Plângere contravenţională

DOSAR NR. 2313/280/2010

SENTINTA CIVILA NR. 818 / 16 iulie 2010

Judecator: I-M L

Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe petentul V B-D,  în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ARGES – SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect - plângere contraventionala.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 14 iulie 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, pentru a-i da posibilitatea mandatarului petentului sa depuna concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, cu urmatoarea solutie:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la 04.02.1010, sub nr. 2313/280/2010, petentul V B-D a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ARGES – SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, anularea procesului-verbal seria CC nr. 5296507, încheiat de intimat la 28.01.2010 si exonerarea de plata amenzii.

În motivarea cererii, petentul a aratat, în esenta, ca situatia de fapt retinuta de agentul constatator nu corespunde realitatii, întrucât, era ceata, ceea ce nu permitea o înregistrare corecta a vitezei, în fata sa se deplasa un autoturism BMW, ceea ce a facut imposibila înregistrarea corecta a vitezei si punerea în evidenta a numarului de înmatriculare, fiind încalcate prevederile punctului 4.4 din NML 01-05.

Petentul a învederat ca autoturismul pe care era montat radarul avea folie fumurie si era pozitionat perpendicular pe directia de deplasare a autoturismului condus de petent, ceea ce nu a putut asigura o imagine corecta si clara si nu s-a putut asigura corespondenta dintre directia de masurare si axa optica a aparatului de fotografiat, fiind încalcate prevederile punctului 3.5.2. din NML 021-05.

Potrivit petentului, aparatul radar se afla în perioada de autotestare, iar înregistrarile astfel efectuate nu pot constitui probe, conform punctului 3.2.6 din NML 021-05 si au fost încalcate si prevederile punctului 3.5.1 din NML 021-05.

Petentul a mai aratat ca, din cauza activitatii sale, nu a putut ajunge la I.P.J. Dâmbovita în timp util si nu a putut depune permisul de conducere în termen de 5 zile.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 31 si urmatoarele din O.G. nr. 2 din 2001.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie: procesul-verbal seria CC nr. 5296507 din 28.01.2010 (fila 4), cartea sa de identitate (fila 5).

La data de 09.04.2010, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (fila 11), prin care a aratat, în esenta, ca, la 28.01.2010, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65, pe raza localitatii Lunca Corbului, autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 16 KLN, cu viteza de 104 km/h, depasind cu 54 km/h viteza legala admisa pe acel sector de drum si fara a avea asupra sa permisul de conducere, fapte pentru care a fost sanctionat contraventional.

Intimatul a precizat ca are în dotare un singur aparat radar, seria PYT – 672000060, corespunzator buletinului de verificare metrologica depus la dosar, care a fost folosit în regim stationar si ca nu este motiv de nulitate absoluta faptul ca procesul-verbal nu a fost încheiat pe formularul tip din anexa 1D, cu mentionarea expresa a seriei aparatului radar.

În drept, intimatul si-a întemeiat sustinerile pe art. 115-118 din Codul de procedura civila, pe Legea nr. 180/2002, art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 109, alin. 2 si 3 si art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si pe art. 19, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa si a depus la dosarul cauzei, în copie: extras din registrul abateri radar din 28.01.2010 si plansa fotografica (fila 17), atestat (fila 18), buletinul de verificare metrologica nr. 0197760/01.09.2009 (fila 19).

Prin sentinta civila nr. 3584 din 23.04.2010, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Pitesti si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Costesti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecatoriei Costesti la 05.05.2010, sub nr. unic 2313/280/2010.

La data de 09.06.2010, în sedinta publica, petentul, prin mandatar, a depus un înscris intitulat plângere completatoare, în cuprinsul caruia a aratat ca procesul-verbal este lovit de nulitate absoluta, pentru încalcarea art. 16, 17, 19 si 21 din O.G. nr. 2 din 2001, întrucât nu sunt mentionate calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate al petentului, domiciliul complet al acestuia, ocupatia si locul de munca, iar procesul-verbal nu este semnat pe fiecare pagina de agentul constatator si de petent.

Potrivit petentului, sunt incidente prevederile art. 21 din O.G. nr. 2 din 2001 si, prin urmare, sanctiunea putea fi înlocuita cu cea a avertismentului.

La termenul de judecata din data de 09.06.2010, în temeiul art. 84 din Codul de procedura civila, instanta a calificat înscrisul intitulat plângere completatoare drept note scrise si, în baza art. 129, alin. 5 din Codul de procedura civila, a solicitat informatii Centrului Meteo Pitesti, Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti si intimatului. Raspunsurile la adresele instantei au fost depuse la dosar la data de 23.06.2010 (adresa Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti nr. 3959 din 22.06.2010, fila 18), 29.06.2010 (adresa A.N.M. – Centrul Meteorologic Regional Muntenia nr. 295 din 24.06.2010, fila 22) si 14.07.2010 (adresa intimatului nr. 141441 din 29.06.2010, însotita de plansa foto).

De asemenea, instanta a depus la dosar o copie a adreselor Biroului Român de Metrologie Legala nr. 12622 din 2009 (fila 9) si nr. 11865 din 2009 (fila 10), precum si un extras din manualul de operare a aparatului radar (filele 11-12), informatii primite în alte dosare, dar pe care instanta nu le poate ignora, o copie fiind înmânata mandatarului petentului.

La termenul de judecata din data de 30.06.2010, instanta a depus la dosar o copie a adresei Biroului Român de Metrologie Legala nr. 6090 din 2009, un exemplar fiind înmânat mandatarului petentului si, în temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, instanta a încuviintat pentru petent proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei si a respins proba cu interogatoriul intimatului, solicitarea de a se depune atestatul si certificatul de omologare a aparatului radar, ordinul de serviciu si atestatul agentului care a încheiat procesul-verbal, ca nefiind utile solutionarii cauzei, având în vedere ca intimatul îsi exprima pozitia prin întâmpinarea depusa si probele administrate, respectiv înscrisurile aflate deja la dosar, inclusiv buletinul de verificare metrologica, atestatul si informatiile comunicate de intimat.

Totodata, instanta a calificat solicitarea ca intimatul sa depuna documente în sensul ca pozitia kilometrica km 95+ 700 m se afla pe raza localitatii Lunca Corbului si a comunica marja de eroare a aparatului radar, ca fiind aparari pe fondul cauzei si a respins cererea ca Centrul Meteo sa comunice conditiile de vizibilitate, având în vedere ca aceasta informatie este deja cuprinsa în raspunsul primit de la aceasta institutie.

La 16.07.2010, petentul, prin mandatar, a depus concluzii scrise, în cuprinsul carora a reiterat argumentele expuse deja, inclusiv în concluziile pe fondul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine:

În fapt, prin procesul-verbal seria CC nr. 5296507, încheiat de intimat la data de 28.01.2010 (fila 4), petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 540 lei (9 puncte amenda) si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile, luându-se masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, respectiv amenda în cuantum de 360 lei (6 puncte amenda), în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391 din 2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, respectiv al art. 147, alin. 1 din H.G. nr. 1391 din 2006 raportat la art. 101, alin. 1, punctul 18 din O.U.G. nr. 195 din 2002, retinându-se în fapt ca, la data de 28.01.2010, ora 17.08, pe DN 65, în Lunca Corbului, km 95+700 m, petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 16 KLN, cu viteza de 104 km/h în localitate, depasind cu 54 km/h limita legala admisa, viteza înregistrata de aparatul radar seria PYT 673000060, montat pe auto cu nr. AG 09 UAM si nu a avut asupra sa permisul de conducere.

La rubrica „alte mentiuni“, s-a notat: „Refuz sa recunosc fapta mentionata.“, iar procesul-verbal este semnat de petent la rubrica destinata semnaturii contravenientului.

Copia procesului-verbal depusa chiar de catre petent este lizibila si clara (fila 4), aparând total lipsita de suport logic solicitarea repetata a acestuia, prin mandatar, ca intimatul sa depuna la dosar o copie lizibila a procesului-verbal.

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, pronuntându-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând respectarea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Instanta nu poate primi argumentul petentului ca procesul-verbal nu a fost încheiat potrivit modelului din anexa 1D, asa cum prevede art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, deoarece mentiunile specificate de aceasta anexa, inclusiv datele de identificare ale aparatului radar (seria acestuia si autoturismul pe care este montat) se regasesc în procesul-verbal în cauza. Instanta poate verifica astfel daca aparatul radar indicat în procesul-verbal contestat îndeplineste cerintele prevazute de lege, prin coroborarea sa cu buletinul de verificare metrologica emis de Biroul Român de Metrologie Legala, iar petentul nu a suferit nicio vatamare care sa impuna anularea procesului-verbal contestat, nefiind întrunite cerintele art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila.

Totodata, chiar daca am fi acceptat ipoteza expusa, sanctiunea ce ar fi putut interveni este nulitatea relativa, iar nu absoluta, art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 protejând un interes individual, si numai în conditiile art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila, fiind necesar sa se faca dovada ca petentul a suferit o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal.

De altfel, petentul nu a explicat în ce consta vatamarea generata de utilizarea unui alt formular, nici de ce se impune anularea procesului-verbal si nici temeiul legal exact al sanctiunii, marginindu-se la a enumera patru acte normative distincte, cu forta juridica diferita: O.G. nr. 2 din 2001, O.U.G. nr. 15 din 2002, H.G. nr. 1391 din 2006 si NML 021-05.

Instanta apreciaza drept tendentioasa sustinerea petentului ca, din procesul-verbal lipsesc calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate al petentului, domiciliul complet al acestuia, iar procesul-verbal nu este semnat pe fiecare pagina de agentul constatator si de petent, având în vedere ca, la o simpla lectura a procesului-verbal, se poate constata opusul: agentul constatator si-a notat numele, gradul profesional si institutia din care face parte, a notat numele, prenumele, seria si numarul cartii de identitate apartinând petentului, inclusiv codul numeric personal al acestuia, care este unic si permite o identificare fara dubiu, precum si domiciliul complet, astfel cum apare în copia cartii de identitate depusa chiar de petent (fila 5), iar procesul-verbal poarta atât semnatura petentului, cât si a agentului constatator.

Un asemenea argument, vadit neîntemeiat, altereaza credibilitatea petentului si genereaza impresia instantei ca acesta este pregatit sa expuna în sprijinul sau cât mai multe critici, indiferent daca acestea corespund sau nu realitatii obiective.

Cât priveste ocupatia si locul de munca ale petentului, aceste mentiuni nu sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii exprese, fiind necesar a se indica vatamarea suferita, conform art. 105, alin. 2 din Codul de procedura civila. Or, nici în acest caz, petentul nu a explicat în ce mod este vatamat de lipsa acestor mentiuni, iar instanta apreciaza ca nu a suferit nicio vatamare care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal, câta vreme au fost notate datele sale de identificare, inclusiv codul numeric personal, iar, pentru individualizarea sanctiunii, petentul a avut posibilitatea de a explica instantei eventuala relevanta a acestor informatii, instanta având putere de apreciere.

Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h.

Instanta constata ca, în mod corect, prima fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului a fost încadrata în dispozitiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, care stabileste ca reprezinta contraventie depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Conform art. 147, punctul 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducatorul de autovehicul este obligat sa aiba asupra sa permisul de conducere.

Potrivit art. 101, alin. 1, punctul 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta în clasa a III-a de sanctiuni nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. 2. Art. 35, alin. 2 prevede ca participantii la trafic sunt obligati ca, la cererea politistului rutier, sa înmâneze acestuia permisul de conducere.

Cât priveste legalitatea sanctiunilor aplicate, acestea se încadreaza în limitele prevazute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. c) si lit. d) si la art. 111, alin. 1, lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata.

Instanta nu poate retine nici critica petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori.

Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.

O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentului, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.

Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.

În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei (atestat, fila 18), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, dupa ce i s-a comunicat prin statie viteza înregistrata, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.

În lumina acestor consideratii, nu prezinta relevanta faptul ca oprirea s-a realizat la o oarecare distanta de amplasamentul aparatului radar.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta retine ca petentul a negat ca ar fi circulat cu viteza imputata.

1. Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege.

Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza Anghel contra României, hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo).

Sub acest aspect, instanta constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: extras din registrul abateri radar din 28.01.2010 si plansa fotografica (fila 17), atestat (fila 18), buletinul de verificare metrologica nr. 0197760/01.09.2009 (fila 19).

Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar marca PYTHON II, cu seria antenei de emisie-receptie PYT 672000060 si seria modulului de prelucrare-afisare PYT 673000060, omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica nr. 0197760/01.09.2009, în termen de valabilitate, fila 19), montat pe autoturismul cu nr. AG 09 UAM si utilizat de un operator atestat (atestat, fila 18), care a indicat ca autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B 15 KLN, se deplasa cu o viteza de 104 km/h, în data de 28.01.2010, ora 17.08 (plansa foto, fila 17).

În plansele fotografice depuse la dosar se vede nr. de înmatriculare al autovehiculului, data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate, fiind respectate toate prevederile punctului 3.5.1 din Norma de metrologie legala nr. 021 – 05 Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legala nr. 301 din 2005, modificat prin Ordinul nr. 153 din 2007, apoi prin Ordinul nr. 187 din 2009 (aceasta fiind forma în vigoare la data constatarii fapte).

Mai mult, dupa modificarea NML 021-05 prin Ordinul nr. 187 din 2009 a fost abrogata dispozitia de la punctul 3.5.1. care prevedea ca înregistrarile trebuie sa evidentieze si testarea automata. De asemenea, s-au abrogat, în întregime, punctul 4 si punctul 3.5.2., ambele invocate de petent.

Privitor la posibilitatea aparatului radar de a înregistra viteza cumulata a mai multor autoturisme, conform adresei Biroului Român de Metrologie Legala nr. 12622 din 2009 (fila 9), verificarea cerintelor N.M.L. 021-05, inclusiv punctul 3.3.2., se realizeaza numai cu ocazia verificarilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, iar un cinemometru care are calitate de mijloc legal de masurare nu poate înregistra viteza cumulata a doua autoturisme alaturate, care se afla în raza sa de actiune.

Totodata, instanta constata ca petentul a fost înregistrat din fata, cadrul fiind destul de larg, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule, nici pe sensul opus, nici pe acelasi sens. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

Prin urmare, instanta nu poate primi argumentele petentului în sensul ca numarul de înmatriculare nu este vizibil si ca în fata sa circula un autoturism BMW, ceea ce nu a permis înregistrarea corecta a vitezei si punerea în evidenta a numarului de înmatriculare.

Într-adevar, asa cum se observa din plansele foto, numarul de înmatriculare al autoturismului marca Skoda nu era curatat corespunzator, având în vedere si conditiile meteorologice, dar acesta poate fi citit. Petentul nu se poate deci prevala de propria culpa pentru a genera un dubiu asupra identitatii autovehiculului  si a obtine anularea procesului-verbal pe acest motiv (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), mai ales ca a fost oprit si identificat si nu a formulat obiectiuni cu privire la marca sau numarul de înmatriculare ale autoturismului trecut în procesul-verbal, care corespund cu cele din plansele foto.

Totodata, instanta apreciaza drept nesincera sustinerea petentului în sensul ca autoturismul pe care era montat aparatul radar avea geamuri fumurii.

În primul rând, utilizarea de folii care estompeaza vizibilitatea este interzisa de art. 102, alin. 1, punctul 35 din O.U.G. nr. 195 din 2002. Este neverosimil ca un autoturism apartinând politiei sa aiba aplicate asemenea folii si este lipsit de logica faptul ca intimatul ar fi utilizat tocmai un autoturism care nu permite efectuarea unor înregistrari clare.

În al doilea rând, contrar sustinerii petentului, imaginile surprinse de aparatul radar sunt clare si nu exista niciun indiciu în sprijinul ipotezei expuse. Mai mult, petentul nu a luat în calcul posibilitatea ca blocul video al cinemometrului sa fi fost amplasat în exteriorul autovehiculului politiei.

Buletinul de verificare metrologica în termen de valabilitate probeaza faptul ca aparatul radar îndeplineste toate cerintele NML 021-05, inclusiv cerintele tehnice care privesc antena aparatului radar, axa optica a camerei de luat vederi etc. De altfel, textul invocat de petent în sprijinul acestui argument a fost abrogat (punctul 3.5.2. din NML 021-05, fila 2) si nu exista niciun indiciu ca aparatul radar ar fi fost utilizat necorespunzator.

În legatura cu argumentul ce vizeaza autotestarea si semnificatia literei “T”, instanta constata ca intimatul a precizat în cuprinsul întâmpinarii ca litera „T“ înseamna viteza de deplasare a autoturismului, provenind din limba engleza (targhet=tinta), aspect sustinut de mentiunea din manualul de operare a aparatului radar (fila 12), în care se arata ca litera „T“  înseamna „targhet speed“ (viteza autoturismului vizat).

De asemenea, din adresa Biroului Român de Metrologie Legala nr. 11865 din 23.10.2009 rezulta ca, în timpul autotestarii, functionarea aparatului este blocata si nu pot fi generate înregistrari (fila 10). Or, în cauza, se distinge viteza de deplasare, precum si imaginea autoturismului. Deci, aparatul radar nu se afla în timpul autotestarii, ci în timpul normal de functionare.

Din adresa Biroului Român de Metrologie Legala nr. 11865 din 23.10.2009 (fila 10) reiese ca verificarea cerintelor Normei de Metrologie Legala 021-05, aprobata prin Ordinul nr. 301 din 2005, printre care se numara si erorile tolerate conform punctului 3.1.1., se realizeaza numai cu ocazia verificarilor periodice la care sunt supuse cinemometrele. Aceste cerinte nu se aplica în functionarea propriu-zisa a cinemometrelor. Astfel, daca cinemometrul afiseaza viteza de 104 km/h, se considera ca autovehiculul are aceasta viteza si nu se mai fac alte ajustari, iar operatorul nu face decât sa constate valoarea masurata si afisata de cinemometru.

În acelasi sens este si adresa Biroului Român de Metrologie Legala nr. 6090 din 2009 (fila 24). Deci, încadrarea juridica nu era alta si nici calculul amenzii nu este gresit.

Instanta nu poate primi nici critica petentului în sensul ca vremea era nefavorabila, înregistrându-se ceata, ceea ce nu a permis înregistrarea corecta a vitezei, deoarece, din adresa Centrului Meteorologic Regional Muntenia nr. 295 din 24.06.2010 (fila 22) reiese ca, în data de 28.01.2010, ora 17.08, în zona Lunca Corbului, temperatura aerului a înregistrat -9,8 şC, vântul a avut viteza de 1,4 km/h, vizibilitatea a fost de 1,4 km si nu s-au înregistrat precipitatii, ci doar aer cetos, iar nu ceata. S-a precizat ca aerul cetos permite o vizibilitate de peste 1 km, în timp ce, în conditii de ceata, vizibilitatea scade sub un km.

În plus, ceata nu poate influenta acuratetea înregistrarii valorii vitezei de circulatie, ci ar fi afectat calitatea înregistrarilor, reducând posibilitatea de filmare si identificare a autoturismului vizat, ceea ce nici nu s-a întâmplat în cauza.

De altfel, si în acest caz petentul s-a întemeiat pe un text abrogat (punctul 4.4. din NML 021-05), care se referea la calitatea înregistrarilor, iar nu la influenta factorilor atmosferici asupra valorii vitezei de circulatie.

Petentul a mai sustinut ca cinemometrul utilizat nu a mai fost verificat din 2007, referindu-se, de fapt, la valabilitatea aprobarii de model, document ce are relevanta numai pentru cei care fabrica sau importa aceste sisteme de supraveghere a traficului rutier, fiind perioada în care aceste mijloace tehnice pot fi comercializate. Ea nu este necesara si pentru utilizarea în continuare a cinemometrelor, câta vreme acestea au fost admise la verificarile metrologice periodice, asa cum este cazul în speta (adresa Biroului Român de Metrologie Legala nr. 11865 din 2010, fila 10).

În procesul-verbal contestat s-a retinut ca autoturismul condus de petent a fost înregistrat pe DN 65, pe raza localitatii Lunca Corbului, pozitia kilometrica 95+700 m, aspect ce se coroboreaza cu extrasul din registrul abateri radar din 28.01.2010 (fila 17), în care este trecut ca loc al înregistrarii DN 65, localitatea Lunca Corbului, pozitia kilometrica 95+700 m.

Aceste mentiuni sunt sustinute si de adresa Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti nr. 3959 din 22.06.2010 (fila 18), în care se arata ca pozitia kilometrica 95+700 m, de pe DN 65, se afla pe raza localitatii Lunca Corbului.

Mai mult, în plansa fotografica depusa la dosar se observa o casa, gardul si podetul acesteia (fila 17), un indiciu în plus ca petentul se afla în localitate.

2. Cu privire la cea de-a doua fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului, acesta a învederat în cuprinsul plângerii ca nu a prezentat permisul de conducere la politie în termenul de 5 zile (fila 3), recunoscând, implicit, ca nu l-a avut asupra sa la momentul controlului.

Coroborând toate probele mentionate mai sus, instanta retine temeinicia contraventiilor imputate petentului prin procesul-verbal în cauza.

În privinta sanctiunilor, pentru depasirea vitezei legale cu 54 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 9 puncte amenda (540 lei), ceea ce reprezinta minimul prevazut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 si masura complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile, iar pentru neprezentarea permisului de conducere, i-a aplicat 6 puncte amenda (360 lei), minimul prevazut de art. 98, alin. 4, lit. c) din acelasi act normativ.

Asupra cererii subsidiare, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prima fapta imputata petentului este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (între 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat.

Întrucât petentul a depasit viteza legala în localitate cu 54 de km/h – adica a circulat cu mai  mult decât dublul vitezei legale admise pe acel sector de drum – reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol pe ceilalti participanti la trafic si nici nu a avut asupra sa permisul de conducere, îngreunând efectuarea verificarilor prevazute de lege, savârsind doua contraventii, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gravitatea faptelor savârsite, iar agentul constatator a procedat la o corecta individualizare a acestora.

În consecinta, constatând legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va respinge ca nefondata plângerea formulata de petentul V B-D împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 5296507, încheiat de intimat la data de 28.01.2010 si va mentine procesul-verbal contestat ca fiind legal si temeinic întocmit.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge, ca nefondata, plângerea contraventionala formulata de petentul V B-D, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Arges – Serviciul Politiei Rutiere,  împotriva procesului-verbal seria CC nr. 5296507, încheiat de intimat la data de 28.01.2010.

Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 5296507, din 28.01.2010, ca fiind legal si temeinic întocmit.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 16 iulie 2010.

Red./tehn./ L.I.-M./4 ex.

10 august 2010

Domenii speta

Spete similare