Acţiune în materia asigurărilor de răspundere civilă; dreptul terţului prejudiciat de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente să soluţioneze cauza

Prin  acţiunea civilă înregistrată sub nr.646/329/2013, la data de 26 martie 2013, reclamanta SC P. T. SRL a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii C. Gh.,domiciliat în A. şi S. de Asigurare A.SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să  dispună obligarea pârâtului Cojocaru Gheorghe, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare R., să-i plătească suma de 2303 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a accidentului de circulaţie, din data de 27 noiembrie 2012, ce a avut loc în Alexandria.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deţine, în proprietate, un autoturism marca Volswagen Bora, iar, la data de 27 noiembrie 2012, acesta era condus de numitul M. R., angajatul său.

Pe strada Alexandru Ghica din Alexandria, la intersecţia acesteia cu strada 1 Decembrie pârâtul C. Gh. ce conducea autoturismul proprietatea sa, marca Dacia 1300, nu a acordat prioritate de trecere, astfel că cele două autoturisme s-au ciocnit.

În urma acestui accident de circulaţie, produs din culpa exclusivă a pârâtului C. Gh., autoturismul proprietatea sa, a reclamantei, a suferit mai multe avarii, costul reparaţiei ridicându-se la suma totală de 2303 lei, aşa cum rezultă din devizul estimativ de reparaţie.

Pentru că nu au existat victime, cei doi conducători auto au încheiat o constatare amiabilă de accident, din care rezultă culpa exclusivă a pârâtului C. Gh., în producerea evenimentului rutier.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul C. Gh. este asiguratul RCA al pârâtei SC A. R. A. SA- , conform poliţei de asigurare nr.007734224/22 iunie 2006, cu valabilitate până la data de 24.12.2012.

Cum asiguratorul, respectiv pârâtul C. Gh., este vinovat de producerea accidentului de circulaţie, în urma căruia autoturismul ei a suferit avarii, a formulat o cerere de despăgubire la pârâta societatea de asigurare, deschizându-se, în acest sens, dosarul de daună nr. TR 1012 DA 000877.

Cu acea ocazie i-a fost eliberat un document de introducere a vehiculului în reparaţie cu nr.005TR 00326207/06 decembrie 2012.

Cu toate acestea, la data de 19 decembrie 2012, pârâta a înştiinţat-o prin intermediul unei adrese, că refuză să plătească despăgubirea, cu motivarea că din constatarea amiabilă nu rezultă, cu exactitate, dinamica producerii accidentului, cu toate că pârâtul C. Gh. şi-a recunoscut expres culpa, prin declaraţia olografă, dată la data de 6 decembrie 2012, iar împrejurările producerii accidentului rezultă, fără echivoc şi din consemnările efectuate de cei doi conducători auto, pe constatarea amiabilă de accident.

Anterior promovării acţiunii, a chemat-o pe pârâtă la conciliere directă, dar demersurile sale au eşuat.

Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii sale, astfel cum aceasta a fost formulată.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.1349 şi art.1357 N Cod civil şi art. 25 din Ordinul nr.5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Pentru dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâţilor şi expertiză tehnică.

A anexat acţiunii constatare amiabilă, poliţă de asigurare de răspundere civilă RCA, seria RO/02/XI/SP nr.007734234, declaraţie olografă, constatare la dosarul de daună, document de introducere în reparaţie a vehiculului, adresă, cărţi de identitate, certificate înmatriculare, planşe foto, notificări, certificat de înregistrare (în copii certificate) şi confirmări de primire.

La solicitarea instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art.200 alin.2. N Cod procedură civilă, reclamanta a depus împuternicire avocaţială.

Pârâta Societatea de Asigurare R. A SA, a formulat întâmpinare (filele 44-45), prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că la data de 27 noiembrie 2012, în mun. Alexandria, la intersecţia străzilor Alexandru Ghica cu 1 Decembrie, a acut loc un accident de circulaţie, în care au fost implicate autoturismul marca Volswagen, condus de M. R., şi autoturismul marca Dacia 1300, condus de C. Gh. (asiguratorul său, conform poliţei de răspundere civilă obligatorie nr.007734224/22.06.2012).

Accidentul s-a soldat cu avarierea ambelor autoturisme şi potrivit declaraţiilor părţilor implicate, culpa exclusivă în producerea accidentului ar fi aparţinut asiguratului său, respectiv pârâtul C. Gh.

Urmare a acestui eveniment rutier, M. R, conducătorul auto Volswagen Bora, împuternicitul reclamantei, a înştiinţat-o de producerea daunelor, ocazie cu care s-a deschis dosarul de daună TR 1012 DA 000877.

În urma analizei efectuate de Departamentul său de control, s-a concluzionat că dinamica invocată de conducătorul auto, respectiv manevrele declarate că ar fi condus la producerea avariilor, nu justifică avariile existente la nivelul autovehiculelor implicate în coliziune.

Pentru aceste motive, a decis să respingă plata despăgubirii, pe cale amiabilă, aceasta urmând a fi stabilită pe cale judecătorească, în baza dispoziţiilor art.45 alin.3 din Normele aprobate prin Ordinul nr.14/2011, acest lucru fiind comunicat şi reclamantei.

Pârâta a mai arătat  că, faptul că cei doi conducători auto au întocmit şi semnat documentul de constatare amiabilă de accident şi că pârâtul C. Gh. şi-a recunoscut fapta nu sunt de natură să facă dovada absolută a răspunderii civile a acestuia din urmă şi, implicat a răspunderii ei, a pârâtei.

În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză tehnică auto.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.1349 N. Cod civil, art.49 din Legea nr.136/1995 şi Ordinului CSA nr.14/2011.

A anexat cererii (în copii certificate) dosarul de daună.

Pârâtul C. Gh. a formulat întâmpinare (filele 57-58) prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Turnu Măgurele.

În motivarea excepţiei, pârâtul a invocat dispoziţiile art.5 şi 159 din Noul Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, pârâtul a recunoscut că a produs un accident de circulaţie, din culpa sa exclusivă, la data de 27 noiembrie 2012, accident soldat cu avarierea autoturismului marca Volswagen Bora, proprietatea reclamantei.

Întrucât nu au existat persoane vătămate în urma acestui accident, împreună cu şoferul angajat al reclamantei au procedat la încheierea unei constatări amiabile de accident, prin care el şi-a recunoscut culpă exclusivă, în producerea accidentului.

A menţionat că, la data producerii accidentului, autoturismul condus de el, marca Dacia 1300, , avea încheiată poliţă RCA, la SC Asigurare R. A. SA, prin contractul seria SP nr.0007734224, cu valabilitate de la data de 25.06.2012 la data de 24.12.2012.

În această situaţie pârâtul a apreciat că societatea de asigurare, respectiv pârâta, are obligaţia de a achita costul reparaţiei autoturismului avariat, în sumă de 2303 lei.

A mai arătat că, la data de 06 decembrie 2012, pârâta a înmânat conducătorului auto, angajat al reclamantei, documentul de introducere în reparaţie a vehiculului avariat dar, ulterior, la data de 14 decembrie 2012, i-a comunicat reclamantei că i-a respins, la plată, dosarul de daună.

În această situaţie, pârâtul a apreciat că pârâta este de rea credinţă sustrăgându-se de la plata despăgubirii datorate.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă.

În apărare, pârâtul a solicitat proba cu martori, înscrisuri şi interogatoriu.

A anexat cererii (în copie): poliţă RCA seria RO/12/XI/SP nr.007036955 şi chitanţă seria AST nr.5072250/14.12.2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iunie 2013, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Turnu Măgurele, excepţie invocată de pârâtul C. Gh., cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art.115 alin.3 N Cod procedură civilă, în materia asigurării de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiunea şi la instanţa domiciliului sau sediul său.

Cum reclamanta are calitatea de terţ prejudiciat, ea are posibilitatea de a alege, pentru introducerea acţiunii, între instanţele deopotrivă competente, în circumscripţia cărora se află fie domiciliul sau sediul asiguratorului, fie bunurile asigurate, fie locul unde s-a produs riscul asigurat, fie instanţa de la domiciliul sau, după caz, a sediului său.

Cum sediul reclamantei se află în Turnu Măgurele, instanţa s-a declarat competentă să soluţioneze cauza.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a luat act de precizarea acţiunii, făcută de reclamantă, prin avocat, potrivit căruia, aceasta solicită ca pârâta Societatea de Asigurare R A. SA- să fie obligată să repare prejudiciul ce i-a fost produs de pârâtul C. Gh., persoana vinovată de producerea accidentului de circulaţie.

Faţă de poziţia pârâtului C. Gh., care în întâmpinare şi-a recunoscut culpa exclusivă în producerea accidentului de circulaţie, reclamanta, prin avocat, a declarat că renunţă la luarea interogatoriului acestuia.

La solicitarea reclamantei şi a pârâtei Societatea de Asigurare R. A. SA,- instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, expertiza fiind întocmită de expert V. F.

Pârâta Societatea de Asigurare R. A. SA -, prin cererea depusă la data de 12 august 2013, a solicitat completarea raportului de expertiză, cu motivarea că: „din analiza avariilor prezentate de expert nu rezultă dacă avariile existente la nivelul autovehiculului Volwagen Bora prezintă aspecte de vechime de la alte accidente rutiere”.

Raportul de expertiză a fost completat prin suplimentul de expertiză tehnică (filele 102-105).

Pârâta a depus concluzii scrise, în care, în esenţă, a arătat că avariile constatate la cele două autoturisme implicate în evenimentul rutier s-au produs în alte împrejurări decât cele declarate de conducătorii auto,  iar pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.1349 şi 1357 N Cod civil.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de părţi, recunoaşterea pârâtului C. Gh., coroborate şi cu concluziile raportului de expertiză, instanţa reţine că la data de 27 noiembrie 2012, la intersecţia străzilor Alexandru Ghica şi 1 Decembrie din Alexandria, a avut loc un accident de circulaţie, în care au fost implicate autoturismul marca  Volswagen Bora, condus de M. R., angajatul reclamantei, şi autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de  înmatriculare, condus de pârâtul C. Gh.

Din materialul probator administrat în cauză reiese că vinovat de producerea accidentului rutier este pârâtul C. Gh., prin nerespectarea semnificaţiei indicatorului rutier „Oprire” şi prin neacordarea priorităţii de trecere a autoturismului marca Volswagen Bora, proprietatea reclamantei.

Dinamica producerii accidentului de circulaţie şi avariile prezentate de autoturismul Volswagen Bora au fost analizate de expert, în raportul de expertiză şi în suplimentul acestuia din concluziile acestora reieşind că avariile constatate sunt rezultatul exclusiv al faptei culpabile, săvârşite de pârâtul C. Gh. şi că prejudiciul cauzat reclamantei, prin avarierea autoturismului proprietatea sa, se ridică la suma de 2303,26 lei, inclusiv TVA.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispoziţiile art.1349 N Cod civil.

Din susţinerile comune ale părţilor şi din înscrisurile depuse de acestea la dosar, instanţa reţine că, la data săvârşirii faptei culpabile, pârâtul C. Gh. era asiguratul pârâtei Societatea de Asigurare R. A. SA, în baza poliţei RCA nr.007734224.

Potrivit dispoziţiilor art.49 din Legea nr.136/1995; „asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule (...)” iar, potrivit dispoziţiilor art.54 din acelaşi act normativ; în cazul stabilirii (despăgubirii) prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

Având în vedere motivele expuse mai sus, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.

Va obliga  pârâta Societatea de Asigurare R. A. SA- Sucursala Alexandria, în contradictoriu cu pârâtul C. Gh., să plătească reclamantei suma de 2303 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei, prin accidentul de circulaţie, din data de 27 noiembrie 2012.

În baza disp. art.453 N. Cod procedură civilă, va obliga  pârâta Societatea de Asigurare R. A.SA- Sucursala Alexandria, să plătească reclamantei suma de 1800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert).

Domenii speta

Spete similare