Acordare statut refugiat

Hotărâre **** din 30.10.2013


DOSAR NR. …….2013

ROMANIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECTIA CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR. ……

ŞEDINŢA SECRETĂ DIN DATA DE ……2013

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE : ………..

GREFIER : ……..

Pe rol soluţionarea plângerii formulate de petentul …….. în contradictoriu cu intimatul ………..

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc în şedinţa secretă de la 17.10.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţa, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la 23.10.2013 şi 30.10.2013.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin adresa nr. 2577495/07.01.2013 ………a înaintat acestei instanţe plângerea formulată de petentul  ……… la data de 20.12.2012, împotriva Hotărârii Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare nr. …../h/CM din 06.12.2012 prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a statutului de refugiat şi nu a fost acordată protecţie subsidiară cu privire la petent.

Petentul a solicitat în plângerea formulată anularea Hotărârii nr. ………/h/CM din 06.12.2012 şi acordarea unei forme de protecţie, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ………/4/2013.

În fapt, petentul a arătat că cererea sa a fost analizată şi apreciată în mod greşit, neţinându-se cont că este rudă cu  fostul preşedinte ivorian şi că face parte din grupul etnic Beti.

Petentul susţine că datorită tradiţiei familiale este membru al partidului FPI, iar după alegerile prezidenţiale din 2010 şi în timpul crizei postelectorale membrii acestui partid au fost supuşi uciderilor arbitrare, torturii şi violenţelor.

Se arată că petentul a fost căutat acasă de patrule militare fiind nevoit să se refugieze la prietena sa, iar tatăl său a plecat în Ghana.

Se mai arată că temerea sa de persecuţie este susţinută şi de actualul context existent în ţara de origine a petentului.

Petentul mai precizează că din cauza originii etnice este supus discriminărilor din partea autorităţilor care sunt etnici djouala.

Petentul menţionează că intima nu a analizat în concret

În drept, petentul a invocat dispoziţiile Legii 122/2006, CEDO şi ale Convenţiei de la Geneva, Protocolul de la New York.

Ataşat plângerii au fost înaintate instanţei Hotărârea nr. …./h/CM din data de 06.12.2012 şi documentele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate (fila 3 - 35).

La termenul din 17.10.2013 intimata Inspectoratul General pentru Imigrări a depus la dosar întâmpinare (f. 49-51) solicitând respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală, întrucât elementele invocate de petent nu se circumscriu motivelor de persecuţie prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, declaraţiile petentului fiind lipsite de consistenţă din punct de vedere al temerii invocate, petentul neputând da detalii cu privire la un eventual agent de persecuţie.

Se arată că motivele invocate de către petent pentru care şi-a părăsit ţara de origine, sunt situaţia generală din Coasta de Fildeş şi faptul că face parte din grupul

etnic Bete care este susţinătorul fostului preşedinte. În anul 2010 până în anul 2011

au avut loc conflicte între grupurile etnice ….. şi ……..care sprijină actuala

putere. După cum reiese din verificările făcute în bazele de date specifice şi conform

declaraţiilor sale, petentul a venit în România la data de 24.12.2011 cu viză obţinută

în scop de studii de la Ambasada României din Dakar, Senegal, viză solicitată la

data de 29.11.2011. La data de 07.12.2010, acesta a mai solicitat eliberarea unei vize

pentru România la Ambasada din Moscova, viză eliberată la data de 27.12.2010. La

data de 19.07.2012 este depistat cu şedere ilegală şi se emite pe numele său decizie

de returnare, iar la data de 03.08.2012 a depus cerere de azil.

În ceea ce priveşte evenimentele prezentate de solicitant ca fiind acte de persecuţi se menţionează că au fost analizate în raport de încadrarea acestora în in prevederile art.9 alin.(1) (2) şi (3) din HG 1251/2006. Astfel, au fost avute în vedere actele şi

faptele care sunt suficient de grave prin natura lor sau datorită includerii acestora

între-o practică sistematică, precum şi datorită recurenţei lor, încât să constituie o

încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului şi care pot fi considerate ca

reprezentând persecuţie dacă au fost determinate de motive de rasă, naţionalitate,

religie, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică. În cadrul interviului,

solicitantul a declarat că, deşi era un lider marcant al partidului Frontului Popular

Ivorian, activitatea sa politică a constat în „în timpul crizei, înainte ca

preşedintele să fie arestat am făcut parte din patrulele care persecutau

oameni. Noi trăgeam cu arme de foc în aer şi pe urmă trăgeam focuri de

armă în uşile caselor şi intram şi furam lucruri din casele oamenilor...

eram un fel de mercenar.". Faptul că a fost căutat de două ori de autorităţile care

au preluat puterea nu poate fi asimilat unor acte de persecuţie raportat la activitatea

solicitantului. După cum se poate observa din informaţiile furnizate de Biroul

Informaţii din Ţara de Origine:,, Din decembrie 2010 şi până la sfârşitul lui

februarie 2011, violenţele post-electorale au fost în primul rând comise de

către forţele de securitate şi de miliţiile loiale preşedintelui ….., care

a căutat să menţină puterea prin oprimarea sistematică a suporterilor reali sau

percepuţi ai lui …... Forţele …. au făcut dispăruţi oameni politici din

coaliţia … au violat în grup femei şi fete care au contribuit la

mobilizarea alegătorilor  şi  au suprimat  violent  orice demonstraţie

împotriva refuzului lui …. să demisioneze... Cu toate acestea , lupte

intense au afectat capitala Abidjan, la începutul lunii aprilie, înainte de capturarea

la 11 aprilie a lui G…….o. în zilele următoare miliţieni pro- ….. au

comis atrocităţi în zonele controlate de ei, omorând sute de susţinători

percepuţi Ouattara."

Se mai precizează că petentul nu a întâmpinat probleme din partea autorităţilor ivoriene care i-au eliberat paşaport şi i-au permis ieşirea din ţară în mod legal, astfel că nu o temere bine întemeiată a stat la baza cererii de acordare a statutului de refugiat ci cu totul alte motive.

În ceeea ce priveşte prezumţia de bună credinţă, se susţine că existenţa unei anumite situaţii în ţara de origine nu constituie un motiv de acordare a unei forme de protecţie atâta timp cât nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între această situaţie şi motivele invocate.

 Având în vedere că declaraţiile solicitantului nu au fost plauzibile şi cererea de azil a fost depusă numai în momentul în care a fost depistat de autorităţi şi pe numele sau a fost emisă decizie de returnare, nu se poate acorda solicitantului beneficiul dubiului. Momentul depunerii cererii de azil raportat la momentul în care solicitantul de azil a intrat pe teritoriul României, la momentul desfăşurării evenimentelor pentru care se solicită statut de refugiat sau protecţie subsidiară, precum şi la imposibilitatea dovedită de reglementare a şederii pe teritoriul României conform legislaţiei cu privire la statutul juridic al străinilor, poate constitui un indiciu asupra nevoii reale de protecţie a celui în cauză.

Trebuie subliniat faptul că, din cele relatate de către solicitant, nu pot fi identificate acte de natură persecutorii, fundamentate pe unul dintre motivele expres şi limitativ indicate în cuprinsul art. 23, alin. 1 din Legea 122/2006 privind azilul în România: rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică.

De menţionat este şi faptul că petentul nu a putut relata atât în cadrul interviului cât şi în motivarea plângerii alte aspecte cu privire la un eventual agent de persecuţie, limitându-se la relatarea unor aspecte generale cu privire la situaţia sa.

În motivarea plângerii se menţionează faptul că în cazul returnării solicitantului în ţara de origine acesta riscă să fie expus unui risc serios, reprezentat de aplicarea unui tratament şi a unei pedepse inumane, care îi vor periclita atât integritatea fizică şi psihică dar mai ales viaţa, însă nu a prezentat niciun element circumstanţial din care să rezulte existenţa unui risc serios şi prezent de a fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante în cazul întoarcerii sale în ţara de origine.

Din cele susţinute de către cel în cauză şi atestate prin documentele existente la dosar coroborate cu informaţiile din ţara sa de origine reiese faptul că petentul nu riscă condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse în cazul returnării sale; De asemenea nu există riscul să fie supus la tortură, tratamente inumane sau degradante. Totodată, în ţara de origine a petentului nu există un conflict armat intern sau internaţional în sensul definiţiilor date acestor termeni de dreptul internaţional umanitar. în baza acestor motive, considerăm ca nu sunt îndeplinite condiţiile acordării unei forme subsidiare de protecţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 23 alin. 1 şi art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare

În cadrul judecăţii plângerii a fost încuviinţată pentru petent proba cu înscrisuri şi audierea acestuia.

La termenul din 17.10.2013 petentul nu s-a prezentat în vederea audierii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 03.08.2012 petentul …….. a depus cerere de azil solicitând acordarea statului de refugiat în România, deoarece în ţara de origine, Coasta de Fildeş,  are probleme politice, nefiind de acord cu actualul preşedinte al ţării..

Cererea petentului a fost respinsă prin hotărârea nr…….h/CM din data de 29.07.2011, reţinându-se că petentul nu invocă persecuţii de un anumit tip şi nici motive personale, individuale de persecuţie, motivul real al părăsirii Coastei de Fildeş de către solicitant fiind legat în principal de dorinţa acestuia de a se stabili în România.

Petentul …….. este născut la data ……..în oraşul ………..din Coasta de Fildeş, este de religie creştin şi are studii superioare, fiind de profesie avocat, aşa cum reiese din interviul susţinut de petent şi chestionarul completat de petent în faza administrativă a procedurii desfăşurată în faţa IGI-DAI.

De asemenea instanţa reţine că, potrivit declaraţiilor petentului acesta a plecat legal din Coasta de Fildeş cu avionul şi nu a întâmpinat probleme la ieşirea din ţara de origine, sosind în România, în baza unei vize de studii la 23.12.2011. 

Analizând motivele invocate cu privire la acordarea statutului de refugiat, instanţa va avea în considerare dispoziţiile art.23 alin.1 din Legea nr.122/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 1A al Convenţiei de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor, art.1 alin.2 din Protocolul de la New York din 1967 şi art.2, 3, 5, 9 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art.23 alin.1 din Legea 122/2006 cu modificările şi completările ulterioare, statutul de refugiat în România se recunoaşte, la cerere cetăţeanului străin care în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un grup social se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau datorită acestei temeri nu doreşte protecţia acestei ţări, precum şi persoanei fără cetăţenie, care fiind în afara ţării în care îşi avea reşedinţa obişnuită, datorită aceloraşi motive menţionate mai sus, nu poate sau nu doreşte să se reîntoarcă datorită acestor temeri.

Definiţia termenului de refugiat are caracter universal şi obligatoriu. Orice persoană care îndeplineşte criteriile prevăzute de aceasta trebuie să fie recunoscută ca refugiat.

Aşadar, pentru ca o persoană să fie eligibilă pentru acordarea statului de refugiat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie un cetăţean străin sau apatrid, aflat în afara ţării de origine sau de reşedinţă obişnuită, invocarea unor acte persecutorii din partea unor agenţi de persecuţie, persecuţia să fie determinată de motive legate de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un grup social, invocarea unei temeri bine întemeiate de persecuţie, existenţa unei legături de cauzalitate între unul din aceste motive şi temerea sa de persecuţie, persoana să nu poată sau să nu dorească protecţia ţării din care provine.

Petentul ………., cetăţean ivorian, a depus cerere de azil în timp ce se afla pe teritoriul României, astfel că prima condiţie enunţată este îndeplinită.

În ceea ce priveşte persecuţia invocată, în faza interviului petentul a arătat că viaţa îi este pusă în pericol în ţara de origine, deoarece face parte din etnia Bete, din care făcea parte şi fostul preşedinte al ţării. Începând cu anul 2010 au avut loc violenţe între cei care erau susţinători ai fostului preşedinte al ţării şi cei care îl susţineau pe preşedintele ales în urma alegerilor din 2010.  Petentul susţine că este rudă cu fostul preşedinte al ţării şi că a desfăşurat activităţi politice. Petentul mai arată că datorită originii ale etnice este discriminat de autorităţi. Agentul de persecuţie este un element statal.

Prin persecuţie se înţelege o acţiune care este suficient de gravă prin ea însăşi ori prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieţii, integrităţii corporale ori libertăţii sale ori pentru a-l împiedica în mod evident să trăiască în ţara sa de origine şi are la bază unul din sau mai multe dintre următoarele motive: rasă, naţionalitate, religie, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, indiferent dacă motivele sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuţia.

Persecuţia invocată de către petent are la bază motive legate de opinia politică a solicitantului şi membrilor familiei sale şi etnie.

Pentru a analiza condiţia existenţei unei temeri întemeiate de persecuţie, instanţa va avea în vedere elementul subiectiv şi elementul obiectiv al temerii invocate de către petent.

Temerea caracterizează situaţia în care se regăseşte un refugiat. Temerea nu depinde întotdeauna de un anumit act concret de persecuţie şi nu este întotdeauna bazată pe experienţa personală a solicitantului. Temerea poate fi provocată de o întâmplare trăită de membri ai aceleiaşi familii.  În plus, temerea bine-întemeiată este adesea orientată spre viitor, dar nu se limitează la acte viitoare. Uneori, persecuţia deja suferită poate explica o temere legitimă.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, instanţa reţine că din informaţiile din ţara de origine reiese că Coasta de Fildeş este o republică democratică, iar la alegerile din anul 2010 a fost ales …………, care face parte din grupul etnic Dioula ca preşedinte. În ţară există peste 60 de grupuri etnice, grupul din care provine petentul reprezentând 42,1 % din populaţie. Etnia a fost puternic politicizată în Coasta de Fildeş neputând fi făcută distincţia între etnie şi afiliere politică. Au existat ciocniri între populaţia din nord şi cea din sud.

Elementul subiectiv al temerii trebuie să îşi aibă originea în persecuţia invocată şi să aibă la bază unele dintre motivele arătate mai sus, pentru a putea fi luat în considerare. 

Dat fiind faptul că petentul nu a depus acte sau alte probe în dovedirea tuturor susţinerilor sale, plângerea urmează să fie analizată şi din perspectiva art. 15 din Legea nr. 122/2006, referitoare la acordarea prezumţiei de bună-credinţă cu respectarea următoarelor condiţii: a) solicitantul a depus toate eforturile pentru a-şi susţine cererea de azil; b) toate elementele relevante aflate la dispoziţia solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil; c) declaraţiile solicitantului sunt considerate coerente şi plauzibile şi nu sunt contrazise de informaţiile din ţara de origine, relevante pentru cazul acestuia; d) solicitantul a depus cererea de azil cât mai curând posibil, iar eventuala întârziere este justificată prin motive întemeiate; e) credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită.

Declaraţiile petentului sunt contradictorii, care pot fi definite ca esenţiale în evaluarea credibilităţii petentului, în contextul în care nu au fost depuse la dosar acte sau alte probe în susţinerea plângerii.

În acest sens, instanţa reţine că petentul a relatat cu ocazia interviului că  a venit în România pentru a studia. Petentul nu a putut descrie implicaţiile personale ale evenimentelor politice relatate, rezumându-se la a face o descriere generală a situaţiei politice din ţara de origine. Faptul că a fost căutat de autorităţi acasă se poate datora şi faptului că în timpul crizei electorale a făcut parte din patrulele care îi persecutau pe cei care îl susţineau pe actualul preşedinte al ţării. Mai mult, petentul arată că după ce a fost căutat acasă s-a mutat la prietena sa unde nu a mai avut probleme.

Petentul menţionează că nu a întâmpinat vreo problemă din cauza religiei sale.

Petentul nu a putut menţiona ce discriminări a suferit din cauza originii sale etnice.

Petentul a relatat că în ţara de origine avea documente de identitate şi nu a avut probleme cu autorităţile sau cu alte persoane, în afară de cele prezentate, obţinând viza de studii. Petentul a depus cererea de azil numai după ce nu şi-a mai putut reglementa dreptul de şedere pe teritoriul României, după expirarea vizei de studii.

În cauză, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 122/2006, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus petentul nu a relatat de la început toate situaţiile relevante în analizarea cererii şi nu a justificat rezonabil aceste omisiuni.

Aşadar, susţinerile petentului nu îşi găsesc baza în informaţiile obiective din ţara de origine,  astfel că instanţa reţine că petentul nu a invocat o temere bine întemeiată de persecuţie, ce are la bază motive de rasă, naţionalitate, religie, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, motiv pentru care va respinge plângerea petentului în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat emisă de către intimată.

În privinţa acordării protecţiei subsidiare, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 122/2006 statuează în sensul că protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.  Alineatul 2 defineşte sfera noţiunii riscului serios, prevăzând că prin risc serios se înţelege: condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse, tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante sau  o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă.

Analizând plângerea prin prisma dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite nici condiţiile acordării protecţiei subsidiare.

În acest sens, analizând condiţia invocării unui risc serios, instanţa reţine că petentul nu risca pedeapsa cu moartea.

În ceea ce priveşte riscul de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante, instanţa reţine că nu există motive plauzibile pentru a se lua în considerare împrejurarea că dacă petentul s-ar întoarce în ţara de origine ar fi supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante.

Totodată, instanţa reţine şi că statul Coasta de Fildeş nu este implicat într-un conflict armat intern sau internaţional pentru a se analiza dacă petentul riscă o ameninţare serioasă, individuală la adresa vieţii sau integrităţii sale în cazul returnării în ţara de origine.

 Fata de cele menţionate, având în vedere dispoziţiile art. 23 şi 26 din Legea 122/2006, instanţa apreciază ca cererea petentului de acordare a statutului de refugiat ori a unei alte forme de protecţie în România, este neîntemeiata şi în consecinţa, va respinge plângerea împotriva hotărârii nr. 2437321/h/CM din 06.12.2012 ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petentul ………, cu reşedinţa în comuna ……………. şi domiciliul ales pentru comunicarea hotărârii în ………., în contradictoriu cu intimatul  …………, cu sediul în ………………împotriva hotărârii nr. ……../h/CM din 06.12.2012 , ca neîntemeiată.

Menţine hotărârea nr. ………./h/CM din 06.12.2012, ca fiind legală şi temeinică.

Cu recurs in 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, data de ………….2013.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

………………………….. …………