Pretenţii

Dosar nr. 1997/318/2011 operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 12947/2012

Şedinţa publică din  22 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 15.10.2012 privind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul DN în contradictoriu cu pârâţii CL şi CP  având ca obiect pretenţii, dată la care s-a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise din partea părţilor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că pârâţii au depus la dosar prin serviciul registratură, concluzii scrise, după care, deliberând , instanţa pronunţă următoarea sentinţă civilă.

J U D E C A T A

Asupra acţiunii civile de faţă ;

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu sub nr.1997/318/2011, reclamantul DN a chemat în judecată pe pârâţii VC, C(V)  L şi CP , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  fie obligaţi pârâţii  să-i plătească contravaloarea uzufructului pentru acest teren începând cu luna decembrie 2006 şi până în prezent, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arăta că este proprietarul terenului  în suprafaţă de 1146 mp, situat în Tg.- Jiu, str. xxx, nr…, jud.Gorj, din anul 1983 şi la data de  23.09.2003  pârâţii  au intrat pe terenul  proprietatea sa pe care se află situat un imobil  ce-l deţin în indiviziune şi, prin ameninţare, au ocupat grădina casei ce era cultivată cu legume  şi căpşuni, pe care pârâţii le-au distrus fiind şi 63 buşteni de vie întinşi pe paturile metalice.

Că, este proprietarul acestui teren în baza sentinţei civile 2899/31.05.1991 , rămasă definitivă prin decizia civilă nr.2103/1991 a Tribunalului Gorj, şi l-a folosit din anul 1983 până la data de 23.09.2003, când , prin violenţă, a fost ocupată de către pârâţi, suprafaţa de 427 mp aşa cum reiese din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr.3133/2005 al Judecătoriei Tg.- Jiu.

A mai precizat reclamantul că  pârâţii au fost cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.220 alin.1, 2 şi 3 C.pen., iar prin sentinţa penală nr. 1587/31.03.2005 pârâţii VC şi C(V) L au fost condamnaţi la câte  un an închisoare cu suspendare, fiind obligaţi  să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie  suprafaţa de 427 mp ce face parte din suprafaţa totală de 1146 mp.

În continuare, precizează că deşi la data de 09.09.2005 a fost pus în posesie  de executorul judecătoresc,  pârâţii au continuat prin violenţă să-i ocupe acest teren, că prin sentinţa civilă 8152/2007 irevocabilă prin decizia 527/2008 pronunţată în dosarul 4719/318/2006 au fost obligaţi pârâţii la plat sumei de 3532 lei despăgubiri civile reprezentând uzufruct pe perioada 23.09.2003-noiembrie 2006, că anterior cultiva legume, ave vie, apreciind valoare la 3000 lei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480, 483 şi urm.C.civ.

Pentru dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: împuternicire avocaţială, chitanţa privind onorariu avocat, sentinţa civilă nr.2899/1991 a Judecătoriei Tg.- Jiu, sentinţa civilă nr.8152/2007 a Judecătoriei Tg.- Jiu, taxa de timbru aferentă cererii.

Pârâţii VC , C( V ) L şi C P au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, arătând situaţia litigiilor purtate de părţi şi ataşând sc 12213/1997, încheierea din 1994, raport expertiză din dosarul 664/1993, decizia 6049/2000, proces verbal din 1993, decizia 3446/2001, decizia 2910/2002, sc 5345/2006, decizia 2290/2006, sc 3245/2008, testament. Proces verbal din 2001.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri ataşate de părţi la acţiune şi întâmpinare, note de şedinţă ale pârâţilor, autorizaţie de construcţie, concluzii scrise ale pârâţilor, adresă expert, proba cu martori fiind ascultaţi martorii UC şi BE şi PD-M, s-au ataşat dosarele 4719/318/2006, 13915/2006, 14759/318/2008 şi toate dosarele ataşate acestuia în toate ciclurile procesuale şi căi de atac, proba cu interogatoriu părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2899 a Judecătoriei Tg.- Jiu , definitivă prin decizia  civilă nr.2103/1991 a Tribunalului Gorj,  a fost  constatată deschisă succesiunea autorilor GP şi GM,  dispunându-se partajarea masei succesorale  rămase la decesul acestora  în favoarea moştenitorilor  C( V ) L  şi  D N.

S-au format loturi astfel: în lotul reclamantului s-a atribuit suprafaţa de 1146 mp situată în Tg.- Jiu, cartier xxx nr… , jud.Gorj, care se afla în  folosinţa acestuia din anul 1983  şi în lotul pârâtei , terenul arabil în suprafaţă de 0,50 ha şi o sultă în valoare de 34.445 lei ROL.

Prin sentinţa civilă nr.12213/1997 a Judecătoriei Craiova , definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 3446/2001 a Curţii de Apel Craiova , a fost admisă acţiunea civilă pentru partaj succesoral, s-a constatat  deschisă succesiunea autoarei DE şi s-a dispus  partajarea masei succesorale rămase la decesul acesteia, atribuindu-se în lotul  pârâtei şi a lui VC , partea din spate a imobilului casă de locuit situat în Tg.- Jiu, str. xxx , nr. .. , jud.Gorj,  compusă din pridvor, centrală termică  plus beci, sufragerie , intrare în beci, hol, dormitor, bucătărie şi baie iar reclamantului i s-a atribuit casa , fără îmbunătăţiri şi alte bunuri imobile. S-a mai reţinut că terenul de 1146 mp i-a revenit reclamantului prin sentinţa nr. 2899/1991 a Judecătoriei Tg.- Jiu.

 Părţile s-au judecat şi pentru tulburare de posesie şi prin sentinţa penală nr. 1587/31.01.2005 a Judecătoriei Tg.- Jiu, definitivă prin dec.nr.1140/23.06.2005 a Tribunalului Gorj – Secţia Penală, au fost condamnaţi inculpaţii , pârâta din cauza de faţă VC şi C ( V ) L pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.220 alin.1,2 şi 3 C.pen. achitând pe inculpatul C P în baza art.11 pct.2 , lit. a C.p.p. rap. la art.10 lit.d C.p.p.

S-a reţinut prin sentinţa menţionată că la data de 23.09.2003, pârâţii  din cauza de faţă au venit la terenul situat în Tg.- Jiu, cart. xxx nr. .., jud. Gorj, au ridicat gardul din plasă de sârmă şi au pătruns în grădina ce fusese cultivată cu legume  de reclamantul – pârât DN, iar la apariţia acestuia din urmă l-au ameninţat cu acte de violenţă.

Anterior acestui litigiu, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţi pentru a plăti contravaloarea uzufructului iar prin sc8152/20.11.2007 au fost obligaţi pârâţii la plata uzufructului în cuantum de 3532 lei  pentru perioada 23.09.2003 – noiembrie 2006.

În continuare, pârâţii cheamă în judecată pe reclamant pentru constatarea superficiei şi servituţii de trecere  iar prin sc 6961/14.09.2011 modificată irevocabil prin decizia civilă 6734/2012 a Curţii de Apel Craiova-secţia civilă , instanţa a constatat existenţa dreptului de superficie la momentul formulării acţiunii pentru terenul de sub construcţia atribuită pârâţilor ţinând cont de ultimul alineat din pagina 5 a considerentelor deciziei nr. 6049 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 8635/2000 în conformitate cu care „Lipsa calităţii de proprietari asupra terenului a părţilor nu împiedică atribuirea casei în lotul acestora întrucât ei sunt superficiatari, având deci un drept de folosinţă asupra terenului, rezultat din convenţia încheiată cu foştii proprietari ai terenului (soţii G) înainte de edificarea construcţiei”.

Referitor la capătul de cerere pentru servitute de trecere, instanţa a avut în vedere susţinerile şi recunoaşterea părţilor,  concluziile expertizei întocmite de expert PD. Din toate acestea a rezultat că partea de construcţie, atribuită în lotul pârâţilor din cauza de faţă nu are ieşire la calea publică iar terenul care se află în vecinătatea celui pe care este amplasată (celui de sub construcţie) este proprietatea reclamantului. S-a mai reţinut că  pârâţii nu au obţinut drept de folosinţă pe terenul învecinat cu cel de sub construcţie şi că exercitarea dreptului lor de proprietate asupra construcţiei (posesie şi folosinţă) este împiedicată de lipsa acestui drept. Pentru exercitarea posesiei şi folosinţei asupra construcţiei instanţa a apreciat că accesul în aceasta poate fi asigurat, pe laturile de nord şi vest ale construcţiei, prin constituirea unei servituţi de trecere pe porţiunile delimitate în schiţa anexă de la fila 79 a raportului de expertiză întocmit de PD şi identificate S2 şi S3, prima de 40,8 mp, lată de 3 m şi lungă de 13,6 m; a doua de 20,91 mp, lungă de 8,2 m şi lată la S de 1,7 m şi la N de 3,4 m.

Cu toate că la Judecătoria Tg-Jiu prin sc 6961/2011 au fost obligaţi pârâţii din cauza de faţă la plata uzufructului, reţinând că acţiunea reclamanţilor a fost introdusă la data de 14.09.2007 instanţa a apreciat că dreptul la acţiunea în pretenţii s-a prescris pentru anii 2003 şi 2004, motiv pentru care a admis acţiunea în pretenţii pentru anii 2005-2011 cu privire la toată suprafaţa de 385,84 mp, cu titlul de uzufruct rezultat din prezumata cultură de cartof, valoarea producţiei nete fiind de 5301,76 lei. Acest capăt de cerere nu a fost admis în căile de atac iar prin decizia civilă 6734/2012, Curtea de Apel Craiova reţine că reclamantul DN nu a solicitat uzufruct, dosarul în care acesta a solicitat lipsa de folosinţă fiind cauza de faţă, respectiv, dosarul Judecătoriei Tg-Jiu cu nr.1997/318/2011.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi , instanţa reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu la data de 08.02.2011 fiind înregistrată sub nr.1997/318/2011. Reclamantul a solicitat contravaloarea lipsei de folosinţă pe perioada decembrie 2006 şi până în prezent, respectiv, data introducerii acţiunii, 08.02.2011 pentru un teren de 427 mp. Cum termenul general de prescripţie este de trei ani, în baza art.3 din Decretul 167/1958, instanţa va admite în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge în parte acţiunea ca fiind prescrisă privind perioada decembrie 2006- februarie 2008.

Pe fond, pentru perioada februarie 2008- februarie 2011, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată din următoarele considerente:

Pârâţii au în proprietate o casă însă, atât terenul de sub construcţie cât şi terenul din împrejurimea construcţiei în suprafaţă de 427 mp este în proprietatea reclamantului, aşa cum rezultă din hotărârea judecătorească 12213/1997 prin care s-a soluţionat partajul. Pentru a ajunge la locuinţă în mod legal, pârâţii au apelat la concursul instanţei de judecată ţinând cont şi de situaţia tensionată dintre părţi, promovând o acţiune pentru constatare superficie şi constituire servitute de trecere la data de 14.09.2007. Acest litigiu s-a soluţionat prin sc 6961/2011 prin care s-a instituit drept de superficie pentru o suprafaţă de teren de 72,08 mp şi s-a stabilit drept de servitute de trecere pentru o suprafaţă totală de 112,71 mp pentru care pârâţii au fost obligaţi la plata anuală a sumei de 231,42 lei. Astfel, din suprafaţa de 427 mp ar fi rămas neafectată suprafaţa de 242,21 mp. Tot în acel litigiu s-a efectuat o expertiză de specialitate agricolă, părţile declarând la interogatoriu că nu contestă calculul efectuat de expert. În aceste condiţii se poate constata cu uşurinţă că instanţa în situaţia ipotetică în care ar fi apreciat că se impune obligarea pârâţilor la plata lipsei de folosinţă ar fi avut toate datele necesare pentru a stabili suma respectivă. Cu toate acestea, din probatoriu administrat în cauză reiese o altă situaţie de fapt.

 Din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant UC şi BE rezultă că părţile sunt într-un continuu litigiu iar din 2004 reclamantul nu şi-a mai folosit terenul în scop agricol tocmai datorită stării tensionate dintre părţi, precizând că pe acest teren nu este cultivat nimic. Din declaraţia martorului PD-M rezultă că pârâţii nu mai folosesc terenul reclamantului ci doar terenul pentru a ajunge la locuinţa acestora. Acest aspect nu este contestat nici de martorii propuşi de reclamant fiind întărit de însăşi faptul că pârâţii  au iniţiat o acţiune în urma căreia să se pună capăt acestei situaţii dificile în care se află. Pe de altă parte nici reclamantul nu a făcut dovada că pârâţii l-au stânjenit în a-şi folosi terenul întrucât acea grădină nu este împrejmuită lucru confirmat de faptul că prin aceeaşi sentinţă în baza căreia s-a instituit servitute de trecere şi constituit drept de superficie, pârâţii au fost obligaţi să împrejmuiască suprafeţele de teren pentru care s-a instituit servitute de trecere. Se mai reţine şi faptul că pârâţii nu au mai posedat terenul reclamantului ci l-au folosit pentru a ajunge la locuinţa acestora, motiv pentru care plătesc anual o sumă de bani. Mai mult, martorii ascultaţi au precizat că pe acel teren reclamantul a avut vie care în prezent este lăsată în paragină, situaţie ce confirmă faptul că pârâţii nu folosesc terenul reclamantului şi că nici reclamantul nu a încercat să o lucreze. Solicitarea în mod continuu a lipsei de folosinţă fără a face dovada relei-credinţe a pârâţilor şi a împiedicării folosirii terenului de către reclamant, doar bazându-se pe argumentul că şi într-un litigiu anterior pârâţii au fost obligaţi la plata lipsei de folosinţă, nu este suficient, neavând autoritate de lucru judecat, reclamantului incumbându-i obligaţia de a dovedi că în mod continuu este pus în imposibilitatea de a-şi folosi terenul de către pârâţi. De altfel, această lipsă de folosinţă care se datorează şi culpei reclamantului nu poate să-şi schimbe natura juridică şi să se transforme într-un veritabil contract de închiriere fără acordul părţilor. Această concluzie este întărită şi de faptul că reclamantul nu a solicitat revendicarea terenului, ci doar plata unor sume de bani în mod periodic. Instanţa apreciază că pârâţii prin promovarea acţiunii descrisă anterior au dat dovadă de bună credinţă şi au iniţiat calea pentru a intra în legalitate fără să stânjenească pe reclamant în folosirea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului.

Având în vedere neîndeplinirea niciuneia dintre condiţiile privind răspunderea civilă delictuală, respectiv, faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă ilicită şi prejudiciu şi vinovăţie  prevăzute de art.998 c.civ, coroborat cu art. 480 şi următoarele c.civ , instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată, pentru perioada februarie 2008- februarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge în parte acţiunea ca fiind prescrisă privind perioada decembrie 2006- februarie 2008.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul DN cu domiciliul în … în contradictoriu cu pârâţii CL şi CP, ambii domiciliaţi în …  pentru perioada februarie 2008- februarie 2011 ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 Octombrie 2012, la Judecătoria Tg-Jiu.

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

MIHAELA SIRBU

Domenii speta

Spete similare