Constatare nuliate act juridic

Sentinţă civilă 1084 din 09.06.2016


Prin cererea înregistrată la această instanţă reclamanţii G.G. şi G.C. i-au chemat în judecată pe pârâţii SC Volksbank România SA Rabon Credit Solutions România SRL solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate următoarele:

- nulitatea absolută a clauzei înscrise la pct. 5 lit a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. 0121444/29.08.2007 prind aplicarea comisionului de risc ca fiind abuzivă

- obligarea pârâtei Volksbank România SA la restituirea sumei de 5168,84 franci elveţieni (18947 lei calculaţi la un curs 1 CHF – 3,6657 lei ) constatând în contravaloarea comision ului de risc achitat începând cu data contractării creditului şi până la momentul semnării actului adiţional în 07.05.2012 sumele urmând să fie actualizate în funcţie de indicele de inflaţie de la data restituirii.

- constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la pct. 4 lit a şi lit b din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit nr. 0121444/29.08.2007 privind aplicarea comisionului de penalizare şi a dobânzii penalizatoare ca fiind abuzive.

- obligarea pârâtei Volksbank România SA să le plătească dobânda legală aferentă debitului prevăzută de dispoziţiile OUG 13/2011 calculată începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a debitului.

- continuarea derulării convenţiei de credit nr. 0121444/29.08.2007 cu excluderea clauzei înscrise la pct. 5 lit a din „Comisioane” privind aplicarea comisionului de risc.

- obligarea pârâtei la încasarea ratelor scadente la contravaloarea cursului practicat pentru cumpărarea valutei raportat la valoarea de referinţă din ziua plăţii.

- constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă încheiat de pârâta Volksbank România SA cu Rabon Credit Solutions România SRL privind cesiunea drepturilor băncii prevăzute de convenţia de credit nr. 012144/29.08.2007.

In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat următoarele:

la data de 29.08.2007 au încheiat cu pârâta SC Volksbank România SA convenţia de credit nr. 0121444/29.08.2007 valoarea creditului fiind de 57500CHF durata acestuia fiind de 300 luni.

În partea intitulată „Condiţiile speciale ale convenţiei „ la pct. 5 lit a „comision de risc” este stipulată clauza potrivit căreia împrumutaţii datorează băncii un comision de risc de 0,17 % aplicat la soldul creditului plătibil lunar din ziua de scadenţă pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit.

Totodată la pct. 4 lit a şi b din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit sunt prevăzute comisionul de penalizare şi dobânda penalizatoare ajungându-se în situaţia în care în caz de întârziere la plata unei rate banca să perceapă atât dobânda majorată cât şi comision la suma respectivă.

Raportat la dispoziţiile legale , clauza referitoare la perceperea de către pârâtă a comisionului de risc este abuzivă. Astfel în cauză sunt incidente dispoziţiile art 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori şi ale L 296/2004.

Această clauză contractuală cuprinsă într-un contract standard preformulat de către pârâta Volksbank România SA, ei reclamanţii neavând posibilitatea să influenţeze natura ei astfel că aceasta nu poate fi considerată ca fiind negociată direct între ei şi pârâtă. In aceste condiţii îşi găseşte aplicabilitatea dispoziţiile art 4 al 3 din L 193/2000 şi art 81 din L 296/2004.

Clauzele cuprinse în Convenţia de credit nr. 0121444/29.04.2007 sunt obscure şi echivoce.

In acest context acest comision de risc este perceput doar pentru punerea la dispoziţie a creditului conform definiţiei date de către pârâtă prin pct. 3.5 din secţiunea 3 din cadrul condiţiilor speciale.

La momentul încheierii contractului de credit nu au existat precizări suplimentare cu privire la motivele condiţiile şi termenele referitoare la perceperea acestui comision de către pârâtă.

Pârâta Volksbank România SA prin instituirea şi încasarea comisionului de risc intră în sfera abuzului de poziţie faţă de ei, deoarece cuantumul comisionului de risc având în vedere condiţiile de percepere şi destinaţia sa nu este echivalentul vreunui serviciu prestat de către Bancă faţă de ei.

Având în vedere plata la zi a comisionului de risc precum şi faptul că plata sumelor este o plată nedatorată solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de comision de risc începând cu data contractării creditului şi până la momentul semnării actului adiţional în 07.05.2012 şi de asemenea obligarea acesteia la plata dobânzii legale calculată până la data plăţii efective a debitului.

Aşa cum dispune Codul fiscal plăţile efectuate la instituţii se realizează în moneda naţională solicită obligarea pârâtei Volksbank România SA la calcularea ratelor scadente în funcţie de cursul de cumpărare al băncii şi nu cel de vânzare al valutei , acesta fiind excesiv de mare raportat chiar şi la cursul de referinţă al BNR.

Referitor la cererea pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă reclamanţii au arătat că se impune anularea acestuia având în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile legale în materie.

Prin notificarea primită de la SC Rabon Credit Soluţion România SRL au fost înştiinţaţi asupra faptului că banca pârâtă „ a finalizat în data de 25.07.2014 transferul tuturor drepturilor sale de creanţă în baza contractului … şi al drepturilor de garanţie şi al tuturor celorlalte drepturi accesorii rezultate din Contractul de credit şi din contractele de garanţie aferente „.

Având în vedere această formulare se poate trage concluzia că banca nu a transferat o creanţă certă lichidă şi exigibilă ci însuşi contractul de credit cu toate accesoriile sale către o persoană juridică care nu a făcut dovada că BNR ar fi autorizat-o pentru efectuarea unor astfel de operaţiuni.

Astfel aşa zisul cedent nu avea capacitatea de folosinţă necesară încheierii unei convenţii de cesiune a creditului.

Un alt motiv pentru care această cesiune nu reprezintă în fapt o cesiune de creanţă este faptul că pârâta Volksbank România SA nu a procedat la punerea lor în întârziere şi la constatarea exigibilităţii sumei datorate prin niciuna dintre modalităţile indicate în contract .

Prin întâmpinare pârâta SC Volksbank România SA a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată având în vedere următoarele motive:

În fapt se solicită printre altele contestarea de cesiune dintre Volksbank România SA şi Sc Rabon Credit Solutions România SRL.

Cu privire la această cerere dispoziţiile art 1391-1393 cod civil nu impun existenţa contractului cert lichid şi exigibil al creanţei ce face obiectul contractului de cesiune de creanţă.

Declararea prematură şi ilegală a scadenţei anticipate a creditului bancar acordat nu echivalează cu lipsa obiectului contractului de cesiune de creanţă ca şi motiv de nulitate absolută a contractului de cesiune către un terţ.

Cu privire la punctul din acţiune prin care se solicită obligarea pârâtei la încasarea ratelor scadente la contravaloarea cursului practicat pentru cumpărarea valutei raportat la valoarea de referinţă din ziua plăţii pârâta a arătat următoarele:

Contractul de credit valutar conţine un element de risc valutar însă acesta nu îl transformă automat într-un contract abuziv. Dimpotrivă , semnificativ este faptul că atât Codul civil din 1964 ( art 1578) cât şi noul Cod civil ( art 2164) consacră în materia împrumutului principal nominalismului potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită oricare ar fi variaţia acesteia. prin urmare principiul nominalismului este tradiţional în contractele de împrumut. În cazul creditelor acordate în valută nu suntem în prezenţa nici unei clauze abuzive pentru că nu banca a instituit printr-o clauză în contract regula nominalismului ci însuşi legiuitorul .

Prin întâmpinare pârâta Rabon credit Solutions România SRL a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere următoarele motive:

Sumele solicitate a fi restituite colectate anterior de către banca pârâtă cu titlu de comisioane de risc dobânzi nu au intrat niciodată în patrimoniul său şi nu a beneficiat de aceste sume astfel că nu se poate restitui ce nu a încasat şi nici nu are capacitatea de a interveni în cadrul contractului în sensul de a modifica clauze ca fiind presupus abuzive.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

la data de 29.08.2007 între SC Volksbank România SA în calitate de bancă pe de o parte şi reclamanţii G.C. şi G.G. în calitate de împrumutat pe de altă parte a fost încheiată convenţia de credit nr. 0121444/29.08.2007 prin care Volksbank România SA a acordat reclamanţilor suma de 57.500 CHF pe termen de 300 luni.

Creanţa izvorâtă din contractul de credit nr. 0121444/29.08.2007 a făcut obiectul unui contract de cesiune încheiat între SC Volksbank România SA şi Rabon Credit Solutions România SRL.

Pentru punerea la dispoziţie a acestui credit potrivit art 5 lit a din contract banca încasează un comision de risc de 0,17% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zile de scadenţă per toată perioada de derulare a Convenţiei de credit.

Referitor la comisionul de risc instanţa va analiza dacă acesta a avut caracter abuziv pe perioada cât a produs efect respectiv de la data încheierii convenţiei de credit nr. 0121444/29.08.2007 şi până la semnarea actului adiţional din 07.05.2012.

În cauză, instanţa reţine că creditul acordat urma a fi rambursate potrivit graficului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzută, pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat şi dobânda aferentă, şi valoarea comisionului de risc la care face referire art. 5 lit. a) din convenţie.

Cu privire la negocierea acestei clauze, deşi pârâta a susţinut că prevederile contractuale a căror nulitate absolută se cere a fi constatată nu au caracter abuziv întrucât sunt clauze negociate, cuprinse în Condiţiile Speciale ale contractului, prevederile din Condiţiile Speciale prezentând toate caracteristicile unui contract cu forţă obligatorie între părţi încheiat în urma exprimării libere a voinţei din partea ambilor cocontractanţi, instanţa nu este de acord cu această susţinere, apreciind că datele speţei conduc la o altă concluzie.

Astfel, analizând art. 5 lit a din Condiţiile Speciale ale convenţiei de credit intervenită între părţi, instanţa constată că art. 5 lit a instituie obligaţia reclamanţilor de a achita un comision de urmărire riscuri. Astfel, se stipulează că, pentru punerea la dispoziţie a creditului, împrumutatul datorează băncii comision de urmărire riscuri.

Instanţa apreciază că, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamanţii întrucât contractele încheiate cu aceasta au fost tip, preformulate, cu clauze nenegociabile.

Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare şi anume că reclamanţii au avut cunoştinţă atât de existenţa cât şi de întinderea obligaţiilor ce-i reveneau, sub aspectul valorii şi sub cel al perioadelor şi au fost de acord, prin semnarea convenţiilor, cu plata comisionului de risc , dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenţiei dacă nu era de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidenţă a prevederilor Legii nr.193/2000.

A valida un astfel de raţionament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispoziţiilor acestui act normativ, în condiţiile în care, prin edictarea sa, legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conţine clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertăţii contractuale, dar art. 969 Codul civil conferă putere de lege doar convenţiilor legal făcute, Legea nr.193/2000 reglementând tocmai situaţii în care clauze contractuale consimţite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.

Potrivit pârâtei, comisionul de risc reprezintă un element al preţului băncii, pentru acoperirea riscului bancar, întrucât pe parcursul derulării convenţiei există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere, prin nerecuperarea sumelor acordate şi că aceste credite şi că imobilele aduse în garanţie au fost asigurate doar pentru anumite riscuri.

Instanţa nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operaţiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar apreciază că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situaţia fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuţi în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului sau garanţiile acordate pentru aprobarea împrumutului, însă desfăşurarea oricărei activităţi comerciale implică o serie de riscuri pentru comerciant, pe care acesta trebuie să şi le asume odată ce a ales să se implice în respectiva activitate.

Analizând conţinutul contractului încheiat de către părţi, instanţa constată că nu sunt menţionate destinaţia comisionului de risc şi nici justificarea perceperii acestuia, astfel încât pentru acordarea creditului, pârâta a perceput dobândă şi comision fără evidenţierea distincţiei dintre acestea, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 ce impun exprimarea clauzelor într-un limbaj uşor inteligibil.

În plus, acest text afirmă că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, însă în cazul de faţă, după cum s-a arătat, Banca nu a oferit niciun produs sau serviciu în schimbul perceperii acestui comision, el reprezentând un beneficiu unilateral. Includerea sa expresă în „preţul contractului” ar fi dat posibilitatea consumatorului să aprecieze în mod clar asupra naturii sale şi ar fi dus la scoaterea sa din discuţia cu privire la clauzele abuzive.

De asemenea, se reţine că pârâta nu a făcut proba că ar fi avut, la încheierea convenţiei de credit, suspiciuni fondate cu privire la comportamentul viitor al reclamanţilor în desfăşurarea raportului contractual în discuţie, comportament de natură să genereze o probabilitate crescută de a prejudicia banca, astfel că punerea în sarcina reclamanţilor, anticipat şi nediferenţiat, a tuturor riscurilor pe care le-ar putea întâmpina banca, contravine cerinţelor bunei-credinţe.

Instanţa reţine şi faptul că potrivit graficului de rambursare al creditului ,cuantumul comisionului de risc este destul de ridicat raportat la valoarea totală a ratelor de credit şi a dobânzilor,

Acest fapt, coroborat şi cu cele arătate mai sus, conduce la concluzia că prin stipularea clauzei care prevede acest comision s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, motiv pentru care instanţa constată caracterul abuziv şi al clauzei cuprinse la art 5 lit. a) din Condiţiile speciale ale contractului de credit.

 Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate de pârâtă cu titlu de comision de risc , instanţa reţine că nulitatea reprezintă o sancţiune de drept civil ce constă în desfiinţarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Principiul restabilirii situaţiei anterioare este unul dintre principiile care guvernează efectele nulităţii actului juridic civil şi presupune că tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

 Potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar sancţiunea constând în lipsirea actului juridic, total sau parţial, de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, este nulitatea. Legea nu menţionează expres dacă este vorba de o nulitate absolută sau una relativă, fapt pentru care stabilirea felului nulităţii se face prin raportare la natura interesului ocrotit prin norma juridică nerespectată, cu luarea în considerare şi a cauzei de nulitate, a terminologiei folosite în cuprinsul normei juridice, a regimului juridic al sancţiunii.

Instanţa apreciază că articolul menţionat stabileşte sancţiunea nulităţii absolute pentru ipoteza prevederii în contract a unei clauze abuzive, având în vedere că textul legal foloseşte sintagma cu caracter imperativ ”clauzele nu vor produce efecte”, spre deosebire de formulele ”anulabile” sau ”pot fi anulate”, caracteristice nulităţii relative. În plus, prin stipularea în contract a unei clauze abuzive, care încalcă echilibrul contractual şi contravine bunei-credinţe, prin profitarea de poziţia subordonată a cocontractantului, autorul acesteia urmăreşte un scop ilicit şi/sau imoral, iar cauza ilicită reprezintă un motiv de nulitate absolută, şi nu de nulitate relativă. Prin stipularea unei clauze abuzive, comerciantul nu urmăreşte doar vicierea consimţământului consumatorului (falsa reprezentare a unei împrejurări la încheierea contractului, care determină o persoană să încheie actul juridic respectiv în anumite condiţii, cu acceptarea unor clauze dezavantajoase), ci obţinerea unor venituri mai mari, profitând de starea de nevoie în care consumatorul se află, şi care îl determină pe acesta din urmă să încheie actul juridic în condiţiile impuse de cocontractantul aflat într-o poziţie economică privilegiată.

Nu în ultimul rând, instanţa apreciază că lipsirea de efecte a clauzelor abuzive din contractele de adeziune, nenegociate de părţi, are rolul de a ocroti un interes general, al tuturor consumatorilor prin protejarea acestora împotriva tendinţei comercianţilor de a abuza de poziţia dominantă economic pe care o deţin, fiind vorba de norme juridice de ordine publică cu un evident caracter imperativ.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la clauza contractuală impusă de art 5 lit a din contractul de credit instanţa făcând aplicarea principiului retroactivităţii ( nulitatea produce efecte atât pentru viitor cât şi pentru trecut din chiar momentul încheierii actului juridic ) şi a principiului restabilirii situaţiei anterioare ( ceea ce s-a executat în baza unui act juridic sau a unei clauze anulate trebuie restituit ), va dispune restituirea prestaţiilor efectuate de către reclamanţi în baza acestei clauze abuzive anulate.

Astfel, instanţa va obliga pârâta Banca Transilvania SA succesoare a Volksbank România SA să restituie reclamanţilor suma de 5168,84 franci elveţieni aşa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită de expertul contabil Avornicesei Alexandrina Maria reprezentând comision de risc pe perioada 29.08.2007-07.05.2012 precum şi la plata dobânzii legale aferente calculate de la data formulării acţiunii şi până la plata efectivă.

Cu privire la cererea pentru obligarea pârâtei la încasarea ratelor scadente la contravaloarea cursului practicat pentru cumpărarea valutei raportat la valoarea de referinţă din ziua plăţii instanţa reţine următoarele:

Creditului în litigiu a fost acordat efectiv în CHF astfel că rambursarea se face în moneda în care s-a acordat creditului ( CHF) pe care împrumutatul o procură la libera sa alegere fie de pe piaţă fie prin cumpărare CHF de la banca împrumutătoare.

În virtutea principiului nominalismului monetar sunt întrutotul valabile clauzele contractuale incriminate care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce şi cât a luat cu împrumut în moneda în care s-a acordat ( CHF).

Prin urmare nu este vorba despre o sarcină plătită abuziv asupra consumatorului ci despre o consecinţă firească a principiului nominalismului monetar.

Cu privire la cererea pentru constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la pct. 4 lit a şi b din condiţiile speciale instanţa reţine următoarele:

Conform art 4 lit a din contract împrumutatul trebuie să plătească un comision de penalizare de 2%plat dar ce puţin CHF25 calculată la valoarea sumelor datorate şi neplătite la scadenţă. De asemenea conform art 4 lit b rata dobânzii penalizatoare este compusă din rata dobânzii curente +5%p.a calculată începând cu a 6-a zi de la data scadenţei.

referitor la aceste clauze reclamanţii au solicitat anularea acestora având în vedere că prin înserarea acestora în m od vădit s-a creat un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor contractante în detrimentul clientului.

În privinţa acestor susţineri instanţa apreciază că se impune a se analiza dacă există o dispoziţie vădită şi substanţială între drepturile băncii creditoare şi drepturile împrumutatului.

Însă instanţa apreciază că aceste clauze de mai sus reclamate ca fiind abuzive nu determină procurarea unui avantaj excesiv pentru bancă în detrimentul contractului.

Cu privire la constatarea nulităţii absolute a cesiunii de creanţă încheiat de pârâta Volksbank România SA cu Rabon Credit Solutions România SRL privind cesiunea drepturilor băncii prevăzute în convenţia de credit nr. 0121444/29.08.2007 instanţa reţine următoarele:

Cesiunea de creanţă este un contract consensual care se perfectează în momentul stabilirii acordului de voinţă al părţilor contractante. prin contractul de cesiune creanţă rămâne neschimbată păstrându-şi natura şi garanţiile care o însoţeau, iar în cazul în care creanţa constă într-o sumă de bani va continua să producă aceeaşi dobândă.

Această cesiune de creanţă a fost notificată debitorilor reclamanţi la data de 31.07.2014 ( f 261 dosar ) astfel încât s-au constatat îndeplinite şi dispoziţiile art 1393 cod civil privind notificarea debitorului.

Astfel instanţa nu poate reţine vreun motiv de nulitate a contractului de cesiune.

Lipsa acceptării cesiunii de creanţă de către debitorul cedat nu are nici o influenţă asupra valedicităţii acestei operaţiuni juridice.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Rabon Credit Solutions România SRL instanţa urmează să o respingă având în vedere următoarele considerente :

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul dedus judecăţii. Ori în cauză prin cesiunea de creanţă Rabon Credit Solutions România SRL a devenit creditorul reclamanţilor.

De altfel aceasta este parte în contractul de cesiune de creanţă a cărui anulare se solicită.

Constatând culpa procesuală a pârâtei Banca Transilvania SA ( succesorale a Volksbank România SA) în temeiul art 453 cod proc. civilă o va obliga la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expertiză contabilă.