Acțiune în constatare condiții speciale de muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința nr. 210

Ședința publică din data de 14 Februarie 2017

Completul constituit din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol se află cauza privind pe reclamanta N N în contradictoriu cu pârâta Societatea de S H H S.A. B F a S.P.E.E.H  H.S.A.,  prin administrator judiciar C.I.T.R. F.B. S.P.R.L., având ca obiect acțiune în constatare condiții speciale de muncă pentru perioada 01.04.2001 şi până la data concedierii.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat, pentru reclamantă, apărător ales, avocat B L D, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta reclamantei a arătat că nu mai are cereri de formulat și nu sunt incidente de soluționat.

Instanța, din oficiu, a invocat a excepția inadmisibilității cererii modificată și precizată, raportat la Decizia nr.12/2016 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție  în soluționarea recursului în interesul legii şi Decizia nr.14/2016 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind admisibilitatea constatării  condițiilor speciale de muncă, acordând cuvântul atât pe excepția invocată, cât şi pe fondul cauzei.

Apărătorul ales, avocat B L D, pentru reclamantă, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, iar, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acțiunii, într-o primă teză, solicitând să se constate că reclamanta şi-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă pentru perioada în litigiu, iar, într-o teză subsidiară, admiterea în parte, până la intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010  sau până la publicarea Deciziei nr.14/2016 a I.C.C.J. În ceea ce privește cheltuielile de judecată a menționat că le va solicita pe cale separată. 

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de fată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 07.07.2016,  sub nr., reclamanta N N, în contradictoriu cu pârâta S.C. H S.A. B, a solicitat să se constate că şi-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă după data de 01.04.2001 şi până la data concedierii, să fie obligată pârâta să-i emită adeverință individuală din care să rezulte condițiile de muncă în care şi-a desfășurat activitatea, în cuprinsul căreia să fie menționat şi procentul de timp de 100% efectiv lucrat în aceste condiții, în forma şi cu mențiunile obligatorii prevăzute de legislația în vigoare la data emiterii ei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei, conform contractului individual de muncă încheiat  cu aceasta şi a actelor adiționale aferente, contract ce a încetat cu ocazia concedierilor colective făcute de către pârâtă, conform deciziei de concediere.

A menționat că,  până la data de 01.04.2001, prin hotărârea nr.183/01.03.2010 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr ..., rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.4775/30.09.2010, pârâta a fost obligată să-i acorde grupa I de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul acesteia. Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta şi la eliberarea adeverinței care să ateste grupa de muncă în care şi-a desfășurat activitatea, conform condițiilor nocive existente la locul său de muncă.

Ulterior, prin sentințele nr.2342/21.03.2013 din dosarul nr....şi nr.2343/21.03.2013 din dosarul nr..., ambele sentințe fiind pronunțate de Tribunalul Mehedinți, pârâta a fost obligată la eliberarea unor adeverințe tip, în forma şi conținutul prevăzut de H.G. 257/2011, anexa 14, cu privire la perioadele lucrate în grupa I de munca, în sensul că activitatea specifică grupei I de muncă s-a desfășurat în procent de 100% din timpul de lucru.

A arătat că nu şi-a schimbat locul de muncă şi că pe întreaga perioadă ulterioară datei de 01.04.2001 şi până la concediere a îndeplinit aceleași atribuții de serviciu şi a lucrat în aceleași condiții de muncă, precum celor anterioare lunii aprilie 2001.

În ceea ce privește activitatea desfășurată în perioada ulterioară datei de 01.04.2001, a fost supusă unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (zgomot, temperaturi ridicate/scăzute, curenți de aer, umiditate, intemperii, pulberi...), dar şi factori de risc legați de sarcina de muncă ce determină suprasolicitare fizică (poziții de lucru deficitare în spatii înguste, precum şi suprasolicitare psihică). A mai desfășurat activități specifice în instalații de producere a energiei electrice, fiind expusă la noxe şi factori de risc care afectează starea de sănătate.

Toate aceste activități le-a desfășurat pe întreaga durată a programului de lucru, mai ales că domeniul de activitate - producerea energiei electrice - impunea necesitatea funcționării permanente a sistemului energetic național în condiții de siguranță.

Învederează instanței că, ulterior datei de 01.04.2001, dispozițiile Legii 226/2006 retroactivează doar pentru perioada 01.04.2001-17.06.2006, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. l alin.1. Mai mult decât atât, conform acestui act normativ, pârâta trebuia să îi acorde şi să îi recunoască desfășurarea activității în procent de 100% în condiții speciale de muncă din timpul efectiv lucrat, întrucât activitățile desfășurate sunt menționate în anexa 1 a Legii nr. 226/2006, iar pârâta este nominalizată la poziția 66 din anexa 2 a aceleiași legi, ca unitate ce a obținut avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, conform H.G. nr 1025/2003. Precizează că Legea nr.226/2006 a fost în vigoare de la data de 16.06.2006 până la 01.01.2011, fiind abrogată şi înlocuită de Legea nr. 263/2010.

În drept, şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 226/2006, Legii nr. 263/2010, H.G.  nr. 257/2011 privind normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010, Codul muncii.

În susținerea pretențiilor, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat proba cu proba cu înscrisuri și  proba cu expertiza de specialitate (pentru dovedirea condițiilor de muncă precum şi a timpului de lucru efectiv desfășurat în aceste condiții).

 Prin cererea depusă la dosar la data de 17.10.2016, reclamanta și-a modificat  cererea de chemare în judecată, arătând că înțelege să cheme în judecată pârâta S S H H S.A. B, Filială A.S.P.E.E.H  H S.A.

Pârâta S S H H S.A. B, prin Secția de Servicii şi Reparații Hidroenergetice Porțile de Fier, a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului material la acțiune, ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de lege, precum și lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, a arătat că reclamanta solicită stabilirea condițiilor speciale încă din 2001, când societatea nu exista. Societatea a luat ființă prin H.G. nr.857/2002, abia în luna octombrie a aceluiași an, astfel că nu a putut exercita capacitate de exercițiu şi, implicit, nu a putut avea drepturi și obligații atâta vreme cât nu exista.

Pe fondul cauzei a arătat că reclamanta a desfășurat activitate în cadrul Secției de Reparații Târgu-Jiu, ca electrician I al laboratorului PRAM-AMC, conform contractului individual de muncă şi actelor adiționale anexate. Societatea nu a avut locuri de muncă prevăzute de lege ca fiind locuri cu încadrare în condiții speciale de muncă, nu a demarat procedurile prevăzute de H.G. nr.261/2001 şi ulterior de H.G. nr. 1025/2003. Parcurgerea procedurilor a fost condiționată de prevederea limitativă a locurilor de muncă speciale din legea specială. În acest sens, Înalta Curte de Casație şi Justiție a pronunțat Decizia nr. 14/23.05.2016, în dosarul nr...., statuând că instanța de judecată nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de lucru ale reclamanților şi dacă este cazul la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă.

Prin cererea depusă la dosar la data de 06.12.2016, reclamanta a precizat acțiunea, arătând că, raportat la obiectul cererii, o parte din activitatea sa se încadrează în activitățile menționate la pct.3 din anexa nr.1 la Legea nr.226/2006.

Prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2016 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă.

În susținerea pretențiilor, reclamanta a depus la dosar, în copie: carnetul de muncă seria nr., contractul individual de muncă, actul adițional din 23.01.2015 la contractul individual de muncă, adeverința nr., adeverința nr., adeverința nr., adeverința nr., adeverința nr., sentința nr. pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr., sentința nr. pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr..

În apărare,  pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie: contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta, contractul individual de muncă nr., decizia nr. a S.C. H S.A. şi certificatul de grefă din data de 07.10.2016.

În probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți și a luat act de renunțarea reclamantei la proba cu expertiză tehnică.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: nota nr.931/30.09.2013, privind menținerea avizului de încadrare în condiții speciale, fișele postului reclamantei,  actul adițional la contractul individual de muncă,  actul adițional la contractul individual de muncă, avizul privind încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.

În ședința publică din 14.02.2017 instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii modificată și precizată, raportat la Decizia pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție  în soluționarea recursului în interesul legii şi Decizia pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind admisibilitatea constatării  condițiilor speciale de muncă.

În baza art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii  ulterior modificată și precizată:

 Reclamanta  N N a fost  angajată a S S H H S.A., până la data de 23.05.2015, când, prin decizia nr. 142/23.04.2015, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, în baza art. 68 și art.65 din Codul muncii.

Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost modificată și precizată, reclamanta solicită, în contradictoriu cu pârâta S S H H S.A., să se constate că şi-a desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă în perioada 01.04.2001-23.05.2015, obligarea pârâtei să emită adeverință din care să rezulte condițiile de muncă în care şi-a desfășurat activitatea,  în cuprinsul căreia să fie menționat şi procentul de 100% efectiv lucrat în aceste condiții, în forma şi cu mențiunile obligatorii prevăzute de legislația în vigoare la data emiterii acesteia.

Încadrarea activității în condiții speciale în vederea pensionării, pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, a fost reglementată prin Legea nr.19/2000, H.G. nr.1025/2003,  Legea nr.226/2006, Ordinul nr.572/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr.226/2006, Legea nr.263/2010, H.G. nr.257/2011 de aprobare  a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010.

 Conform art. 20 din Legea nr.19/2000:

,,(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiații;

c) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr.1;

d) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.

(3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarității Sociale şi a Ministerului Sănătății şi Familiei, în urma consultării C.N.P.A.S.”

In aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.19/2000 a fost emisă  H.G. nr.1.025/28 august 2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

La art.1 lit. a si b din H.G. nr.1025/2003, în vigoare din 10 septembrie 2003, au fost definite locurile de muncă în condiții speciale:

,,a) locuri de muncă în condiții speciale reprezintă acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă şi a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematura a capacității de munca, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității şi sănătății angajaților şi/sau a altor persoane;

b) persoanele încadrate în locuri de muncă în condiții speciale sunt angajații care își desfășoară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la lit. a.”

 La art.2 alin.1 din H.G. nr.1025/2003 s-au prevăzut criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, şi anume: încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);  existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității şi sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacității de muncă şi stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

La alineatul 2 din același articol s-a precizat că încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).

În anexa nr.1 la H.G. nr.1025/2003 a fost cuprinsă lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce puteau fi încadrate în condiții speciale.

La art.3 din H.G. nr.1025/2003 au fost prevăzute etapele ce trebuiau urmate pentru  încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale,  şi anume:  a) nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale;  b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, adresată inspectoratului teritorial de muncă; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a);  d) efectuarea expertizei tehnice, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum şi a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d);  e) efectuarea expertizei medicale, în vederea identificării şi interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii şi al comisiilor de expertizare a capacității de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).

Conform art. 6 alin.1 din H.G. nr.1025/2003, ,,În urma analizării dosarului de către Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale şi Familiei, se acorda avizul sau se respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia,,.

În baza art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 1.025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanșa procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii puteau sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care dispuneau verificarea locurilor de muncă conform alin. 1 lit. c).

Potrivit  art. 13 din H.G. nr.1025/2003:

,,(1) Angajatorii şi/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale şi Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva.

(2) Dacă plângerea prevăzută la alin. (1) se referă la locurile de muncă din domeniul nuclear, la soluționarea plângerii va participa şi Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare.

(3) Decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competenta, potrivit legii.”

Art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003  a stabilit ca limită temporală până la care se poate face încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale data de 31 decembrie 2004, ce a fost prelungită ulterior până la data de 30 iunie 2005, prin Hotărârea Guvernului nr. 2.280/2004 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.

La data de 16 iunie 2006 a intrat în vigoare Legea  nr.226/2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale,  prin  care, la art. 1 alin.1 şi alin.2 s-a prevăzut că:

,,(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr.1.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin.(1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările şi completările ulterioare.”

La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care s-au abrogat expres Legea nr.19/2000 şi Legea  nr.226/2006.

Legea nr.263/2010 a reluat  prevederile art.20 din Legea nr.19/2000, la art.30,  și pe cele ale Legii nr.226/2006, preluând în anexa nr. 2 conținutul anexei nr. 1 la Legea nr. 226/2006 - lista locurilor de muncă şi în anexa nr. 3, conținutul anexei nr. 2 la Legea nr. 226/2006 - lista unităților încadrate în condiții speciale.

La art.30 alin.1 lit.e  din Legea nr.263/2010 se prevede că sunt locuri de muncă în condiții speciale cele  din  activitățile şi unitățile prevăzute în anexele nr.2 şi 3, stabilindu-se într-o modalitate similară celei reglementate în art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006, cele două condiții pentru încadrarea activității în condiții speciale - regăsirea activităților/locurilor de muncă în anexa nr. 2 la lege şi înscrierea angajatorului în anexa nr. 3, ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca un loc de muncă să fie considerat ca încadrat în condiții speciale.

În baza art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010, ce prevede posibilitatea reevaluării încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, periodic, din 5 în 5 ani, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Potrivit acestui act normativ, procedura de reevaluare se aplică doar locurilor de muncă ce îndeplinesc cumulativ criteriile din art. 3 alin. (1), dintre care primul criteriu este ca activitatea şi unitatea în care se desfășoară să fie cuprinse în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, iar celelalte vizează menținerea condițiilor avute în vedere la acordarea avizului de încadrare.

Procedura instituită prin noua reglementare conține o metodologie similară celei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce presupune înființarea unei comisii de reevaluare care să stabilească, până la 30 septembrie 2013, la solicitarea persoanelor nominalizate (ce trebuia formulată până la data de 1 iulie 2013, în urma prorogării termenului prin Hotărârea Guvernului nr. 1.273/2012) prin hotărâre, menținerea sau respingerea avizului de încadrare, hotărâre ce poate fi contestată la instanța de contencios administrativ.

Prin Decizia, pronunțată de Înalta Curte de Casație şi Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 904/10 noiembrie 2016 s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 şi 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor speciale de muncă în care angajații şi-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 şi nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității şi a unității angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006 şi, respectiv, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerentele acestei decizii(paragraful 81) s-a reținut că instanța nu se poate substitui organelor administrative, eludând procedura ce intră în competenta acestora, pentru a recunoaște apartenența unor locuri de muncă la categoria celor aflate în astfel de condiții. În acest sens, dacă avizele emise pentru angajator, ce nu includ locurile de muncă ale reclamanților, nu au fost contestate în procedura administrativă prevăzută de art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, iar ulterior, la instanța de contencios administrativ, acestea se bucură de prezumția de legalitate. Absența acestor acte administrative prezumă că activitatea se desfășoară în condiții normale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, de asemenea, că nu există nicio prevedere legală sau constituțională care să confere instanțelor judecătorești competența de a înlătura normele juridice instituite prin lege care vizează procedura administrativă dată în competenta organelor specializate ale statului şi termenele de desfășurare, întrucât, printr-o asemenea practică, s-ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin. (4) din Constituția României(paragraful 102 din decizie). Conform aceleiași decizii, o astfel de interpretare a dispozițiilor legale nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor şi nici dreptul la un proces echitabil şi liberul acces la justiție al părții care ar avea interes să beneficieze de o astfel de încadrare a locului său de muncă, prevăzute de art. 21 alin. (1) din Constituția României şi art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, întrucât garanția legalității acestei proceduri a fost oferită de accesul instituit de legiuitor la instanța de contencios administrativ, în baza prevederilor art.13 alin.1 si 2 din H.G. nr.1025/2003 (paragraful 103 din decizie).

Prin Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție(completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), publicată în Monitorul  Oficial nr.878/2 noiembrie 2016, s-a stabilit că ,, În interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților şi, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale şi unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.”

Înalta Curte a reținut, de asemenea, că ,,În absența unei prevederi legale sau constituționale care să confere instanțelor judecătorești competența de a înlătura norme juridice instituite prin lege (cum sunt cele care vizează procedura administrativă, termenele de desfășurare, lista unităților beneficiare) şi de a le substitui cu norme de drept comun (acțiunea în constatare sau în obligația de a face) care să permită instanței să facă o încadrare proprie, o eventuală admitere a cererii ar echivala cu crearea unei norme juridice pe cale de interpretare şi adăugarea la lege, prin completarea anexei nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cu alte unități sau locuri de muncă ce ar îndeplini condițiile respective, constatate pe cale judecătorească.”(paragraful 82).

În concluzie, potrivit prevederilor mai sus citate și interpretărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru încadrarea activității  în condiții speciale de muncă era necesar ca salariatul să desfășoare activități din cele prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.226/2006, unitatea la care își desfășura activitatea să fi obținut aviz pentru încadrarea în condiții speciale a acestor locuri de muncă, cu respectarea metodologiei prevăzută de H.G. nr.1025/2003, unitatea fiind astfel înscrisă în anexa nr.2 la Legea nr.226/2006, iar ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010, pentru menținerea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, unitatea să fi urmat procedura reglementată de H.G. nr.1284/2011, pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, în orice altă situație salariatul neavând deschisă calea acțiunii în constatarea desfășurării activității în condiții speciale de muncă.

În perioada 01.04.2001-23.05.2015 reclamanta a ocupat postul de electrician, inițial la S.C. H S.A. -S H  , după care a fost preluată prin transfer, începând cu  data de 03.07.2002,  la S.H. devenită S.C. HS.A. Dr. T. S, ulterior H S S.A. -S R și S P F, iar apoi  S S H  H S.A., așa cum rezultă din carnetul de muncă, contractele individuale de muncă și actele adiționale aferente, depuse la dosar.

Din analiza anexei nr.2 la Legea nr.226/2006 rezultă că H S.A. - F  S.C. H P F a obținut avizul, pentru încadrarea în condiții speciale a unor locuri de muncă prevăzute la pct.10 din anexa nr.1 la Legea nr.226/2006, și anume: ”Lucrări permanente sub apă la suprapresiune: scafandrii” (fila 103  din dosar).

Societatea se regăsește deci în anexa 2 la Legea nr.226/2006, la poziția 66, însă nu pentru locurile de muncă de la pct.3 din anexa 1 la Legea nr.226/2006, unde pretinde reclamanta că se încadra parțial activitatea sa, ci pentru locuri de muncă menționate la pct.10 din anexa nr.1.

Același aviz și aceleași locuri de muncă sunt menționate și în anexele 2 și 3 din Legea nr. 263/2010,  unitatea regăsindu-se la poziția 66 din anexa nr.3 la lege.

În mod evident, locul de muncă al reclamantei nu se regăsește la pct.10 din anexa 1 la Legea nr.226/2006, respectiv pct.10  din anexa nr.2 la Legea nr.263/2010.

Reclamanta a fost angajată pe postul de electrician, desfășurând activității specifice acestei meserii, iar angajatorul nu a obținut avizul pentru încadrarea acestui loc de muncă în condiții speciale, astfel că,  în raport de prevederile mai sus citate și interpretările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt inadmisibile.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior enunțate, urmează a se admite excepția inadmisibilității cererii ulterior modificată și precizată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepția inadmisibilității cererii ulterior modificată şi precizată.

 Respinge cererea ulterior modificată şi precizată, formulată de reclamanta N N, , cu domiciliul ales la cabinet avocat B L D, în contradictoriu cu pârâta S S H H S.A. B, S.P.E.E.H  H S.A., prin administrator judiciar C.I.T.R. F B S.P.R.L, ca inadmisibilă.

 Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din  14.02.2017, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare