Daune morale raspundere delictuala accident de circulatie

Dosar nr. ……../2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.05.2013

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ……..

GREFIER : ……

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanţii ….. şi ….. în contradictoriu cu pârâtul ……, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanţii ….. personal şi asistat de avocat si reclamanta ………. prin avocat şi pârâtul personal şi asistat.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Pârâtul personal şi asistat de avocat precizează instanţei că renunţa la audierea martorului încuviinţat la termenul anterior.

Instanţa ia act ca pârâtul a renunţat la administrarea probei testimoniale.

Reclamanţii prin avocat depun la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat pârâtului.

Pârâtul personal şi asistat de avocat depune la dosar interogatoriul formulat pentru a fi administrat reclamanţilor.

Instanţa procedează la administrarea probei cu interogatoriul parţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate si ataşate la dosarul cauzei după semnare.

Reclamanţii prin avocat depun la dosar devize şi planşe foto.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat instanţa constată pricina în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanţii prin avocat solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune morale si materiale, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul personal şi asistat de avocat pune concluzii de respingere a cererii ca nefondată cu cheltuieli de judecată, pe cale separată.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Având nevoie de timp pentru a delibera precum şi pentru a da  posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 27.05.2013.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.05.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Dosar nr. ……/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILĂ NR. 6560

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 2013

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ……….

GREFIER : ……….

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanţii …… şi ………. în contradictoriu cu pârâtul ……., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile si susţinerile părţilor au fost consemnate in încheierea de şedinţă din data de 20.05.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17.06.2013.

I N S T A N Ţ A

Prin cererea formulată la data de 07.06.2012 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …../2012 reclamanţii ……. şi ….. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul ….., obligarea acestuia la plata către reclamanţi a sumei de 20 000 RON (respectiv câte 10 000 RON pentru fiecare) cu titlul de despăgubiri pentru daune morale şi 310 RON despăgubiri pentru daune materiale, în urma accidentului rutier cauzat de pârât la data de 06. 11. 2010 din culpa sa, precum şi la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au fost victimele unui accident de circulaţie produs data de 06.11.2010 din vina pârâtului ……., cetăţean turc; mai concret la data respectivă se deplasau în jurul orei 00:10 împreună cu autoturismul proprietate personal marca Fiat Stilo, cu număr de înmatriculare ….. în Bucureşti, pe strada ..ică din direcţia bulevardul C-tin … către bulevardul ……; ajunşi în dreptul intersecţiei străzii .. cu strada …, având indicatorul “Drum cu prioritate”, şi-au continuat deplasarea cu precauţie, dar, din păcate, au fost acroşaţi în plin de autoturismul VoiKswagen Passat cu numărul de înmatriculare …, condus de către pârât, care a intrat în intersecţia cu viteză, venind de pe strada …. In urma impactului, autoturismul reclamanţilor s-a răsturnat, deşi circulau cu viteză foarte mică (20-25 km/h), în timp ce autovehiculul pârâtului avea viteza de circa 60-70 km/h; consecinţele accidentului au constat în aceea că autoturismulreclamanţilor a fost distrus în bună măsură, iar aceştia au rămas captivi in autoturism circa o jumătate de oră, au suferit leziuni serioase care au necesitat o perioadă de vindecare şi tratament adecvat.

Mai arată reclamanţii că, după efectuarea cercetărilor de către Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, dosarul penal a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cu propunerea de neincepere a urmăririi penale împotriva pârâtului, propunere însuşită de către Parchet, împrejurare în care nu au avut posibilitatea să se constituie parte civilă în procesul penal.

Apreciază reclamanţii că prin fapta descrisă mai sus, le-au fost aduse grave prejudicii materiale şi morale, prin spaima de care au avut parte în momentul producerii accidentului, precum şi prin suferinţele fizice de care au avut parte atât în momentul producerii accidentului cât şi prin tratamentul pe care l-au urmai pentru vindecarea plăgilor, contuziilor, escoriaţiilor, echimozelor şi tumefierilor suferite.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 din vechiul Cod civil, respectiv art. 1357-1359 din noul Cod civil.

La data de 06.02.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care  a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esenţă, că dupa producerea accidentului, s-a constituit dosarul de urmărire penala nr. …….20l0, iar dupa efectuarea cercetărilor dc către Brigada de Politie Rutiera, dosarul privind accidentul sus-mentionat a fost inaintat Parchetului de pe …… Bucureşti, cu referatul de neincepere a urmăririi împotriva pârâtului Nr. …../2010 din data de 07.01.2011, cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin 1, alin. 3 Cod Penal si art. 89 alin. OUG 195/2002. Ulterior, Parchetul de pe lângă ……. Bucureşti, a încheiat dosarul de urmărire penala cu rezoluţia de neincepere a urmăririi penale din data de 24.02.2011, de unde reiese faptul ca pârâtul nu a fost găsit vinovat de producerea accidentului. Totodata, reclamanţii au avut nevoie de 2-3 zile de îngrijiri medicale conform certificatelor medico-legale eliberate de INML Mina Minovici nr. A2……./08.11.2010, respectiv nr. ………/08.11.2010; in certificatele medieo-legale menţionate este precizat faptul ca leziunile suferite de către reclamanţi nu au pus în pericol viata acestora cat si faptul ca acestea nu constituie infirmitate.

Apreciază că accidentul produs a avut urmări minore fata de reclamanţi, care au avut nevoie de o perioada foarte scurta de timp in vederea recuperării fizice, respectiv 2-3 zile, astfel ca nu se poate vorbi de existenta unui prejudiciu moral la valoarea solicitată de reclamanţi.

Referitor la capatul 2 al cererii de chemare in judecata, pârâtul este de acord sa achite despăgubirile pentru daunele materiale, in cuantum de 310 RON, in condiţiile in care reclamanţii probeaza efectiv culpa sa.

In drept, a invocat dispoziţiile art. 115 Cod de Proc.

Prin încheierea din 25.03.2013 instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi interogatorii reciproce.

Proba cu interogatoriu a fost administrată în şedinţa din 20.05.2013, răspunsurile părţilor fiind consemnate şi ataşate la dosar – filele 71-74.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În noaptea din 06.11.2010 în jurul orelor 00:10 a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate VW Passat, de culoare albastru, cu nr. de înmatriculare ………., condus de pârâtul …….. şi autoturismul marca Fiat, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare …, condus de ………..

Pârâtul conducea autoturismul marca VW Passat, de culoare albastru, cu nr. de înmatriculare …… pe strada ……, iar când a ajuns la intersectia cu str……… nu a respectat semnificaţia indicatorului « STOP » şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca Fiat, de culoare gri, cu nr. de înmatriculare ……, condus de ….. Cezar care circula regulamentar pe str. Tîrnava Mică din directia B-dul Constantin Brâncoveanu către B-dul dru …..

După impact, autoturismul condus de reclamantul ……. s-a răsturnat pe plafon, ca urmare reclamanţii au suferit leziuni traumatice care nu au pus în primejdie viaţa şi nu determină infirmitate posttraumatică ce au necesitat îngrijiri medicale de 2-3 zile.

Această situaţie de fapt rezultă din procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală în dosarul penal nr. ……./2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, declaraţia dată de către pârât în faţa organelor de cercetare penală, precum şi din răspunsurile acestuia la interogatoriu, coroborate cu certificatele medico-legale nr. ……/08.11.2010, respectiv nr. ………./08.11.2010, precum şi achiesarea pârâtului la capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale.

Cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că față de dispozițiile art 103 din legea 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite, ceea ce înseamnă că legea aplicabilă este vechiul cod civil, având în vedere că incidentul rutier s-a petrecut la 06.11.2010, cand era încă în vigoare actul normativ menționat.

Referitor la daunele solicitate, în drept, potrivit art. 998 cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art.999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”. Coroborând cele două texte legale menţionate, rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunirea cumulativă a următoarelor patru condiţii: 1. existenţa unei fapte ilicite; 2. existenţa unui prejudiciu; 3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; 4. existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia sau culpa celui care a acţionat.

În cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită a pârâtului de a nu respecta semnificaţia indicatorului „stop” întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 100 alin 1 pct 3  (nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de obligare); urmare a acestei fapte s-a produs evenimentul rutier în urma căruia reclamanţii au suferit prejudicii de natură morală şi materială.

Reclamanţii solicită obligarea pârâtului să plătească suma de 310 lei cu titlul de daune materiale, iar pârâtul a achiesat în faţa instanţei la aceste pretenţii. Faţă de poziţia procesuală a pârâtului cu privire la pretenţiile reprezentând daune materiale, precum şi faţă de dispoziţiile art. 270 Cpc îl va obliga pe acesta să plătească 310 lei daune materiale reclamanţilor.

În ceea ce privește daunele morale, data fiind natura prejudiciului care le generează nu exista criterii precise pentru determinarea lor. Însa, despăgubirea bănească acordata pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilităţi de stabilire a unei corespondenţe exacte între cuantumul acestei despăgubiri şi gravitatea prejudiciului pe care ar trebui să-l repare. Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolica, stabilita din perspectiva consecinţelor in planul vieţii personale si sociale. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Referitor la cuantumul prejudiciului stabilit de către prima instanţă, instanţa a reţinut că este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând în dureri fizice şi psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

În schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-şi aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Din acest motiv, instanţa sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacţii de ordin moral susceptibile de a înlocui valoarea de care a fost privată.

Recunoaşterea unui drept de despăgubire nu se poate explica decât prin voinţa de a oferi o satisfacţie care poate contrabalansa efectul vătămării şi fără ca această satisfacţie să aibă o reală corespondenţă cu prejudiciul, astfel că la cuantificarea sumei accentul trebuie pus pe importanţa prejudiciului din punctul de vedere al victimei.

Reţinând că este de netăgăduit că modalitatea de producere a evenimentului rutier – răsturnarea autoturismului, vătămarea corporală a reclamanţilor, urmările acestor vătămări, respectiv tratarea acestora, drumurile repetate la consulturi de specialitate, tratamente, precum şi stresul psihic simţit de reclamanţi la momentul producerii accidentului a produs un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensaţii materiale.

In raport de aceste criteriile menţionate mai sus, instanţa apreciază apreciaza ca suma de 8.000 lei (câte 4.000 lei fiecare reclamant) cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie echitabila pentru prejudiciul moral suferit de aceştia, apreciind totusi ca suma de cate 20.000 lei daune morale solicitate este prea mare, considerand ca daunele morale nu constituie un mijloc de imbogatire pentru reclamanţi.

Prin urmare, cererea reclamanţilor de acordare a daunelor morale a fost apreciată ca întemeiată în parte, avându-se în vedere consecinţele negative suferite, pe plan fizic şi psihic, importanţa vătămărilor, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către reclamanţi, astfel că instanţa a apreciat cuantumul sumei solicitate numai parţial justificat, o sumă de 8.000 lei constituind o satisfacţie suficientă şi echitabilă pentru toate vătămările suferite de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, cererea formulată de reclamanţii ………. şi ……………., sector 3.

Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor 310 lei cu titlul de daune materiale.

Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 8.000 lei (câte 4.000 lei pentru fiecare reclamant).

Obligă reclamantul să plătească pârâtei 556,4 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.06.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare