, solicitând, în plus, sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 56895/1.11.1994 pentru suprafata de 1200 mp – T 6, parcelele 635, 636, 637; pentru suprafata de 4840 mp – T13, parcela 418/1 si pentru suprafata de 5000 mp – T 10, parcela 295/2; sa se dispuna autentificarea „chitantelor” încheiate cu pârâta si sa se pronunte o hotarâre care tine loc de act autentic de vânzare-cumparare. A solicitat largirea cadrului procesual sub aspect subiectiv, prin introducerea în cauza a numitilor G  I. I  si G  D  - beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr. 56895/01.11.1994, precum si a COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR HÎRSESTI si a COMISIEI JUDETENE DE FOND FUNCIAR ARGES.

În motivare a aratat ca în momentul când a încheiat „chitantele” cu pârâta M  R , nu se dezbatuse succesiunea autorului acesteia.

În probatiune a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

La data de 15.02.2008, pârâtele M  R  si M  E  au formulat întâmpinare si cerere reconventionala.

Prin întâmpinare au solicitat respingerea cererii reclamantului, aratând ca nu au semnat niciodata un act sub semnatura privata cu reclamantul, iar din lecturarea „chitantei” scrisa de mîna depusa de reclamant, nu rezulta ca i-ar fi vândut acestuia terenuri si constructii, ci se mentioneaza ca la data de 29.01.2001 a primit de la acesta o vaca, o junica si cinci purcei si, de asemenea, sunt înscrise imobilele casa, grajd, anexe si doua terenuri, fara nicio precizare cu privire la transferarea proprietatii acestora.

La momentul întocmirii „chitantelor”  nu era proprietara imobilelor, ci acestea apartineau fratelui pârâtei M  R , G  I , caruia i-au revenit aceste bunuri prin sentinta civila nr. 739/1999 pronuntata de Judecatoria Costesti în dosarul nr. 316/1999, prin care s-a consfintit tranzactia cu privire la partajarea bunurilor ramase de pe urma defunctei G  E . Potrivit acestei sentinte, pârâta M  R  a dobândit numai suprafata de 5.000 mp teren extravilan. Fratele sau, G  I , a decedat la data de 23.12.2001, iar succesiunea s-a dezbatut conform certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007, iar pâna la aceasta data imobilele apartineau în indiviziune pârâtei, unui alt frate, G  G  si nepoatei sale, S  C . Nefiind singura proprietara, nu putea vinde imobilele, iar actele întocmite în acest scop sunt lovite de nulitate absoluta, fiind vândute bunurile altuia.

Pârâta M  R  a declarat ca a semnat un singur „act de mâna” prin care i-a vândut lui S  V  suprafata de 5.000 mp teren extravilan, ce i-a fost atribuita prin sentinta civila nr. 739/1999, în schimbul sumei de 5 milioane lei, dar pentru ca acesta nu avea banii, în contul sumei s-au înteles sa îi fie data o vaca, ce i-a fost adusa la domiciliul sau din comuna Stolnici, dupa încheierea chitantei.

Pârâta a mai aratat ca nu s-a înteles niciodata cu reclamantul sa-i vânda terenurile si constructiile, iar „chitanta” pe care o invoca reclamantul este falsa, nefiind semnata nici de ea si nici de martorii mentionati în aceasta.

Pentru aceleasi argumente invocate în cuprinsul întâmpinarii, pârâtele-reclamante M  R  si M  E  au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a actului sub semnatura privata intitulat „chitanta”, din data de 29.01.2002, invocând drept cauze de nulitate lipsa consimtamântului la încheierea actului, vânzarea bunului altuia, cauza ilicita si lipsa formei autentice.

Pârâta M R a timbrat cererea reconventionala cu taxa judiciara de timbru în valoare  de 19 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.

Printr-o noua cerere completatoare depusa la data de 22.02.2008, reclamantul-pârât S V M a solicitat si nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 88/02.02.2007, pentru bunurile imobile mentionate în cererea initiala si, totodata, nulitatea documentatiei cadastrale si a cartii funciare mentionate în contractul de vânzare-cumparare a carui nulitate o solicita. Sub aspect subiectiv, a solicitat introducerea în cauza a pârâtilor S C si G G.

Prin precizarea formulata verbal în sedinta publica din data de 22.02.2008, reclamantul S M, prin aparator, a aratat ca pârâtii G I si G D sunt decedati, motiv pentru care a solicitat introducerea în cauza a mostenitorilor S C si G G.

La data de 22.02.2008, numitul S V a formulat cerere de interventie în interes propriu prin care a solicitat sa se dispuna autentificarea „chitantei de mâna” încheiata cu pârâta M R la data de 29.01.2002 pentru suprafata de 5000 mp teren extravilan, situat în T 10, parcela 295/2 mentionata în titlul de proprietate nr. 56895/01.11.1994 emis pe numele autoarei G E; pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare referitor la acest teren; constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor pentru suprafata de 5.000 mp.

În motivare, intervenientul a aratat ca acest teren i-a fost vândut de catre pârâta M R, prin înscris sub semnatura privata, iar în schimbul lui i-a dat animale. Pârâta l-a tot amânat cu privire la perfectarea contractului de vânzare-cumparare, spunându-i sa mai astepte.

În drept, a invocat disp art 49 si urm, art. 247 Cod proc civila.

Prin încheierea de sedinta din data de 27 iunie 2008, instanta a încuviintat în principiu cererea de interventie în interes propriu.

Prin precizarea la actiune, formulata la data de 07.03.2008, reclamantul a aratat ca solicita nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007, pentru suprafata de 1200 mp teren curti-constructii si pentru suprafata de 4840 mp teren extravilan, precum si pentru constructiile mentionate în certificat; anularea documentatiei cadastrale pentru aceste imobile si rectificarea cartii funciare cu nr. 1089/18.04.2007, pentru aceste imobile, în sensul de a fi înscris reclamantul ca si proprietar al acestora.

În motivare, reclamantul a aratat, în esenta, ca în certificatul de mostenitor sunt mentionate imobilele ce i-au fost vândute de pârâta M R, înscrise în „chitanta” de mâna, conventie pe care trebuiau sa o autentifice la notar. Emiterea acestui certificat de mostenitor s-a facut dupa ce a încheiat cu pârâta conventia de înstrainare a imobilelor, aceasta inducându-l în eroare cu privire la calitatea sa de proprietara.

În drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. III pct. 1 lit. a) din legea nr. 169/1997, art. 998 si urm Cod civil, art. 31-35 si 53 din legea nr.7/1996, art. 88 din legea nr. 36/1995.

În probatiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

Prin precizarea depusa în sedinta de judecata din 19.03.2010, reclamantul-pârât a precizat ca a solicitat anularea documentatiei cadastrale nr. 1088/280/N, unde figureaza ca proprietar pârâtul B M. I, din eroare fiind mentionat ca are nr. 834/21.03.2007, temeiul acestei cereri fiind art. 36, art. 51 din legea nr. 7/1996 republicata.

Instanta a încuviintat pentru reclamant si intervenient proba cu interogatoriu, înscrisuri, proba testimoniala cu doi martori, respectiv M T si U I, pentru pârâtele-reclamante M R si M E proba cu interogatoriu, înscrisuri, proba testimoniala cu martorii C M si C Dl si verificarea de scripte. Pentru pârâtii B Ion si B L, instanta a încuviintat proba cu interogatoriu reclamantului, înscrisuri si proba testimoniala cu martorul C V.

Având în vedere opunerea pârâtelor-reclamante si a pârâtilor la audierea martorului M T, acesta fiind afin de gr. I cu reclamantul, instanta a dispus înlocuirea acestuia si audierea martorului C G.

Deoarece martorii încuviintati pârâtelor-reclamante, C M si C Dl, au refuzat sa se prezinte pentru a fi audiati, desi au fost citati cu mandat de aducere, instanta a facut în cauza aplicarea art. 188 alin. 3 Cod procedura civila si a trecut la judecarea cauzei.

În temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a dispus emiterea unei adrese catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Costesti pentru a comunica actele  din dosarul penal nr. 203/P/2008 având ca obiect cercetarea plângerii penale formulata de pârâta-reclamanta M E împotriva reclamantului si a intervenientului principal, pentru falsificarea înscrisurilor sub semnatura privata intitulate „chitante”, întocmite la data de 29.01.2002, acte ce au fost comunicate prin adresa 203/P/2008 din 09.03.2010.

În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Cât priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei-reclamante M E, invocata prin aparator, instanta constata ca aceasta exceptie  este fondata.

Din contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1141/19.04.2007 de catre BNP C G reiese ca pârâta.reclamanta M E nu a semnat contractul în calitate de parte contractanta, astfel cum sustine reclamantul-pârât, ci a asistat-o pe mama sa, pârâta-reclamanta M R, la redactarea si autentificarea contractului, atestând ca au fost îndeplinite toate conditiile cu privire la luarea consimtamântului partilor. Nefiind parte contractuala, pârâta-reclamanta M E nu are calitate procesuala pasiva în ce priveste capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumparare.

Astfel, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei-reclamante M E si va respinge cererea de chemare în judecata formulata în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune privind obligarea pârâtei –reclamante M R la executarea obligatiilor asumate prin înscrisul intitulat „chitanta”, respectiv restituirea bunurilor primite sau plata contravalorii acestora, evaluta la 3.000 lei, plata sumei de 7500 lei si pronuntarea unei hotarâri care tine loc de contract de vânzare-cumparare, instanta apreciaza fondata aceasta exceptie.

Reclamantul-pârât îsi întemeiaza aceste pretentii pe conventia încheiata cu pârâta-reclamanta M R la data de 29.01.2002. Pe de alta parte, pretentiile au ca obiect valorificarea unor drepturi de creanta, cu privire la care se aplica regula prescriptibilitatii dreptului la actiune. Termenul de prescriptie este de 3 ani, conform art. 3 alin. 1 Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Aceste aspecte nu sunt disputate de parti, controversat fiind punctul de plecare al termenului de prescriptie. În opinia pârâtei-reclamante M R si a pârâtilor Bujor M Ion si Bujor Luminita, termenul a început sa curga la data de 29.01.2002, data încheierii conventiei, astfel ca la data promovarii actiunii (21.09.2007), acesta era de mult împlinit.

În opinia reclamantului-pârât S V. M, punctul de plecare al termenului de prescriptie este marcat de momentul în care a luat la cunostinta de refuzul pârâtei-reclamante M R de a încheia contractul de vânzare-cumparare, respectiv în anul 2007, data pâna la care s-a considerat a fi proprietar.

Instanta este de acord cu opinia pârâtilor cu privire la începutul prescriptiei extinctive. Conform art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 „în obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si în acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia începe sa curga de la data nasterii raportului de drept.”

Prin conventia din 29.01.2002, partile s-au referit numai la suportarea cheltuielilor de perfectare a vânzarii-cumpararii, fara a stabili un termen pentru realizarea acesteia, iar data nasterii raportului substantial de drept este chiar data încheierii actului juridic, în speta 29.01.2002.

Astfel, instanta retine ca, începând cu data de 29.01.2002, reclamantul-pârât a avut la dispozitie 3 ani pentru a solicita pârâtei-reclamante M R sa-si execute obligatiile asumate prin conventia încheiata, fie în modalitatea executarii directe – prin prezentarea la notariat în vederea încheierii contractului în forma autentica – fie în modalitatea executarii indirecte – daune-interese (contravaloarea bunurilor predate) si echivalentul clauzei de dezicere, în cuantum de 7.500 lei– în cazul refuzului culpabil al acesteia de a se prezenta la notariat, la solicitarea acestuia.

Termenul de 3 ani a început la data de 29.01.2002 si s-a încheiat la data de 29.01.2005, aceasta fiind ultima zi în care reclamantul-pârât putea sa sesizeze instanta pentru obligarea pârâtei-reclamante la executarea obligatiilor asumate prin contract.

Instanta reaminteste rolul prescriptiei extinctive, de mobilizare a subiectelor de drept la valorificarea prompta a drepturile subiective pe care le pretind, pentru a se realiza astfel siguranta circuitului civil, remarcând ca, în speta, mobilizarea reclamantului-pârât în a-si formula pretentiile în termenul prevazut de lege ar fi paralizat vânzarea ulterioara a imobilelor de catre pârâta-reclamanta M R. 

Cererea de chemare în judecata a fost introdusa la data de 21.09.2007, cu mult dupa expirarea termenului de prescriptie, astfel ca instanta va admite exceptia prescriptiei capetelor de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante M R la restituirea bunurilor sau la plata contravalorii acestora, respectiv la plata sumei de 7.500 lei si la pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare pentru imobilele casa, teren intravilan curti-constructii de 1200 mp (T 6 parcelele 635-637) si teren arabil în extravilan de 4840 mp (T 13, parcela 418/1) si va respinge aceste capete de cerere ca prescrise.

Asupra fondului cauzei, analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 56895/01.11.1994 (f. 5) autoarei G E, cu mostenitorii G I Iancu; G D si M R, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra urmatoarelor suprafete de teren: - 5.000 mp, teren arabil în extravilan, situat în T 10, parcela 295/2; - 4840 mp, teren arabil în extravilan, situat în T 13, parcela 418/1; - 1200 mp, teren curti-constructii (1000 mp), vii (100 mp) si livezi (100 mp), situat în T 6, parcelele 635, 636, 637.

Prin sentinta civila nr. 739/28.05.1999 pronuntata de Judecatoria Costesti în dosarul nr. 516/1999 (f. 171), a fost dezbatuta succesiunea de pe urma autoarei G E, fiind consfintita tranzactia mostenitorilor mentionati în titlul de proprietate. Terenurile de 1200 mp din T 6, parcelele 635, 636, 637 si respectiv de 4840 mp – T13, parcela 418/1 au fost atribuite în lotul mostenitorului G I, iar terenul de 5000 mp – T 10, parcela 295/2 a fost dobândit de pârâta-reclamanta M R. Pe terenul de 1200 mp se afla gospodaria mostenitorului G I, compusa din o casa de locuit si o bucatarie, construite în anul 1976, astfel cum reiese din certificatul de mostenitor nr. 88/02.03.2007 (f. 173).

Numitul G I a decedat la data de 23.12.2001, astfel cum reiese din certificatul de mostenitor nr. 88/02.03.2007 (f. 173).

La data de 29.01.2002, la scurt timp dupa decesul acestuia, pârâta-reclamanta M R încheie cu reclamantul-pârât S V M si cu intervenientul S V, tatal acestuia, doua înscrisuri sub semnatura privata intitulate „chitante” (f. 3,4), în prezenta martorilor M T, C M si C Tl.

Potrivit cuprinsului primului înscris, pârâta-reclamanta M R „vinde” reclamantului-pârât S V M gospodaria compusa din o casa de locuit, un grajd si diferite anexe, percum si terenul în suprafata de 1200 mp situat în T 6, parcela 637 si terenul de 4840 mp, situat în T 13, parcela 418/1. Imobilele au fost evaluate la 25 milioane lei vechi, pentru care reclamantul-pârât a predat pârâtei-reclamante o bovina, o junica si patru porcine, pe care pârâta-reclamanta declara ca le-a primit în ziua întocmirii înscrisului, respectiv 29.01.2002.

De asemenea, în conventie partile au prevazut suportarea de catre vânzator a cheltuielilor cu „perfectionarea actelor”, precum si faptul ca „cine se va razgândi, va suporta suma de 75 milioane lei” (7.500 lei).

Prin cea de-a doua „chitanta”, pârâta-reclamanta vinde intervenientului S I V terenul de 5000 mp situat în T 10, parcela 295/2, în schimbul sumei de 5 milioane lei vechi, în dreptul semnaturii vânzatoarei M R fiind consemnata mentiunea ca a primit banii.

Cu privire la puterea probatorie a celor doua înscrisuri sub semnatura privata intitulate „chitante”, pârâtele-reclamante M R si M E au invocat neîndeplinirea conditiei generale pentru valabilitatea înscrisului privitoare la semnarea lui de catre ambele parti, în speta de catre pârâta-reclamanta M R – doar în ce priveste înscrisul privitor la conventia pretins încheiata cu reclamantul-pârât S V M – iar pârâtii B M I si B L au aratat ca ambele înscrisuri depuse de reclamantul-pârât nu respecta formalitatea multiplului exemplar – conditie speciala de valabilitate în cazul conventiilor sinalagmatice.

Cât priveste prima conditie de valabilitate, instanta constata ca pârâta-reclamanta M R a invocat ca înscrisul intitulat „chitanta” încheiat cu S V M este fals, nefiind semnat nici de pârâta-reclamanta si nici de martorii mentionati în cuprinsul acestuia.

Falsul invocat de pârâta-reclamanta a facut obiectul dosarului de cercetare penala nr. 203/P/2008, dosar în care s-au efectuat verificari cu privire la plângerea formulata de pârâta-reclamanta M E împotriva reclamantului-pârât si a intervenientului. Prin declaratiile date în cursul cercetarii penale, atât pârâta-reclamanta M R, cât si fiica sa M E au aratat ca nu-si însusesc plângerea penala formulata de aparatorul lor. Pârâta-reclamanta M E a declarat ca „nu cunoaste ce a reclamat avocatul în plângerea facuta de el si nici nu a citit-o, întrucât tot avocatul a îndemnat-o sa o depuna la Parchet”  si ca „nu îsi însuseste plângerea”,  (f. 267, 268).

Pe de alta parte, pârâta-reclamanta M R a declarat ca „nu cunoaste nimic despre aceasta plângere si nici continutul acesteia, fapt pentru care nu si-o însuseste”, iar în legatura cu cele doua „chitante” ce i-au fost prezentate în original a declarat ca „nu cunoaste nimic despre acestea, nu îsi aminteste nimic întrucât este bolnava si în vârsta, dar totusi îsi aminteste ca a semnat o singura chitanta privind vânzarea unui pamânt catre S V”. De asemenea, a aratat ca „alte amanunte nu mai declara, cu precizarea înca o data ca nu-si însuseste plângerea depusa la Parchet de fiica sa si va refuza sa mai dea alte declaratii cu privire la prezentul dosar.”

Urmare a acestor declaratii, precum si a declaratiilor martorilor audiati în dosarul penal, printre care si rudele pârâtelor-reclamante, C M si C Tl (fiul si respectiv ginerele pârâtei-reclamante M E)  prin ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Costesti din data de 09.04.2009 s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii S M si S V sub aspectul savârsirii infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata.

Instanta constata surprinzatoare atitudinea pârâtelor-reclamante cu privire la plângerea formulata de aparatorul acestora (ce avea ca scop tocmai stabilirea falsului invocat de acestea) apreciind aceasta atitudine ca o recunoastere a caracterului nefondat al acuzatiei aduse împotriva reclamantului-pârât S M. Astfel, instanta va respinge apararea acestora privitoare la falsificarea semnaturii existente pe înscrisul ce constata conventia încheiata cu reclamantul-pârât S V M.

Cât priveste cea de-a doua conditie de valabilitate, instanta constata ca lipsa multiplului exemplar poate fi invocata numai de catre partile conventiei, iar nu si de catre terti, fiind o dispozitiei ce urmareste ocrotirea partilor contractante cu interese contrare. Chiar daca s-ar admite posibilitatea invocarii sale de catre pârâtii BI si B L (în calitate de avânzi-cauza), nerespectarea acestei conditii nu afecteaza valabilitatea conventiei, care poate fi dovedita prin alte mijloace de proba, însusi înscrisul sub semnatura privata constituind început de dovada scrisa.  Pentru dovedirea conventiei, a fost audiat martorul U I, care a declarat ca are cunostinta de faptul ca o ruda a pârâtei-reclamante a luat din curtea reclamantului-pârât si a intervenietului doua bovine si sase porcine, care au fost duse în gospodaria pârâtei-reclamante, fiind date cu titlu de pret pentru o casa a unui unchi al pârâtelor-reclamante. Când a primit animalele, pârâta-reclamanta M R i-a dat reclamantului-pârât cheile de la casa, ulterior reclamantul-pârât si intervenientul ducându-se din când în când pe la acest imobil. Martorul a fost de fata când s-au purtat discutiile privind pretul terenului si predarea animalelor, aratând ca reclamantul-pârât si intervenientul i-au platit pârâtei-reclamante suma de 5.000.000 lei vechi pentru terenul din intravilan, de aproximativ 5.000 mp. De asemenea, martorul C G a declarat ca l-a vazut de C M când a luat doua bovine si patru sau cinci porcine de la reclamantul-pârât si de la intervenient, în luna ianuarie 2002 si cunoaste de la reclamantul-pârât ca aceste animale au fost predate în schimbul unei case.

În baza acestor probe, ce se coroboreaza cu înscrisul intitulat „chitanta” si având în vedere atitudinea pârâtelor-reclamante MR si M E, instanta apreciaza ca reclamantul-pârât S V M a facut dovada conventiei încheiate cu M R la data de 29.01.2002.

La data de 02.03.2007 se emite certificatul de mostenitor nr. 88 de catre BNP C Grecu, în care se arata ca de pe urma defunctului G I I au ramas atât suprafata de 1200 mp mp situata în T 6, parcelele 635-637 si constructiile existente pe aceasta suprafata, cât si terenul de 4840 mp, situat în T 13, parcela 418/1. Unica mostenitoare a acestuia este pârâta-reclamanta M R, renuntând la succesiune nepotii de frate ai defunctului, pârâtii G G si S C.

La scurt timp dupa emiterea certificatului de mostenitor, pârâta-reclamanta M R vinde pârâtului B M I, casatorit cu pârâta B L-N, terenul de 1200 mp, situat în T 6, parcelele 635-637 si constructiile existente pe aceasta suprafata, cât si  terenul de 4840 mp, situat în T 13, parcela 418/1, în schimbul sumei de 3.000 lei.

Prin cererea de chemare în judecata astfel cum a fost completata si precizata, reclamantul S V. M a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a acestui contract de vânzare-cumparare, sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 56895/01.11.1994 si a certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007; nulitatea documentatiei cadastrale cu nr. 1088/280/N ce a stat la baza încheierii contractului autentic de vânzare-cumparare si rectificarea cartii funciare nr. 1089/18.04.2007, în sensul de a fi mentionat el ca proprietar al imobilelor ce i-au fost înstrainate de pârâta-reclamanta. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei-reclamante M R la restituirea animalelor în natura sau în echivalent, precum si obligarea sa la plata sumei de 7.500 lei mentionata în conventia sub semnatura privata.

Având în vedere ca legitimarea sa procesuala decurge din raportul juridic nascut din conventia încheiata cu pârâta-reclamanta M R la data de 29.01.2002, iar prin cererea reconventionala formulata în cauza, aceasta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta-partiala a acestei conventii, instanta va analiza cu prioritate temeinicia acestei cereri.

În ce priveste aceasta cerere reconventionala, instanta constata ca este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Cât priveste motivele de nulitate constând în vânzarea bunului altuia si, respectiv, cauza ilicita ce decurge din aceasta vânzare, instanta le respinge deoarece persoana care a vândut bunul altuia este tocmai pârâta-reclamanta M R, care cunostea ca imobilele ce le înstraineaza nu-i apartin în exclusivitate, astfel ca eventuala cauza ilicita nu poate fi invocata tocmai de partea care se afla în culpa, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu poate invoca propria sa culpa pentru valorificarea pretentiilor sale).

Pe de alta parte, la data de 29.01.2002, când a încheiat conventia cu reclamantul-pârât S M, pârâta-reclamanta era proprietara în indiviziune asupra imobilelor înstrainate, astfel ca întelegerea de înstrainare nu este nula, ci doar supusa conditiei rezolutorii a caderii bunurilor în lotul altui copartas, conditie neîndeplinita în prezenta cauza, având în vedere ca pârâta-reclamanta este singura mostenitoare a defunctului-proprietar G I, potrivit certificatului de mostenitor nr. 88/2007.

Nu se poate constata nulitatea absoluta a conventiei nici pentru lipsa formei autentice deoarece în ce priveste constructiile, legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, nu prevede conditia de valabilitate a încheierii actului juridic de înstrainare a constructiilor în forma autentica, iar în ce priveste terenurile – conventia încheiata de parti urmeaza a fi interpretata în sensul în care reprezinta un act juridic valabil (respectiv antecontract de înstrainare), iar nu în sensul în care reprezinta un act juridic lovit de nulitate (principiul conversiunii actului juridic).

Instanta este în consens cu aprecierile aparatorului pârâtilor B I si B L potrivit carora, întelegerea partilor S M si M R, consemnata în înscrisul sub semnatura privata din data de 29.01.2002 valoreaza un antecontract, însasi partile mentionând în cuprinsul acestuia de „cheltuielile de perfectionare a actelor ” si de „angajamentul ca nu se va schimba hotarârea niciuneia dintre parti, iar partea care se va razgândi, va suporta suma de 75 milioane lei”. Chiar daca formulate de persoane fara pregatire juridica, din aceste clauze se deduce vointa partilor de a proceda ulterior la autentificarea contractului, manifestarea lor de vointa fiind astfel favorabila conversiunii actului juridic.

Pârâta-reclamanta a solicitat sa se constate si lipsa consimtamântului sau la încheierea conventiei din 29.01.2002, deoarece înscrisul sub semnatura privata intitulat „chitanta” nu a fost semnat de ea si, probabil, nici de martorii mentionati, fiind un fals facut de reclamantul-pârât.

Cu ocazia analizarii valabilitatii sub aspect probatoriu a înscrisului sub semnatura privata, instanta a aratat argumentele pentru care nu admite aceasta aparare a pârâtei-reclamante, iar aceleasi argumente sunt retinute si pentru a respinge ca neîntemeiat acest motiv de nulitate.

În consecinta, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea reconventionala formulata de pârâtele-reclamante.

Revenind la cererea principala formulata de reclamantul-pârât S M, asupra primului capat de cerere având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare autentificat de BNP C Grecu sub nr. 1141/19.04.2007, instanta constata ca desi reclamantul-pârât a invocat în sustinerea acestuia reaua-credinta a pârâtilor B I si B L la încheierea contractului, aceasta alegatie nu este sustinuta de probele administrate.

Astfel, martorul propus de reclamant, U I (f. 92) a declarat ca l-a vazut pe reclamant în curtea casei pe care a cumparat-o de la M R, ce se afla lânga gospodaria parintilor pârâtului B, însa celalalt martor propus de reclamant, C G (f. 130) a declarat ca aceasta casa nu a fost folosita permanent de catre reclamantul-pârât sau de intervenient. Primul martor a declarat si ca pârâtii B i-au spus ca nu stiau nimic despre întelegerea dintre reclamantul-pârât, intervenient si pârâta-reclamanta.

Martorul propus de pârâti, C V (f. 94) a declarat ca imobilul-casa, aflat în litigiu, se situeaza la o distanta de aproximativ 4-5 gospodarii fata de casa sa si chiar în vecinatatea gospodariei parintesti a pârâtului B. Dupa decesul proprietarului I, în urma cu 10 ani, casa a ramas nelocuita si s-a deteriorat. Nu are cunostinta despre vânzarea acesteia catre alte persoane decât pârâtii B, care au facut îmbunatatiri la casa respectiva. Martorul a declarat ca nu i-a vazut pe reclamant sau pe intervenient în curtea casei, nici singuri si nici cu vreo ruda a fostului proprietar I.

În temeiul art. 1899 alin. 2 Cod civil, în favoarea pârâtilor B I si B L opereaza prezumtia relativa a bunei credinte - constând în convingerea ca au dobândit imobilele de la adevaratul proprietar - prezumtie ce nu a fost rasturnata prin declaratiile martorilor audiati, din aceastea nereiesind ca la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare (19.04.2007), pârâtii aveau cunostinta de faptul ca imobilele fusesera înstrainate anterior reclamantului-pârât.

În concluziile scrise, reclamantul-pârât S V M a aratat ca pârâtii B cunosteau faptul ca între pârâta-reclamanta M R si reclamantul-pârât a fost încheiata conventia, deoarece locuiau în vecinatatea proprietatii pe care ulterior au cumparat-o.

Instanta apreciaza ca din simplul fapt al vecinatatii nu se poate deduce cunoasterea actelor juridice încheiate cu privire la acest imobil, în speta nefiind o prezumtie care sa „aiba greutate si puterea de a naste probabilitatea”, conform art. 1203 Cod civil, nefiind admisibil a se presupune ca vecinii cunosc tranzactiile juridice neînscrise în registrele publice, referitoare la proprietatile cu care se învecineaza, în lipsa unor elemente vizibile ale schimbarii proprietarului.

Daca promitentul-înstrainator nu îsi respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, ca în speta de fata, beneficiarul-dobânditor (reclamantul-pârât) nu poate cere predarea bunului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiata cu o alta persoana (în speta, pârâtii) este considerata valabila, cu rezerva fraudei (fraus omnia corrumpit).

Prin probele administrate, reclamantul-pârât nu a reusit sa faca dovada ca pârâtii Bujor au încheiat contractul de vânzare-cumparare în scopul fraudarii drepturilor sale. Reaua-credinta poate fi retinuta numai în sarcina pârâtei-reclamante M R, însa numai aceasta nu este suficienta pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare.

Prin urmare, instanta va respinge acest capat de cerere ca neîntemeiat.

Pe cale de consecinta, va respinge ca neîntemeiate si capetele de cerere privind constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 56895/1994, a certificatului de mostenitor nr. 88/2007, a documentatiei cadastrale nr. 1088/280/N, precum si rectificarea cartii funciare nr. 280/N, în sensul mentionarii ca proprietar a reclamantului-pârât.

Cu referire la titlul de proprietate nr. 56895/1994 si certificatul de mostenitor nr. 88/2007, instanta retine si argumentul suplimentar constând în aceea ca, prin intermediul acestor acte juridice, pârâta-reclamanta MR a dobândit imobilele mentionate în înscrisul intitulat „chitanta” din 29.01.2002, prin mostenirea lor de la adevaratul proprietar, G I. Chiar daca se admite ca s-a obligat la înstrainarea unor bunuri care nu îi apartineau în exclusivitate, prin emiterea certificatului de mostenitor nr. 88/2007, pârâta-reclamanta a devenit unica titulara a dreptului de proprietate asupra acestora, astfel ca ar fi putut sa-si respecte obligatiile asumate fata de reclamantul-pârât, neexistând alti mostenitori în favoarea carora sa se fi recunoscut un drept de proprietate.

Referitor la cererea de interventie în interes propriu, formulata de S V, instanta retine ca pârâta-reclamanta M R a recunoscut, în cuprinsul întâmpinarii, ca a semnat înscrisul sub semnatura privata din 29 ianuarie 2002, prin care i-a vândut intervenientului suprafata de 5000 mp, teren extravilan, suprafata ce i-a fost atribuita prin tranzactia consfintita prin sentinta civila nr. 739/28 mai 1999 pronuntata de Judecatoria Costesti în dosarul nr. 516/1999 (filele 171-172 din dosar).

Aceasta suprafata de teren nu a iesit din patrimoniul pârâtei-reclamante ulterior încheierii înscrisului sub semnatura privata din 29 ianuarie 2002, iar potrivit certificatului de sarcini nr. 745/25.01.2010, terenul nu este afectat de sarcini.

Astfel, în temeiul principiului conversiei actelor juridice si al art. 1073-1075 Cod civil, instanta va admite acest petit al cererii de interventiei si va perfecta vânzarea-cumpararea intervenita între intervenientul S V, în calitate de cumparator si pârâta-reclamanta M R, în calitate de vânzatoare, având ca obiect terenul în suprafata de 5000 mp, arabil, extravilan, situat în Hîrsesti, T 10, parcela 295/2, având ca vecinatati: la N- B V; la E – drum; la S- G I si la V – drum, urmând ca prezenta hotarâre sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.

Instanta va respinge petitul cererii de interventie având ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007 emis de BNP Carmen Grecu, în acest certificat nefiind cuprins terenul în suprafata de 5000 mp, situat în  Hîrsesti, T 10, parcela 295/2.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila, potrivit caruia partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata si având în vedere masura în care partile au cazut în pretentii, instanta va respinge cererea reclamantului-pârât S V M, de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata si, de asemenea, va respinge cererea pârâtelor-reclamante M R si M E de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata. Va admite în parte cererea intervenientului S V, de obligare a pârâtei-reclamante M R la plata cheltuielilor de judecata, în masura admiterii cererii de interventie si o va obliga pe aceasta la plata catre intervenient a sumei de 196 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în 150 lei onorariu de avocat conform chitantei nr. 92/07.11.2008 si 46 lei taxa judiciara de timbru aferenta petitului admis. Va admite cererea pârâtilor B M Ion si B L N de obligare a reclamantului-pârât S V M la plata cheltuielilor de judecata si îl va obliga sa le plateasca suma de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitantei nr. 642/12.02.2010, cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei-reclamante M E, invocata de aceasta.

Respinge cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul-pârât S V. M, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta M E, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Admite exceptia prescriptiei dreptului de actiune cu privire la petitele cererii de chemare în judecata privind obligarea pârâtei-reclamante M R la restituirea animalelor mentionate în înscrisul intitulat „chitanta” din 29.01.2010, respectiv la plata contravalorii acestora, în cuantum de 3.000 lei, reactualizata cu indicele de inflatie, la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de echivalent al clauzei de dezicere si la pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare pentru terenul de 1200 mp intravilan, curti-constructii situat în satul Hîrsesti, T 6, parcelele 635, 636, 637 si pentru terenul de 4840 mp intravilan, arabil, T 13, parcela 418/1, exceptie invocata de pârâta-reclamanta.

Respinge aceste petite ale cererii de chemare în judecata, formulate de reclamantul-pârât S V. M, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta M R, ca fiind prescrise.

Respinge ca neîntemeiata cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul-pârât S V M, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta M R, domiciliata în com Stolnici, jud Arges,  pârâtii B M. I  si B L-N,  COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR HÎRSESTI, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR ARGES, S C,  G G, si OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA, cu privire la petitele având ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1141/19.04.2007 de catre BNP Carmen Grecu; constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr. 56895/01.11.1994 pentru suprafetele de 1200 mp (T6, parcelele 635, 636, 637), de 4840 mp (T 13, parcela 418/1) si de 5000 mp (T10, parcela 295/2); constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007 emis de BNP C Grecu; constatarea nulitatii documentatiei cadastrale înregistrata sub nr. 1088/280/N si rectificarea cartii funciare nr. 280/N.

Admite în parte cererea de interventie în interes propriu, formulata de intervenientul SV, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta M RA si cu pârâtii S C si G G.

Perfecteaza vânzarea-cumpararea intervenita între intervenient, în calitate de cumparator si pârâta-reclamanta M R, în calitate de vânzatoare, având ca obiect terenul în suprafata de 5000 mp, arabil, extravilan, situat în Hîrsesti, T 10, parcela 295/2, având ca vecinatati: la N-B V; la E-drum; la S- G I si la V- drum. Prezenta hotarâre tine loc de act autentic de vânzare-cumparare.

Respinge ca neîntemeiat petitul privind constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 88/02.03.2007 emis de BNP C Grecu.

Respinge ca neîntemeiata cererea reconventionala formulata de pârâtele-reclamante M R si M E, în contradictoriu cu reclamantul-pârât S V M, având ca obiect constatarea nulitatii absolute a antecontractului constatat prin înscrisul intitulat „chitanta”, încheiat  cu reclamantul-pârât la data de 29.01.2002.

Respinge cererea reclamantului-pârât SV M de obligare a pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

Respinge cererea pârâtelor-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata aferente cererii reconventionale.

Admite în parte cererea intervenientului de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, în masura admiterii cererii de interventie. Obliga pârâta-reclamanta M R la plata catre intervenient a sumei de 196 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în 150 lei onorariu avocat si 46 lei taxa judiciara de timbru.

Admite cererea pârâtilor B M I si B L N de obligare a reclamantului-pârât S V. M la plata cheltuielilor de judecata si îl obliga pe acesta sa le plateasca suma de 300 lei, cu acest titlu.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare