Ucidere din culpă

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 10.11.2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 14597/180/2015 la data de 24.11.2015 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului CI pentru sǎvârşirea infracţiunii de ucidere din culpǎ prevǎzutǎ de art. 192, alin. 2 şi 3 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ în data de 21.06.2014, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcţia de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi (depăşirea în parte a axului drumului şi pătrunderea pe contrasens), inculpatul CI a intrat în coleziune cu autotrenul marca DAF cu numǎrul de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu numǎrul de înmatriculare X condus regulamentar de victima BT, cauzând în urma impactului uciderea din culpă a acestuia din urmă precum şi a numitului MG, care dormea pe bancheta din spate a autovehiculului condus de inculpat.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto aferentă f. 5-10 d.u.p.; buletine analiză toxicologică f. 72 d.u.p.; declaraţie suspect / inculpat CI f. 150-151 d.u.p.; raport medico-legal de necropsie nr. X f. 101-103 d.u.p.; raport de expertizǎ tehnicǎ f. 113-118, 119-123 d.u.p.; declaraţii BN f. 94-95 d.u.p.; fişǎ cazier judiciar f. 152 d.u.p.

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 29.01.2016 (f. 27 d.i.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul CI.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Anterior citirii actului de sesizare al instanţei, persoanele vǎtǎmate BNG, BDG,BA, BD şi GDN, GD, prin apǎrǎtor ales, s-au constituit pǎrţi civile în cauzǎ, dupǎ cum urmeazǎ:

- persoana vǎtǎmatǎ BN, fiul victimei, cu suma totalǎ de 1.507.120 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 1.000.000 euro cu titlu de daune morale şi suma de 507.120 euro reprezentând venitul nerealizat, constând în rata lunarǎ a pensiei de întreţinere pentru o perioadǎ de 10 ani;

- persoana vǎtǎmatǎ BD, soţia victimei. cu suma totalǎ de 729.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 700.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de cǎtre defunctul BT şi suma de 15.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vǎtǎmatǎ BA, mama victimei cu suma totalǎ de 719.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 700.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de cǎtre defunctul BT şi suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vǎtǎmatǎ BD, sora victimei cu suma totalǎ de 519.246,875 euro echivalentul în lei la cursul B.N.R. din care suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de cǎtre defunctul BT şi suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- persoana vǎtǎmatǎ GD cursul B.N.R. din care suma de 500.000 euro cu titlu de daune morale, suma de 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din contravaloarea a 210 rate de credit ipotecar contractat de cǎtre defunctul BT şi suma de 5.000 euro reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare.

În acest sens, la termenul din data de 12.04.2016, instanţa a procedat la audierea persoanelor vǎtǎmate BD şi BD, cu privire la situaţia de fapt, precum şi în ceea ce priveşte pretenţiile civile.

La acelaşi termen de judecatǎ, persoanele vǎtǎmate MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MA şi NL au depus la rândul lor cerere de constituire parte civilǎ în cauzǎ, solicitând obligarea asigurǎtorului de rǎspundere civilǎ la plata urmǎtoarelor sume:

- pentru ML, mama victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 29.109,80 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- pentru MO, soţia victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru MD, fiul victimei, suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru MA, sora victimei, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- pentru ML, fratele victimei, suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale.

Ulterior, persoanele vǎtǎmate şi-au modificat cuantumul pretenţiilor civile, persoanele vǎtǎmate BD şi BN solicitând obligarea asigurǎtorului la plata contravalorii şedinţelor de psihoterapie, a onorariului avocaţial şi a cheltuielilor de transport şi solicitând doar suma de 395.040 euro reprezentând venitul nerealizat, constând în rata lunarǎ a pensiei de întreţinere pentru o perioadǎ de 10 ani, iar persoana vǎtǎmatǎ MD, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea asigurǎtorului la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 300 euro lunar, pânǎ la împlinirea vârstei majoratului.

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţǎ inculpatului CI învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul cǎ are dreptul sǎ nu facǎ nici o declaraţie, cǎ tot ce declarǎ poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacǎ acceptǎ sǎ dea declaraţii are obligaţia sǎ spunǎ tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la primul termen de judecatǎ, cu procedura legal îndeplinitǎ, ulterior citirii în extras de cǎtre grefierul de şedinţǎ în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecǎţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacǎ solicitǎ ca judecata sǎ aibǎ loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a înscrisurilor prezentate de pǎrţi, aducându-i la cunoştinţǎ dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma rǎspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. Pen. (f. 126-129 vol II d.i.)

Totodatǎ au fost audiaţi martorii BR (f. 162 vol II d.i.), PS (f. 164 vol II d.i.), FM(f. 166 vol II d.i.), FE (f. 168 vol II d.i.) şi PC (f. 235 vol II d.i.), propuşi de persoanele vǎtǎmate în dovedirea pretenţiilor civile, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi s-a încuviinţat pentru pǎrţi proba cu înscrisuri.

De asemenea, instanţa a admis cererea formulatǎ de inculpat şi de cǎtre asigurǎtorul de rǎspundere civilǎ şi a dispus în cauzǎ efectuarea unei expertize criminalistice de cǎtre experţi din cadrul Laboratorulu Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, fiind depus raportul de expertizǎ criminalisticǎ nr. X(f. 216-232 vol II d.i.).

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanţa constată că situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanţei este una corectă şi corespunde realităţii, urmând a o reţine întocmai, cu precizǎrile ce vor fi fǎcute în continuare.

 Astfel, instanţa reţine cǎ în dimineaţa zilei de 21.06.2014, în jurul orelor 05:10, lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul I.P.J. Bacău - Serviciul Rutier, au fost sesizaţi că pe DN 2, în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că în dimineaţa zilei de 21.06.2014, în jurul orelor 05:00, inculpatul CI conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcţia de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, fiind însoţit de victima MGC, care dormea pe bancheta din spatele şoferului. Astfel, în timp ce circula în dreptul km 262+450 m, la un moment dat, inculpatul CI fiind în rulaj într-o curbă la dreapta din cauza vitezei şi a neatenţiei în conducere a părăsit parţial banda sa de mers şi a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autotrenul marca DAF având nr. de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare X, condus regulamentar de cǎtre victima BT

În urma impactului frontal stânga deosebit de violent dintre cele două autovehicule, victima BT, care nu purta centura de siguranţă, a fost proiectată pe carosabil în partea stângă a autotrenului suferit leziuni grave atât în urma impactului cu autoutilitara condusă de inculpatul CI, cât şi din cauza proiectării pe carosabil din cabina autotrenului, leziuni care au condus pe loc la decesul acestuia.În urma aceluiaşi impact dintre cele două autovehicule, victima MG a suferit leziuni care au condus la decesul acestuia la locul accidentului cât şi vătămarea corporala a numitei BD, care se afla în autotrenul condus de soţul ei BT, leziuni pentru care C.J.M.L. Tulcea a eliberat un certificat medico-legal din care rezultă că persoana vătămată necesită pentru vindecarea leziunilor cauzate în urma accidentului auto ce formează obiectul cercetărilor un număr de 55 zile îngrijiri medicale.

Conform buletinelor de analiza toxicologica-alcoolemie întocmite de S.J.M.L. Bacău, în urma analizelor probelor de sânge prelevate de la cei doi conducătorii auto implicaţi în accident, a rezultat ca aceştia nu consumaseră băuturii alcoolice.

Din concluziile raportului medico-legal nr. X a reieşit cǎ moartea numitului BT a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio-respirator survenit consecutiv unui politraumatism soldat cu fracturi craniene şi dilacerare cerebrală, fracturi costale, rupturi ale organelor interne şi ale membrelor, aspecte reluate în concluziile suplimentului de expertiză nr. X.

Totodatǎ, din concluziile raportului medico-legal nr. X moartea numitului MG a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio respirator survenit consecutiv unui traumatism craniocerebral soldat cu fracturi cominutive craniene şi dilacerare cerebrală.

În cauzǎ, în cursul urmǎririi penale s-a efectuat o expertiza tehnicǎ-auto din concluziile căreia a rezultat că singura persoana responsabila de producerea accidentului este inculpatul CI, care a pătruns fără motiv pe sensul opus de mers. Expertul a stabilit ca autoutilitara condusă de inculpat circula în momentul premergător accidentului cu o viteza de circa 78 km/h, iar victima BT circula cu o viteza de circa 90 km/h, varianta acceptatǎ de expertul recomandat de partea civilă prin apărător ales ing. X şi însuşită parţial de expertul recomandat de inculpat, expFG.

În cursul judecǎţii, în vederea lǎmuririi circumstanţelor producerii accidentului, date fiind şi aspectele evidenţiate de experţii parte, instanţa a admis cererea formulatǎ de inculpat şi a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice de cǎtre experţii din cadrul L.I.E.C. Iaşi, stabilind urmǎtoarele obiective:

„1. Stabilirea vitezei de deplasare în momentul premergǎtor impactului:

- a autoutilitarei marca Mercedez Benz cu numǎrul de înmatriculare SV 77 BBI condusǎ de inculpatul CIC

- a autotrenului marca DAF cu numǎrul de înmatriculare Xcondus de victima BTD;

2. Direcţia de deplasare a celor douǎ autovehicule şi poziţionarea lor în raport de marcajul longitudinal ce desparte sensurile de mers, premergǎtor apariţiei stǎrii de pericol, în mǎsura în care o asemenea determinare este posibilǎ;

3. Stabilirea momentului apariţiei stării de pericol;

4. Stabilirea locului impactului prin raportare la poziţia marcajului longitudinal;

5. Stabilirea poziţiei autovehiculelor în momentul impactului; analizarea formei şi dispunerii avariilor pe autovehicule cât şi a vătămărilor corporale suferite de victime dar şi de inculpat, reţinute în actele de constatare medico-legală;

6. Determinarea în concret a dinamicii şi a mecanismelor de producere a accidentului rutier, prin analiza comparatǎ, raportat la concluziile rapoartelor de expertizǎ tehnicǎ întocmite în cauzǎ în cursul urmǎririi penale;

7. Stabilirea posibilităţilor de evitare a accidentului, precum şi normele referitoare la circulaţia rutierǎ aplicabile.”

Astfel, prin raportul de expertizǎ criminalisticǎ nr. 149/18.08.2016, expertul din cadrul L.I.E.C. Iaşi a reţinut cǎ la data de 21.06.2014, în jurul orelor 05.00, numitul CIC se deplasa pe DN 2, în direcţia Bacău - Adjud, la volanul unei autoutilitare mixte marca Mercedes Sprinter 318 CDI înmatriculată cu nr. X, fiind prevăzută cu 6 locuri pentru persoane, pe bancheta din spate aflându-se numitul MGC. În acelaşi timp şi pe acelaşi drum, din sensul Adjud - Bacău se deplasa numitul BTD conducând un autotren compus din capul tractor marca DAF XF 95 înmatriculat cu nr. Xşi semiremorca marca Schmitz înmatriculată cu nr. X, iar în cabina capului tractor se mai aflau numita Xşi minorul BNG

Expertul, prin raportare la probatoriul administrat în cursul urmǎririi penale a arǎtat cǎ în zona km 262+450m, după ce a ieşit dintr-o curbă la dreapta, din cauze care nu pot fi stabilite prin intermediul expertizei criminalistice, autoutilitara mixtǎ marca Mercedes Sprinter 318 CDI condusă de inculpatul CIC a pătruns pe contrasens astfel încât partea fronto-laterală stânga a autoutilitarei a intrat în coliziune cu partea fronto-laterală stânga a cabinei capului tractor marca DAF, impact în urma cǎruia, pe lângă avarierea amplă a celor două autovehicule, a condus la proiectarea prin locaşul parbrizului, pe carosabil, a numitului BTD, traumatismele suferite conducând la decesul imediat. Totodată numitul MGC, care se afla pe bancheta din spate a autoutilitarei Mercedes, a suferit traumatisme care au condus la deces.

Referitor la locul impactului, expertul a stabilit cǎ acesta a fost situat pe banda de mers a autotrenului, la cca 1,3 m faţă de axul drumului, în locul în care au fost identificate urmele de destratificare ale asfaltului şi urme de vopsea alb/albastră - culorile celor două autovehicule. După acest loc, în care a avut loc coliziunea dintre cele două autovehicule, a căzut pe asfalt portiera smulsă a cabinei auto DAF, a fost proiectat pe carosabil numitul BTD, autocamionul deplasându-se pe o traiectorie rectilinie până la oprire. În acest sens, s-a arǎtat că dacă impactul ar fi avut loc pe sensul opus de deplasare al autotrenului nu ar mai fi existat nimeni care să fi redresat autovehiculul pe sensul său de mers, conducătorul auto fiind expulzat din postul de conducere.

În ceea ce priveşte locul impactului, expertul a concluzionat cǎ anterior impactului autotrenul condus de victima BTD se deplasa regulamentar pe banda sa de mers, iar autoutilitara condusǎ de inculpatul CIC a trecut cu roţile din stânga de axul drumului. În ceea ce priveşte motivul ce a condus la încǎlcarea marcajului longitudinul, expertul nu a emis nici un punct de vedere, precizând însǎ cǎ pe calea expertizei criminalistice nu se poate stabili aceastǎ împrejurare.

S-a mai reţinut cǎ înainte de coliziune, inculpatul a rotit volanul autoutilitarei spre dreapta sa, manevră care a înclinat autoutilitara Mercedes, în jurul axei longitudinale, spre stânga, poziţia care explică atât situarea avariilor autoutilitarei cât şi a cabinei capului tractor precum şi a faptului că nu i s-a putut imprima o mişcare de rotaţie în jurul axei verticale în sens trigonometric ci, la ieşire din impact, s-a deplasat pe o direcţie rectilinie.

Cu privre la vitezele de deplasare ale celor douǎ autovehicule, s-a concluzionat cǎ autotrenul condus de victima BTD se deplasa cu viteza de 90 km/h, iar viteza de impact a fost de aproximativ 59 km/h, în timp ce autoutilitara condusǎ de inculpat avea o vitezǎ de 97-98 km/h premergǎtor impactului, viteza de impact fiind de aproximativ 95 km/h.

În ceea ce priveşte apariţia momentul de pericol, expertul criminalist din cadrul L.I.E.C. Iaşi a opinat cǎ, în condiţiile date, numitul BTD nu putea preveni sau evita producerea accidentului întrucât acesta rula regulamentar atât din punct de vedere al vitezei cât şi din punct de vedere al poziţionării autocamionului în raport cu axul drumului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpat, expertul a arǎtat cǎ acesta putea preveni, cu siguranţă, producerea accidentului dacă nu ar fi pătruns pe contrasens la ieşirea din curba la dreapta, potrivit direcţiei sale de deplasare.

Expertul aratǎ cǎ motivul pătrunderii pe contrasens nu poate fi stabilit pe cale de expertiză criminalistică, respectiva curbă putând fi parcursă cu 100 km/h, fără apariţia fenomenului de derapare, nefiind semnalizată ca fiind deosebit de periculoasă. Referitor la motivele posibile, expertul a indicat deplasarea înainte şi în curbă cu o viteză de peste 100 km/h, la ieşire din viraj autoutilitara reducându-şi viteza la 98 km/h, preocupări ale conducătorului auto care au fost de natură a-i distrage atenţia de la urmărirea traficului, grad de oboseală accentuat, subliniind încǎ o datǎ cǎ aceste aspecte nu pot fi stabilite pe cale de expertiză criminalistică. Cu toate acestea, s-a opinat în sensul că o cauză tehnică este exclusă, depresurizarea pneului stânga faţă fiind consecinţă a impactului nicidecum o cauză a acestuia.

În finalul raportului de expertizǎ s-a concluzionat în sensul cǎ motivul determinant al producerii accidentului l-a constituit pătrunderea pe contrasens a numitului CIC din motive care nu pot fi stabilite pe cale de expertiză criminalistică, putând fi excluse cauze de naturǎ tehnicǎ.

Instanţa apreciazǎ cǎ aspectele stabilite prin raportul de expertizǎ criminalisticǎ nr. Xal L.I.E.C. Iaşi se coroboreazǎ cu celelalte mijloace de probǎ administrate în cauzǎ, inclusiv cu cele stabilite prin raportul de expertizǎ tehnicǎ întocmit în cursul urmǎririi penale şi parţial cu rapoartele extrajudiciare efectuate de experţii parte.

Raportul de expertiză efectuat în cauză şi indicat mai sus se coroborează şi cu declaraţiile martorului BNG, fiul victimei BTD, care de altfel a fost şi singura persoanǎ care a perceput în mod direct producerea accidentului, întrucât se afla pe locul din dreapta al autocamionului condus de tatǎl sǎu. Astfel, cu ocazia audierii în cursul urmǎririi penale, martorul, în vârstǎ de 8 ani la momentul producerii accidentului, a arǎtat cǎ se afla pe bancheta din dreapta a autotrenului marca DAF cu nr. de înmatriculare Xcondus de tatǎl sǎu. Acesta a declarat cǎ: „am vǎzut în faţǎ o dubǎ albǎ care semǎna cu duba poliţiei şi care venea din sens opus, pe banda de lângǎ axul drumului. Dupǎ câteva momente acea dubǎ a început sǎ meargǎ în curbǎ şi sǎ vinǎ spre noi, având vitezǎ mare. Acea dubǎ a pǎtruns pe sensul nostru de mers şi s-a lovit în partea unde se afla tatǎl meu (…)”

Instanţa reţine cǎ în momentul premergǎtor impactului, autotrenul marca DAF condus de victima BTD, se deplasa în mod regulamentar pe banda sa de mers, iar din contrasens se deplasa autoutilitara condusǎ de inculpat, ambele autovehicule deplasându-se cu viteza legalǎ pe respectivul sector de drum. Din cauza neatenţiei, ori a oboselii, autovehiculul condus de inculpatul CIC, aflat în rulaj într-o curbă la dreapta, a părăsit parţial banda sa de mers şi a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autotrenul condus de BTD.

Sub un prim aspect, instanţa constatǎ cǎ inculpatul, prin apǎrǎtor ales, a încercat sǎ acrediteze ideea cǎ pǎtrunderea pe contrasens s-a datorat depresurizǎrii pneului stânga faţǎ al autoutilitarei. Aceastǎ apǎrare nu poate fi reţinutǎ, întrucât atât prin raportul de expertizǎ tehnicǎ efecuat în cursul urmǎririi penale, cât şi prin raportul de expertizǎ criminalisticǎ nr. Xîntocmit de expertul din cadrul L.I.E.C. Iaşi, s-a stabilit cǎ accidentul nu a avut la bazǎ o cauzǎ tehnicǎ ori vreo avarie a autovehiculelor implicate, deflaţia pneului fiind o consecinţǎ a impactului, nicidecum cauza determinantǎ a accidentului.

Referitor la aspectul invocat de inculpat, în sensul cǎ nu se poate stabili cu exactitate locul impactului dintre autovehicule, existând posibilitatea ca niciunul dintre şoferi sǎ nu fi încǎlcat marcajul ce desparte cele douǎ sensuri de mers, instanţa constatǎ cǎ şi aceastǎ apǎrare urmǎreşte doar exonerarea de rǎspundere penalǎ a inculpatului, neavând un fundament faptic, prin raportare la situaţia reţinutǎ în urma administrǎrii materialului probator. Chiar şi în ipoteza invocatǎ, în care roţile autoutilitarei condusǎ de inculpat nu ar fi depǎşit marcajul, dar maşina s-ar fi înclinat spre stânga, datoritǎ virajului cǎtre dreapta în care autoutilitara era angrenatǎ, inculpatul avea obligaţia de a reduce viteza pânǎ la punctul în care sǎ efectueze manevra în condiţii de siguranţǎ, adicǎ sǎ nu punǎ în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic. De altfel, expertul din cadrul L.I.E.C a identificat în mod exact locul impactului, precizând cǎ acesta a avut loc pe banda de mers a autotrenului, la 1,3 m. de axul drumului.

Astfel, instanţa consideră că în cauză raportul de expertiză criminalistică al L.I.E.C. Iași nr. Xa expus mecanismul producerii accidentului în mod corespunzător, contrar punctului de vedere al expertului parte DD(f. 274-283, vol II d.i.), expert criminalist specialitatea Accidente de Trafic Rutier, propus de către inculpat, potrivit căruia nu se poate reţine cu certitudine locul impactului şi deplasarea pe contrasens a vreunuia dintre autovehicule.

Spre deosebire de aspectele indicate anterior, concluziile raportului de expertiză criminalistică al L.I.E.C. Iași nr. Xsunt obiective şi se bazează exclusivpe datele certe puse la dispoziţia expertului de către organele de constatare în urma cercetării efectuate la faţa locului.

Referitor la faptul cǎ victimele BTD şi MGC nu purtau centurile de siguranţǎ, instanţa reţine cǎ acest aspect nu este de naturǎ a diminua în vreun fel gradul de culpǎ al inculpatului CIC, în condiţiile în care centura de siguranţǎ reprezintǎ un element de siguranţǎ pasiv şi, aşa cum a afirmat şi expertul din cadru L.I.E.C. Iaşi „la o sumǎ a vitezelor de impact de peste 150 km/h şi o deformare amplǎ a caroseriilor autovehiculelor – situaţia concretǎ, nimeni nu poate afirma obiectiv cǎ dacǎ victimele purtau centura de siguranţǎ, traumatismele suferite nu ar fi condus la deces.”

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen., apreciind totodatǎ cǎ acestuia îi revine culpa exclusivǎ în producerea accidentului rutier.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

În drept, fapta inculpatului CIC constând în aceea cǎ în data de 21.06.2014, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare X, pe DN 2 în afara com. Răcăciuni, jud. Bacău, având direcţia de deplasare Bacău - Adjud, pe banda de lângă axul drumului, ca urmare a depǎşirii parţiale a axului drumului şi pătrunderea pe contrasens, a intrat în coleziune cu autotrenul marca DAF având nr. de înmatriculare X, ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare X, condus regulamentar de victima BTD, cauzând în urma impactului uciderea din culpă a acestuia din urmă precum şi a numitului MGC, care dormea pe bancheta din spate a autovehiculului marca Mercedes-Benz întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpǎ prevǎzutǎ de art. 196, alin. 2 şi 3 C. pen.

Elementul material al infracţiunii este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune susceptibilǎ de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în prezenta cauzǎ constǎ în acţiunea inculpatului de a provoca accidentul de circulaţie în urma cǎruia şi-au pierdut viaţa numiţii BTD şi MGC.

Acţiunea a fost sǎvârşitǎ cu ocazia efectuǎrii unei activitǎţi – aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, pentru exercitarea cǎreia sunt stabilite reguli prin acte normative – O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006. Totodatǎ, acţiunea a fost efectuatǎ cu nerespectǎrea dispoziţiilor legale pentru efectuarea activitǎţii de conducere a unui autovehicul în localitate, respectiv prin depǎşirea marcajului longitudinul şi pǎtrunderea pe contrasens.

Instanţa considerǎ cǎ a existat o legǎturǎ de cauzalitate între dispoziţiile legale nerespectate şi urmare imediatǎ produsǎ, întrucât în cazul în care inculpatul CIC ar fi respectat dispoziţiile legale, ar fi putut evita accidentul şi implicit, accidentarea mortalǎ a victimelor.

Urmarea imediatǎ a acţiunii inculpatului este reprezentatǎ de decesul numiţilor BTD şi MGC.

Legǎtura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea imediatǎ rezultǎ şi din rapoartele medico-legale de necropsie nr. X (privind pe victima BTD f. 81-84 d.u.p.) şi nr. Xefectuate de S.M.L. Bacǎu (privind pe victima MGC f. 101-103 d.u.p.) din care reiese cǎ leziunile traumatice constatate au fost de gravitate maximǎ, sigur şi direct mortale, incompatibile cu supravieţuirea şi s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea având legǎturǎ directǎ de cauzalitate cu decesul fiecǎrei victime în parte.

În ceea ce priveşte latura subiectivǎ, inculpatul CIC a sǎvârşit fapta cu vinovǎţie în forma culpei fǎrǎ prevedere, având în vedere cǎ inculpatul nu a prevǎzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sǎ prevadǎ cǎ nerespecarea regulilor rutiere poate avea ca rezultat provocarea unui accident rutier.

Referitor la solicitarea formulatǎ de apǎrǎtorul persoanelor vǎtǎmate BNG, BDG, BA, BDşi GDM, în sensul de a se reţine la încadrarea juridicǎ a faptei reţinutǎ în sarcina inculpatului şi prevederile art. 77, lit. c C. pen. referitor la sǎvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de naturǎ sǎ punǎ în pericol alte persoane ori bunuri, instanţa o va respinge ca vǎdit neîntemiatǎ, apreciind cǎ în raport de situaţia de fapt reţinutǎ în cele ce preced, datǎ fiind şi latura subiectivǎ a culpei cu prevedere, de esenţa infracţiunii prevǎzutǎ de art. 196 C. pen., aceastǎ circumstanţǎ nu îşi gǎseşte aplicabilitatea. De altfel, în cazul accidentelor rutiere, în majoritatea cazurilor, activitatea culpabilǎ a persoanei vinvovate de producerea accidentului este naturǎ a pune în pericol integritatea ori viaţa a mai multor persoane.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar cǎ sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevǎzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost sǎvârşitǎ de cǎtre inculpat cu forma de vinovǎţie prevǎzutǎ de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. Se va urmǎri formarea unei atitudini corecte faţǎ de muncǎ, faţǎ de ordinea de drept şi faţǎ de regulile de convieţuire socialǎ.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

Referitor la persoana inculpatului, acesta avea vârsta de 45 de ani la momentul sǎvârşirii infracţiunii, este cǎsǎtorit, are studii liceale. Instanţa reţine cǎ inculpatul nu se aflǎ la primul contact cu legea penalǎ, fiind condamnat anterior la o pedeapsǎ rezultantǎ de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, modificatǎ şi rǎmasǎ definitivǎ prin Decizia penalǎ nr. 17/20.02.2003 a Curţii Militare de Apel, fiind eliberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 07.09.2011. Deşi condamnarea anterioarǎ nu atrage starea de recidivǎ, antecedenţa penalǎ nu poate conduce la reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante prevǎzute de lege, aşa cum a solicitat apǎrǎtorul inculpatului.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut sǎvârşirea infracţiunii de ucidere din culpǎ, precizând la momentul audierii sale cǎ în urma accidentului s-a lovit la cap şi nu îşi aminteşte nimic despre circumstanţele producerii acestuia (f. 126 vol II d.i.), fǎrǎ însǎ a depune la dosarul cauzei cǎ leziunile suferite i-au afectat în vreun fel memoria. În aceeaşi declaraţie, inculpatul aratǎ cǎ, în opinia sa, era imposibil sǎ efectueze un viraj în curbǎ dacǎ ar fi adormit la volan.

Instanţa apreciazǎ cǎ la producerea evenimentului rutier au contribuit o serie de factori dintre care cel mai important a fost fie oboseala manifestatǎ de inculpat (conform propriei declaraţii, plecase în jurul orei 01.00 din loc. Siret, jud. Suceava şi a condus pânǎ la aproximativ ora 05.00, când a ajuns în mun. Bacǎu), fie neatenţia conducǎtorului auto, cu consecinţa încǎlcǎrii regulilor de circulaţie, respectiv prin depǎşirea marcajului ce separa sensurile de mers şi pǎtrunderea parţialǎ pe contrasens.

Atât pe parcursul urmǎririi penale, cât şi pe durata desfǎşurǎrii cercetǎrii judecǎtoreşti în cauzǎ, inculpatul CIC a încercat sǎ avanseze diferite ipoteze legate de modul de producere al accidentului, respectiv deflaţia unuia dintre pneurile autoutilitarei pe care o conducea (invocând cazul fortuit), faptul cǎ victima BTD conducea prea aproape de axul drumului, împrejurarea cǎ victimele nu purtau centura de siguranţǎ, având astfel culpǎ în ceea ce produce rezultatului negativ întrucât în ipoteza contrarǎ leziunile suferite nu ar fi avut caracter tanatogenerator. Tocmai din aceste motive, instanţa a încuviinţat efectuarea unei noi expertize în cauzǎ de cǎtre L.I.E.C. Iaşi, din raportul de expertizǎ criminalisticǎ rezultând cǎ inculpatului îi revine culpa exclusivǎ în ceea ce priveşte producerea accidentului.

Mai mult, instanţa reţine cǎ inculpatul s-a arǎtat mai degrabǎ preocupat de prelungirea dreptului de a conduce, decât de consecinţele deosebit de grave pe care fapta sa le-a produs. Deşi a manifestat o atitudine de regret faţǎ de decesul celor douǎ victime, inculpatul a arǎtat în permanenţǎ cǎ nu se considerǎ vinovat de producerea accidentului.

Cu toate acestea, pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului CIC în prezenta cauzǎ nu trebuie să aibă nicidecum un caracter vindicativ, ci trebuie să fie proporţională cu pericolul generat de faptele comise şi cu circumstanţele personale ale acestuia.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Potrivit art. 192, alin. 2 „uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni” iar conform alin. 3 al aceluiaşi articol, „dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.” Rezultǎ aşadar cǎ limitele de pedeapsǎ aplicabile în cauzǎ sunt cuprinse între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni închisoare, nefiind incidentǎ nicio dispoziţie care sǎ aibǎ ca efect reducerea pedepsei.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ creeze aptitudinea subiectivǎ a inculpatului de a se corija. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de ucidere din culpǎ prevǎzutǎ de art. 192, alin. 2 şi 3 C. pen.

Instanţa apreciazǎ, în raport de conduita procesualǎ adoptatǎ de inculpat, ţinând seama şi de rezultatul deosebit de grav pe care conduita inculpatului l-a produs, cǎ unica modalitate de individualizare a pedepsei, aptǎ a conduce la atingerea funcţiilor educative, preventive şi represive a acesteia, este executarea în regim de detenţie.

În continuare, la stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă încǎlcareaa valorilor sociale ocrotite de norma penală, fapt ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat). De asemenea, în raport de modalitatea de comitere a infracţiunii, se impune şi interzicerea dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule.

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept. Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, în lumina jurisprudenţei Curţiie Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.

Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen., instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. i (dreptul de a conduce orice categorie de autovehicule), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b şi i C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

VII. Alte mǎsuri dispuse de instanţǎ

În baza art. 3, art. 4, alin. 1, lit. b şi art. 7, alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (vǎzând şi Anexa nr. 1 pct. 3), instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul CIC, dupǎ rǎmânerea definitivǎ a prezentei hotǎrâri, în mǎsura în care nu sunt încǎlcate alte drepturi, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, inculpatul sǎ fie informat cǎ probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului sǎu genetic.

VIII. Soluţionarea acţiunii civile

Cu titlu preliminar, instanţa subliniazǎ cǎ în prezenta cauzǎ soluţionarea acţiunii civile în raport de fiecare dintre persoanele vǎtǎmate constituite pǎrţi civile urmeazǎ a se realiza în funcţie de modalitatea în care fiecare dintre acestea au înţeles sǎ dovedeascǎ întinderea pretenţiilor formulate.

I. Cu privire la acţiunea civilǎ exercitatǎ de persoanele vǎtǎmate BNG, BDG, BA, BDşi GDM:

Astfel, în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de BDG, soţia victimei (15.000 euro), BA, mama victimei şi surorile acesteia, BDşi G (câte 5.000 euro fiecare) reprezentând cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare, instanţa constatǎ cǎ în conformitate cu dispoziţiile art. 1392 C. civ. cel care a fǎcut cheltuieli pentru îngrijirea sǎnǎtǎţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care rǎspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli. Conform art. 99, alin. 1 C. proc. pen. sarcina probei în cadrul acţiunii civile aparţine pǎrţii civile ori, dupǎ caz, procurorului care exercitǎ acţiunea civilǎ în cazul în care persoana vǎtǎmatǎ este lipsitǎ de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsǎ. În cauza de faţǎ, având în vedere cǎ nu suntem în prezenţa unei ipoteze de exercitare a acţiunii civile din oficiu, sarcina probei revine exclusiv pǎrţilor civile.

La dosarul cauzei, pǎrţile civile au depus înscrisuri şi au propus administrarea probei testimoniale, prin intermediul cǎrora au dovedit, în parte, efectuarea cheltuielilor cu ocazia înmormântǎrii victimei, precum şi pentru respectarea tradiţiilor creştine legate de efectuarea slujbelor de pomenire. Pe de altǎ parte, instanţa apreciazǎ cǎ ar fi o sarcinǎ excesivǎ pentru rudele persoanei decedate, obligaţia de a justifica orice cheltuialǎ efectuatǎ pentru înmormântarea acesteia ori pentru pomenire, în condiţiile în care o parte dintre aceste cheltuieli nici nu ar putea fi cuantificate în mod obiectiv.

Cu toate acestea, instanţa apreciazǎ cǎ este disproporţionatǎ suma solicitatǎ de pǎrţile civile, respectiv un cuantum total de 30.000 euro (aproximativ 135.000 lei), în raport cu cheltuielile pe care le-a presupus înmormântarea victimei BTD, indiferent de tradiţiile ce trebuiau respectate de cǎtre membrii familiei şi la care a fǎcut referire apǎrǎtorul acesotra, motiv pentru care, instanţa va admite în parte acest capǎt de cerere, apreciind cǎ suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale pentru persoana vǎtǎmatǎ BDG, soţia victimei şi câte 5.000 lei fiecare pentru mama, respectiv surorile victimei, aşadar un total de 45.000 lei, sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile cu caracter necesar, dar nu şi voluptoriu, efectuate de cǎtre rudele victimei. La stabilirea cuantumului acordat, instanţa are în vedere în principal declaraţiile martorilor audiaţi, care au confirmat cǎ la înmormântare au participat aproximativ 300 de persoane, iar ulterior la praznicele şi pomenirile ulterioare, au fost prezente, de asemenea, foarte multe persoane din comunitate.

În continuare, referitor la solicitarea pǎrţilor civile BDG, BA, BDşi GDM cu privire la obligarea asigurǎtorului de rǎspundere civilǎ de a plǎti fiecǎreia dintre ele câte 14.246,875 euro cu titlu de daune materiale reprezentând ¼ din cuantumul total a 210 rate restante din contravaloarea creditului ipotecar contractat de cǎtre defunctul BTD anterior decesului, în condiţiile în care persoanele vǎtǎmate s-au obligat alǎturi de acesta la plata contravalorii creditului, garantând cu ipoteca asupra unui imobil, instanţa apreciazǎ cǎ aceastǎ cerere excede cadrului legal ce guverneazǎ aceastǎ speţǎ, asigurǎtorul neputând fi obligat legal sǎ plateascǎ astfel de cheltuieli contractate anterior decesului şi care nu au fost fǎcute în scopul de a acoperi cheltuielile privitoare la deces. De altfel, în opinia instanţei, situaţia juridicǎ a creditului contractat poate fi pusǎ în discuţie abia dupǎ momentul dezbaterii succesiunii defunctului BTD întrucât existǎ posibilitatea realǎ ca suma reprezentând contravaloarea creditului contractat de acesta, sǎ se afle sub o formǎ sau alta (bani sau bunuri) în cuprinsul activului patrimonial, astfel încât unitatea bancarǎ sǎ îşi poate satisface în totalitate creanţa, nemaifiind necesarǎ urmǎrirea şi executarea patrimoniului codebitorilor.

Instanţa va admite capǎtul de cerere referitor la acordarea cǎtre persoanele vǎtǎmate BNG şi BDG a câte 5.000 lei pentru fiecare, sume ce reprezintǎ contravaloarea şedinţelor de psihoterapie, având în vedere şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei ce atestǎ cǎ şi în prezent soţia şi fiul victimei BTD au nevoie de tratament de specialitate pentru a depǎşi şocul emoţional provocat de accident.

Referitor la cererea de obligare a asigurǎtorului la plata cǎtre persoana vǎtǎmatǎ BNG a sumei totale de 395.040 euro reprezentând venitul nerealizat (cerere astfel cum a fost modificatǎ, în sensul cǎ suma solicitatǎ iniţial a fost micşoratǎ), constând în rata lunarǎ a pensiei de întreţinere pentru o perioadǎ de 10 ani, instanţa apreciazǎ cǎ aceasta este întemeiatǎ, însǎ cuantumul solicitat este exagerat şi vǎdit disproporţionat. În acest sens, pe parcursul cercetǎrii judecǎtoreşti, apǎrǎtorul pǎrţilor civile a arǎtat cǎ victima BTD era unic administrator al S., “având venituri de 254.192,39 lei în perioada 01 ianuarie – 31 decembrie 2013, iar în perioada 01 ianuarie – 30 iunie 2014 având venituri de 89.834,6 lei, rezultând astfel o medie calculatǎ pentru o perioadǎ de 1 an şi jumǎtate dinainte şi pânǎ în momentul decesului în cuantum de 19.112,61 lei/lunǎ, respectiv 4226 euro/lunǎ, din care se scade taxa pe venit, TVA-ul şi obligaţiile salariale, rezultând astfel un venit brut lunar în cuantum de 14.649,70 lei, respectiv 3292 euro, astfel încât cuantumul total de la momentul producerii accidentului pânǎ la împlinirea vârstei majoratului este de 395.040 lei, respectiv 1.757.964 lei.”

Sub un prim aspect, instanţa reţine cǎ la dosarul cauzei, apǎrǎtorul pǎrţilor civile a depus o adeverinţǎ (f. 290, vol II d.i.) emisǎ de contabil autorizat Postica Domnica din cadrul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România – Filiala Tulcea, în cuprinsul cǎreia se indicǎ veniturile prezentate anterior, iar expertul contabil aratǎ urmǎtoarele: “adeverim deasemenea prin prezenta cǎ, în calitatea sa de asociat unic şi administrator, defunctul BTD avea drepturi depline asupra veniturilor societǎţii (dupǎ achitarea impozitelor şi taxelor aferente).”

Cu toate acestea, instanţa subliniazǎ cǎ în prezenta cauzǎ, deşi victima BTD avea calitatea de unic asociat şi administrator al societǎţii, având aşa cum indicǎ dreptul de a administra veniturile societǎţii, trebuie fǎcutǎ o delimitare exactǎ între acestea din urmǎ şi veniturile pe care le încasa, în nume propriu administratorul, ca urmare a activitǎţii desfǎşurate în cadrul societǎţii. În consecinţǎ, având în vedere cǎ în cauzǎ nu s-a fǎcut dovada faptului cǎ numitul BTD încasa vreun venit salarial (deşi s-a fǎcut referire la anumite obligaţii salariale, fǎrǎ a se depune vreo dovadǎ în acest sens) ori dividende, instanţa nu se va raporta la sumele indicate de apǎrǎtorul pǎrţii civile, ci la sarariul mediu brut aferent anului 2014 (întrucât din probe rezultǎ cǎ situaţia financiarǎ a victimiei era peste venitul minim pe economie), care era în valoare de 2.298 lei. Mai mult, chiar în eventualitatea în care ipoteza avansatǎ privitoare la veniturile victimei este veridicǎ, suma solicitatǎ depǎşeşte în mod evident venitul necesar pentru creşterea minorului, asigurǎtorul neputând fi substituit, sub aspectul obligaţiilor, în acelea ce reveneau victimei, în cauzǎ nefiind vorba despre o obligaţie de întreţinere aşa cum se susţine în mod eronat, ci despre o prestaţie periodicǎ care are rolul de a compensa aportul financiar al victimei la îngrijirea şi educarea minorului.

Aşadar, scopul acordării sumelor de bani periodice este acela de a acoperi prejudiciul cauzat minorului BNG prin lipsirea acestuia de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea sa. În condițiile în care victima ar fi fost în viață, aceasta era obligată, conform art. 516 C Civ. şi art. 499 C. Civ., să presteze întreținere copilului sǎu minor până la momentul împlinirii de către aceștia a vârstei de 18 ani.

La stabilirea cuantumului prestației periodice care se cuvine minorului, instanța va avea în vedere criteriile stipulate în art. 529 C. civ. În acest sens, instanța constată că, persoana vătămată era aptă de muncă şi se putea ocupa de creşterea şi educarea fiului sǎu, având venituri ce îi permiteau asigurarea unui trai decent şi a condiţiilor necesare pentru educaţia şi creşterea în condiţii foarte bune a acestuia. În consecință, instanța apreciază că suma care se impune a fi plătită cu titlu de prestație periodică este în cuantum de 1.200 de lei, sumǎ ce va fi plătită începând cu data de 21.06.2014, data decesului, până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani.

În legătură cu durata în timp a prestațiilor datorate, instanța reține că acțiunea civilă a fost formulată de reprezentantul legal, urmând a fi limitată la timpul necesar împlinirii vârstei de 18 ani, după împlinirea acestei vârste, exercițiul acțiunii civile în răspundere civilă aparține exclusiv persoanei în cauză, aceasta putând solicita plata în continuare, în condițiile în care va proba continuarea studiilor.

În continuare, instanţa reţine cǎ cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale stabilindu-se prin apreciere, ca urmare a aplicării a unor criterii cum ar cele referitoare la consecințele negative suferite de părţile civile, în cazul de faţă în plan emoţional şi psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În general, repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimelor, pe cât posibil, în situaţia anterioară (restitutio in integrum).

Potrivit inclusiv jurisprudenţei instanţei supreme, „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, fiind de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiul reparaţiei integrale a prejudiciului”. Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogaţire fără justǎ cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială și o doza de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale (Decizia nr. 6330/2011, Secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Referitor la daunele morale, instanţa are în vedere prevederile art. 1391, alin. 2 C. civ., text de lege ce prevede cǎ se pot acorda despǎgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercatǎ prin moartea victimei, precum şi oricǎrei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. Astfel instanţa reţine cǎ suferinţele psihice pe care le încearcǎ rudele apropiate prin moartea unui membru de familie, rǎmânând lipsiţi de bucuriile şi mulţumirile fireşti procurate de defunct şi, nu în ultimul rând, de suportul moral şi afecţiunea reciprocǎ pe care şi-o datorau în virtutea relaţiilor de rudenie, dau dreptul la despǎgubiri ca o compensare a suferinţelor produse.

Instanţa reaminteşte cǎ acţiunea civilǎ în procesul penal are ca obiect tragerea la rǎspundere civilǎ a inculpatului, în vederea obligǎrii  la repararea justǎ şi integralǎ a pagubelor cauzate prin infracţiunea sǎvârşitǎ. Pentru ca acţiunea civilǎ sǎ poatǎ fi exercitatǎ în cadrul procesului penal trebuie  îndeplinite, cumulativ, anumite condiţii, şi anume: infracţiunea sǎ fi cauzat un prejudiciu material sau moral; între infracţiunea sǎvârşitǎ şi prejudiciul cerut a fi acoperit sǎ existe o legǎturǎ de cauzalitate;) prejudiciul trebuie sǎ fie cert; prejudiciul sǎ nu fi fost reparat  şi  în cazul persoanelor  fizice cu capacitate deplinǎ de exerciţiu sǎ existe cererea de constituire ca parte civilǎ în cadrul procesului penal.

În procesul penal, în cazul în care  pǎrţile civile exercitǎ  acţiunea civilǎ, instanţa  are obligaţia de a stabili dacǎ prin fapta comisǎ de inculpat cu vinovǎţie s-a produs un prejudiciu şi în caz afirmativ sǎ stabileascǎ întinderea acestuia. În aceste condiţii rǎspunderea civilǎ delictualǎ fiind condiţionatǎ de existenţa unui prejudiciu, rezultǎ cǎ existenţa acestuia, întinderea lui şi legǎtura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptǎ trebuie dovedite, tragerea la rǎspundere civilǎ a autorului faptei ilicite neputând sǎ opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs, iar despǎgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu pot fi nelimitate şi nici nu sunt prestabilite legislativ ca întindere, ci dimpotrivǎ  acestea trebuie stabilite  prin probe.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecǎţii avându-se în vedere: poziţia socialǎ a pǎrţilor, calitatea acestora şi gravitatea urmǎrilor produse. Aşadar, încǎlcarea acestor valori genereazǎ dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi chiar dacǎ s-a statuat cǎ prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnǎ stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încǎlcate pin fapta ilicitǎ, stabilindu-se cǎ atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensitǎţii şi gravitǎţii lor în raport de toate împrejurǎrile cauzei, de modul de acţiune şi de consecinţele faptei.

Mai mult, valoarea socialǎ lezatǎ este reprezentatǎ de dreptul la viaţǎ, valoare fundamentalǎ garantatǎ de art. 21, alin. 1 din Constituţia României şi protejat prin lege conform art. 2, alin. 1 din Convenţia Europeanǎ a Drepturilor Omului.

Aşadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisǎ, respectiv o repunere în situaţia anterioarǎ, care de altfel nici nu este posibilǎ, daunele morale având doar menirea de a uşura suferinţele pǎrţilor civile, pricinuite de pierderea într-un moment neaşteptat a unor fiinţe foarte dragi.

Deşi, aşa cum s-a arǎtat, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusǎ unor criterii legale fixe de determinare, jurisprudenţa a stabilit câteva criterii de apreciere:

- criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauzǎ, în plan fizic, psihic şi afectiv;

- criterii referitoare la importanţa valorilor lezate, mǎsura în care acestea au fost lezate;

- criterii privitoare la stabilitatea socialǎ, economicǎ şi emoţionalǎ ulterioarǎ a rudelor victimei.

De asemenea, toate aceste criterii se subordoneazǎ conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bazǎ echitabilǎ, corespunzǎtoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Un criteriu important avut în vedere de instanță la stabilirea daunelor morale, pentru toate părţile civile, vizează afectarea pe termen lung a vieţii de familie a părţilor civile, prin lipsirea acestora de o componentă fundamentală: relaţiile de familie. Faptul că victima a decedat brusc, în maniera expusă de actele şi lucrările dosarului a fost în măsură să exacerbeze suferinţa produsă oricum de decesul victimei şi să facă cu atât mai grea posibilitatea ca familia să revină la un parcurs normal.

Evaluarea daunelor morale care să corespundă corelativ atât criteriilor de echitate, de compensare, de sancţiune de ordin civil pentru inculpat, dar care să nu se transforme într-o sumă exorbitantă.

De asemenea, instanţa va avea în vedere că victima era tatǎ, respectiv unicul fiu şi frate, astfel încât dispariţia sa prematură a lăsat în urmă un gol emoţional imposibil de reparat şi extrem de greu de depăşit. În concret, instanța are convingerea, ca urmare a audierii nemijlocite a părților civile, a martorilor propuși de apǎrǎtorul acestora, pe baza actelor medicale și în special a celor privind evaluările psihologice ale părților civile, precum și a analizei celorlalte înscrisuri și fotografii depuse de părțile civile la dosarul cauzei, că victima avea un loc central în viețile de zi cu zi ale tuturor părților civile, că sentimentele reciproce de afecțiune, sprijin și atenție între victimă și părțile civile erau puternice, cu atât mai mare fiind șocul emoțional produs de moartea sa, la o vârstǎ ce nu anticipa în vreun fel un astfel de deznodǎmânt.

Instanța notează, raportat la insistența cu care a fost solicitată de apărătorul părților civile audierea lor, împrejurare care a avut un efect emoțional vădit asupra acestor persoane, fiind puse în situația de a rememora și relata fapte și situații traumatizante, că declarațiile respective, deși au contribuit la a crea instanței convingerea că relațiile părților civile cu victima erau foarte apropiate și au făcut vizibilă suferința acestora, nu au fost de natură a contura relații diferite de cele care ar fi normal să existe în cadrul unei familii.

Ținând cont și de declarațiile martorilor cu privire la modificarea stării sufletești și a comportamentului părților civile după decesul victimei, dar mai ales de actele medicale ce atestǎ starea psihologicǎ a fiului şi a soţiei victimei, instanța reține că acest eveniment tragic a afectat puternic atât starea interioară a părților civile, cât și activitatea de zi cu zi a acestora, iar intervalul de timp trecut de la comiterea faptei nu a fost de natură să aducă schimbări pozitive în starea fizică și emoțională ori în comportamentul acestora.

Mai mult, instanţa subliniazǎ cǎ şocul emoţional suferit de persoana vǎtǎmatǎ BNG, care de altfel a fost şi singurul martor ocular la producerea accidentului, de a percepe în mod direct, la vârsta de 8 ani, moartea violentǎ a tatǎlui sǎu, este de naturǎ a atrage consecinţe deosebite în plan psihologic pentru o perioadǎ foarte îndelungatǎ, posibil chiar ireversibile, nicio sumǎ de bani neputând înlocui dispariţia pǎrintelui. Aceleaşi aspecte vor fi reţinute şi în ceea ce priveşte persoana vǎtǎmatǎ BDG, care se afla în autocamionul condus de soţul sǎu la momentul producerii accidentului. De asemenea, va avea în vedere şi faptul cǎ toate planurile de viitor ale soţiei şi ale fiului victimei au fost compromise definitiv ca urmare a decesului acestuia.

În consecinţǎ, pǎstrând un just echilibru între interesele pǎrţilor, instanţa considerǎ cǎ despǎgubirile morale pentru pǎrţile civile ar trebui stabilite la nivelul urmǎtoarelor sume:

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BNG, prin reprezentant legal BDG suma de 150.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BDG suma de 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BA suma de 50.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BDsuma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ GDM suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale.

II. Cu privire la acţiunea civilǎ exercitatǎ de persoanele vǎtǎmate MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MANGşi MLT:

Fǎrǎ a relua argumentele cu caracter general expuse anterior, instanţa constatǎ cǎ prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi prin administrarea probei testimoniale solicitate, persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MF, mama victimei MGC, a fǎcut dovada efectuǎrii cheltuielilor de înmormântare şi a celor cu pomenirile ulterioare, în cuantum total de 29.109,80 lei, motiv pentru care capǎtul de cerere în acest sens urmeazǎ a fi admis.

În continuare, referitor la cererea, astfel cum a fost modificatǎ, de obligare a asigurǎtorului la plata sumei de 300 euro lunar cu titlu de prestaţie periodicǎ în favoarea minorului MD, fiul victimei MGC, spre deosebire de situaţia celeilalte cereri similare formulatǎ în prezenta cauzǎ, instanţa constatǎ în cazul acestuia nu s-a fǎcut dovada cǎ realiza venituri, singurele referire la activitǎţile pe care victima le desfǎşura fiind fǎcute de mama sa, MF, care în memoriul depus la dosarul cauzei (f. 112-113 vol II d.i.) a menţionat cǎ fiul sǎu lucra ca şofer şi desfǎşura activitǎţi agricole. În consecinţǎ, instanţa va avea în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care la momentul producerii riscului asigurat era de 850 lei lunar conform art. 1 din H.G. nr. 871/2013, urmând a stabili în favoarea minorului MD o prestaţie periodică lunară în cuantum de 500 lei cu începere de la data sǎvârşirii faptei, 21.06.2014, şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Referitor la daunele morale solicitate, aşa cum s-a arǎtat şi în cele ce preced, acestea reprezintă prejudicii care, strict vorbind, nu pot fi evaluate din punct de vedere economic, pecuniar, astfel încât despăgubirile acordate pentru repararea lor au semnificaţia unei compensaţii, a unei satisfacţii acordate victimei, cuantumul acestei compensaţii fiind determinat, între altele, prin raportare la gravitatea faptei cauzatoare de prejudiciu. De principiu, în cazul acestor părţi civile, ceea ce se urmăreşte a se repara este prejudiciul afectiv, constând în suferinţele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecţiune provocate prin moartea soţului, a tatǎlui, respectiv a fratelui MGC.

Instanţa subliniază că, evaluând daunele morale, nu se are în vedere repunerea părților civile în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, ci procurarea unor satisfacţii de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care au fost private, cu evitarea deturnării scopului răspunderii civile în sensul stabilirii unor pedepse private sau al acordării unor satisfacţii pur teoretice.

În acest proces de evaluare, instanța va ţine cont de măsura în care desfăşurarea normală a vieţii de familie a fost afectată de decesul victimei MGC prin prisma relaţiilor de afecţiune existente între aceasta şi membrii familiei.

Din analiza coroborată a probatoriul administrat în această privinţă, instanţa urmează a reţine că între membrii acestei familii existau relaţii de afecţiune, iar decesul victimei a dus la afectarea iremediabilă a modului normal, firesc, în care aceştia urmau să-şi ducă viaţa în continuare. În ceea ce priveşte partea civilă MO, prejudiciul afectiv rezidă în mod major din aceea că aceasta este privată pentru viitor de prezenţa şi sprijinul soţului sǎu, în condiţiile în care existau suficiente premise că, în lipsa acestui accident de circulaţie, ar fi petrecut o lungǎ perioadǎ împreună. Astfel, din declarația martorilor audiaţi instanța reține că partea civilă MO și soțul acesteia, victima MGC se înțelegeau foarte bine şi aveau planuri de viitor, existând între aceștia o relație normală de familie, lipsită de certuri.

Referitor la minorul MD, instanţa reţine cǎ acesta este unicul fiu al victimei şi cǎ avea doar 10 luni la momentul decesului tatǎlui sǎu, în urma accidentului rutier fiind privat de posibilitatea de a-şi cunoaşte tatǎl şi de a se bucura de toate aspectele ce derivǎ dint-o relaţie normalǎ de familie.

Instanţa mai reţine cǎ şi ceilalţi membri ai familiei, respectiv mama şi fraţii, au suferit o traumǎ emoţionalǎ prin decesul victimei MGC; mai mult, mama acestuia, numita MF a fost nevoitǎ sǎ revinǎ în ţarǎ pentru a asigura mijloacele necesare de trai nepotului sǎu, având în vedere cǎ victima era unicul întreţinǎtor al familiei, soţia sa, MO neavând vreun venit.

Având în vedere aspectele ce preced, ţinând seama şi de probele ce stau la baza constituirii de pǎrţi civile în prezenta cauzǎ, instanţa va admite în parte cererea formulatǎ şi va acorda daune morale dupǎ cum urmeazǎ:

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MF, mama victimei, suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MD, fiul victimei, prin reprezentant legal MO suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MO, soţia victimei, suma de 125.000 lei cu titlu de daune morale

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ Maidaniuc Ana-Maria-Georgeta, sora victimei, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

- cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MLT, fratele victimei, suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

În ceea ce priveşte persoana care va fi obligatǎ sǎ suporte aceste cheltuieli, instanţa reţine cǎ la data producerii accidentului rutier, autorismul condus de inculpatul CIC avea poliţǎ de asigurare de rǎspundere civilǎ auto R.C.A. oblgatorie, asigurǎtor fiind S S.C. OVI S.A.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurǎrile şi reasigurǎrile în România, varianta în vigoare la momentul producerii accidentului, „asiguratorul acordǎ despǎgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii rǎspund faţǎ de terţe persoane pǎgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile fǎcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu :

a)legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul cǎruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despǎgubire dintre cel prevǎzut în legislaţia respectivǎ şi cel prevǎzut în contractul de asigurare;

b)legislaţia româneascǎ în vigoare, în cazul în care persoanele pǎgubite sunt cetǎţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei cǎlǎtorii ce leagǎ direct douǎ teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunitǎţii Economice Europene, dacǎ nu existǎ birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul”.

Potrivit art. 50, alin. 1 “despǎgubirile se acordǎ pentru sumele pe care asiguratul este obligat sǎ le plǎteascǎ cu titlu de dezdǎunare şi cheltuielile de judecatǎ persoanelor pǎgubite prin vǎtǎmare corporalǎ sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, iar conform alin. 2, “în caz de vǎtǎmare corporalǎ sau deces, despǎgubirile se acordǎ atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducǎtorului vehiculului respectiv.”

În continuare, instanţa reţine în cauzǎ incidenţa dispoziţiilor art. 3 din acest act normativ potrivit cǎrora „în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurǎtor, drepturile şi obligaţiile fiecǎrei pǎrţi sunt stabilite prin lege” şi prima tezǎ cuprinsǎ în alineat 1 al art. 8 din lege, potrivit cǎreia „avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despǎgubirilor ori a sumelor asigurate se efectueazǎ în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurǎrilor, pentru asigurǎrile obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurǎrilor facultative.”

Potrivit dispoziţiilor art. 50 din  Legea nr. 136/1995 privind asigurǎrile şi reasigurǎrile în România, despǎgubirile se acordǎ pentru sumele pe care asiguratul este obligat sǎ le plǎteascǎ cu titlu de dezdǎunare şi cheltuielile de judecatǎ persoanelor pǎgubite prin vǎtǎmare corporalǎ sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Mai mult, conform art. 54 din acelaşi act normativ, despǎgubirea se stabileşte şi se efectueazǎ conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii prin hotǎrâre judecǎtoreascǎ, drepturile persoanelor pǎgubite prin accidente de vehicule se exercitǎ împotriva asigurǎtorului de rǎspundere civilǎ în limitele obligaţiei acestuia.

Din interpretarea coroboratǎ a art. 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995, rezultǎ cǎ asigurǎtorul de rǎspundere civilǎ va acorda persoanelor prejudiciate despǎgubiri, noţiune care include atât dezdǎunǎrile, precum şi cheltuielile de judecatǎ, fǎcute de persoanele pǎgubite prin vǎtǎmare corporalǎ sau deces.

Pe de altǎ parte, potrivit art. 26, alin. 1 din Ordinul  C.S.A. nr. 14/29.11.2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul (în vigoare la momentul producerii accidentului şi exclusiv aplicabil prezentei cauze), „asigurǎtorul RCA are obligaţia de a despǎgubi partea prejudiciatǎ pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despǎgubire, dovedite prin orice mijloc de probǎ. Fǎrǎ a se depǎşi limitele de despǎgubire prevǎzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordǎ despǎgubiri în formǎ bǎneascǎ pentru:

a) vǎtǎmǎri corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fǎrǎ caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţǎ a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecatǎ efectuate de cǎtre persoana prejudiciatǎ”.

Potrivit art. 49 alin. 1 punctul 2 din Norme „ La stabilirea despǎgubirilor în cazul vǎtǎmǎrii corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere urmǎtoarele: …(2) în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerarǎ, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbǎlsǎmare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pânǎ la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete realizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi pânǎ la data decesului, prevǎzute la pct.1, dacǎ acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daune morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.”

Astfel, având în vedere toate cele ce preced, instanţa va admite în parte acţiunea civilǎ exercitatǎ în prezenta cauzǎ şi În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25, alin. 1 C. proc. pen., art. 1349, alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385, art. 1391, 1392 Cod civil, art. 49, 50, 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurǎrile şi asigurǎrile în România cu referire la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule obligǎ pe asigurǎtorul de rǎspundere civilǎ S.C. OVI S.A. la plata urmǎtoarelor sume:

a) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BNG, prin reprezentant legal BDG:

- suma de 150.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- o prestaţie periodică lunară în cuantum de 1.200 lei cu începere de la data faptei, 21.06.2014, şi până la împlinirea vârstei de 18 ani;

- suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea şedinţelor psihologice

b) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BDG

- suma de 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- suma de 30.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

- suma de 5.000 lei reprezentând contravaloarea şedinţelor psihologice;

c) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BA

- suma de 50.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

d) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ BD

- suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

e) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ GDM

- suma de 20.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR din data plǎţii, cu titlu de daune morale;

- suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare

În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. va respinge restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.

Totodatǎ, va admite în parte acţiunea civilǎ exercitatǎ în cadrul procesului penal de persoanele vǎtǎmate constituite pǎrţi civile MO, MD prin reprezentant legal MO, MF, MANGşi MLT, iar în baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25, alin. 1 C. proc. pen., art. 1349, alin. 1 şi 2, art. 1357, art. 1385, art. 1391, 1392 Cod civil, art. 49, 50, 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurǎrile şi asigurǎrile în România cu referire la Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule obligǎ pe asigurǎtorul de rǎspundere civilǎ S.C. OVI GROUP S.A. cu sediul în, la plata urmǎtoarelor sume:

a) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MF

- suma de 29.109,80 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi cheltuieli efectuate cu pomenirile ulterioare;

- suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale;

b) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MO suma de 125.000 lei cu titlu de daune morale

c) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MD, prin reprezentant legal MO:

- suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale;

- o prestaţie periodică lunară în cuantum de 500 lei cu începere de la data sǎvârşirii faptei, 21.06.2014, şi până la împlinirea vârstei de 18 ani;

d) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MANGsuma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

e) cǎtre persoana vǎtǎmatǎ constituitǎ parte civilǎ MLT suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale;

În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C. proc. pen. va respinge restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.

Pe de altǎ parte, instanţa reţine cǎ prin cererea de constituire pǎrţi civile, persoanele vǎtǎmate au solicitat actualizarea sumelor datorate cu titlu de daune morale şi materiale la dobânda de referinţǎ a Bǎncii Naţionale a României din momentul producerii riscului asigurat respectiv 21.06.2014 pânǎ la data plǎţii efective, indexarea acestor sume cu rata indicelui de inflaţie de la data producerii accidentului rutier şi pânǎ la data plǎţii şi obligarea asigurǎtorului RCA la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pǎrţi.

Instanţa reține cǎ prejudiciul reprezintǎ rezultatul negativ al încǎlcǎrii ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlǎturarea tuturor consecinţelor  dǎunǎtoare ale faptului ilicit şi culpabil, inclusiv sub aspectul dobânzii și a actualizǎrii obligației cu rata inflației.

Natura juridicǎ a dobânzii este diferitǎ de natura juridicǎ a actualizǎrii obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de platǎ), iar a doua reprezintǎ valoarea realǎ a obligației bǎnești la data efectuǎrii plǎții (daune compensatorii), ceea ce conduce întotdeauna la concluzia cǎ este admisibilǎ și cumularea acestora fǎrǎ a fi interpretat cǎ s-ar ajunge indirect la o dublǎ reparație sau la o îmbogǎțire fǎrǎ justǎ cauzǎ.

Ca urmare, instanţa va obliga asigurǎtorul de rǎspundere civilǎ S.C. OVI S.A. la plata dobânzii legale la sumele la care a fost obligat cǎtre pǎrţile civile, reprezentând despǎgubiri civile, atât cu titlu de daune materiale, cât şi cu titlu de daune morale, precum şi la actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflaţie, dobânzile legale şi actualizarea în raport de indicele de inflaţie urmând a fi fǎcutǎ începând cu data producerii accidentului, 21.06.2014, şi pânǎ la achitarea integralǎ a sumelor datorate.

VIII. Cheltuieli de judecatǎ

În baza art. 276, alin. 1 şi 4 C. proc. Pen., instanţǎ va admite în parte cererea formulatǎ şi va obliga pe inculpatul CIC la plata către persoanele vătămate BNG, BDG, BA, BDşi GDM a urmǎtoarelor sume:

- 4.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cauzǎ, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat;

- 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de transport;

- 566 lei reprezentând contravaloarea necropsiei şi alcoolemiei.

Totodatǎ, faţǎ de soluţia de condamnare dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 alin. 1 şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa va obliga pe inculpatul CIC la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare cǎtre stat, din care suma de 1.000 lei aferentǎ urmǎririi penale şi suma de 2.500 lei în cursul judecǎţii.

Domenii speta

Spete similare