Dacă inculpatul nu a declarat apel, nu poate formula critici cu privire la hotărârea apelată numai de partea civilă. Efectul extensiv al apelului nu este aplicabil în cazul părților care au interese procesuale opuse.

- art. 417 Cod procedură penală

- art. 419 Cod procedură penală

Potrivit art. 417 Cod procedură penală, instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul limitelor prevăzute la alin. 1, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate temeiurile  aspectele de fapt şi de drept.

Având în vedere că instanţa de apel a fost învestită numai cu apelul părţilor civile, cu privire la soluţia dispusă pe latura civilă a cauzei, rezultă că latura penală (în care se încadrează şi cererea formulată de inculpat) a cauzei nu mai poate face obiectul cenzurii în calea de atac.

Totodată, Curtea constată că în cauză nu ar putea fi aplicabile nici dispoziţiile art. 419 Cod procedură penală, care reglementează efectul extensiv al apelului, deoarece potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constante în materie, invocarea efectului extensiv se poate realiza numai în favoarea persoanelor care fac parte din acelaşi grup procesual. Or, în cauză, părţile civile apelante şi inculpatul A. nu fac parte din acelaşi grup procesual, ci au interese procesuale diferite.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2225/05.12.2018 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul cu numărul de mai sus, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. 1,2 Cod penal rap la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul A.,  […], la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului A. pe o durată de 2 ani, reprezentând termen de supraveghere şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune B., la datele fixate de acesta

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile

- să comunice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin 2. Cod penal impune inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal obligă inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului B..

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 alin. 1 şi alin. 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligaţiile impuse precum şi în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, 2, 4, 5 şi art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, rap la art. 49 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acţiunile civile formulate de părţile civile şi  în consecinţă, obligă partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. pentru COMPANIA DE ASIGURĂRI "D." S.A. E. – […], să plătească:

- părţii civile F. suma de 5443 lei daune materiale şi suma de 15.000 euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând daune morale; părţii civile G., suma de 15.000 euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând daune morale; părţii civile H., suma de 15.000 euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând daune morale; părții civile I., suma de 15.000 euro (echivalent în lei la data plăţii), reprezentând daune morale; părților civile J., K., L. și M., suma de câte 2500 euro (echivalent în lei la data plăţii) pentru fiecare, reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 274 alin.1 teza finală suma de 520 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. N.), rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, din dosarul de urmărire penală nr. […] din data de 07.08.2017, înregistrat la această instanţă sub nr. […], s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Urmare admiterii cererii formulată de inculpat, cauza a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul depunând în circumstanţiere un set de înscrisuri, respectiv caracterizări.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului + schița locului accidentului + planșa fotografică (f. 7-21); Procesul-verbal de examinare și de predare a bunurilor aparținând victimei (f. 22); Procesul-verbal de identificare (f. 23); Raportul de expertiză medico-legală autopsie nr. 133/Aut/02.04.2016 emis de SJML B. + fișa de urgență prespitalicească (f. 26-29); Declarațiile persoanelor vătămate F. (f. 30), G. (f. 31) și H. (f. 32); Procesul-verbal de ridicare a diagramei capului tractor cu numărul […] din perioada 30.03.2016-31.03.2016 (f. 33-34); Rezultatul testării cu aparatul etilotest (f. 35); Buletinul de analiză toxicologică nr. 527/T/05.04.2016 (f. 36); Examenul clinic + procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice (f. 37-39); Declarațiile date de A. (f. 45, 47); Documentele aferente vehiculelor conduse, ale victimei și ale inculpatului (f. 50-63), instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 31.03.2016, în jurul orei 18:03, inculpatul A. a condus ansamblul de vehicule format din autocamionul marca Volvo cu numărul de înmatriculare […] și semiremorca marca Schwarz Muller cu numărul de înmatriculare […] pe banda întâi a străzii O. dinspre P. către str. Q., iar când a ajuns la intersecția cu sens giratoriu cu str. Q. a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului ”Cedează trecerea”, nu i-a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Dacia 1310 având numărul de înmatriculare […] condus de numitul R. dinspre str. Q. către localitatea S.  și a intrat în coliziune cu acesta.

Segmentul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier este fără declivități, iar partea carosabilă asfaltată are o lățime de 9 m, banda de deplasare având o lățime de 4,4 m. Pe respectivul segment de drum se află amplasate indicatoare rutiere, respectiv Cedează trecerea, un indicator temporar având semnificația Lucrări, Depășirea interzisă, Obligatoriu înainte și Intersecție cu sens giratoriu.

La data producerii accidentului, partea carosabilă era uscată și curată, vizibilitatea fiind specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi.

În urma impactului violent și a leziunilor traumatice grave suferite, numitul R. a decedat la ora 18:42.

În cauză a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală autopsie nr. 133AUT/02.04.2016 de SJML B. prin care s-au stabilit următoarele: - moartea numitului R. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute, consecința unei rupturi traumatice de cord în cadrul unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale și de stern; - între leziunile traumatice constatate la autopsie și deces se apreciază că există legătură de cauzalitate directă, - sângele recoltat la autopsie nu conținea alcool.

Din declarația dată de A. cu ocazia efectuării cercetării la fața locului a rezultat că în data de 31.03.2016, în jurul orei 18:00, a condus autotractorul cu numărul […] cu semiremorca  având numărul […] pe str. O., dinspre mun. Ş. către str. T., iar când a ajuns în apropierea intersecției cu sens giratoriu (str. Q.), s-a asigurat din partea stângă și, observând că nu circulau autoturisme, a pătruns în intersecție, moment în care a constatat, în ultima clipă, un autoturism de culoare gri care se deplasa în intersecție dinspre stânga; deși a frânat, acesta nu a putut evita impactul cu autoturismul respectiv.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit în data de 31.03.2016, se constată că pe partea carosabilă au fost descoperite urme de frânare provenite de la ambii conducători auto.

Fiind audiat ulterior, inculpatul a precizat că lucrează în calitate de conducător auto la S.C. Ţ. E. și prestează servicii de transport de marfă. În data de 31.03.2016 a condus autocamionul marca Volvo cu numărul de înmatriculare […] cu semiremorca marca Schwarz Muller; a descărcat marfa în mun. Ş., urmând să se deplaseze către localitatea U.; în jurul orei 18:15, acesta a ajuns pe raza mun. B., fiind prima dată când se deplasa pe traseul respectiv și nu cunoștea bine zona; în momentul în care s-a apropiat de o intersecție cu sens giratoriu, a observat că pe sectorul respectiv de drum se afla un indicator cu semnificația ”Cedează trecerea”, dar dat fiind că nu a observat autoturisme în acea intersecție, și-a continuat deplasarea; arată că se deplasa cu o viteză de aproximativ 40 de km/h; când a pătruns în intersecție, a observat în ultimul moment că din partea stângă circula un autoturism marca Dacia de culoare gri, a frânat pentru a evita impactul cu autoturismul anterior menționat, însă a intrat în coliziune cu acesta; în final, acesta a precizat că recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care este cercetat.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest și i-a fost prelevată o probă de sânge, constatându-se că acesta nu a consumat alcool.

Având în vedere starea de fapt reţinută, în drept, fapta inculpatului A., care în data de 31.03.2016, în jurul orei 18:03, a condus ansamblul de vehicule format din autocamionul marca Volvo cu numărul de înmatriculare […] și semiremorca marca Schwarz Muller cu numărul de înmatriculare […] pe banda întâi a străzii O. dinspre P. către str. Q., iar când a ajuns la intersecția cu sens giratoriu cu str. Q. a pătruns în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului ”Cedează trecerea”, nu i-a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Dacia 1310 având numărul de înmatriculare […] condus de numitul R. dinspre str. Q. către localitatea S. și a intrat în coliziune cu acesta, provocând astfel decesul numitului R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, precum şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciind totodată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 Cod civil (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită - infracţiunea săvârşită, prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului.

Totodată s-a avut în vedere că, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a reţinut că principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani - de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, părţile civile F., H., I., J., K., L. şi M..

În susţinerea apelului formulat, prin apărător ales, părţile civile au arătat în esenţă că instanţa de fond nu a analizat în mod corect stabilirea cuantumului despăgubirilor, prin aplicarea normelor de drept material prevăzute de art. 49 din ordinul CSA 14/2011, care statuează asupra obligativităţii acordării daunelor morale în caz de deces, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa naţională. În al doilea, rând, s-a arătat că instanţa a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, în sensul că a acordat sume mult mai mici faţă de cât a fost de acord explicit chiar partea responsabilă civilmente. Totodată, s-a apreciat că acordarea unor daune morale atât de reduse este în dezacord cu principiile pe care se întemeiază răspunderea civilă delictuală, respectiv principiul echităţii, al rezonabilităţii şi proporţionalităţii. În continuare, s-a arătat că instanţa de fond nu a indicat motivele care au condus-o la stabilirea daunelor morale într-un cuantum atât de redus. În sfârşit, s-a subliniat că suferinţa resimţită de părţile civile ca urmare a decesului victimei R. a fost una deosebit de intensă ca urmare a relaţiei foarte apropiate pe care acesta din urmă o avea cu fiecare parte civilă. Prin urmare, instanţa de fond trebuia să ţină seama de această suferinţă şi să evalueze în mod corespunzător daunele morale acordate părţilor civile, având grijă ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condiţiile de viaţă ale părţilor civile prin procurarea unor satisfacţii morale, urmând a se avea în vedere gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă al persoanei. (f. 33 şi urm.)

În apel nu au fost administrate alte mijloace de probă. Apelantele părţi civile au depus practică judiciară în susţinerea apelului. De asemenea, inculpatul, prezent personal şi asistat de avocatul desemnat din oficiu, a precizat că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A. a solicitat ca prin decizia ce se va pronunţa, să se dispună înlăturarea obligaţiei instituite de instanţa de fond în sarcina sa în condiţiile art. 93 alin. 2 Cod penal, respectiv aceea de a nu părăsi teritoriul României, având în vedere că este cetăţean al Republicii Moldova şi locuieşte pe teritoriul acestui stat, neavând reşedinţă în România.

Verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

Raportat la efectul devolutiv al apelului, aşa cum este reglementat în cuprinsul articolului 417 din Codul de procedură penală, instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul limitelor efectului devolutiv, instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare au fost corect realizate de instanţa de fond, analiza acesteia urmând a fi însuşită de instanţa de control judiciar, fără a mai fi detaliată, nefiind formulate critici la adresa acestor aspecte.

În ceea ce priveşte critica formulată de părţile civile – cuantumul nejustificat de mic al daunelor morale acordate de prima instanţă – Curtea consideră că este întemeiată.

În acest sens, se constată că, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanţa de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (decizia nr. 2617/2009).

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Examinând circumstanţele cauzei din această perspectivă, se constată că potrivit ofertelor de despăgubire comunicate de partea responsabilă civilmente părţilor civile (f. 15 şi urm. dosar fond vol. 2) sumele pe care asigurătorul s-a declarat dispus să plătească părţilor civile fiind mai mari decât cele stabilite de instanţa de fond.

Deşi împărtăşeşte raţionamentul primei instanţe în sensul că daunele morale acordate în astfel de cauze nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără just temei, ci au rolul de a compensa într-o oarecare măsură durerea resimţită de apropiaţii victimei, Curtea consideră totuşi că, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile,  soţia, copiii, mama şi fraţii defunctului, pornind de la legăturile puternice de afecţiune dintre soţ şi soţie, dintre părinte şi copil, precum şi dintre fraţi, de la suferinţa cauzată de pierderea unei fiinţe dragi în mod violent şi intempestiv, apreciază că sumele stabilite de prima instanţă, de câte 15.000 euro pentru soţia supravieţuitoare şi rudele de gradul I, şi respectiv câte 2500 euro pentru fiecare frate, nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral resimţit.

Astfel, instanţa de apel are în vedere faptul că soţia defunctului a suferit o traumă psihică enormă şi ireversibilă, pierderea soţului afectând-o profund, aspect care rezultă şi din mijloacele de probă administrate în cauză - declaraţiile martorilor  V. (f. 10 dosar fond vol. 2) şi W. (f. 11 dosar fond vol. 2), care au arătat că victima avea o relaţie deosebit de apropiată cu toţi membrii familiei sale, părţile civile suferind vizibil urmare decesului victimei, de care erau puternic legate afectiv.

În ceea ce îi priveşte pe fiii defunctului, părţile civile G. şi H., se reţine că şocul pierderii tatălui este unul imens, prejudiciul moral fiind evident pentru orice persoană care îşi pierde părintele în condiţii neaşteptate, persoană care nu era la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariţia sa fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, părţile aveau o relaţie foarte apropiată cu victima.

Aspecte similare rezultă din probele administrate şi cu privire la celelalte părţi civile, despre care martorii audiaţi au afirmat că erau în relaţii foarte apropiate cu victima.

Este adevărat că nu se poate stabili un preţ al suferinţei, fiind evident că pierderea intempestivă a unei fiinţe dragi – soţ, tată, fiu, frate - implicată intens în viaţa de familie şi preocupată să asigure o viaţă bună celorlalţi membri ai familiei, fiindu-le şi sprijin moral, nu poate fi cuantificată şi nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanţă, însă Curtea apreciază că o majorare a cuantumului daunelor morale la 80.000 lei pentru soţia supravieţuitoare, cei doi copii şi mama victimei este de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor în raport cu suferinţa pricinuită.

În mod similar, Curtea reţine că daunele morale acordate de prima instanţă celorlalte părţi civile (fraţii defunctului) sunt insuficiente pentru a compensa în mod rezonabil suferinţa cauzată de pierderea fratelui, cu care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, avea o relaţie bună. Prin urmare, Curtea consideră că suma de 40.000 lei pentru fiecare dintre fraţii defunctului este în măsură să compenseze în mod rezonabil suferinţa resimţită de aceste părţi civile, urmând a majora în mod corespunzător cuantumul daunelor morale acordate acestora.

Astfel, se vor admite apelurile formulate de partea responsabilă civilmente X. S.A. şi părţile civile Y., Z., ZZ. împotriva sentinţei penale nr. 723/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. […], pe care o va desfiinţa în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente Compania de Asigurări D. S.A.  E. prin mandatar S.C. C. S.R.L. pentru către părţile civile.

Rejudecând în aceste limite:

Va majora cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente Compania de Asigurări D. S.A. E. prin mandatar S.C. C. S.R.L. în favoarea părţilor civile:

-F. (soţ supravieţuitor) de la suma de 15.000 euro la suma de 80.000 lei;

-G. (fiu) de la suma de 15.000 euro la suma de 80.000 lei;

-H. (fiu) de la suma de 15.000 euro la suma de 80.000 lei;.

-I. (mamă) de la suma de 15.000 euro la suma de 80.000 lei;.

-J. (soră) de la suma de 2500 euro la suma de 40.000 lei;

-L. (frate) de la suma de 2500 euro la suma de 40.000 lei;

-K. (frate) de la suma de 2500 euro la suma de 40.000 lei;

-M. (frate) de la suma de 2500 euro la suma de 40.000 lei;

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului A., de înlăturare din dispozitivul sentinţei atacate, a interdicţiei de a părăsi teritoriul României pe durata termenului de supraveghere, Curtea constată că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinţei analizate.

Potrivit art. 417 Cod procedură penală, instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul limitelor prevăzute la alin. 1, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate temeiurile  aspectele de fapt şi de drept.

Având în vedere că instanţa de apel a fost învestită numai cu apelul părţilor civile, cu privire la soluţia dispusă pe latura civilă a cauzei, rezultă că latura penală (în care se încadrează şi cererea formulată de inculpat) a cauzei nu mai poate face obiectul cenzurii în calea de atac.

Totodată, Curtea constată că în cauză nu ar putea fi aplicabile nici dispoziţiile art. 419 Cod procedură penală, care reglementează efectul extensiv al apelului, deoarece potrivit doctrinei şi jurisprudenţei constante în materie, invocarea efectului extensiv se poate realiza numai în favoarea persoanelor care fac parte din acelaşi grup procesual. Or, în cauză, părţile civile apelante şi inculpatul A. nu fac parte din acelaşi grup procesual, ci au interese procesuale diferite.

Inculpatul are însă la îndemână calea prevăzută de art. 95 alin. 2 Cod penal, care reglementează procedura şi condiţiile de încetare a unora dintre obligaţiile impuse de instanţă în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 868 de lei, rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în conturile Baroului B..

Domenii speta

Spete similare