operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 4193
Şedinţa publică din 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE : LILIANA-MARIA CRUCERU
GREFIER : MARCELA MARIN
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe revizuentul CG, în contradictoriu cu intimaţii CD, BKM, CL, CIA, având ca obiect revizuire sentinţă civilă nr. 6202/06.04.2012 pronunţată de judecătoria Târgu-Jiu în dosarul 2925/318/2009*.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit revizuientul, fiind reprezentat de procurator AR şi avocat PN, prezentă fiind intimata CD, asistată de avocat AC, prezenţii fiind intimaţii CL, CIA, lipsind intimata BKM.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care părţile învederează că nu mai au alte probe de administrat, avocatul AC arătând că a luat act de notele de şedinţă depuse la dosar , avocat PN pentru revizuient precizează că aceste note explicitează cererea de revizuire deja formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul pe fond.
Avocat PN pentru revizuent solicită admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată, arătând că intimata nu a solicitat partajarea anumitor bunuri şi după anumiţi autori, că nu s-a ţinut cont de moştenitorii legali pe care i-a dezmoştenit, astfel că este întemeiată cererea pe art. 322 pct. 2 c. p.civ., pentru art. 322 pct. 1, dispoziţiile contrare sunt cu referire la declaraţiile reclamantei de renunţare , iar pe art. 322 pct. 3, este vorba despre certificatul de moştenitor emis după CP care nu a fost contestat şi nici anulat în care CD nu este trecută.
Avocat AC pentru intimata CD, solicită respingerea cererii pentru art. 322 pct. 1 şi 3 întrucât în testament este trecut terenul , că dispoziţiile testamentare fiind complet valabile , intimata nu avea la ce renunţa, că s-a cerut partajarea conform dispoziţiilor testamentare, instanţa extrapolând şi dând mai mult decât s-a cerut, însă ulterior precizează că personal a făcut calculele greşite şi nu s-a dat decât ce s-a cerut, cu cheltuieli de judecată.
Intimaţii CL şi CIA solicită admiterea cererii de revizuire, arătând că este o mare nedreptate întrucât CP era bolnav psihic, că testamentul are dată greşită , iar intimata putea cere teren în altă parte, cu cheltuieli de judecată.
În replică avocat AC pentru intimată CD arată că s-a schimbat calitatea părţilor şi toţi ceilalţi au calitate de pârâţi.
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. 16262/318/2012 revizuentul CG, a solicitat în contradictoriu cu intimaţii CD, BKM, CL, CIA revizuirea sentinţei civile nr.6202/06.04.2012. pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. 2995/318/2009*, solicitând instanţei admiterea în principiu a cererii de revizuire; admiterea pe fond a cererii de revizuire, schimbând, în totalitate, sentinţa civilă nr. 6202/06.04.2012, în sensul desfiinţării acesteia, în ceea ce priveşte acţiunea formulată de CD, de a cărei soluţionare este legată si cererea revizuientului de intervenţie în interes propriu; după admiterea cererii de revizuire, desfiinţând sentinţa nr. 6202/06.04.2012, solicitând să se dispună formarea unui dosar nou, trecându-se la resoluţionarea acţiunii lui CD şi a cererii de intervenţie în interes propriu a revizuientului, cu cheltuieli de judecată în ceea ce o priveşte pe CD.
În motivare a arătat că numita CD, într-o acţiune extrem de confuză, niciodată precizată în scris, a chemat în judecată pe CVL, solicitând Judecătoriei Tg-Jiu, într-o cauză înregistrată sub nr. 2558/2005 (număr format vechi), devenită, ulterior nr. 208/318/2005, partajarea unor bunuri, precizând că, în calitate de concubină, este beneficiara unui testament lăsat de concubinul acesteia, defunctul CP, privind bunurile proprietatea testatorului, aflate pe teritoriul com. Turcineşti, sat Rugi, jud. Gorj, pretinsul testament olograf fiind datat 03.06.2004.
S-a menţionat că reclamanta ar fi trăit cu CP (decedat în anul 2004) timp de 20 de ani, iar bunurile din acţiune i-ar fi aparţinut testatorului, solicitând „efectuarea procedurii de partaj, cu respectarea rezervei succesorale atribuită fiilor autorului", însă reclamanta a cerut partajarea nu numai a bunurilor aflate în com. Turcineşti, ci şi a bunurilor aflate în Municipiul Tg-Jiu.
A mai arătat că CVL, fiică a lui CP (decedat pe data de 07.12.2004) şi a lui CS (decedată în anul 1985), a decedat, la rândul ei, pe parcursul litigiului (pe data de 07.02.2008), numita BKM, fiind fiica lui CVL, iar din relaţiile conjugale ale lui CP şi CS s-au născut doi copii, adică, pe lângă CVL, aceştia au avut şi un fiu, pe nume CP.I (decedat în anul 2006), succesorii acestuia fiind CL (soţie supravieţuitoare) şi C.IA (fiu).
În dosarul nr. 208/318/2005 al Judecătoriei Tg-Jiu, pentru termenul din data de 13.05.2005 (primire pe data de 13.05.2005), reclamantul CI.G, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând, ca frate al lui C I.P şi, în acelaşi timp, moştenitor legal (fiu) al defuncţilor, CAI (decedat pe data de 06.03.1979) şi CC (decedată pe data de 21.11.1975), să nu-i fie afectate drepturile succesorale de pe urma defuncţilor săi părinţi, privind imobilul casă de locuit (casă părintească) având 3 camere, situat în com. Turcineşti, sat Rugi, jud. Gorj, precum şi asupra terenului în suprafaţă de 5.000 mp, din com. Turcineşti, sat Rugi, jud.Gorj (pe care este situată casa de locuit), având vecinii: E - pârâul Cîrtior, V- drum comunal, S -HI, N - A B
A precizat că aceste bunuri nu au făcut până în prezent, obiectul partajului succesoral, deşi reclamantul C I.G, împreună cu părinţii săi, C Al şi CC, s-au împărţit, voluntar, casa veche şi terenul în suprafaţă de 5.000 mp, care i-a revenit revizuientului, folosindu-le, unde a locuit împreună cu părinţii, soţia şi fiica sa şi după decesul părinţilor (de înmormântarea celor doi s-a ocupat singur, fără ajutorul lui C I.P, care, în acea perioadă era plecat în misiune militară).
A mai arătat că reclamanta poate solicita partajarea averii dobândite de CI.P cu soţia sa, C S, respectiv: casa cu 3 camere şi sală şi terenul situat în com.Turcineşti, sat Rugi, jud.Gorj, pentru care moştenitorilor lui C S li s-a eliberat certificatul de moştenitor nr. 873/25.09.1985, iar reclamanta tot a solicitat şi partajarea averii situate în Tg-Jiu, str. Ştefan cel Mare nr.16, jud.Gorj, realizată de C I.P cu soţia sa, C S.
A mai precizat că după suspendarea cauzei (pentru a se judeca litigiul privind nulitatea testamentului, cauză ce făcea obiectul dosarului nr.8593/2005 al Judecătoriei Tg-Jiu) şi reluarea acestuia, administrându-se probe în contradictoriu cu toate părţile, prin sentinţa civilă nr.6910/2008, s-a respins acţiunea, în recursul lui C D, prin decizia civilă nr.273/2009, Tribunalul Gorj a trimis cauza la rejudecare pentru soluţionarea pe fondul său, pentru a se lămuri perioada concubinajului cu C P, care sunt bunurile ce se solicită a se împărţi, dacă sunt realizate cu concubinul sau sunt bunurile concubinului şi unde se găsesc bunurile, în gospodăria din Tg-Jiu sau din satul Rugi.
A mai arătat că la rejudecare, după casare, prin declaraţia din data de 26.05.2009 (fila 24 dosar nr. 2995/318/2009), CD arată că a renunţat ta toate bunurile mobile, inclusiv la instalaţia de gaze din Tg-Jiu, str. Ştefan cel Mare, solicitând doar „a i se recunoaşte calitatea de moştenitor testamentar cu privire la bunurile din testamentul olograf, situate în localitatea Rugi, respectiv terenul ce i-a revenit lui P., adică, jumătate din moştenirea de la autorii săi".
A mai arătat că referitor la acest teren, în acţiune reclamanta a vrut partajarea următoarelor terenuri: un loc cu vie pe spalieri, în curtea casei; un pogon cu vie pusă pe spalieri, la Rugi, fără a menţiona dimensiunile şi vecinii suprafeţelor cu vie din curtea casei şi celălalt teren, de un pogon (5.000 mp), tot cu vie, aflat undeva în satul Rugi, com.Turcineşti.
Anterior, pe data de 31.03.2009, CD a declarat, tot în dosarul nr.2995/318/2009, că „eu, revizuientul, as dori să rămân cu averea din localitatea Rugi, respectiv, casa şi terenul ce se găsesc în testamentul olograf si la rolul autorului" (care autor?), menţionând că „în testamentul olograf, C P susţine că „las toată averea mea, mobilă si imobilă lui CD, avere ce aparţinea acestuia, în sat Rugi, com. Turcineşti", fără a menţiona de nici un teren şi de nici o casă şi fără a preciza modul de dobândire (moştenire de la părinţii săi, C AI şi CC sau moştenire de la soţia sa, C S).
Fără ca reclamanta să dovedească faptul acceptării, prin preluare de bunuri, în calitate de legatară universală, a succesiunii lui CI.P; să atace cu petite în nulitate certificatul de moştenitor nr.873/25.09.1985 (emis pe urma succesiunii lui CS) şi certificatul de moştenitor nr.379/17.12.2004 (emis în urma decesului lui C P, concubinul său), în care apar doar moştenitorii legali, CVL (fiică) şi C I (fiu), fiecare cu o cotă de Vz, fiind exclusă şi CD, ca şi legatară universală (prin testamentul universal olograf din anul 2004); să precizeze care casă de locuit doreşte să o împartă (casa provenită prin succesiune de la soţia defuncţilor CAI şi C C şi care teren cu vie (din curtea casei) sau pogonul „cu vie" din Rugi, doreşte să le împartă, din moment ce nu dă nici un fel de date despre aceste terenuri, totuşi, instanţa împarte o casă cu 3 camere bătrânească, care mi-a revenit mie, CG (împreună cu terenul de 5.000 mp curţi-construcţii, arabil, vie şi alte categorii de folosinţă), în urma partajului voluntar cu C P (aşa cum arătasem în cererea de intervenţie), instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr.6202/06.04.2012, trecând la partajarea casei bătrâneşti (necerută în acţiune) şi a eltor suprafeţe, numai cu vie, respectiv 311 mp curţi-construcţii, 296 mp livadă, 2.565 mp: faneţe. pe lângă 1.828 mp vie, acordând altceva decât s-a cerut şi mai mult decât s-a cerut; să solicite partajarea unei anexe din bârne, împrejmuire din plasă găurită, porţi metalice, fântână, împrejmuire din beton (aceste bunuri nu figurează în acţiune şi în nici o declaraţie sau precizare ulterioară a lui CD).
A mai menţionat că deşi nimeni nu a cerut ieşirea din indiviziune şi constatarea ca fiind deschisă succesiunea lui CI (decedat pe data de 06.03.1979)* şi nimeni nu a cerut partajarea bunurilor lui C I totuşi, prin aceeaşi sentinţă civilă nr.6202/06.04.2012, judecătorul constată deschisă succesiunea lui C I, constatând că „masa succesorală" a autorului C I se compune din casa bătrânească şi din bunurile evocate mai sus (necerute de CD), acordându-se altceva decât s-a cerut şi nepronunţându-se pe ceea ce s-a cerut;
A mai precizat că deşi i se admite cererea de intervenţie în interes propriu (fără a se motiva sub ce formă este admisă) parţial totuşi, instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 6202/06.04.2012, nu se pronunţă în sensul constatării partajului voluntar dintre el şi CI.P, prin atribuirea, ca efect al partajului voluntar, al casei bătrâneşti şi al terenului de 5.000 mp în lotul meu, astfel încât, peste ceea ce a cerut şi peste voinţa sa şi a lui C I.P, casa bătrânească (şi anexele etc), precum şi tot terenul de 5.000 mp (curţi-construcţii+vie+livadă+fâneţe etc.) este atribuit lui CD, reclamantului acordându-mi-se sultă la o succesiune (a lui C A I) necerută de nimeni;
A mai precizat că deşi instanţa de fond, deşi pretinde (fără să motiveze) că îi admite cererea de intervenţie în substanţa sa, această cerere de intervenţie a rămas nesoluţionată, nepronunţându-se, strict, în limitele învestirii.;
Deşi, chiar CD solicitase respectarea rezervei succesorale a
moştenitorilor legali ai lui CI.P, aceştia, prin sentinţa civilă nr.6202/06.04.2012,
sunt dezmoşteniţi de instanţă, neatribuindu-le nici un bun fizic şi nici sultă din averea lui
C I.P, că instanţa nu a partajat şi nu s-a pronunţat pe averea şi pe succesiunea lui
CI.P, aşa cum a cerut, prin acţiune, CD (niciodată nu s-a dezis
de partajarea averii lui Cl.P, mai ales că aceasta nici nu vine la succesiunea Iui CAI, nefiind nici moştenitoarea legală şi nici testamentară a lui CAI), nepronunţându-se strict în limitele învestirii, că bunurile din dispozitivul sentinţei nefiind individualizate, referindu-se la teren, care nu are indicaţi vecinii şi dimensiunile, amplasamentul topografic, prin expertiza , nici nu se poate realiza executarea silită, neputându-se aduce la îndeplinire dispozitivul acestei sentinţe civile, nefiind în fiinţă un obiect nedeterminat prin elementele sale specifice (motivele revizuirii, prevăzute de art.322 pct.1 şi pct.3 Cod de procedură civilă).
Se mai arată că sentinţa civilă nr.6202/06.04.2012 a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingere, recursului declarat de reclamant şi recursului pârâţilor, de către Tribunalul Gorj (secţia I civilă), prin decizia civilă pronunţată pe data de 20.09.2012, moment de la care curge termenul de revizuire.
A mai precizat că acţiunii reclamantei îi lipsesc obiectul, acesta fiind imprecis, iar instanţa nu s-a pronunţat „In limine litis", conform art.129 aiin.6 Cod de procedură civilă, iar, faţă de cererea revizuientului de intervenţie, în aparenţă admisă (parţial) şi fără a prezenta argumentele din considerentele sentinţei, nerezultând care sunt aceste argumente, în realitate, cererea de intervenţie, în fapt şi în drept, a rămas nesoluţionată.
În drept cererea a fost întemeiată cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct.2 Cod de procedură civilă (instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, referindu-mă doar la acţiunea lui CD), solicitând a se analiza cererea de revizuire şi prin prisma art.322 pct.1 sau pct.3 Cod de procedură civilă, aplicând şi prevederile art.112 Cod de procedură civilă, art.129 alin.6 Cod de procedură civilă, art.326-327 Cod de procedură civilă.
La data de 26.10.2012 intimata CD a formulat întâmpinare prin care a solicitat cererii de revizuire ca nefondata, menţinerea ca temeinice si legale a hotărârilor pronunţate in cauza şi obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinare intimata a arătat că prin cererea de revizuire formulata de revizuient CG, prin procurator AR, cu care instanţa a fost investita, se solicita modificarea in totalitate a sc. nr. 6202/06.04.2012 şi este de remarcat că revizuientul doreşte să se judece în contradictoriu şi cu intimatele din dosarul de fond al cauzei, unde si revizuientul a avut calitate de intimat, schimbând astfel calitatea părţilor fără a argumenta această stare de fapt.
A mai precizat ca hotărârea atacata nu mai poate forma in baza art.322 pct 1 C. proc. civ . obiectul cererii de revizuire deoarece recursul a fost respins ca nefondat, fora a fi evocat fondul ,menţinând situaţia de fapt stabilita de instanţa inferioara si in aceasta situaţie nu mai poate forma obiect al revizuirii, instanţa pronunţându-se pe actele existente la dosar.
De asemenea a învederat instanţei de judecata ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai in cazurile si condiţiile expres prevăzute de lege, iar hotărârea atacata prin intermediul revizuirii nu poate fi criticata in raport de materialul dosarului existent la data pronunţării respectivei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa la data pronunţării, că în cadrul revizuirii, nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei judecaţi, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecaţii. finalizata cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicita.
A mai precizat că în motivarea acţiunii revizuientul nu aduce nici un argument din care sa rezulte că starea de fapt ar fi alta, si cu atât mai puţin probe cu care sa dovedească acesta stare de fapt, iar prin cererea cu care instanţa a fost investita se solicita o veritabila dezbaterea a fondului, dar se antameaza si motivele de recurs si poate fi interpretata ca un recurs la recurs si mai puţin ca o cale extraordinara de atac in care dispoziţiile art. 322 C.proc. civ nu îşi găsesc aplicabilitatea , solicitând respingerea cererii de revizuire ca nefondată si revizuienţii obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.15085/03.12.2012, s-a respins acţiunea , motivându-se că revizuientul nu a făcut altceva decât să antameze fondul cauzei şi să critice soluţia a cărei revizuire se solicită , fără să precizeze ce dispoziţii potrivnice sunt cuprinse în hotărâre şi fără să facă dovada faptului că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă.
Urmare recursului formulat de revizuient, prin decizia nr.876/2013 Tribunalul Gorj Secţia Civilă admite recursul, casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că nu s-a cercetat fondul cauzei, iar sentinţa nu este motivată în fapt şi în drept.
În rejudecarea se formează dosarul nr. 16262/318/2012*.
Revizuientul depune note de şedinţă prin care detaliază motivele de revizuire prev. de art. 322 pct.2 C.p.c.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Intimata CD a formulat o acţiune ce a avut ca obiect partaj succesoral , făcând obiectul dosarului după mai multe cicluri procesuale cu nr.2995/318/2009*. Aceasta s-a judecat în contradictoriu cu revizuientul ce a avut calitate de intervenient şi cu intimaţii din prezenta cauză, litigiu fiind soluţionat prin sentinţa civilă 6202/06.04.2012, irevocabilă prin decizia nr.2658/20.09.2012 pronunţată de Tribunalul Gorj Secţia I civilă. Astfel, prin acest litigiu , s-a constata deschisă succesiunea autorului CI, s-a constatat din ce constă masa succesorală a acestui autor, s-a mai constata că reclamantei îi revine o cotă de ½ din această masă prin preluare în calitate de moştenitor testamentar a cotei de 1/2 a moştenitorului legal C P, s-a dispus ieşirea din indiviziune, fiind atribuite bunurile conform lotizării înscrise în dispozitivul s. c nr. 6202/2012. Analizând motivele de revizuire descrise în această acţiune în baza art. 322 pct.2 cpc şi motivele de recurs invocate împotriva sentinţei 6202/2012 a cărei revizuire se solicită, instanţa constată că acestea sunt aproape identice .
Astfel, în cererea de revizuire se motivează la punctul 1 şi 7 că intimata reclamantă nu a solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctului C A.I, nu a solicitat să se constate care sunt bunurile rămase de pe urma autorului CA I, care este cota pentru reclamantă şi nu s-a solicitat ieşirea din indiviziune după acest autor şi nici nu s-a constatat deschisă succesiunea autorului CP. Se mai motivează că bunurile au aparţinut autorilor CA.I şi C C ca soţi, astfel că instanţa s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la acest motiv, instanţa de recurs a analizat acest aspect motivând că deşi acţiunea a fost defectuos formulată, pârâţii sau intervenientul nu au invocat în condiţiile art. 133 C.pr.civ. nulitatea cererii , pe considerentul că obiectul acţiunii este neclar, mulţumindu-se doar să critice în faţa instanţei de recurs că instanţa de fond ar fi dat altceva decât s-a cerut. S-a mai reţinut că în condiţiile în care bunul imobil asupra căruia reclamanta are o cotă-parte ca urmarea instituirii legatului cu titlu particular lăsat la decesul lui C P, se află în stare de indiviziune cu intervenientul C G, pentru a fi posibilă ieşirea din indiviziune şi predarea legatului către reclamantă era necesar ca instanţa să procedeze la constatarea deschiderii succesiunii atât după C I, autorul lui C P , cât şi după C P . A mai motivat instanţa de recurs faptul că această soluţie se impunea şi în raport de decizia nr.2072/26.09.2011 pronunţată de Tribunalul Gorj ,prin care a fost casată sentinţa instanţei de fond şi trimisă cauza spre rejudecare, tribunalul reţinând prin decizia de casare că acţiunea de ieşire din indiviziune promovată de reclamantă nu este inadmisibilă , cum reţinuse iniţial instanţa de fond, astfel, s-a constatat că în ceea ce priveşte limitele investirii , instanţa de fond s-a pronunţat în limita a aceea ce a fost învestită .
Următoarele motive invocate în cererea de revizuire la punctul 2 şi 9 constă în faptul că instanţa a reţinut că intimata reclamantă nu este legatară universală , că nu a atacat certificatul de moştenitor 379/2004, că nu a acceptat moştenirea lui C P declarând în 26.05.2009 că a renunţat la bunurile din Tg-Jiu ale defunctului CP. Şi aceste motive au fost avute în vedere de instanţa de recurs care a motivat faptul că acţiunea de ieşire din indiviziune este privită ca un act de acceptare a legatului şi faptul că reclamanta promovând prezenta acţiune înlăuntrul termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii autorului C P se poate reţine că aceasta a acceptat legatul în termenul de opţiune succesorală , neavând relevanţă că într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu reclamanta a declarat că nu a făcut acte de acceptare a legatului , declaraţia respectivă neputând îmbrăca forma unei renunţări la legat , iar cele susţinute de reclamantă cu acea ocazie sunt contrazise de demersul juridic din prezenta cauză.
Cu privire la motivul invocat în cererea de revizuire la punctul 2 şi 6 legat de faptul că instanţa a dezmoştenit pe moştenitorii legali ai lui CP tot instanţa de recurs a reţinut că această critică este nefondată şi pentru a se putea reţine în prezenta cauză că prin încheierea testamentului olograf rămas la decesul autorului C P , a fost încălcată cotitatea disponibilă , moştenitorii rezervatari respectiv pârâţii din acea cauză trebuiau să învestească instanţa cu o cerere de reducţiune a liberalităţilor , ori o astfel de cerere nu a fost formulată. S-a mai reţinut că deşi rezerva succesorală este partea din succesiune pe care moştenitorul rezervatar o culege în virtutea legii , instanţa poate să stabilească dacă s-a depăşit cotitatea disponibilă numai dacă este investită cu o cerere de reducţiune şi nu din oficiu .
Referitor la motivele de revizuire invocate la punctele 3, 4 şi 5 în sensul că s-a solicitat să se ia act de existenţa unui partaj voluntar între autor şi intervenient însă în cuprinsul motivării sentinţei a cărei revizuire se solicită, instanţa reţine că în decursul ciclurilor procesuale s-a tranşat irevocabil problema de drept, respectiv, faptul că singura posibilitate a reclamantei de a-şi apăra drepturile dobândite în calitate de moştenitor testamentar este acţiunea de partaj succesoral în urma căreia bunurile testate vor fi individualizate şi sistată starea de indiviziune, atât între moştenitorii legali ai autorului, cât şi în raport cu intervenientul, fără a se înţelege că acesta din urmă ar avea calitate succesorală faţă de autor, rezultând din probele administrate că, bunurile testate provin din masa succesorală a autorului comun al testatorului şi intervenientului şi se impune individualizarea bunurilor ce au format obiectul testamentului în contradictoriu cu moştenitorii legali ai testatorului, cât şi cu intervenientul, soluţionând litigiul pe fond. Acesta a fost motivul pentru care instanţele au avut în vedere bunurile autorului şi realizarea unei lotizări în funcţie de modul de folosinţă al acestora.
Cu privire la motivul 8 invocat în cererea de revizuire şi acest motiv a fost analizat de instanţa de recurs care a precizat că susţinerea că pârâţilor nu le-a fost stabilit lot este de asemenea nefondată , întrucât aşa cum s-a arătat anterior , litigiul se poartă în realitate între reclamantă în calitate de legatar cu titlu particular şi intervenientul accesoriu C G asupra unui bun imobil casă şi teren ce se află în stare de indiviziune, provenit de la autorul C A Ion, în urma sistării stării de indiviziune CD culegând cota de ½ ce i se cuvenea autorului C P , această cotă făcând obiectul legatului , iar cealaltă cotă de ½ i-a revenit intervenientului C G, se constată aşadar că în mod corect pârâţilor nu li s-a format lot. A mai reţinut că în ceea ce priveşte recursul intervenientului C G şi acesta a fost apreciat ca nefondat, împotriva raportului de expertiză şi a propunerilor de lotizare intervenientul neformulând obiecţiuni , astfel că criticile acestuia privitoare al modalitatea de lotizare sunt nefondate iar susţinerile intervenientului că se impunea a-i fi atribuită o parte din casă de asemenea sunt nefondate , construcţia nefiind comod partajabilă , casă bătrânească supusă partajului fiind construită în anul 1910 ,iar în prezent nu este locuibilă . De asemenea, instanţa a avut în vedere modul de folosire al bunului , din actele dosarului rezultând că autorul C P a fost cel care a folosit terenul şi construcţia în timpul vieţii.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac care potrivit art.322 cpc hotărârile ce pot fi supuse revizuirii sunt hotărârile date de o instanţă de recurs când evocă fondul sau cele definitive date în instanţa de apel sau prin neapelare vizându-se îndreptarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de fapt stabilită. Revizuientul motivează in extenso cererea bazată pe art.322 pct.2, amintind şi art.322 pct.1 şi 3 cpc. Cu privire la motivul prevăzut la art.322 pct.1 cpc instanţa constată că dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. Simplu motiv că revizuientul nu este de acord cu lotizarea, nu poate fi considerat un motiv de revizuire. Referitor la motivul prevăzut la art.322 pct.2 cpc, instanţa constată că nici acesta nu este admisibil întrucât aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de recurs a avut în vedere toate aspectele reiterate în cererea de revizuire, neaducându-se elemente noi care să schimbe starea de fapt reţinută în sentinţa a cărei revizuire se solicită. Cu privire la motivul de revizuire prevăzut la art.322 pct 3 cpc, instanţa constată că nici acest motiv nu este întemeiat, neexistând dovezi din care să rezulte că obiectul pricinii nu se află în fiinţă, acesta pierind după pronunţarea hotărârii.
Hotărârile judecătoreşti pot fi atacate cu căi de atac legale, în termen, de persoanele interesate. În momentul în care acestea devin irevocabile, nicio persoană nu mai are dreptul să discute fondul problemei dezbătute în acel litigiu, altfel ar fi contrar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a constatat că principiul siguranţei raporturilor juridice este unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului şi prevede, printre altele, că un litigiu soluţionat în mod definitiv de către o instanţă de judecată să nu mai poată fi supus rejudecării, această hotărâre dobândind autoritate de lucru judecat. Astfel în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că rediscutarea unor probleme dezbătute irevocabil prin admiterea unor cereri de revizuire doar pentru a schimba soluţia dată în fondul cauzei duce la încălcarea art.6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil.
Faţă de cele arătate mai sus, în baza art. 322 şi urm. c. pr. Civ., instanţa urmează să respingă cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Văzând şi disp. art. 274 c. pr. Civ., potrivit cărora cel ce cade în pretenţii va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga revizuientul la plata sumei de 1400 lei către intimata reclamantă CD, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanţelor existente la dosar în cele două cicluri procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul CG, domiciliat în …. în contradictoriu cu intimaţii CD, domiciliată în …. BKM, domiciliată în ….., CL, domiciliată în …., CIA, domiciliat în …..
Obligă revizuientul la plata sumei de 1400 lei către intimata reclamantă CD, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunţată în şedinţa publică din 27 Mai 2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.
Preşedinte,
LILIANA-MARIA CRUCERU
Grefier,
MARCELA MARIN
Curtea de Apel București
efectele hotărârilor pronunţate în recurs în interesul legii
Curtea de Apel București
Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.4 Cod procedura civila în situatia în care dovezile de comunicare ale deciziei recurate sunt false, dovezi în raport de care recursul a fost constatat ca fiind motivat în termen
Curtea de Apel Suceava
Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 al. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă
Curtea de Apel Pitești
Revizuire. Instanţa competentă.
Judecătoria Ineu
Cererea de revizuire