Contestaţie la executare

Dosar nr. 447/829/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

SENTINŢA CIVILĂ  NR. 575/2012

Şedinţa publică de la 20.06.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE – judecător DAMIAN MIA CRISTINA

Cu participare :

GREFIER – POPA ADRIANA ?

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul P. V. V.,  intimatul P. V. şi intervenienta în nume propriu P.M., având ca obiect ”contestaţie la executare”.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 13.06.2012 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

I N S T A N Ţ A

Deliberând

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 447/829/12.04.2012, contestatorul P.V.V. a formulat, în contradictoriu cu intimatul P. V. contestaţie la executare, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea actelor de executare emise de B.E.J. „Ciobanu Ioan” în dosarul de executare nr. 44/2012, solicitând totodată suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.

În motivare, contestatorul a arătat că a primit la domiciliul său din com.___ copia cererii de executare silită şi copia sentinţei civile nr. 1409/16.11.2011 a Judecătoriei Podu Turcului, fiind somat să achite intimatului suma de 42.345,92 lei. Ulterior, la data de 04.04.2012 a primit o altă somaţie dar şi copie a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiat la data de 06.02.2012 şi un alt proces-verbal de stabilire a onorariului executorului judecătoresc. Din cuprinsul actelor de executare contestate rezultă sume de bani diferite, deşi este vorba de aceeaşi executare.

La cererea intimatului, executorul judecătoresc a procedat la emiterea a două somaţii (la data de 22.03.2012 pentru suma de 42.125,92 lei, debit şi taxe carte funciară şi la data de 02.04.2012 pentru suma de 42.405,92 lei, reprezentând 42.125,92 lei debit şi 280 lei taxe cartea funciară) şi, în mod nelegal, nu a continuat executarea silită începută în dosarul nr. 55/2010 în care a emis adresă de înfiinţare a popririi pentru suma de 40.000 lei, reprezentând împrumut, 4760 lei onorariu de executare şi 74 lei cheltuieli de executare, în total 44.834 lei, suma validată prin sentinţa civilă nr. 1409/16.11.2011, sentinţă împotriva căreia a formulat recurs.

Totodată, intimatul a arătat că, deşi este vorba de aceeaşi executare, se percepe un alt onorariu, acesta fiind stabilit la valoarea maximă admisă de 10 % din debit odată cu înfiinţarea popririi şi că deşi cele două somaţii (din datele de 22.03.2012, respectiv 02.04.2012) sunt emise ulterior virării din contul său a sumei de 2024 euro, totuşi această sumă nu este scăzută din suma totală validată de instanţă.

Mai mult, cel care datora suma de 40.000 lei intimatului era ___, de la care a împrumutat suma de 17.500 de euro, în urma plăţilor succesive rămânând de achitat doar suma de 750 euro. Deoarece a solicitat o amânare la plata ultimei sume (de 750 euro), împrumutătorul N.N. i-a solicitat o dobândă, astfel că a consemnat ca fiind rămasă de plată suma de 2.750 euro. În dosarul de validare de poprire intimatul a depus o copie a contractului de împrumut încheiat între el şi N. N., necertificată ca fiind conformă cu originalul, iar pe spaţiul unde erau trecute sumele restituite a fost pusă hârtie când s-a făcut copia, pentru a nu se putea vedea plăţile făcute anterior.

Contestatorul a solicitat de asemenea anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi a celui de stabilire a onorariului de executare, deoarece executorul judecătoresc nu putea întocmi un alt dosar de executare ci, faţă de faptul că adresa de înfiinţare a popririi validate ulterior de instanţă s-a dat în dosarul nr. 55/2010, executarea silită trebuia continuată în cadrul aceluiaşi dosar şi nu începută o executare nouă, cu alte cheltuieli de executare şi alt onorariu de executare.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi urm. art. 403 alin. 1, art. 371/7 alin. 1 şi 3 C.proc.civ.

În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.

La prima zi de înfăţişare, contestatorul şi-a completat motivele de contestaţie, arătând că terenul pentru care s-a notat somaţia nr. 44?/2012 în cartea funciară este dobândit de el în urma unui partaj succesoral, dar pe el a ridicat împreună cu soţia sa un imobil care constituie bun comun, bun comun fiind şi spaţiul comercial situat în com. ___, pentru care s-a notat somaţia nr. 44?/2012.

Tot la prima zi de înfăţişare numita P. M. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 44/2012, având ca obiect

1. imobilul format din suprafaţa de 1.329 m.p. teren curţi construcţii, suprafaţa de 561 m.p. teren arabil şi locuinţă în suprafaţă de 119 m.p., situat în com. _____, jud. Bacău şi

2. imobilul format din suprafaţa de 901 m.p. teren curţi construcţii + spaţiu comercial (P+1), sitaut în intravilanul satului ___, jud. Bacău.

În esenţă, intervenienta a arătat că cele două imobile supuse executării silite sunt proprietatea comună devălmaşă a sa şi a contestatorului P.V.V., fiind dobândite în timpul căsătoriei, astfel că în temeiul art. 353 C.civ. şi a dispoziţiilor art. 400? şi art. 493 C.proc.civ. nu se poate porni o executare silită asupra unui imobil care se află în proprietatea debitorului cu o altă persoană, deoarece se încalcă dreptul de proprietate al coproprietarului.

În drept, cererea de intervenţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 49-art. 56 C.proc.civ., art. 353 C.civ., art. 399 şi urm, art. 403 şi art. 493 C.proc.civ.

Intervenienta a ataşat la cerere copie după: certificatul de căsătorie, autorizaţie de construire/desfiinţare nr. 2/2009, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ___/___ de B.N.P. Isache Ştefan şi contractul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. ___/___ de B.N.P. Lupu Dan.

Intimatul P.V. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, care ar fi trebuit formulată, în conformitate cu art. 401 alin. 1 lit. c în termen de 15 de când a primit somaţia. Or, această somaţie a fost primită prima dată la data de 28.03.2012, când debitorul a luat astfel cunoştinţă de executarea pornită împotriva sa. De asemenea, este tardivă şi completarea contestaţiei la executare depusă la termenul din data de 09.05.2012în condiţiile în care se invocă noi motive privitoare la un alt act de executare, respectiv notarea somaţiei în cartea funciară.

Susţinerea că constituirea unui nou dosar de executare este nelegală este nefondată, deoarece ca efect al validării popririi contestatorul nu mai are calitatea de terţ poprit, ci a devenit direct obligat faţă de creditor. Hotărârea de validare constituind un nou titlu executoriu, în mod corect executorul judecătoresc a procedat la formarea unui nou dosar de executare silită, întrucât s-a schimbat atât titlul, cât şi debitorul.

Faptul că s-a realizat o poprire a conturilor contestatorului la B.C.R. pentru suma de 2024 euro nu conduce în mod automat la diminuarea sumei menţionate în somaţie, întrucât la momentul emiterii somaţiei suma respectivă nu fusese virată în contul executorului, ci doar indisponibilizată.

Prin motivele formulate, contestatorul invocă apărări cu privire la cuantumul sumei datorate lui N.N., însă aceste aspecte exced cadrului contestaţiei la executare, în condiţiile în care titlul care se execută este o hotărâre judecătorească, iar în ceea ce priveşte onorariul executorului judecătoresc, acesta afost corect stabilit în raport de noul titlu executoriu (sentinţa civilă nr. 1409/2011) care formează obiectul dosarului de executare nr. 44/2012 şi nu are legătură cu cel stabilit într-un alt dosar de executare, care privea un alt debitor.

În ceea ce priveşte intervenţia în interes propriu, intimatul a solicitat respingerea ei ca inadmisibilă, dat fiind că se contestă executarea silită înseşi, pornită în temeiul unui titlu executoriu care îl priveşte pe P.V . şi, în acest cadru procesual, în raport de obiectul acţiunii, nu se pot invoca drepturi proprii. De altfel, nu au fost emise acte de executare care să privească imobile, ci doar s-a notat somaţia în cartea funciară, cu rol de publicitate, dreptul de proprietate al numitei P.M. nefiind cu nimic încălcat.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare nr. 44/2012 de la B.E.J. Ciobanu Ioan.

La termenul din data de 23.05.2012, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie în nume propriu formulată de P.M., prin încheierea din data de 30.05.2012 a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi excepţia tardivităţii cererii completatoare a contestaţiei la executare, la acelaşi termen fiind admisă cererea de suspendare a executării silite.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1409/16.11.2011 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr. 845/829/2011 a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de creditorul P.V. în contradictoriu cu debitorul N.N. şi terţul poprit P.I. V.V., a fost validată poprirea înfiinţată prin adresa B.E.J. „Ciobanu Ioan” din data de 29.03.3011, emisă în dosarul de executare nr. 55/EX/2010 şi a fost obligat terţul poprit să plătească creditorului suma de 44.834 lei.

Prin validarea popririi are loc o cesiune forţată de creanţă în favoarea creditorului popritor, astfel că în limita creanţei urmărite, terţul poprit a devenit debitor principal. Faţă de debitorul poprit hotărârea de validare este cel din urmă act de executare, care are ca efect ieşirea forţată a sumei din patrimoniul acestuia şi transferul său, în limita creanţei, cu toate garanţiile ce o însoţesc, în patrimoniul creditorului popritor, dându-i posibilitatea să-l urmărească pe terţul poprit ca pe un debitor personal. Câtă vreme faţă de terţul poprit hotărârea de validare constituie titlu executoriu (art. 460 alin. 4 C.proc.civ.), în baza căruia se creează un raport juridic nou, este legal să se întocmească un nou dosar de executare, care debutează cu o nouă cerere de încuviinţare a executării silite, atât titlul care stă la baza executării cât şi debitorul fiind alţii decât în dosarul iniţial de executare.

Pornindu-se o nouă executare silită, instanţa apreciază că este corect să se calculeze un alt onorariu de executare, raportat la suma de 44.834 lei stabilită în hotărârea de validare şi care face obiectul recuperării, contestatorul putând evita plata acestui onorariu prin executarea de bunăvoie a titlului emis împotriva sa. Prin atitudinea sa culpabilă, contestatorul a determinat declanşarea unei noi proceduri execuţionale, distincte de cea finalizată prin hotărârea de validare, astfel că va trebui să suporte toate cheltuielile aferente executării conform art. 371? C.proc.civ.

Totodată, instanţa nu poate avea în vedere apărările contestatorului cu privire la raporturile juridice dintre el şi debitorul iniţial N.N., acestea putând fi valorificate exclusiv în cadrul procesului de validare a popririi sau pe calea recursului împotriva hotărârii de validare. Apărări de fond împotriva titlului executoriu se pot face în cadrul contestaţiei la executare doar în situaţia în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ.; or, executarea silită ce se contestă în prezenta cauză s-a pornit în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în contradictoriu şi cu contestatorul, apărările care nu privesc executarea silită înseşi excedând cadrului procesual.

Nici susţinerea contestatorului că suma de 2024 euro virată ca urmare a popririi contului său la B.C.R. nu a fost scăzută din suma totală nu poate fi reţinută, dat fiind că somaţia iniţială nr. 44/2012 din data de 06.02.2012 (fila 93 dosar) face referire la suma de 50.797,92 lei, iar ulterior datei de 01.03.2012, când s-a virat suma amintită se emite o nouă somaţie(somaţia nr. 44?/2012 din data de 22.03.2012) pentru suma de 42.345,92 lei, din care 42.125,92 lei reprezentând debit şi 220 lei taxe carte funciară., fiind evident că a fost scăzută suma recuperată. Faptul că noua somaţie (somaţia nr. 44?/2012) emisă la data de 02.04.2012 cuprinde o taxă pentru cartea funciară de 280 lei, faţă de 220 lei precizată în somaţia anterioară se explică prin plata taxei de 60 lei de înscriere a somaţiei în cartea funciară (încheierea nr. 9913 din 29.03.2012 a Oficiului de Cadastru şi Publicitatea Imobiliară Bacău), astfel cum este prevăzută în Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 39/06.04.2009 şi nu poate constitui motiv de nulitate a acestui act de executare.

Chiar dacă art. 371? alin.1 C.proc.civ. prevede că partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, în final cel care suportă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite este debitorul, astfel cum stabileşte art. 371? alin.2, raporturile juridice dintre creditor şi executorul judecătoresc neavând relevanţă pentru debitor, neputând constitui motiv de nulitate a executării lipsa dovezii avansării de către creditor a sumelor necesare începerii executării.

Referitor la faptul că bunurile care fac obiectul executării silite sunt bunuri aflate în devălmăşie cu soţia, mai puţin terenul situat în sat ___, com. ___ pe care se află situată casa bun comun, instanţa apreciază că o asemenea apărare nu poate fi susţinută de contestator, dat fiind că prin executarea silită a acestor bunuri se aduce atingere dreptului de proprietate a codevălmaşului, şi nu a soţului ţinut să plătească o datorie personală.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respingere contestaţia formulată de contestatorul P.V.V. ca nefondată.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ___/06.10.2009 de B.N.P. „Isache Ştefan şi Isache Dragoş” şi sub nr. ___/07.06.2010 de B.N.P. Lupu Dan contestatorul a dobândit împreună cu soţia sa, P. M. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul satului ___, compus din suprafaţa de 901 m.p. teren curţi construcţii şi spaţiu comercial (P+1).

Totodată, instanţa reţine că deşi terenul în suprafaţă de 1.329 m.p. situat în com. ___ este proprietatea exclusivă a debitorului, pe acesta se află ridicată locuinţa contestatorului şi a soţiei sale, autorizaţia de construire nr. 2/08.10.2009 fiind emisă în timpul căsătoriei celor doi, astfel că în temeiul art. 30 C.fam. (în vigoare la acea dată), imobilul locuinţă constituie bun comun. În aceste condiţii, cu privire la terenul aflat sub construcţie intervenienta are un drept de superficie, folosinţa acestuia fiindu-i atribuită în mod perpetuu. Instanţa nu poate reţine apărarea intimatului că existenţa pe teren a unei construcţii nu împiedică executarea silită a terenului, întrucât nu a fost stabilit pe cale judecătorească nici un drept real accesoriu asupra acestuia, deoarece dreptul de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate privind terenul,  poate fi constituit şi prin convenţia părţilor, convenţie ce se poate prezuma în situaţia soţilor. Câtă vreme nu există o delimitare clară între terenul situat sub construcţie şi restul terenului, o eventuală executare a întregii suprafeţe de 1.329 m.p. ar încălca dreptul de superficie amintit al intervenientei, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de situaţie a imobilului nr. 44?/2012 şi somaţia nr. 44?/2012 (fila 96 dosar) fac referire nu numai la teren ci şi la locuinţă ca fiind proprietatea exclusivă a debitorului

Împrejurarea că imobilele urmărite sunt proprietate comună devălmaşă, iar titlul executoriu îl vizează doar pe unul dintre soţi constituie un impediment la executare, întrucât potrivit art. 493 alin.1 C.proc.civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş vor trebui să ceară mai întâi împărţeala imobilului aflat în proprietatea comună şi apoi executarea silită a debitorului. Şi art. 353 Noul Cod civil prevede că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi, dat fiind faptul prin aceasta se încalcă dreptul de proprietate al coproprietarului, mai ales că în cazul proprietăţii devălmaşe nu se cunoaşte cota din dreptul de proprietate a fiecăruia dintre soţi asupra bunului comun.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că înainte de pornirea procedurii de executare silită sau în cursul acesteia, creditorul are obligaţia de a solicita partajul, respectiv de continuare a executării silite asupra bunului căzut în lotul debitorului la partaj ori asupra sultei primite ce reprezintă cota sa de contribuţie la dobândirea bunului comun. Pornirea executării silite asupra unui bun comun atrage nulitatea executării silite, astfel că instanţa, în temeiul art. 399 alin. 2 C.proc.civ. va admite cererea de intervenţie şi va anula actele de executare întocmite de B.E.J. Ciobanu Ioan în dosarul nr. 44/2012. Faptul că executorul a dispus sistarea executării silite nu înseamnă că prin aceasta se acoperă nulitatea, toate actele de executare trebuind a fi refăcute conform dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa constată că la dosar nu există nicio chitanţă privind onorariul de avocat depusă de către intimat şi cum acesta nu a efectuat alte cheltuieli, instanţa va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de acesta ca neîntemeiată.

Având în vedere că cererea de intervenţie a fost admisă, instanţa va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat, nu şi la contravaloarea taxei de timbru, deoarece intervenienta are posibilitatea să o recupereze potrivit art. 23 lit. e din Legea nr. 146/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul P.V. V. în contradictoriu cu intimatul P. V. ca nefondată.

Admite cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta P. M. in contradictoriu cu contestatorul P.V. V. şi intimatul P. V. şi în consecinţă anulează actele de executare întocmite de B.E.J. Ciobanu Ioan în dosarul nr. 44/2012.

Obligă intimatul P.V. să plătească intervenientei P.M. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea formulată de intimatul P. V. de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 20.06.2012.

PREŞEDINTE, Pt .GREFIER plecat în CO 

Judecător DAMIAN MIA CRISTINA Grefier şef,

Red/tehnored. 5 ex.

DMC/PM

Ex.5

18.07.2012

2

Domenii speta

Spete similare