Pretentii - daune morale

Dosar nr.  ………..2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI - SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE ….2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: A

GREFIER: SIMONA-B

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta DDA, în contradictoriu cu pârâţii PE şi I, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 23.04.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 26.04.2013.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra  acţiunii civile de faţă  constată  următoarele:

Prin cererea sa DDA a chemat in judecata pe I şi pe EP, solicitand: obligarea pârâţilor la plata în solidar al unei despăgubiri în cuantum de 200.000 lei, ca reparaţie materială a prejudiciului moral cauzat prin publicarea unor articole calomnioase si obligarea pârâţilor la publicarea în revista TM, în acelaşi format ca articolul defăimător publicat în numărul din luna mai al revistei, a hotărârii judecatoresti.

A invocat in drept art.998 – 999 C.civ., art.1000 alin.3 C.civ. şi art.54 din Decretul nr.31/1954, formulez prezenta :

In motivare a susţinut ca I SRL, editează revista TM, iar EP este director general al revistei TM.

A mai susţinut reclamanta ca deţine, începând cu luna martie 2011 funcţia de Director General al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR SA), după ce, în perioada septembrie 2010 – februarie 2011, a deţinut funcţia de Director General Adjunct în cadrul aceleiaşi companii. Începând cu numărul din luna ianuarie 2011, revista TM, editată de grupul de presă deţinut de pârâta I, şi sub coordonarea directorului general, pârâtul EP, a declanşat o campanie ce depăşeşte principiile şi limitele sub care trebuie să se exercite profesia de jurnalist, având drept unic scop denigrarea reclamantei. Astfel, în mod tendenţios şi sistematic, în toate numerele apărute până în luna august 2011, au fost publicate, fie sub forma unor articole de investigaţie, fie sub forma unor aşa zise pamflete sau rubrici de „bârfe”, informaţii neadevărate şi defăimătoare. Prin aceste informaţii, reclamanta a fost prezentată ca fiind o persoană imorală, ce coordonează o activitate ilegală, de deturnare a fondurilor destinate reţelei de drumuri şi autostrăzi, în urma căreia obţine profituri personale, sub forma unor „comisioane” şi chiar sub forma mitei. Publicarea constantă, sub forma unor aşa zise pamflete a acestor informaţii neadevărate induce cititorilor aparenţa veridicităţii conducând la crearea unei realităţi deformate. În acelaşi timp, sub forma satirei, autorii urmăresc doar evitarea responsabilităţii, neputând susţine sau demonstra afirmaţiile făcute. În mod deliberat însă, pârâţii folosesc o aparentă formă de exprimare artistică pentru a atinge un scop concret şi defăimător întrucât, aşa cum lesne se poate observa din modul de concepere al revistei, formatul acesteia este cel al unei publicaţii de informaţii cvasioficiale ori al unui ghid serios în activitatea de transporturi. De altfel, revista TM se autointitulează „revista transporturilor”. Reclamanta a aratat ca aprecieza că publicarea constantă a acestor articole conţinând aprecieri eronate şi calomnioase i-a adus un prejudiciu moral prin atingerea adusă onoarei, vieţii private şi dreptului la propira imagine, atestat într-un mod lipsit de echivoc prin prezentarea sistematică a afirmaţiilor:

- „DA Augusta Maximusa Şmechereanusa Luatoresa des Şpagas des Las Firmes Italienes” ; „..donna Macaronela Dragia a trosnit o nouă combinaţie cu italienii...Pentru o şpagă relativ modestă italienii au obţinut de la DD recepţionarea lucrărilor execrabil prestate....Macaronela avea încă o serie de obligaţii restante.” ; „Daniela Macaronela Draghia nu le-a mai dat italienilor reabilitarea DN 24, pentru că Dorinel Umbrărescu a marcat un loz mai mare.”.; „Macaronela se laudă că şi-a cumpărat deja postul de director general al CNADNR...”; „La bursa şpăgii se zvoneşte că Macaronela ar fi pretins 2,5% din valoarea proiectului pentru licitaţiile de la finalul lui 2010  - numărul din luna ianuarie 2011 al revistei TIR Magazin, pag.57-62

- „în prezent cea mai bună prietenă a firmelor italieneşti, Daniela Macaronela Draghia...”; „Macaronela va intra recent în istoria recentă pentru cuvintele „inspirate şi expirate „ pe care le-a rostit la o întâlnire cu reprezentanţii companiilor de construcţii străine.., apoi a început să şteargă pe jos cu toţi cei de faţă... Macaronela le-a tăiat macaroana scurt : Dacă nu vă convine să ne-o s***ţi!” – numărul din luna februarie 2011 al revistei TM, pag.65

- „pentru un necunoscător, ambiţia Macaronelei Drăghia de a conduce CNANDR ar putea fi considerată aberantă. Acei puţini care au neşansa să asculte o discuţie ca între fete dintre Macaronela si „şarpele cu chiloţei” înţeleg mai bine trendul. Când cele doua femei îşi dau drumul la gură, folosesc în proporţie de 80% cuvintele ce descriu acţiuni şi organe care nu se găsesc în Dicţionarul Explicativ al limbii Române” – numarul din luna martie al revistei TIR Magazin, pag. 61.

- „din nou ministresa a fost prostită de şmecherii de la CNANDR. Noi o bănuim pe Daniela Macaronela Drăghia că este vârful de ac al injecţiei cu prosteală care i s-a administrat şarpelui cu chiloţei. Aceste aşa zise măsuri de siguranţă au doar darul de a o convinge pe Boa că licitaţiile organizate de Macaronela ar fi pe bune” – numarul din luna martie al revistei TM, pag. 64.

- „episoadele menţionate în presă o arată pe D drept o persoană impulsivă, autoritară, incapabilă să discute calm şi cu răbdare cu constuctorii străini.(...) Echipa românească care a negociat cu Todini, din care făcea parte şi D ar fi cerut, nici mai mult nici mai puţin, o şpagă de 1,5 milioane de euro pentru aprobarea unui claim al italienilor.(...) Nervii DD au apărut şi mai recent după numirea sa la conducerea CNANDR, in discuţiile avute cu diferiţi constructori. „Ni s-a vorbit cum nici în piaţă eu nu îmi permit să vorbesc”, povesteşte un angajat al unei firme de construcţii prezent la discuţii.” – numarul din luna aprilie al revistei TM, pag. 30.

- „Gurile rele dar bune susţin că firmele şi casa din Cornetu ar fi de fapt ale Macaronelei, dar le-a trecut pe numele Şoferlavărului (CN) ca să nu bată la ochi” – numărul din luna aprile al revistei TIR Magazin, pag. 55.

- „Felul în care Boa s-a ambiţionat să o ţină pe poziţie pe Macaronela împotriva tuturor colegilor ei de partid, dar mai ales împotriva preşedintelui Băsescu, sugerează că între cele două femei este mai mult decât o legătură colegială. Gurille rele dar bune susţin că Macaronela i-a cerut şarpelui cu chiloţei sa o mai păstreze în funcţie măcar până pe 16 aprilie, dată la care ea estima că va reuşi să finalizeze licitaţiile pentr coridorul IV.” . – numărul din aprilie al revistei TM, pag. 56.

- „Femeia a executat mai mulţi escroci din CNANDR. E clar că femeia înţelege perfect sistemul. Dacă ar fi fost altfel decât cei pe care îi arde, chiar ar fi fost un câştig pentru contribuabilul român.” - numărul din aprilie al revistei TIR Magazin, pag.59.

- „Felul în care Macaronela a aranjat contra şpagi licitaţiile pentru autostrăzile de pe coridorul IV Paneuropean i-a lăsat pe mulţi muţi de uimire. Nelu Iordache a reuşit să o „convingă” pe Aureliana că, deşi s-a situat pe poziţia a şasea din şapte ca ofertă financiară, ştie mai bine valorile de moment pe piaţa şpagii din România. Acelaşi tip de argumente l-au folosit şi DB şi DU, ale căror firme au luat licitaşzia de pe locul patru.” – numărul din luna aprilie al revistei TM, pag. 62.

- „Una dintre mişcările surprizătoare ale Macaronelei D a fost ca, începând de la intrarea în vigoare a noului Cod Colectiv de Muncă, să le dea preferaţilor ei de la sediul central al CNANDR nişte sporuri substanţiale nemeritate.” – numărul din luna iunie al revistei TM, pag. 30.

- „Gura lumii slobodă susţine că un constructor ar fi încercat să îi dea Macaronelei D o geantă cu mai mult de un milion de euro pentru a-i da câştig de cauză pentru contractul de modernizare a DN5 ………. Omul a fost refuzat şi a avut nevoie de ceva timp să înţeleagă de ce. Potrivit lui, pentru că nu putea să îşi permită să piardă o lucrare în fieful său, Adunaţii Copăceni, NIP a plusat şi i-ar fi dat cash Macaronelei nu mai puţin de trei milioane de euro.” – numărul din luna august al revistei TM, pag. 35.

Reclamanta a susţinut ca în numărul din luna mai 2011 a fost prezentat un amplu material, conceput în aceeaşi manieră satirică, dar care a îmbrăcat forma unui veritabil articol de investigaţii, însoţit de fotografii, ce conţine afirmaţii neadevărate şi defăimătoare. Acest material, a fost ulterior preluat de importante posturi de televiziune (Antena 3, Realitatea TV), şi i-a adus astfel grave prejudicii prin prezentarea ca adevărate a unor informaţii false. Pentru a da o notă de veridicitate informaţiilor tendenţioase apărute în numerele anterioare, prin acel material se inducea ideea că rezultatul activităţilor ilegale ale reclamantei desfăşurate în calitate de sef al CNADNR, al comisioanelor şi chiar mitei primite s-au concretizat într-un apartament pe care reclamanta l-a achiziţionat în Constanţa în anul 2009 şi o vilă pe care ea a construit-o în Cornetu, jud.Ilfov. Din cuprinsul acestui material, reieşea faptul că reclamanta nu poate justifica aceste imobile, singura explicaţie indusă fiind aceea a obţinerii unor venituri ilicite.

Cu privire la caracterul nereal al acestor informaţii, reclamanta a cerut instantei să aiba în vedere următoarele aspecte. Înainte de a ajunge la conducerea companiei de drumuri, în septembrie 2010, periodic, reclamanta a mai fost angajată în cadrul acestei instituţii pe posturi de conducere. Veniturile obţinute în aceste perioade în calitate de salariat al CNADNR se regăsesc pe fişele fiscale pe care le-a anexat în copie cererii de chemare in judecata. A mai susţinut ca in perioada în care nu a fost angajată la această companie de stat, anterior lunii septembrie 2010, a fost salariatul societăţii IDEAL NCMD SRL, societate în care capitalul social este deţinut de dl.NCM, prietenul reclamantei. A susţinut ca, prin urmare, în aceste perioade veniturile ei salariale au fost obţinute doar din aceste două surse.

În ce priveşte casa din comuna Cornetu, jud.Ilfov, reclamanta a susţinut ca nu am fost nici procurator de fonduri, nici beneficiar real al acestei construcţii, ci doar locuieste în fapt acolo, imobilul fiind proprietatea dlui NC, prietenul meu. A susţinut ca din Autorizaţia de construire nr.08/17.03.2003 şi din Procesul Verbal de Recepţie din 09.12.2003 reiese ca cel care a edificat construcţia şi a devenit proprietarul clădirii este dl.Nan Claudiu, reclamanta neavând nicio legătură cu acest imobil. Reclamanta a aratat ca a pretinde că o construcţie finalizată în 2003 este rezultatul activităţii ei de la conducerea CNADR din perioada 2010 – 2011, este absurd, după cum absurdă este şi afirmaţia că acest imobil este în realitate proprietatea reclamantei câtă vreme la data construirii reclamanta nu avea nicio relaţie cu dl.NC. A aratat ca motivele pentru care nu a înţeles să oficializeze sub forma căsătoriei relaţia pe care o are cu dl.NC, ţin de viaţa ei privată şi nu au nicio legătură cu activitatea de conducător al unei companii naţionale, astfel că prezentarea acestei relaţii într-un mod tendenţios i-a produs serioase prejudicii morale.

A susţinut ca in ce priveşte imobilul de 73 mp din Constanţa, achiziţionarea lui nu a fost în niciun mod ascunsă, ci a fost făcută publică prin includerea în declaraţia de avere. A mai susţinut reclamanta ca dincolo de insinuările făcute cu rea-credinţă, fondurile necesare cumpărării acestui imobil, departe de a fi considerat unul de lux, au provenit din veniturile câştigate şi în anii anteriori anului achiziţionării şi din banii oferiţi de fratele şi părinţii ei, în calitate de procuratori de fonduri. În acest sens, fratele ei DI, a vândut, în luna octombrie 2008, un imobil situat tot în municipiul Constanţa, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.308/30.10.2008 de BNP DM. Părinţii ei DG şi DM au ajutat-o cu importante sume de banii, parte provenind din vânzarea unui imobil în anul 2004, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr………...2004 de BNP DC parte provenind din economiile realizate de aceştia.

Reclamanta a apreciat că prin publicarea acestor informaţii neadevărate şi tendenţioase, nu au fost respectate principiile stabilite de art.1 – 4 din Codul Deontologic al jurnalistului, potrivit cărora jurnalistul are datoria de a relata numai adevărul, poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prelabil le-a verificat din surse credibile, nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte, şi este obligat să respecte viaţa privată a cetăţenilor şi nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obţine imagini sau informaţii despre acesta. Potrivit Rezoluţiei 1003 a CE, „difuzarea ştirilor trebuie să fie bazată pe adevăr, asigurată prin mijloace adecvate de verificare şi demonstrare şi pe imparţialitate în prezentare, descriere şi narare. Bârfele nu trebuie confundate cu ştirile. Chiar dacă opiniile sunt totdeauna subiective şi nu pot servi drept criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram că opiniile sunt exprimate corect şi etic. Principiul de bază al eticii jurnalismului este diferenţierea dintre ştiri şi opinii.”

Reclamanata a aratat ca in considerarea acestor argumente de fapt şi de drept, apreciaza că prin publicarea în mod sistematic a acestor articole în revista TM, în perioada ianuarie – august 2011, s-a încălcat dreptul ei la propria imagine, viaţă particulară, onoare şi demnitate, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Reclamanta a susţinut ca potrivit art.1000 alin.3 C.civ., se atrage raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta prepuşilor în funcţiile ce li s-au încredinţat. Pârâta I, editor al revistei TM, răspunde, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului său, pârâtul EP, director general al aceleiaşi reviste. Acesta, permiţând apariţia unor materiale calomnioase nesemnate şi neverificate, întruneşte în persoana sa condiţiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art.998-999 C.civ. Reclamanata a aratat ca in ce priveşte fapta ilicită, aceasta o constituie publicarea constantă, sub forma unui veritabil serial în numerele din lunile ianuarie – august 2011, a unor articole calomnioase, conţinând afirmaţii false şi denigratoare, lipsite de etică, în absenţa unor minime diligenţe jurnalistice privind o informare corectă asupra materialului publicat. Prin această faptă, încălcându-se normele dreptului obiectiv s-au cauzat prejudicii dreptului subiectv la onoare şi demnitate, dreptului la propria imagine şi dreptului la viaţă privată.

Cu privire la prejudiciu, reclamanta a susţinut ca trebuie privit ca rezultatul, efectul negativ suferit ca urmare a acestei fapte ilicite; deşi nu este susceptibil de evaluare pecuniară, prejudiciul moral poate fi reparat şi prin acordarea unei despăgubiri în bani. Publicarea articolelor precum şi preluarea lor de către importante posturi de televiziune, atestă un vădit prejudiciu de imagine, la care se adaugă prejudiciul adus onoarei şi demnităţii. Cu privire la acest aspect, trebuie avută în vedere şi calitatea pârâtului de jurnalist, ce presupune, în acord cu practica Înaltei Curţi, respectarea riguroasă a principiilor de etică şi deontologie profesională, folosirea unui limbaj cultivat şi reverenţios, nejignitor şi nonviolent.

În ce priveşte legătură de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, reclamanta a aratat ca aceasta rezultă în mod evident atât din natura faptei, afirmaţii calomnioase şi prezentarea într-o lumină defavorabilă a unor situaţii de fapt denaturate grosolan cu privire la anumite aspecte, şi falsificată în ansamblul său, cât şi din impactul pe care l-a avut publicarea acestor materiale false, dublată de preluarea materialelor calomnioase la emisiunea Ştirea Zilei, difuzată de postul Antena 3 în data de ………2011.

Reclamanta a susţinut ca simpla împrejurare că publicarea acestor articole sub forma unor pamflete reprezintă o aşa zisă formă de act artistic, nu este de natură să conducă la concluzia că reclamanta nu are dreptul la repararea prejudiciului de imagine suferit.

Reclamanata a aratat cu privire la vinovăţie, ca element al răspunderii civile delictuale, reaua credinţă este ilustrată de publicarea articolelor fără a fi verificate informaţiile puse la dispoziţia publicului, într-un mod rezonabil, astfel că acestea abundă în aprecieri calomnioase la adresa mea şi conţin grave erori. De asemenea, reau credinţă apare ca evidentă prin disimularea articolelor sub forma unor pamflete, dar publicate ca prezentând o certitudine într-o publicaţie care nu este specifică tabloidelor, precum şi din modul sistematic de prezentare, ce a îmbrăcat forma unui veritabil serial.

A mai susţinut ca in ce priveşte libertatea de exprimare, chiar dacă prin art.30 din Constituţia României aceasta este grantată, iar CEDO recunoaşte prin art.10 dreptul la liberă exprimare, exercitarea acestei libertăţi cu depăşirea limitelor şi restricţiilor stabilite este de natură să atragă răspunderea celui ce, depăşind acestei limite sau restricţii, săvârşeşte o faptă cauzatoare de prejudicii. Chiar dacă afirmaţiile conţinute în articolele calomnioase ar fi considerate de către pârâţi judecăţi de valoare, însăşi Curtea Eurpeană a admis că, în anumite situaţii, se poate dovedi dificil să se realizeze o delimitare precisă între noţiunea de judecată de valoare şi declaraţie de natură factuală (Klubs c. Letoniei), afirmând că „existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”. Însă, astfel cum Curtea a subliniat în cauza Lingens c. Austriei atunci când afirmaţiile unui ziarist au caracterul unei judecăţi de valoare, al căror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii sau aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art.10 din Convenţie, cu condiţia ca ele să se bazeze pe nişte fapte adevărate, sau într-o altă formulare „chiar şi o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lispsită de bază factuală (Cumpana şi Mazăre c.României, Pedersen şi Baadsgard c. Danemarcei, Jerusalem c. Austriei şi Fedeck c. Slovaciei). În consecinţă, Curtea a subliniat obligaţia jurnaliştilor de a exprima asemenea judecăţi şi de a respecta regulile profesiei lor, dând explicaţii obiective care să permită publicului să îşi formeze propria sa opinie (Prager şi Oberschlick, 26 aprilie 1995).

A susţinut că ingerinţa autorităţii în exercitarea dreptului la liberă exprimare a pârâţilor este prevăzut de lege (art.30 alin.6 din Constituţie, art.998-999 C.civ.), are un scop legitim (apărarea demnităţii persoanei) şi este necesar într-o societate democratică. 

În drept a invocat dispozitiile art.998 – 999, 100 alin.3 C.civ., art.30 alin.6 din Constituţie, art. art.54 din Decretul nr.31/1954.

În dovedirea cererii sale, a administrat proba cu inscrisuri depunînd execmplare ale revistelor TM în care au aparut textele în legatură cu care reclamanta a formulat pretenţiile sale, autorizaţie de construire şi proces verbal de recepţie a lucrărilor pentru construcţia din com.Cornetu, str…………..e fiscale, declaraţii de avere, contracte de vânzare cumpărare.

Prin întâmpinare, I a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată.

In aparare a susţinut ca revista ″TM″, partener oficial al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România este editată de I. Principalul obiectiv al revistei este de a informa publicul, în mod special asupra evenimentelor, activităţilor din sfera transporturilor, prin selecţia evenimentelor tratate. Considerând că ″a lipsi publicul de informaţii asupra funcţionării serviciilor publice înseamnă a ignora un drept fundamental într-o democraţie″ (practica CEDO)  şi că orice ″chestiune care afectează viaţa comunităţii″ (practica CEDO) este de interes public major, jurnaliştii revistei  ″TM″ nu se rezumă numai la prezentarea aspectelor  politice, sociale, ci şi la prezentarea modului în care funcţionează şi acţionează autorităţile ori instituţiile publice, precum şi orice altă entitate care utilizează bani publici sau care afectează interesul comunităţii. Astfel că, interesul public nu priveşte doar ceea ce autorităţile consideră că este de interes public. Articolele revistei sunt atât din sfera genurilor comentative cât şi a celor informative, având ca punct de pornire, întotdeauna, fapte din realitate. În revista ″TM″ în perioada ianuarie-august 2011 s-au publicat mai multe pamflete referitoare la anumite activităţi desfăşurate în cadrul Ministerului Transporturilor şi a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.

Pârâta a susţinut că principiile stabilite de art.1-4 din Codul deontologic al jurnalistului au fost respectate, prin verificarea rezonabilă a informaţiilor cu privire atât la activitatea reclamantei în calitate de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România cât şi a vieţii private a acesteia din cuprinsul pamfletelor publicate în  numerele ianuarie-august 2011. 

Pârâta a mai susţinut că modul în care au fost recepţionate lucrărilor pe DN secţiunea BM (pamfletul lunii ianuarie 2011) a ridicat multe semne de întrebare asupra calităţii acestora, fapt cunoscut şi demonstrat prin refuzul în mai multe rânduri a directorului din acea perioadă - FD - de a semna recepţia lucrărilor. De asemenea, au fost verificate şi pot fi demonstrate relatările din pamfletele lunilor ianuarie-aprilie 2011 referitoare la prezenţa permanentă a lui CN atât în secretariatul directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România cât şi în autoturismul companiei, în calitate de şofer, fără însă a fi angajatul companiei.

Faţă de considerentele învederate de reclamantă în petitul acţiunii cu privire la materialele calomnioase şi tendenţioase publicate în revista  ″TM″ pârâta a apreciat că activitatea reclamantei, conduita şi chiar viaţa privată a acesteia sunt de interes public major atunci când au relevanţă pentru exercitarea funcţiei, informaţiile fiind relatate cu bună-credinţă, având bază factuală.

A mai susţinut ca in pamfletul lunii februarie revista ″TM″ pe lângă temele generale abordate au fost  relatate şi câteva episoade din întâlnirile de lucru cu reprezentanţii companiilor de construcţii străine unde reclamanta a folosit un limbaj nepotrivit şi neadecvat funcţiei pe care o deţinea. Aceste episoade au fost aduse la cunoştinţă preşedintelui României prin media şi prin reprezentanţii ambasadelor la care s-a reclamat conduita reclamantei.

Pamfletele, cu toate mijloacele literar-plastice, s-au născut la somaţia actualităţii, fiind un răspuns, o luare de atitudine, o replică ce nu poate fi dispensată de responsabilitatea civică. 

Pârâta a susţinut că pentru aceste considerente articolele publicate în revista ″TM″ nu au lezat demnitatea, onoarea şi dreptul la viaţă privată ale reclamantei. A mai susţinut ca publicaţia ″TM″ nu a făcut altceva decât să informeze opinia publică cu privire la fapte concrete din activitatea desfăşurată de reclamantă în exercitarea funcţiei publice de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. ″Libertatea presei constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul află şi îşi formează opinii″ aşa cum  precizează şi CEDO.

În apărare, a administrat proba testimonala, fiind audiat DF, şi proba cu interogatoriu.

După analizarea cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele.

În timp ce reclamanta deţinea funcţia de funcţia de director general adjunct al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi apoi de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, începând cu numărul din luna ianuarie 2011, revista TM, editată de grupul de presă deţinut de pârâta I şi avându-l director general pe pârâtul EP, a publicat următoarele textele menţionate de reclamantă, conţinute în articole ale acestei reviste. Scopul textelor este acela de a informa publicul în legătură cu săvîrşirea de către reclamantă, în calitatea sa de important funcţionar public, a unor fapte nelegale în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Instanţa constată că din probele administrate nu au fost confirmate niciuna dintre fapte nelegale.

Instanţa apreciază că este rezonabil a considera că nu se cere ca afirmaţiile făcute de în presă, atunci când au caracterul unei judecăţi de valoare şi când sunt de interes public, tocmai din cauza caracterului de interes public, nu stau sub imperativul necesităţii unei demonstraţii exhaustive. Este suficient ca aceste afirmaţii, explicite sau implicite, să fie veridice şi să aibă o bază factuală, în sensul că se bizuie pe informaţii controlabile, suficiente pentru a contura prezumţiile sau imaginile promovate de afirmaţiile în discuţie.

Totuşi oamenii de presă au obligaţia de a oferi publicului căruia i se adresează, explicaţii din care să rezulte conţinutul şi specificul informaţiilor pe care le-au folosit pentru expirmarea afirmaţiilor de presă, astfel încît publicul să poată trage propria concluzie bazată pe aceleaşi informaţii.

În măsura in care afirmaţiile făcute în presă sunt complet lipsite de explicaţii sau explicaţiile sunt insuficiente, afirmaţiile sunt excesive, inacceptabile şi constituie o faptă ilicită.

Instanta apreciază că punerea în circulaţie a unor afirmaţii precar susţinute de informaţii este acceptabilă cu argumentul că intuiţia jurnalistică ar putea fi confirmată ulterior şi în măsura în care tonul şi forma afirmaţiilor indică precaritatea informaţiilor. Însă, într-o atare situaţie de precaritate informativă, autorul afirmaţiei de presă trebuie să adopte un ton rezervat, direct proporţional cu precaritatea informaţiilor sale. Pe de altă parte, instanţa apreciază că revenirea cu aceleaşi afirmaţii precar susţinute de informaţii şi, cu atît mai mult, insistenţa în colportarea aceloraşi afirmaţii neconfirmate de informaţii ulterioare, este inacceptabila din punct de vedere jurnalistic şi reprezintă o faptă ilicită. Iar folosirea unui ton violent şi suficient, care indică indirect certitudinea autorului, în pofida adevaratei precarităţi a informaţiilor, precaritate nedezvăluită publicului, întăresc caracterul ilicit al acestei fapte.

Instanţa mai reţine că modul de exprimare şi limbajul folosit în formularea afirmaţiilor de presă nu trebuie să fie jignitor. Desigur ca textele ziaristice conţin uneori o notă literară accentuată, astfel că sînt acceptabile anumite hiperbolizări, augumentări sau minimalizări, anumite metafore şi licenţe literare. Pe de altă parte, nu orice fel de exprimare poate fi acceptată sub simpla scuză a stilului literar. Cu alte cuvinte, nu se poate susţine că la adăpostul formei pamfletare pot fi folosiţi termeni jignitori şi expresii jignitoare.

În cauză, textele în legătură cu care a fost formulată cererea de chemare in judecată au un caracter ilicit care rezultă din combinarea repetitivităţii, a lipsei de informaţie atît anterioară publicării, cît şi ulterioară, şi a agresivităţii şi grosolăniei limbajului folosit. Instanţa reţine că textele menţionate fac referiri repetate şi insistente la fapte de corupţie în forma luării de mită şi la fapte necorespunzătoare moral, în forma limbajului vulgar şi a relaţiilor intime personale. În cauză nu s-a dovedit că reclamantul ar fi avut informaţii care să îndreptăţească exprimarea cu titlu de certitudine a textelor mentionate. Instanţa reţine că folosirea limbajului vulgar şi batjocoritor la adresa reclamantei nu poate fi considerat un pamflet, ci doar dovada unui gust jurnalistic îndoielnic. Instanţa are în vedere următoarele exprimări: “DAA Maximusa Şmechereanusa Luatoresa des Şpagas des Las Firmes Italienes”, „donna Macaronela Dragia”, „Daniela Macaronela Draghia”, „discuţie ca între fete dintre Macaronela si şarpele cu chiloţei”, „şoferlavărului CN”,

Instanţa apreciază că în cazul în care afirmaţiile cu scopul de informare publică din textele menţionate ar fi fost făcute în termeni rezonabili şi civilizaţi, păstrând un scop exclusiv informativ şi fiind onest prezentate din punct de vedere jurnalistic, acele afirmaţii ar fi fost acceptabile, în sensul că nu ar fi reprezentat o faptă ilicită.

În cauza, însă, au fost folosite în textele menţionate formulări insultătoare inutile din punct de vedere informativ-jurnalistic, ofensatoare la adresa reclamantei şi inacceptabile stilistic, inclusiv din perspectivă pamfletară. Afirnaţiile au fost făcute în mod repetat şi cu aceeaşi lipsă a unei baze informative.

Instanţa apreciază că, pentru aceste motive sunt întrunite două dintre elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, fapta ilicită şi raportul de cauzalitate.

În ce priveşte vinovăţia, instanţa constată că fapta de a publica textele menţionate înfrînge atît normele deontologice jurnalistice, cît şi dreptul la imagine al reclamantei, astfel că vinovăţia apare sub aspectul primului criteriu în forma intenţiei, iar sub aspectul celui de-al doilea în forma culpei, întrucît nu s-a dovedit că pîrîţii ar fi intenţionat să ştirbească imaginea reclamantei.

În ce priveşte prejudiciul, instanţa, în contextul motivelor mai sus prezentate, apreciază că fapta ilicită nu este reprezentată de actul jurnalistic fundamental, ci de specificul formal concret al faptei, prejudiciul moral fiind determinat de termenii ofensatori şi de insistenţa afirmaţiilor lipsite de fundament informativ.

Astfel, instanţa apreciază că prejudiciul moral suferit de reclamanta reprezintă un prejudiciu în sensul răspunderii civile delictuale, astfel că este întrunit şi acest element al răspunderii civile delictuale.

Aşa cum rezultă din poziţia pârâtei exprimată prin întâmpinare, revista TM este editată de Grupul de Presă I, astfel că această persoană juridică răspunde pentru prejudiciile produse prin textele publicate sau reproduse în această revistă. Aşa cum rezultă din caseta redacţională, pîrîtul PE este directorul general al redacţiei şi, în măsura în care articolele care conin textele menţionate în cauza, sunt nesemnate, pârâtul PE răspunde pentru prejudiciile provocate prin publicarea acelor texte, el având obligaţia de a controla în mod special textele care apar nesemnate, tocmai pentru a preîntâmpina publicarea unor texte necorespunzătoare. Pârâtul se află în raport de prepuşenie cu pârâta, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.1000 al.3 C.civ., pârâta răspunzând pentru prejudiciu.

Instanţa apreciază ca prejudiciul suferit de reclamantă poate fi acoperit prin acordarea unei despagubiri de 45.000 lei, astfel ca in baza art.998-999 C.civ., rap. la art.1000 al.3 C.civ. si va admite actiunea in parte. În baza art.1000 al.3 C.civ. si art.1003 C.civ., instanta va obliga pârâţii în solidar la plata despăgubirilor.

În ce priveşte cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la publicarea hotărârii judecătoreşti, instanţa apreciază această cerere drept excesivă, apreciind ca suficientă despagubirile acordate.

În ce priveşte aparările pârâtei legate de declaraţia martorului audiat în cauza la propunerea pârâtei, instanţa reţine că nimic din declaraţia acestuia nu are legătură cu cauza. Martorul a declarat că reclamanta vorbea în exercitarea atribuţiilor de serviciu neprotocolar, dar neputînd declara ca vorbea trivial sau batjocoritor. Martorul a mai declarat că într-un cerc restrîns a folosit o înjurătură la adresa unei anumite persoane, dar nu una dintre cele vizate de textele din articolele legate de obiectul cauzei. În ce priveşte aparările pârâtei legate de neprezentarea reclamantei pentru a i se lua interogatoriul propus de pârâtă, instanţa reţine că, faţă de poziţia explicit şi detaliat susţinută de reclamantantă în motivareea acţiunii sale, nu se poate face aplicarea art.225 C.pr.civ. în sensul interpretării că reclamanta ar fi recunoscut că a săvîrşit faptele la care se referă textele din articolele legate de obiectul cauzei. În consecinţă, instanţa respinge aceste apărări ale pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite in parte cererea formulată de reclamanta DDA, cu domiciliul ales pentru comunicarea sentinţei la ………, în contradictoriu cu pârâţii PE, cu şi I.

Obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 45.000 lei.

Respinge cererea de obligare la publicare a hotărîrii în revista TM

Cu apel in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER, A   B

Domenii speta

Spete similare