Prejudicii, daune

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 08.11.2012 sub nr. 5284/260/2012, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. GROUPAMA şi intervenientul forţat obligarea pârâtei la plata sumei de 5597,91 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea reparaţiilor la autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare conform devizului de reparaţie emis de către unitatea service S.C. la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând de la scadenţă, respectiv 01.03.2012 şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că, în data de 11.02.2012, pe raza localităţii, autoturismul proprietate personală marca Honda cu nr. de înmatriculare a fost avariat în urma evenimentului rutier provocat, conducătorul autovehiculului. Întrucât autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare avea asigurare de răspundere civilă la S.C. reclamantul a avizat la data de 11.02.2012 societatea de asigurări în vederea deschiderii dosarului de daune şi plata despăgubirilor.

La data de 20.02.2012, asigurătorul i-a comunicat în scris adresa nr. 201 prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că în dosarul de daună U, deschis în urma avizării, se suspendă plata despăgubirilor întrucât asigurătorul întreprinde investigaţii cu privire la evenimentul rutier.

Reclamantul a mai arătat că după aproximativ trei luni a fost contactat telefonic de către pârâtă care i-a comunicat că i s-a aprobat doar vopsirea barei din faţă.

Se mai arată că, în temeiul art. 36 alin. 6 din Ordinul CSA nr., pârâta este obligată să efectueze plata în termen de 10 zile de la data depunerii ultimului document la dosarul de daune, iar potrivit alin. 5 este obligată să plătească penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%.Reclamantul a mai arătat că a invitat pârâta la conciliere însă aceasta nu a răspuns convocării.În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 26, 35, 36, 37 din Ordinul CSA nr., Legea nr. 136/1995.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Acţiunea a fost  timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 446 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

Legal citată pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii arătând că nu poate fi obligată decât la plata pentru revopsire bară faţă.

Pârâta a arătat că dauna produsă autoturismului reclamantului este urmarea unei loviri cu un obiect ascuţit(posibil stâlp) şi nu are legătură de cauzalitate cu autoturismul declarat vinovat, care nu prezintă nicio avarie şi care nu are o configuraţie cu care să se realizeze tamponarea dintre cele două autovehicule, iar în calitate de asigurător nu poate despăgubi decât avariile care se datorează accidentului respectiv şi din care să rezulte vinovăţia persoanei care s-a asigurat de răspundere civilă la S.C.

Pârâta a mai arătat că reclamantul nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că suma pretinsă în petitul acţiunii a fost achitată de către acesta.

În data de 01.04.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare şi precizări, iar intervenientul forţat a depus precizări prin care a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata despăgubirilor întrucât la data producerii accidentului din vina sa avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă.Prin încheierea de şedinţă din 02.04.2013 instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul intervenientului forţat şi proba cu expertiză auto. La acelaşi termen de judecată reprezentantul pârâtei a arătat că renunţă la excepţia netimbrării motivat de faptul că reclamantul a timbrat cererea de chemare în judecată.

În data de 21.01.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2762,91 lei, la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din cuprinsul constatării amiabile de accident(fila 5 dosar) rezultă că în data de 11.02.2012, în localitatea, intervenientul forţat care conducea autoturismul Opel Vectra cu nr. de înmatriculare a efectuat o manevră de mers înapoi lovind autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare condus de reclamantul.

În data de 15.02.2012, pârâta a eliberat reclamantului documentul de introducere în reparaţie a vehiculului marca Honda cu nr. de înmatriculare.

Prin adresa nr. 201/20.02.2012 pârâta i-a comunicat reclamantului că urmează să desfăşoare investigaţii cu privire la evenimentul care a avut loc în data de 11.02.2012, motiv pentru care suspendă plata despăgubirilor până la clarificarea tuturor cauzelor şi împrejurărilor producerii evenimentului.

Pentru recuperarea sumei de la pârâtă, reclamantul a încercat soluţionarea pe calea amiabila a litigiului trimiţând pârâtei invitaţia la conciliere conform art. 7201 C. proc. civ, însă pârâta nu s-a prezentat pentru conciliere.

Potrivit art. 1381 alin. 1 cod civil „Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie”.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi in procesul civil, în conformitate cu:

a) legislaţia in vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut in legislaţia respectivă şi cel prevăzut in contractul de asigurare; b) legislaţia românească in vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii in care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat in care s-a produs accidentul.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate in proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

De asemenea, potrivit art. 55 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că societatea de asigurare este obligată să despăgubească persoanele fizice care au suferit prejudicii ca urmare a producerii unor evenimente rutiere de către persoane care aveau încheiată poliţa de asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea de asigurare.

Potrivit raportului de expertiză cauza producerii accidentului este reprezentată de manevra de mers înapoi efectuată de conducătorul autoturismului cu nr. BC 02 SLG care nu s-a asigurat şi în deplasare a lovit cu partea stângă spate partea dreaptă faţă a autoturismului cu nr. BC 77 RAU, valoarea prejudiciului fiind de 2762,91 lei

 Prin urmare, fapta intervenientului forţat din data de 11.02.2012 a produs un prejudiciu constând în avariile produse autoturismului reclamantului. Avariile produse autoturismului reclamantului au avut drept cauză fapta intervenientului forţat de conducere cu nerespectarea regulilor de circulaţie, rezultând că între fapta ilicită a acestuia şi prejudiciul produs reclamantului există raport de cauzalitate.

Astfel, în temeiul art. 1381 cod civil, art. 49, 54, 55 din Legea 136/1995 urmează a admite primul capăt de cerere, urmând a obliga pârâta sa plătească reclamantului suma de 2762,91 lei cu titlu de despăgubiri.

În privinţa capătului de cerere accesoriu de obligare a pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% calculate pe fiecare zi de întârziere începând cu 01.03.2012 şi până la plata integrală a debitului, instanţa constată că, în speţa de faţă, pârâta prin adresa nr. 201/20.02.2012(fila 7 dosar) a comunicat reclamantului, în temeiul art. 36 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011, intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, situaţie în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. 5 şi art. 37 din Ordinul CSA nr., va obliga pârâta să plătească reclamantului penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculate la suma de 2762,91 lei, începând cu data primirii de către pârâtă a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a despăgubirilor.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 449 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare